23. Exercițiul zilei

gânduri bune

Pot scăpa din lumea pe care o văd renunțând la gândurile de atac.1

 

” Când dvs. v-ați schimbat, se schimbă și lumea dvs. în întregime, pentru că lumea este o simplă reflectare.Dacă v-ați uitat în oglindă și nu v-a plăcut ce ați văzut, ar trebui să fiți nebun ca să atacați imaginea din oglindă. Dacă  acceptați imaginea indiferent care este aceasta, dacă aveți o atitudine prietenoasă față de ea, nu poate să nu devină și ea prietenoasă cu dumneavoastră. ” ( Eckart Tolle)

gânduri3

              Explicații:

            Ideea de astăzi ne este prezentată ca fiind singura cale de ieșire din strânsoarea fricii. Fiecare gând pe care îl avem construiește o parte din lumea pe care o vedem. Lumea este o construcție mentală: a mea, a ta, a noastră. De aceea nu are rost să încercăm să schimbăm lumea, pentru că ea nu este decât un efect al unei cauze: gândul. Dar are rost să controlăm gândul. Controlând cauza, controlăm efectul. 
            Lumea este răzbunătoare pentru că este construită în mare parte pe gânduri de atac. Un gând de atac generează  de regulă în mințile necontrolate un gând de contraatac. Cauză și efect.  În acest fel funcționează lumea pe care o vedem.
          ” Nu e oare fantezie un cuvânt mai nimerit pentru asemenea  proces și halucinație, un termen mai potrivit pentru ce rezultă?… Lecția de astăzi prezintă ideea că nu ești captiv în lumea pe care o vezi , deoarece cauza ei poate fi schimbată.” 1

          Cum se procedează:

           Sunt necesare cinci intervale practice de câte un minut pe parcursul unei zile.

           Se repetă mai întâi ideea, apoi cu ochii închiși se  examinează mintea timp de un minut și se identifică cât mai multe gânduri de atac. Este foarte important să identifici atât gândurile cu care ataci cât și pe cele cu care te simți atacat, pentru că efectele lor sunt identice.

           Pentru fiecare gând de atac identificat se aplică ideea :

           Pot scăpa din lumea pe care o văd renunțând la gândurile de atac despre _____.

           Ideea se poate aplica oricând pe parcursul zilei când se identifică un gând de atac.

CONEXIUNI:

Eckhart Tolle –  Puterea  prezentului2: Abandonarea în relațiile personale.

      Î: Dar cum rămâne cu oamenii care vor să mă folosească, să mă manipuleze sau să mă controleze? Trebuie să mă abandonez lor?

      R:  Fiind izolați de Ființă ei încearcă în mod inconștient să-și tragă energia și puterea de la dvs. Este adevărat că numai o persoană inconștientă va încerca să-i folosească sau să-i manipuleze pe ceilalți, dar la fel de adevărat este că numai o persoană inconștientă  poate fi folosită și manipulată….Dar abandonarea nu înseamnă să le permiteți unor persoane inconștiente să vă folosească. Este perfect posibil să spuneți un “nu” ferm și clar unei persoane sau să găsiți ieșirea dintr-o situație păstrându-vă în același timp starea de lipsă de rezistență internă completă.

    î: S-a creat o situație neplăcută la locul de muncă. Am încercat să mă abandonez, dar îmi este imposibil. Apare mereu foarte multă rezistență.

