Mic dejun cu aromă de cozonac

Un amestec simplu de nuci și mere.
Portocala, romul și scorțișoara te duc cu gândul la cozonaci.
Pentru un mic dejun complet,adaugă o lingură cu fulgi de ovăz.
Bucură-te de el în cel mai plăcut colțișor al casei,
sau pune-l într-un borcănel și ia-l cu tine!
Nu uita să-l garnisești din belșug cu sos de scorțișoară!

Știai că în lipsa unor factori pro-oxidanți semnificativi avem nevoie de minim 5000 unități ORAC/zi, iar în cazuri speciale se recomandă asigurarea a mai mult de 30000 unități ORAC/zi?

Acest mic dejun asigură nu mai puțin de 12 500 unități ORAC/porție!

Pentru o încărcătură glicemică mai mică, dar și pentru beneficiile pe care le are, recomand utilizarea siropului de yacon ca îndulcitor. Informațiile nutriționale sunt calculate pentru siropul de agave.

4 porții

Informații nutriționale/porție:

526,53 kcal; 10,7 g proteine; 39,7 g lipide, 38,4 g glucide; 6,8 g fibre
Rezultantă aproximativă indice glicemic = 25
Încărcătură glicemică aproximativă = 11 GL /porție
***Dacă dorești să ai control asupra glicemiei sau să slăbești, păstrează încărcătura
glicemică sub 15 GL/masă, 5 GL/gustare și nu depăși 45 GL/zi la un aport caloric de
 1200-1500 kcal/zi.

Bine de știut!

  • 100 g măr ( unul mic)= aprox. 5 GL
  • 1 lingură sirop de agave = aprox. 2 GL ( o lingură are aprox. 15 g)
  • 1 linguriță miere =aprox. 6 GL ( o linguriță are 12-13 g)
  • 1 linguriță zahăr=aprox. 6GL ( o linguriță plină are 7-8 g)
  • o lingură fulgi de ovăz = aprox. 3 GL ( o lingură are aprox. 10g)

250 g nuci

Pentru a dezactiva antinutrienții prezenți în mod natural în orice sămânță sau nucă și pentru a le face gustoase și ușor digerabile, pune nucile la hidratat în apă rece peste noapte sau cel puțin câteva ore. Vor avea gust de nuci crude de vară. ( aproximativ 350 unitati antioxidanți ORAC/porție)

Poți pregăti o cantitate mai mare și o poți păstra în frigider într-un recipient închis. Când o folosești limpezește-o sub un jet de apă.

3 linguri bucățele din coajă de portocale

Atunci când cumperi portocale sau lămâi bio, toacă bucățele partea portocalie de la coaja rămasă sau rade pe răzătoarea mare și păstrează la congelator.

Rom

Adaugă 2 linguri peste coaja de portocale și lasă așa câteva ore.

Pentru preparate, acest rom este mult mai gustos decât esențele de rom obișnuite. Sigur, dacă ești foarte exigent, poți renunța la el. Mie îmi place foarte mult cum se combină cu aroma de la portocale.

1 linguriță scorțișoară pulbere pentru nuci

2 lingurițe pentru sosul de scorțișoară

Scorțișoara este unul dintre cei mai puternici antioxidanți din lume. Cu cât mai multă, cu atât mai bine. Are 267 536 unități ORAC /100g. Dacă necesarul minim zilnic este de 5000 ORAC și noi folosim aproximativ 15 g, adică 4 g/porție avem numai de la scorțișoară 10000 unități ORAC și numai la micul dejun.😊

3 linguri sirop crud de yacon/agave ( 1 pentru nuci, 2 pentru sosul de scorțișoară)

Siropul de yacon este unul dintre puținii îndulcitori naturali care pot fi folosiți în siguranță de cei care vor să-și controleze glicemia. Deși mai scump, merită achiziția. Conține 40-50% fructooligozaharide ( molecule de zahăr legate între ele și invizibile pentru sistemul digestiv, dar bune pentru hrănirea bacteriilor benefice din intestinul gros.

Sosul de scorțișoară

Amestecă cele 2 linguri sirop crud de yacon/agave cu cele 2 lingurițe de scorțișoară. Folosește ca topping câte o lingură de sos pentru fiecare porție. Și din acesta poți pregăti mai mult, ca să ai la îndemână, mai ales dacă ai hidratat mai multă nucă.

Și nu uita de mere!

Două mere măricele ajung pentru 4 porții. Avem și de aici în jur de 2300 unități ORAC antioxidanți/porție.

Procedezi simplu:

  • Limpezești nuca, o pui intr-un vas și o toci cu un tocător/blender de mână astfel încât să rămână și câteva bucăți mai mari.
  • Adaugi coaja de portocală, o lingură cu îndulcitor și lingurița cu scorțișoară.
  • Transferi într-un bol.
  • Razi merele si le adaugi peste nuci.
  • Garnisești cu o lingură fulgi de cereale integrale ( de preferat fără gluten) sau o lingură cu orez fiert sau grâu încolțit.
  • Adaugi o lingură cu sos de scorțișoară.
  • Suplimentar, dacă-ți plac, poți adăuga 1-2 prune uscate.

Prânz vegan asortat

Cu încărcătură glicemică controlată

SUPĂ CREMĂ DE FASOLE MUNG CU SALATĂ DE VARZĂ

SEMINȚE ÎN CIOCOLATĂ NEAGRĂ ȘI SMEURĂ

Supă cremă de fasole mung cu salată de varză și cracker cu semințe

Pentru
100 grame
75 kcal; 2,45 g proteine; 3,85 g lipide; 8,14 g glucide;
2 g fibre; 481,6 mg sare;
*rezultantă aproximativă indice glicemic = 34
*încărcătură glicemică aprox. = 2,8  GL

Ingrediente pentru 4 porții:

o porție=400 g

-250 g zarzavaturi pentru ciorbă ( o ceapă, un morcov mic, rădăcină de țelină, pătrunjel, păstârnac)
-150 g fasole mung pusă la hidratat peste noapte
-3 linguri ulei de măsline extravirgin ( 30g)
-2 linguri pline ulei de cocos extravirgin ( 30g)
-2 linguri pastă de tomate
-o linguriță cu vârf de sare ( 7,5 g)
-sucul de la o lămâie mare
-apă până la 1,6 l
-cimbru, foaie de dafin
-2 vârfuri de cuțit pulbere de curry cu aromele preferate dar cât mai exotice ( mango, ghimbir, turmeric,….)
-pătrunjel verde pentru servit

Cum se procedează:

-Se toacă zarzavaturile și se călesc ușor în uleiul de cocos împreună cu praful de curry, cimbrul, foaia de dafin, sarea;
-Se adaugă fasolea și apă suficientă . Se fierb. 
-Se transferă în blender și se mixează. Se completează cu apă  pînă la 1,6 l – cantitatea finală pentru 4 porții.
-Se adaugă uleiul de măsline și se acrește cu suc de lămâie.
-La final potriviți după gust cu piper și eventual curry. 

SUGESTIE DE PRÂNZ:

SUPĂ CREMĂ DE FASOLE MUNG CU MIX DE SEMINȚE ÎN CIOCOLATĂ NEAGRĂ ȘI SMEURĂ

Amestec de semințe și năut în ciocolată neagră cu smeură 

400 G 
SUPĂ CREMĂ       
DE FASOLE 
MUNG
75 kcal;2,45 g proteine; 3,85 g lipide; 8,14 g glucide;
2 g fibre; 481,6 mg sare/ 100g
UN CRACKER
CU SEMINȚE
25 g ( NATURALIA)
SALATĂ DE           
VARZĂ ROȘIE
100 g varză, 1 lingură ulei de in extravirgin, oțet de mere maturat la rece, un vârf de cuțit sare
MIX DE SEMINȚE
ÎN CIOCOLATĂ
NEAGRĂ
30 grame
Pentru a avea la dispoziție o cantitate mai mare folosiți:
500 g năut fiert și apoi uscat,
150 g semințe de dovleac,
100 g semințe floarea soarelui,
150 g ciocolată cu 85% cacao – topită cu puțină apă
2 linguri sirop de agave crud, arome.
***Alternativ poți folosi nuci/semințe în ciocolată neagră
gata cumpărate, dar nu ai control asupra zahărului.
SMEURĂ50 g proaspătă sau congelată
INFORMAȚII    NUTRIȚIONALE /
masă
685,6 kcal; 27 g proteine; 25,8 g lipide; 62,3 g glucide 18 g fibe; 2,7 g sare
*rezultantă aproximativă indice glicemic = 32
*încărcătură glicemică aproximativă = 20 GL

PENTRU CONTROLUL GLICEMIEI și a siluetei, ALEGEȚI ALIMENTE CU INDICE GLICEMIC MIC, MENȚINEȚI ÎNCĂRCĂTURA GLICEMICĂ LA 45-60 GL UNIFORM REPARTIZATĂ PE PARCURSUL ZILEI ȘI MONITORIZAȚI GLICEMIA.


Jocul arhetipurilor în roata vieții AGRESORUL

(LAȘUL, FRICOSUL)

    Atunci când analizezi relația cu acest arhetip nu o face prin prisma mesajului direct pe care îl transmit cuvintele. Niciun arhetip nu este “bun” sau “rău”. El poate aduce multă lumină peste umbrele în care ai ales să trăiesti.

    După cum vei vedea mai jos, este necesar să iei în considerație multe aspecte din viața ta care nu au legătură în mod nemijlocit cu agresiunea fizică asupra altora sau cu lașitatea în sens literal. 

    De aceea este demn de luat în considerație faptul că agresivitatea sau lasitatea, după caz, trebuie evaluată și prin prisma atitudinii față de propria ta persoană. Care sunt obiceiurile de viață care-ți agresează trupul și bunăstarea fizică și psihică? Care este modul obisnuit în care te raportezi la propria ta persoană? Esti agresiv cu tine însuți? Ai tabieturi nesănătoase? Obisnuiesti să bârfesti sau să-i critici pe alții sau pe tine? Obisnuiesti să te impui cu forța? Esti genul care esti dat afară pe usă și intri înapoi pe geam ?

LUMINI:

Gândește-te de câte ori “lașul” din tine te-a ajutat să ieși din situații dificile, de viață și de moarte. Gândește-te la zicala ” fuga nu e frumoasă dar e sănătoasă”. Uneori acest arhetip te trage de mânecă în situații critice în care acea doză sănătoasă de frică  te ajută să alegi rapid între a lupta sau a fugi, între a deveni “agresor” sau “las” pentru a iesi dintr-o situație extremă sau pentru salva o viață: pe a ta sau pe a altcuiva.