  R: Dacă nu vă puteți abandona, faceți ceva imediat: exprimați-vă punctul de vedere sau faceți ceva pentru a schimba situația – sau ieșiți din ea. Asumați-vă responsabilitatea pentru viața dumneavoastră. Nu vă poluați Ființa interioară, frumoasă și strălucitoare și nici Pământul cu negativism. Nu-i dați nefericirii, indiferent de forma ei, un lăcaș în interiorul dumneavoastră.
      Dacă nu puteți face nimic, de exemplu dacă sunteți în închisoare, atunci aveți două posibilități: rezistența sau abandonarea. Înlănțuirea sau eliberarea interioară din condițiile externe. Suferința sau pacea interioară.
Î: Lipsa de rezistență  trebuie practicată și în comportamentul exterior în viață, ca de exemplu, lipsa rezistenței la violență, sau este un lucru care ține numai de viața interioară?
R: Relațiile dumneavoastră se vor schimba profund prin abandonare. Dacă nu puteți accepta ceea ce este, prin deducție, nu veți putea accepta pe  nimeni  așa cum este Îl veți evalua, critica, eticheta, respinge sau veți încerca să îl schimbați. Mai mult, dacă transformați mereu clipa de Acum într-un mijloc pentru atingerea unui scop viitor, veți transforma fiecare persoană pe care o întâlniți sau cu care intrați în relație într-un mijloc pentru atingerea unui scop. Relația- ființa umană – va avea atunci o importanță secundară pentru dumneavoastră sau niciuna….Când vă aflați implicat într-o ceartă sau o situație conflictuală , poate cu partenerul sau cu o persoană apropiată, începeți prin a observa cât de defensiv deveniți când vă este atacată poziția sau prin a simți forța agresiunii în timp ce atacați poziția celuilalt. Observați cât de atașat sunteți  de perspectiva și opiniile dumneavoastră. Simțiți energia mental-emoțională din spatele nevoii dumneavoastră de a avea dreptate și de a-i dovedi celuilalt că greșește. ….Apoi într-o zi, în mijlocul unei certe, vă veți da brusc seama  că aveți posibilitatea de a alege și că puteți hotărî să vă abandonați propriile reacții- numai ca să vedeți ce se întâmplă. Vă abandonați. Nu vreau să să abandonați reacția numai verbal, spunând: “Bine, tu ai dreptate” , cu o privire care spune : ” Sunt deasupra acestei inconștiențe copilărești”. Aceasta nu ar însemna decât să deplasați rezistența la un alt nivel, mintea și sinele fals fiind încă la conducere și reclamându-și superioritatea. Eu mă refer la bandonarea întregului câmp energetic mental-emoțional din interior, care lupta pentru putere. 
Gânduri 1
-∞-

1: *** Curs de miracole: Culegere de exerciții pentru studenți, p33- Editura Centrum , 2007

2: Eckhart Tolle: Puterea prezentului, pp 209-211, Editura Curtea veche- București, 2012
Share Button

Nostalgii auto: R5 Turbo 2 -Renault-1985

R5 -2auto1R5-3

            

        Daniel Sexton Gurney s-a născut în aprilie 1931 fiind de-a lungul vieții pilot, producător de autovehicule și proprietarul unei echipe  care a participat la cele mai importante curse ale anului 1958.

         A fost primul pilot care a câștigat curse în mașini sport : Formula 1 ( 1962), NASCAR (1963) și Indy Car ( 1967). Tot în 1967, după ce a câștigat împreună cu Aj Foit  cursa de 24 de ore de la Le Mans, a pulverizat spontan șampanie în timp ce se afla pe podium. De atunci, acest lucru a devenit o tradiție. De asemenea, a fost primul pilot care a folosit o cască de protecție completă, în cursa de Formula 1, Marele Premiu al Germaniei din  1968.
dan-gurney-at-le-mans
1967_Jochen_Rindt_and_-Gurney_AAR_crew_1967_64a-sm
În 1967 cu Jochen Rindt
          În 2006, când Matt Stone și John Matras au lansat cartea ” 365 de mașini pe care trebuie să le conduci”, Dan Gurney spunea plin de nostalgie:
        ” Am avut deseori o chemare misterioasă pentru zilele de altădată, în care deținătorul recordului cross-country Erwin ” Cannon-Ball”  Baker era copil. Nu îmi este dor de bâzâitul inevitabil al muștelor care erau pretutindeni pe vechile șosele și drumuri, ocupate mai ales de vehicule trase de cai ( și de excrementele mirositoare ale acestora). Nu îmi este dor nici de vechile drumuri acoperite de praf și noroi crăpat, pietriș, cărămizi sau chiar bârne sau bușteni. Nu. Pe măsură ce îmbătrânesc, îmi lipsește libertatea “șoselei libere” din primele zile ale automobilului.
           Vă amintiți despre primele fotografii în care șoferii, purtând eșarfe și ochelari care le protejau fața și ochii, conduceau mașini și camioane deschise , acoperite cu praf și funingine? Păreau a fi niște oameni foarte temerari.
         În acele vremuri, fiecare călătorie era o adevărată aventură. În aproape orice oraș se găsea un fierar ( din perioada cailor și a trăsurilor), care la solicitarea șoferilor, putea repara diverse piese metalice defecte. Tinerii trebuiau să învețe cum să pornească un vehicul, înarmați cu o manivelă. Repararea  unei pene de cauciuc – un necaz des întâlnit – era un lucru obligatoriu de știut.
      De ce menționez toate aceste experiențe dificile din zilele de început  ale șofatului? Pentru a demonstra ce mașinării minunate au devenit automobilele moderne și cât de mult “le luăm  de-a gata” în prezent.
         Mulți dintre noi se plâng de cel mai mic defect, ivit rareori la o mașină fabricată în ultimii 25 de ani. Cei mai mulți dintre șoferii de astăzi sunt prea răsfățați, și mi-ar plăcea foarte mult să le stârnesc un pic de apreciere și respect pentru mașini, care ne-au oferit mai multă libertate și independență decât orice altă invenție din istoria omenirii.
             Ideea fantastică a lui Matt Stone de a conduce o altă mașină în fiecare zi a anului este minunată. Vă rog, abordați-o cu inima deschisă și cu poftă de viață. Indiferent cât de greu sunteți de mulțumit, există cu siguranță câteva mașini în lista lui Matt care vă vor stârni interesul și curiozitatea.
            Din clipa în care ați ales, deschideți geamul…., apoi opriți muzica și telefonul mobil, simțiți pulsul motorului și bucurați-vă câteva momente de esența acestui covor fermecat al secolelor XX și XXI.”
 