Gândește-te de asemenea la cea mai înaltă măsură a “agresivității” cu care Isus Hristos a scos la lumină imoralitatea oamenilor și fățărnicia preoților din templu. Și gândește-te apoi la “lașitatea” de care a dat dovadă în raport cu propria-i viață atunci când a refuzat să se apere, să argumenteze sau să riposteze în vreun fel, acceptând răstignirea și moartea fizică ca pe un simbol al învierii spiritului. Acest Maestru a proiectat în exterior agresivitatea regelui leu și în același timp la sânul său si-a găsit culcus blândul, inocentul și fricosul miel, Iisus a fost privit ca un agresor si ca o mare amenințare de către toți cei cărora Adevărul pe care l-a răspândit le punea sub semnul întrebării credințele, concepțiile și pozițiile sociale. Și tot ei l-au judecat și batjocorit ca pe un las în timpul răstignirii.

De aceea aminteste-ți de momentele în care agresorul din tine te-a îndemnat să spui lucrurilor pe nume într-un mod “deranjant” pentru urechile sensibile ale celor cărora le-ai adresat cuvintele, dar si de momentele în care pura ta smerenie sau acceptare a fost interpretată drept lasitate.

UMBRE:

    Agresiunea fizică asupra altor persoane este doar un aspect al arhetipului. Un alt aspect este agresiunea psihică și emoțională asupra celor din jur, Gândurile, cuvintele, gesturile, atitudinea ostilă și constantă față de cei din jurul tău poate fi agresivă sau defensivă, conștientă sau inconștientă iar felul în care ei reacționează față de tine este măsura agresivității sau lasității tale.

       La extrema cealaltă, aminteste-ți dacă Agresorul si-a făcut loc în viața ta prin intermediul celorlalți. Au fost frecvent în viața ta situații în care te-ai simțit agresat în orice fel simțind că nu ai curajul, voința, deerminarea și energia necesare pentru a te apăra? 

     Analizează dacă agresezi sau esti agresat la nivelul conceptelor și ideilor. Dacă îți impui cu forța voința și ideile asupra altora sau dacă te simți și te lași agresat de toate informațiile nocive care sunt vehiculate în societate. poate lucrezi în domeniul publicitar si de marcheting si agresezi în mod constant publicul cu reclame si informații negative, sau poate în calitate de om obisnuit nu ai putere să ocolesti sau să ignori avalansa de informații care te bombardează în fiecare zi.

Simbolic vorbind, lasul trebuie să facă față propriilor sale frici.  Atât lasul cât si agresorul sunt motivați în acțiunile lor de același lucru: FRICA de ceva anume.

În spatele fiecărui agresor se află de fapt un las care îsi ascunde adevărata identitate. Pentru a-și camufla lasul interior si pentru că nu doreste să se confrunte cu propriile frici el alege ofensiva, lupta și atacul, Pozează într-un leu, când de fapt nu este decât un pisoi speriat.

Dieta filozofului

                                                              IMG_2061

                      Bună dimineața dragii mei!!!

                     Așa se întâmplă uneori… În dimineața de Crăciun te trezești că ai dintr-o dată chef și timp să faci lucruri dragi pe care nu le-ai mai făcut de mult timp. Țin într-un coș de nuiele lângă patul din mansardă  o grămadă de cărți pe care îmi mai arunc ochii seara la culcare. Era una micuță ascunsă pe fundul coșului care cred că n-a mai fost atinsă în ultimii 3 ani… și culmea…chiar despre diete.

                    Am vorbit la cursul de nutriție de fel și fel de diete și principii  de nutriție dar pun pariu că nu știați că există și o dietă a filosofului, scrisă chiar de un filosof. În carticica asta nu există decât o rețetă, pe care o voi transcrie aici și pe care chiar o voi încerca după sărbători. Ce există în schimb în cărticica asta ține mai mult de modulul de NLP pe care-l avem programat luna viitoare – căci evident niciun obiectiv omenesc nu poate fi atins fără o mobilizare ca la carte a resurselor interioare, iar concluzia este una singură: Un lucru atât de banal în aparență cum este alungarea pentru totdeauna a kilogramelor înrobitoare înseamnă de fapt o chirurgie a stilului de viață la propriu; iar pentru asta chiar ai nevoie de NLP ( programare neuro-lingvistă), fie că ți-o faci singur de știi cum, fie că mergi la un  specialist să te însoțească o vreme pe drumul tău.

                  O să redau mai jos câteva paragrafe din această cărticică – poate vă stârnește curiozitatea și veți dori cândva să abordați dieta și prin ochii unui filozof. Nu știu dacă o să vă placă…căci este în fond mai mult o carticică filozofică – ce-i drept cu multe accente practice – dar nu oricine are aplecare către așa ceva.

      În această lucrare arăt cum să dăm jos kilograme și să nu le mai punem la loc. Cartea reprezintă o filozofie a vieții. Programul de slăbire e conținutul, filozofia vieții este forma.