R5 Turbo 2 de la Renault – 1985

R5-1

  • Motorizare: 1,4 l OHV cu grup de turbo-supraalimentare, 6 cilindrii în linie
  • Putere: 160 CP standard, plus chit de 185 CP
  • 0-100 km/h: 6,6 secunde ( kitul de 185 Cp)
  • Viteza maximă: 200 km/h
  • Preț inițial: 22.500 $
  • Valoare actuală: 15-20.000 $

Cum arată:

În acțiune:

-∞-

Share Button

Judecata de apoi.

călătorie suflet 2

              “Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.” (Curs de Miracole)1

              Atunci când devenim egocentrici, uitarea pune stăpânire pe noi mai mult ca oricând și adevărul se îndepărtează cu atât mai mult cu cât durata egocentrismului este mai mare. Uităm atunci că suntem creațiile lui Dumnezeu, că purtăm în noi scânteie divină, că voința de a crea ne-a fost dată de Creatorul nostru și că aceeași Voință a exprimat El în Creația Sa. Capacitatea noastră creatoare își are originea în minte, iar creațiile noastre sunt reale numai în ochii noștri. O minte vindecată creează în armonie cu Dumnezeu pe când una nevindecată, egocentrică, va crea într-un mod dizarmonios. Aceasta este premisa de la care pornește adevărata semnificație a Judecății de apoi:

      “Judecata de apoi este una dintre cele mai amenințătoare idei din gândirea ta. Pentru că nu o înțelegi. Judecata nu este un atribut dumnezeiesc. I s-a dat viață doar după separare, când a devenit unul dintre multele instrumente de învățare din componența planului general.”

             Planul general, conform acestui curs este acela de Ispășire a lumii prin iubire și iertare, în care fiecare dintre noi avem un rol, iar cel care ne arată cum să facem acest lucru este El, prin propriul exemplu.

       “Așa cum separarea a avut loc de-a lungul a milioane de ani, tot așa și Judecata de apoi se va întinde pe o perioadă la fel de lungă, poate chiar mai lungă. Cu toate acestea, lungimea ei poate fi scurtată mult de miracole, instrumentul de scurtare, dar nu și de desființare a timpului. Dacă un număr suficient de persoane devin clar dispuse mental la miracole, acest proces de scurtare poate deveni efectiv incomensurabil. Este esențial însă să te eliberezi rapid de frică, pentru că trebuie să ieși din conflict dacă e să aduci pace altor minți”