      Bag mâna-n foc că v-ați întrebat, în vremurile grele pe care le trăim, care e sensul vieții. Ce rost au toate astea? Și filozofii  de ce nu ne spun și nouă? (…) V-ați prins, m-am hotărât să iau în serios reproșurile. De ce nu ne spun filozofii care e sensul vieții? Răspunsul e simplu. Pentru că nu știu. Și nici eu nu sunt mai breaz…

………………………………………………………………………………………

      Filozofarea pe tema greutății este legată de preluarea controlului asupra propriei vieți. Există multe moduri de a o face. Dat fiind că vă obsedează mâncarea – ceea ce nu vă deosebește prea tare de restul omenirii -, putem foarte bine să începem prin a vedea dacă sunteți în stare să preluați controlul asupra propriului comportament alimentar. Vreți să dați jos kile și să nu le mai puneți la loc. Perfect. Dar, dacă reușiți să o faceți, lumea ar fi bine să se păzească, căci acela care iese învingător din această bătălie poate face și alte lucruri dificile, dacă își pune mintea cu ele. Acele alte lucruri pot merge și ele împotriva tendințelor, afacerilor și industriilor.

         Dacă vreți cu adevărat să faceți asta sunteți un răzvrătit. Filozofii au produs întotdeauna tulburări. Cei aflați la putere detestă răzvrătiții.

……………………………………………………………………………………..

 Ceea ce vreau să spun e că în cartea mea grăsimea, prieteni,  e doar o metaforă. Grăsimea reprezintă trivialitatea sâcâitoare, pura banalitate și caracterul inevitabil al realității obișnuite care ne desparte de ceea ce am vrea să fim. Este partea trupească din noi care ne leagă de pământ și nu ne îngăduie viața veșnică. Eu cred că mitul paradisului din ceruri nu este altceva decât visul stârnit de bucuriile pământești mai mărunte pe care le stoarcem din bătăliile vieții de zi cu zi.

         Eliminați o parte din grăsimea asta. Ajungeți până la mușchi. Despuiați-vă în fața vântului care bate din ce în ce mai tare. Am mai spus-o și o mai spun odată: pentru noi , ceilalți, nu contează ce faceți, câtă vreme nu are nimeni de suferit. Dar dacă nu faceți ceva de care să fiți apoi mândru, asta va conta pentru dumneavoastră..

…………………………………………………………………………………….

      Trebuie să mai zic ceva despre citit. V-am propus deja să citiți cărți despre regimuri, mâncăruri, sănătate și alergare care să vă stimuleze. În acest moment citiți o carte stimulantă. Nu vă recomand acele programe de slăbire care vă cer să faceți o înțelegere cu persoana iubită, care să controleze ce și cât mâncați sau vă cer să intrați în gruparea Overeaters Anonymous sau să vă afiliați la Weight Watchers. Acum există chiar un program de șantaj, în care puteți semna un contract cu cineva care să vă lipsească de lucruri indispensabile vieții dacă nu vă țineți de regim. Aceste programe s-ar putea să dea rezultate, dar nu le recomand, din cauză că toate depind de alții. Nu e ceea ce contează în această carte, nu-i așa? Orice tehnică de reducere a greutății și de menținere care necesită sprijinul altcuiva ( chiar și a lui Dumnezeu) nu va avea ca rezultat slăbitul și menținerea la noua greutate prin forțe proprii. A, sigur că da, puteți să vă puneți o zgardă și să puneți pe cineva să vă ducă și să vă aducă de la masă în lesă. Dar să fie oare adevărat că suntem ori stăpâni, ori sclavi, așa cum spun Hegel și Sartre?…

      Iar rețeta ne-filozofică de pâinici a filozofului Richard Watson este următoarea:

Reglați cuptorul la 425 de grade ( …finish… nu prea cred, al meu nu merge decât până la 250. După mine l-aș pune la 125 ca să nu omor pâinea!!! – observația subsemnatei). Ungeți o tavă pentru 6 brioșe. Amestecați următoarele ingediente uscate:

o ceașcă de tărâțe

o jumătate de ceașcă de făină integrală de grâu

o jumătate de ceașcă dintr-una dintre următoarele:

            făină integrală de orz

            făină integrală de secară

           făină integrală de hrișcă

           făină integrală de grâu

o jumătate de linguriță de bicarbonat de sodiu

o jumătate de linguriță de praf de copt

un praf de sare( opțional)

Îngrămădiți amestecul într-o parte a vasului și în locul liber spargeți

             un ou

și adăugați

      două lingurițe de ulei animal sau vegetal ( de exemplu , unt, untură, ulei de șofran sau de porumb)

Bateți cu o furculiță până s-au amestecat bine gălbenușul cu albușul. Adăugați

         o ceașcă de iaurt, sau zer, sau lapte bătut, sau lapte dulce.

Amestecați cu o lingură de lemn doar atât cât să se omogenizeze ingredientele și totul să fie umed.

Turnați cu lingura în tava de brioșe.

Coaceți 20-24 minute

                     Cam atât.

                     Să ne vedem cu bine și

Fiți fericiți de sărbători!!!!!!!!!