          Înțeleg deci, din acest text, ca și din cele parcurse în lecțiile anterioare, că rostul nostru pe acest pământ, nu este să strângem bani, să plantăm panseluțe sau să așteptăm bătrânețea și moartea ca pe ceva implacabil. Rostul nostru este să ne vindecăm mințile, pentru a ne putea vindeca viața, să răspândim în jurul nostru această lumină a vindecării, să scurtăm timpul fizic, acele milioane de ani care ar trebui parcurși până la vindecare, care oricum va avea loc în cele din urmă, mai devreme sau mai târziu. Aceste lecții sunt o invitație la a învăța cum să scurtăm timpul până la Ispășire atât pentru noi, cât și pentru lumea în care trăim.
        De câte ori nu am fost zguduiți în biserică de scenele “înfricoșatei judecăți”! De câte ori nu ni s-a povestit de ” frica de Dumnezeu”. Tocmai frica se pare că este aceea care ne ține prizonieri în această realitate construită cu grijă de mii de ani și transmisă din generație în generație.

   “În general, Judecata de apoi e considerată o operație întreprinsă de Dumnezeu. De fapt, va fi întreprinsă de frații mei, cu ajutorul meu. E o ultimă vindecare, și nu o împărțire a pedepsei, oricât de binemeritată ai crede că este pedeapsa”

          Din felul în care este transmis mesajul și din ceea ce s-a explicat până acum în Curs, îmi pot da seama că acestea sunt cuvintele lui Iisus Hristos. El a explicat că trebuie să-L privim ca pe fratele nostru mai mare, al cărui exemplu trebuie să-l urmăm. El și noi, suntem fiii lui Dumnezeu, iar El în calitate de frate al nostru mai mare are misiunea să ne arate drumul și mijloacele prin care ne putem vindeca. “Judecata de apoi” este înfricoșătoare și pentru că sunt asociate cuvintele ” de apoi” cu moartea, când de fapt, aceasta este tocmai “poarta către viață”.

     “Judecata de apoi ar putea fi numită un proces de evaluare corectă. Asta înseamnă pur și simplu că toți vor ajunge să înțeleagă, în final, ce are valoare și ce nu…Rostul timpului este doar acela “de-a-ți da timp ” să dobândești această judecată.
     Primul pas spre libertate implică o triere a falsului de adevărat. E un proces de separare în mod constructiv și reflectă adevăratul înțeles al Apocalipsei. În cele din urmă, fiecare își va privi creațiile și va alege să păstreze numai ce e bun…În același timp, mintea își va dezmoșteni inevitabil creațiile greșite, care – nemaifiind crezute – nu vor mai exista.”

     Conform Wikipedia, cuvântul apocalipsă provine din limba greacă și are semnificația de ” ridicarea voalului” sau “revelație”. Este o dezvăluire a ceva ascuns majorității omenirii într-o epocă dominată de minciună și de concepții greșite. Se specifică faptul că “extinderea înțelesului la orice scenariu despre sfârșitul lumii sau la sfârșitul lumii în general este un abuz lingvistic.”

CONEXIUNI:

           Am căutat și alte interpretări și opinii despre Judecata de apoi  atât din punct de vedere al religiei creștin-ortodoxe cât și din punct de vedere al altor mișcări spirituale și al conștientologiei moderne. Diversitatea interpretărilor acestui aspect al existenței noastre, sper să-mi deschidă drumul spre o înțelegere corectă, urmând ca viața, experiențele personale și alte opinii apărute pe parcurs să ducă în final la o percepție cât mai apropiată de ADEVĂR.

           Doresc să încep cu o abordare de actualitate, și anume cu o carte foarte cuprinzătoare ca anvergură, a treia din seria de cărți pe această temă, scrisă de Sal Rachele împreună cu ghizii săi spirituali, Fondatorii. Așa cum spune și autorul în prefața cărții, probabil că cei care sunt totalmente sceptici, dacă reușesc să trecă de primele pagini fără să fie dezgustați, o vor considera lucrarea unui nebun sau a unui adept “new age” iluzionat și credul. Este vorba de cartea Pământul se trezește: Profeții 2012-2030.2 Cartea nu are nici o legătură cu profețiile, titlul fiind mai degrabă după părerea mea, un nume de scenă. Ceea ce  scrie în introducere, poate ajuta în înțelegerea citatelor care vor urma, extrase din lucrările Părintelui Arsenie Boca, sau din Evangheliile gnostice, știut fiind faptul că limbajul utilizat în aceste cărți este specific, mai greu accesibil și acceptat de omul modern.