Caldă și dulce-acrișoară cu dovleac și portocală.

img_2016

      Sunt câteva zile bune de când gerul năpraznic ne strânge în casă iar ceaiul fierbinte a luat cu bucurie locul freshurilor răcoritoare de dinainte de sărbători. Dovleacul galben-auriu rămas stingher pe terasă într-o coșniță de paie dă semne de îngheț, așa că l-am miluit cu atenția mea și, așa mare cum era, l-am curățat de coajă și l-am tocat bucățele. S-a umplut un lighenuș, iar acum mă uit nedumerită la el, căci nu prea am chef să mă aventurez în cine știe ce rețete savante de plăcinte, iar de dovleac copt cu miere și scorțișoară m-am cam săturat. L-am garnisit chiar și cu dulceață de trandafiri și a fost delicios, dar acum vreau altceva. Mă uit în jur după ce am la îndemână ca ingrediente și ustensile și-mi vine în minte o bucurie caldă, dulce-acrișoară cu dovleac și portocală, numai bine asortată cu viscolul de afară. Așa că :

  • am fiert pe baie de abur câteva minute bune bucățile de dovleac – așa, cât să ajungă pentru toți ai casei;
  • le-am mutat în blender și le-am înbălsămat cu ceva coajă rasă de lămâie și portocală, vanilie Bourbon, miere după gust și o lingură cu ulei de cocos extravirgin aromat și cremos;
  • am stors zeama de la 2-3 portocale și am completat până ce bucățille de dovleac au fost înghițite cu totul;
  • am lăsat apoi blenderul să-și facă rostul până ce a rezultat o băutură caldă, cremoasă și fluidă tocmai bună să curgă în căni transparente ca să te poți bucura de culoarea și textura ei.

img_2152      A contribuit din plin la una dintre cele mai frumoase zile de iarnă: cu viscol, ger cum n-a mai fost din copilărie, muzică de suflet ascultată în surdină, pisica torcând fără grijă între pernele de pe canapea și noi, sorbind pe îndelete din băutura caldă și dulce-acrișoară cu dovleac și portocală.dovleac

Curs de miracole:195-Iubirea este calea pe care o aleg cu recunoștință.

      Experiența stării iubirii necondiționate este rară și apare la numai 0,04% din populația lumii – afirmă Dr. David R Hawkins în urma măsurătorilor kinesiologice pe care le-a realizat asupra nivelurilor de conștiință.

     Lecția de astăzi din Curs de miracole nu poate fi înțeleasă cu mintea. Este benefic să lași de-o parte orice idee preconcepută și să te plasezi măcar pentru câteva minute pe acest puternic nivel energetic.

    Tot ceea ce afirmă Dr. Hawkins în carțile sale vine din propria-i experiență iar mesajul său completează în mod fericit  ceea ce este astăzi de învățat.

    El afirmă că această energie este miraculoasă și include totul; este nonselectivă, transformatoare, nelimitată, difuză și iertătoare. La acest nivel totul se petrece fără efort datorită sincronicității. Bucuria nu mai depinde de factori exteriori și nici măcar de starea de sănătate a trupului, ci emană pur și simplu din experiența  propriei existențe.

       În asemenea stări “miracolul” devine ceva obișnuit iar ceea ce pentru marea majoritate este inexplicabil devine normal pentru cel care trăiește în iubire. Este clar că nicio persoană nu produce miracole. Vindecările și toate celelalte fenomene “neobișnuite” sunt un dar primit de la ceea ce este dincolo de sinele nostru personal/ego. Noi nu suntem decât un canal al Iubirii. Chiar și evoluția noastră spirituală este rezultatul Grației pentru că de la un anumit nivel ea nu mai este rezultatul eforturilor noastre personale. Ultimul pas îl face Dumnezeu Însuși se afirmă de nenumărate ori în Curs de miracole. De aceea, recunoștința înlocuiește mândria de a fi reușit. Despre această recunoștință este vorba în această lecție.

       Iubirea nu face comparații. Chiar dacă e greu de acceptat, la acest nivel toate făpturile sunt iubite în mod egal, indiferent de cum sunt și ce fac. Ne pare rău pentru răufăcătorii care au ales o viață în afara legii ca fiind cea mai bună variantă pentru ei, dar nu-i judecăm. Îi înțelegem ca fiind pur și simplu limitați, dar nu răi și nedemni de iubire. Ura față de persoanele diabolice și pline de negativism se transformă în compasiune și înțelegem că la nivelul lor au făcut ceea ce le-a dictat onoarea și conștiința să facă. Pentru foarte mulți încă, mai există războaie care se duc în numele “adevărului”.

      La acest nivel, iertarea însoțește în mod natural iubirea iar atunci când judecata a dispărut complet din viața noastră, iertarea nici măcar nu-și mai are rostul, căci ce sens ar avea să ierți pe cineva pe care nu l-ai judecat?

finish

Life-coaching, dorințe și iluminare

din-intuneric-la-lumina

Ce facem cu dorințele lumești în procesul de evoluție spirituală? Le împlinim, sau le ascundem sub preș? Ne poate ajuta coachingul în acest proces?

      Ca să înțelegem mai bine despre ce vorbim o să spun o poveste, adevărată se pare, din care se pot trage câteva învățăminte. Este culeasă din cartea “Autobiografia unui yoghin” scrisă de Paramahansa Yogananda și se referă la viața marelui maestru Lahiri Mahasaya, discipol de-al lui Babaji și guru al lui Sri Yukteswar, cel care avea să influențeze în mod hotărâtor chiar viața lui Paramahansa Yogananda.

      Lahiri Mahasaya a fost multă vreme necunoscut pe scară largă marelui public, deși el a avut un rol cheie în răspândirea științei Kriya Yoga printre oamenii normali de pretutindeni, rol preluat mai apoi de Paramahansa Yogananda.