         Zorii cei noi
” Omenirea se află la începutul unei experiențe nemaipomenite. Trecem la un nou mod de viață. Ne trezim la vastul nostru potențial creator.
        Deși există promisiunea unei noi Ere de Aur, va fi un pic mai dificil să ajungem acolo. Ne aflăm în mijlocul transformărilor planetare, iar acestea vor continua să se intensifice și să se accelereze. Nu toată lumea va trece prin acestea fără să fie afectată. De fapt, foarte multe suflete vor părăsi Pământul în următorii  20-30 de ani. Deși aceasta ar putea fi privită ca o tragedie  din perspectiva densității a 3-a, din tărâmurile mai înalte reprezintă o desfășurare perfectă a Planului Divin. În cele din urmă, fiecare suflet își manifestă dorințele sale adevărate. Sufletele tinere simt adesea dorința de a experimenta războiul, sărăcia, durerea și suferința, și pot alege să părăsească Pământul prin boli epuizante, înfometare sau dezastre naturale, ori create de mâna omului.
       Este important să nu judecăm deciziile sufletelor tinere. Sufletul nu consideră că lucrurile sunt “bune” sau “rele”. El vrea să experimenteze tot ce există în planurile mai dense. Pe măsură ce sufletul evoluează, în cele din urmă, el sau ea va deveni foarte plictisit/ă să experimenteze lucrurile mai “negative” și va căuta vieți pline de pace, prosperitate, bucurie, iubire și compasiune. 
        Multe suflete mai bătrâne vin pe Pământ ca să ajute sufletele mai tinere să se maturizeze și să evolueze. Pentru a face acest lucru, sufletele mai bătrâne trebuie să se familiarizeze din nou cu lucrurile învățate în viețile anterioare, pentru a putea relaționa cu sufletele mai tinere. Altfel spus, este dificil să comunici cu cineva despre suferință dacă nu ai retrăit-o de curând tu însuți. Totuși, țelul multora dintre sufletele mai evoluate este să se afunde suficient de mult încât să fie una cu omenirea aflată în suferință, dar nu atât de mult încât să ajungă să fie prinse în dramă și să uite cine sunt ele.”
 Absolvirea.
             ” Întregul Pământ trece ” în clasa următoare” . El trece de la o planetă predominant tridimensională (3D)  la una tetradimensională (4D). Prin urmare, omenirea trece de la o vibrație  de  densitatea a 3-a la una de densitatea a 4-a. Toate formele de viață ce trăiesc pe și în interiorul Pământului trebuie să facă acest salt pentru a putea rămâne aici .
            Pentru ca ființele umane să crească și să evolueze în stări mai înalte, este necesară foarte multă curățare și purificare. Este exact ce vedem astăzi în lume. În multe texte religioase se afirmă că va veni o vreme a judecății, sau alegerea grâului de neghină. În realitate, aceasta nu este o judecată din partea vreunei ființe supreme, ci,  mai curând un proces de a decide dacă cineva este pregătit sau nu să treacă mai departe, pe Noul Pământ.
              Pentru a trece mai departe și a deveni o parte din Era de Aur, este necesar să renunți la tot ce nu îți mai este necesar, inclusiv la sistemele de credințe false și limitative, la durerea emoțională, la atitudini subconștiente și inconștiente, la prejudecăți, obiceiuri și moduri de gândire și simțire care te împiedică să te trezești la natura  ta mai înaltă.
          Dacă sufletul tău vrea să crească și să evolueze, iar tu nu asculți și ai devenit distras/ă de  miriada de ocolișuri oferite la tot pasul, atunci sufletul tău te va înghionti cu blândețe prin experiențe menite să îți atragă atenția. Dacă refuzi în continuare să recunoști dorințele sufletului tău,  el va lovi un pic mai tare, probabil creând o boală, pierderea serviciului, dispute în relație sau criza vârstei mijlocii, care nu pot fi ignorate cu ușurință. Aceasta este ceea ce observi că se întâmplă multor suflete de pe planetă în acest moment.”
            Fără putință de tăgadă este clar observabil faptul că civilizația noastră se află la o mare cotitură, că de la an la an lucrurile se precipită și mulți dintre noi suntem obligați să luăm anumite decizii fie în viața de familie, fie în viața socială.  Să fie acestea vremurile Judecății de Apoi
      Dacă Sal Rachele și-a fundamentat lucrările pe baza comunicărilor telepatice cu ghizii săi spirituali, William Buhlman a folosit propriile experiențe pentru a răspunde unor întrebări fundamentale despre viață. El predă și susține prelegeri în întrega lume, despre călătoriile extracorporale, antrenându-i pe oameni cum să-și proiecteze conștiințele dincolo de limitele corpului fizic și cum să exploreze dimensiuni și lumi paralele, dincolo de realitatea vieții de zi cu zi. El spune că un ocean de energie neexplorată așteaptă să fie cucerit de oamenii înzestrați cu intuiția și curajul necesar pentru a trece dincolo de orizonturile lor fizice. Indiferent din ce timp provin, exploratorii sunt conduși de un singur țel – nevoia de a descoperi și a se descoperi pe ei înșiși, deoarece nici o cunoaștere nu este mai presus decât cea dobândită prin experiență personală.
          Aventuri în viața de dincolo3 este o călătorie de trezire spirituală puternică, o misiune îndrăzneață ce ne oferă răspunsuri și revelații.
        După ce a fost diagnosticat cu cancer, William Buhlman, a urmărit să obțină răspunsuri la misterele existenței noastre după așa-zisa moarte. Descoperirile sunt surprinzătoare: noi suntem puternice ființe spirituale chiar dacă suntem sau  nu conștienți de acest lucru și ne modelăm realitatea, atât aici pe Pământ cât și în lumile subtile în care pășim după părăsirea corpului fizic.