      În 1861, în India,  Lahiri Mahasaya era un contabil modest la Departamentul de Inginerie Militară a Guvernului. Avea pe atunci treizeci și trei de ani, era cap de familie și ducea o viață echilibrată și disciplinată în societate. Era ceea ce s-ar putea numi un om normal.

      În toamna acelui an a fost detașat cu serviciul în munții Himalaya la 800 km de casă. Pentru că îndatoririle de serviciu nu erau dificile, putea să petreacă ore în șir hoinărind pe mărețele culmi muntoase. Auzise că regiunea era binecuvântată de prezența unor mari sfinți și simțea o mare dorință să-i vadă. Într-una din zile nu mică i-a fost mirarea când s-a auzit strigat pe nume de o voce îndepărtată. Într-un luminiș înconjurat de peșteri zărește pe una din marginile stâncoase un tânăr zâmbitor cu mâna întinsă spre el în semn de bun venit. Sfântul i s-a adresat cu afecțiune în limba hindi, poftindu-l să se odihnească într-una din peșteri. În grota mică, frumos aranjată, nu erau pe jos decât câteva pături de lână și niște boluri de băut apă. Yoghinul l-a întrebat dacă își amintește acel loc și i-a arătat o pătură împachetată într-un colț al peșterii. Lahiri a privit încurcat la pătură și s-a scuzat, dorind să plece pentru că a doua zi urma să meargă la birou. Sfântul a insistat însă și l-a abordat în limba engleză, parafrazându-L în același timp pe Iisus Hristos:

” Biroul a fost făcut pentru tine, și nu tu pentru birou”.

      I-a dat de înțeles apoi, că nu întâmplător a ajuns în munți, ci pentru că avea de împlinit o misiune, printre oamenii normali, în calitate de om normal ce era. În prezența sfântului, încet, încet și-a amintit detalii din viața trecută și și-a amintit că omul din fața sa nu era altul decât gurul lui de atunci – Babaji, care l-a urmărit și l-a îndrumat neștiut și nevăzut dincolo de moarte și în această viață deopotrivă. Venise însă timpul să-și împlinească misiunea și pentru aceasta avea nevoie de purificare înainte de a primi inițierea în știința secretă până atunci, Kriya Yoga, dar pe care el avea să o răspândească ulterior în lume.

      După câteva ore petrecute în singurătate pe malul unui pârâu, în care amintiri palide dintr-o altă viață se contopeau cu imaginile strălucitoare din acea zi, Lahiri a simțit în întuneric mâna unui bărbat care l-a ajutat să se ridice în picioare:

      “Vino, frate,” îmi spuse tovarășul meu. “Maestrul te așteaptă.” M-a condus prin pădure. Ajunși la o cotitură a cărării am văzut în depărtare o strălucire care ilumină, brusc, noaptea cea întunecată.

      ” Să fie oare răsăritul?” întrebai eu. “Nu se poate să fi trecut toată noaptea, nu-i așa?”

       ” E miezul nopții. Ghidul meu râse încetișor. ” Lumina de acolo este strălucirea unui palat de aur, materializat aici, în această noapte, de inegalabilul Babaji. Într-un trecut îndepărtat, ți-ai exprimat, odată, dorința de a te bucura de frumusețile unui palat. Maestrul nostru îți satisface acum dorința, eliberându-te, astfel, de legăturile karmei. Magnificul palat va fi scena inițierii tale în Kriya yoga în această noapte.

      Urmează apoi o explicație interesantă dar lungă care nu-și are rostul aici, legată de mecanismul prin care oameni care au atins perfecțiunea asemenea lui Iisus Hristos, sau lui Babaji, se pot  conecta la energia fundamentală și pot controla atomii materializând și dematerializând după dorință.

      Oricine își dă seama că este un fiu al lui Dumnezeu, poate să-și atingă orice țel prin puterile infinite ascunse înlăuntrul său. Piatra cea simplă ascunde în ea secretul fantasticei energii atomice; tot așa cel mai de rând muritor este o centrală atomică a divinității.

      Firește deci, că palatul materializat pentru Lahiri Mahasaya  a fost dematerializat în zori. Conform învățăturilor orientale, legea karmică cere ca fiecare dorință umană, să-și găsească până la urmă împlinirea. Dorințele a căror natură nu este spirituală constituie, astfel, lanțul care îl ține pe om încătușat de ciclul reîncarnării.

      Dorințele neîmplinte sau negate se ascund în conștiința noastră împovărându-ne și ies la suprafață atunci când ne dorim mai puțin. Poate crezi în reîncarnare, sau poate nu crezi. Acest lucru nu contează prea mult. Întrebarea este ce facem cu dorințele noastre care nu sunt de natură spirituală, acum în această viață, pentru a fii fericiți și pentru a îndrăzni să sperăm că ne vom lumina într-o zi și ne vom găsi în sfârșit pacea?

      Răspunsul este clar: ori ni le împlinim, ori renunțăm de bună voie la ele atunci când nu ni se mai par interesante și nu mai sunt relevante pentru evoluția noastră. Cum puțini oameni au ajuns la acel nivel de înțelegere care le permite să descopere stima de sine în adâncul ființei lor, oamenii normali au nevoie să-și confirme și să-și tot reconfirme această stimă de sine prin împlinirea dorințelor de tot felul. Este dreptul fiecăruia de a experimenta, de a se bucura de succesele obținute și de a se întrista de ceea ce ei consideră a fi eșec. Face parte din viață și face parte din lungul nostru proces de evoluție.

      Dar ce este un om “normal”?

      Fiecare om are un centru al lui, un nucleu, un punct de echilibru. Este acea stare în care, dacă reușește să rămână conectat,  poate ajunge să-și atingă întregul potențial, să-și atingă Măreția. Poate atunci să renunțe la ceea ce el percepe a fi limite exterioare, impuse de lume și de cei din jur, dar și limite interioare auto-impuse. Poate renunța la ceea ce el percepe a fi defecte, slăbiciuni și frici care-i alimentează în permanență limitele și granițele autoimpuse. Cu toate acestea, omul “normal” trăiește în cea mai mare parte a vieții lui undeva la mijloc, departe de centru dar nici la periferie. Pendulează între echilibru și “nebunie” – spune Osho. În iubire și atunci când este complet relaxat și în largul său se cufundă în centru pentru o clipă, iar mai apoi, în mânie, în furie, în frică, va deveni un pic “nebun”. Nu este nicicum: nu este nici “viu”, nici “mort”, iar asta produce tensiune.

      Osho definește patru tipuri de oameni:

  1. Omul normal. Acesta are o identitate solidă, știe cine este: medic, inginer, profesor, preot, muncitor….. El ține mult la identitatea și la imaginea sa și trăiește “între agonie și extaz” undeva la mijloc, dar departe de centrul lui. El nu a juns încă “acasă”. Trăiește într-o veșnică căutare și într-o veșnică tensiune, mânat de dorințe care nu se termină niciodată. Stima de sine este hrănită de împlinirea acestor dorințe.
  2. Omul fluid. Acesta are o identitate lichidă, nu prea știe cine e: uneori e un om normal, alteori este nebun, iar alteori atinge extazul unui om iluminat. Este cazul poeților, actorilor, pictorilor, muzicienilor, oamenilor de știință celebrii,etc. Ei sunt puțin normali, puțin nebuni, iar în scurtele clipe de extaz pe care le trăiesc dăruiesc omenirii opere neprețuite.
  3. Omul “nebun”. Acesta a ieșit cu totul din centrul lui și nici măcar nu-și mai amintește că mai are o casă.
  4. Omul iluminat. Omul iluminat a ajuns “acasă”. Este total relaxat. Trăiește în centrul său, contopit cu Sinele lui și cu tot ce există. În conștiința lui nu există efort, nu există dorință, nu există tensiune. El nu mai vrea să dovedescă nimic nimănui și nu mai vrea să devină nimic. Se simte în largul lui, cu propria lui ființă. Indiferent ce este, se simte în largul lui. Este ceea ce este și se simte bine așa. Nu mai vrea să schimbe nimic, nu mai vrea să meargă nicăieri, nu mai are nicio dorință. Clipa prezentă înseamnă eternitatea. Se bucură de ceea ce este acum. A sărit din timp; nu privește în trecut, nu privește în viitor. El curge odată cu viața și este fericit așa cum este. Trăiește în prezent. El nu mai vrea să devină nimic altceva decât ceea ce este deja și de aceea nu mai există tensiune.

” Tensiunea apare atunci când vreți să fiți ceva ce nu sunteți”- spune Osho

      Tensiunea apare atunci când ai o dorință pe care vrei s-o împlinești, dar care nu este în acord cu esența ta, cu nucleul tău. Acum, tu știi sigur ce fel de om ești. Ești un om iluminat, esti un om fluid, sau esti un om normal?

      Mai mult de 90% dintre oamenii care trăiesc pe Pământ acum sunt oameni normali, care au o dilemă – conștientizată sau nu – cu privire la stima de sine, la dorințele și la devenirea lor. Dorințele neîmplinite sunt ascunse sub preș peste alte și alte dorințe neîmplinite, generând frustrări, tensiuni, dezechilibre și în cele din urmă boală. Viața devine tristă iar lumea un loc neprimitor.

      Coachingul este un proces în cadrul căruia oamenii își lămuresc nevoile, își descoperă valorile esențiale și își pun ordine în dorințe și obiective. Apoi își descoperă resursele interioare și exterioare și fac un plan pentru a-și împlini dorințele pe care ei le consideră a fi importante pentru viața și evoluția lor. Vor decide singuri, mai devreme sau mai târziu dacă și când este cazul să renunțe la orice dorință. De fapt, asta vine de la sine atunci când mintea iese din joc, iar gândurile ținute sub control. Din perspectiva coachingului fiecare om este stăpân pe propria lui viață și singurul în măsură să-și găsească răspunsuri la întrebări pe care poate încă nu și le-a pus, sau cărora nu le-a dat prea multă importanță.

      Tensiunea apare așadar atunci când vrem să fim ceva ce nu suntem. Suntem X dar vrem să fim Y; credem că suntem săraci și vrem să fim bogați; ni se pare că suntem urâți și vrem să fim frumoși; părem a fi proști și vrem să devenim înțelepți. Niciodată nu suntem mulțumiți cu ceea ce suntem. Aceasta este structura minții și a lumii în care trăim. Lumea în care trăim este o lume a minții și a dorinței. Când obținem ceea ce dorim, mintea intervine imediat și ne spune că nu este destul și că mai este nevoie de ceva.

      Coachingul este un umil instrument pe care-l poți folosi așa cum vrei tu și care are marele merit că te ajută să nu acumulezi dorințe sub preș, indiferent de ce natură ar fi ele. Te poate ajuta să-ți schimbi percepția despre propria ta persoană, să te transformi, să te conectezi la centrul tău și să-ți canalizezi resursele spre ceea ce contează cu adevărat pentru evoluția ta; sau te poate ajuta să-ți împlinești dorințe mărunte, dar care sunt importante pentru tine în acel moment al existenței tale.

      Coachingul este și pentru oameni normali și pentru oameni care vizează iluminarea.

      A-ți lămuri, prioritiza și împlini obiectivele, este un pas important în evoluția ta.

      A reuși să faci diferența între ce este fals și ce este cu adevărat important în dorințele tale, este un pas uriaș în evoluția ta.

      A înțelege de unde vine cu adevărat stima de sine, este iarăși un mare pas în evoluția ta.

       Și ca să terminăm povestea, trebuie să spun că întors în lume după inițierea sa în Kriya Yoga, Lahiri Mahasaya s-a concentrat asupra singurei dorințe și misiuni pe care o avea în această viață: să împărtășească tehnica acelor oameni interesați cu adevărat de evoluția lor. A dus în continuare o viață echilibrată printre oameni, câștigând modest, fiind econom și discret. Discipolii maestrului aveau convingeri religioase foarte diferite: erau hinduși, musulmani, creștini. El îi încuraja pe aceștia să adere la disciplina tradițională a propriilor lor credințe, accentuînd doar natura atotcuprinzătoare a Kriya Yoga ca tehnică practică de eliberare.

      Rezolvați-vă toate problemele prin meditație. Schimbați speculațiile neprofitabile cu adevărata comuniune cu Dumnezeu.

   Curățați-vă mintea de impuritățile gândirii teologice dogmatice; în locul lor lăsați să intre apele proaspete și vindecătoare ale percepției directe.Vibrați la unison cu Călăuza activă dinlăuntrul vostru: Vocea Divină are răspunsul la fiecare dilemă din viața voastră. Deși ingeniozitatea omului de a intra în bucluc pare a fi nesfârșită, Ajutorul Divin este tot atât de inventiv.”

      Dacă ar fi să dau acum coachingului o definiție personală, în acord cu ceea ce simt și cred  eu în acest moment, aș spune că este, parafrazându-l pe Lahiri Mahasaya,

o metodă mentală delicată, care te ajută să te reconectezi și să vibrezi la unison cu Călăuza Divină, activă, dinlăuntrul tău și care are răspuns pentru fiecare dilemă din viața ta.

 ***

Sorbet de pepene galben

pepene galben 1

      Pentru acest sorbet, dar și pentru altele, și pentru orice tip de înghețată ai dori să faci, ai nevoie de un blender de mare putere și vei folosi programul “ice cream”. Regula generală când utilizezi un blender este să folosești o parte lichid și două părți cuburi înghețate. Dacă blenderul se împotmolește și nu procesează corect poți mări cantitatea de lichid și apoi, pentru că foarte probabil înghețata va fi moale, o mai poți pune la congelator pentru o oră sau cât este nevoie pentru a putea forma cu ajutorul cupei de înghețată rotocoale frumoase, așa cum probabil îți dorești. Sau poate dorești doar un desert parțial înghețat și atunci o lași așa cum iese din blender. Te poți juca cu imaginația cum vrei.

      Așadar, inventivitatea mea într-o zi fierbinte de vară m-a îndemnat să pregătesc următorul desert cu ce aveam la îndemână în casă și am fost mulțumită de ce a ieșit. Așa că dragul meu, am ocolit cutia cu rețete scrise pe hârtiuțe care te scoate pe tine din minți și am scris ordonat aici, să-ți fie la îndemână în orice colț al lumii te-ai afla. Ai nevoie de:

– un pepene galben zemos, gustos și potrivit ca mărime – vei folosi 3/4 din el, restul îl mănânci;

-o jumătate de avocado bine copt;

-zeama de la o lămâie – poate fi galbenă sau poate fi verde și poți folosi și puțină coajă, dacă este ecologică;

-miere după gust sau alt îndulcitor;

      Tai jumătate din pepenele galben bucățele cam de mărimea unui cub de gheață și le pui la congelator să înghețe bine.

      Când pepenele este înghețat și dorești să prepari sorbetul, mixezi mai întâi în blender încă un sfert din pepenele galben la care ai adăugat zeama de lămâie și opțional puțină coajă de lămâie, jumătatea de avocado și îndulcitorul după gust. Adaugi apoi pepenele înghețat și pornești programul “ice cream”. Când este gata, fie pui direct în cupele care de preferință au fost și ele puse la congelator cu ceva vreme înainte, fie faci așa cum am povestit la început.

      Pentru că nu conține suplimentar  niciun strop de apă iar avocado este gras, sorbetul  rezultat va fi aromat și destul de cremos. Dacă îngheață prea tare, scoate-l din congelator și lasă-l puțin în frigider înainte de a-l servi. Cantitatea rezultată îți ajunge din belșug s-o împarți cu prietenii.

finish

Cu drag, și să-ți fie de folos în această vacanță fierbinte!