       În capitolul 9, Întrebări și răspunsuri, el oferă răspunsuri cititorilor săi la multe din frământările inerente fiecărei făpturi umane de pe acest Pământ, dincolo de apartenența religioasă sau credințele pe care le-a dobândit pe parcursul vieții:

Î: Ce reprezintă paradisul biblic?

R: Conceptul biblic de paradis a reprezentat o încercare timpurie de a descrie numeroasele dimensiuni energetice  nevăzute  magnifice care există dincolo de vederea noastră fizică. În general, paradisul reprezintă o serie de lumi subtile energetice, care sunt foarte sensibile la puterea gândului și care sunt modelate de gândurile locuitorilor săi. Există milioane de realități nonfizice iar variația acestor planuri paradisiace este nelimitată. Multe dintre acestea pot fi percepute ca fiind paradisuri biblice.

Î:Există infernul și damnarea eterne?

R: Nu. Evoluția spirituală și nu pedeapsa reprezintă principiul de bază al existenței noastre. Toate lumile din viața de apoi, atât bune cât și rele, sunt formate și create de conștiința locuitorilor lor. Datorită acestui fapt, există o foarte mare diversitate de realități energetice. Toate sufletele sunt înzestrate cu capacitatea de a-și eleva nivelul de conștiință și tranziția către medii de o frecvență de vibrație mai înaltă. Realitatea unei dimensiuni, inclusiv cea fizică se află în permanență într-o stare de flux și poate fi schimbată de progresul indiviual al fiecărui individ. De vreme ce suntem nemuritori, durata de timp necesară acestui proces al evoluției spirituale este irelevantă. Într-un final, toate sufletele vor cunoaște iluminarea, chiar dacă pentru aceasta va fi nevoie de milioane de ani pământești. Aceasta este structura magnifică a universului nostru – evoluția spirituală a sufletului prin intermediul experiențelor personale extinse.

Î: În ce fel de lumi voi ajunge după moarte?

R: Cei mai mulți oameni se vor regăsi trăind în realități consensuale asemănătoare celor fizice, localizate la nivelul planului astral. Noi suntem atrași către realitățile energetice care rezonează cel mai mult cu starea noastră de conștiință individuală și cu identitatea noastră de sine.

Î: Voi avea revelația sufletului meu după ce mor?

R:Fiecare dintre noi va experimenta corpul energetic și realitatea vibrațională care este în acord cu starea și nivelul nostru de conștiință; marea majoritate a oamenilor își vor experimenta corpurile astrale și vor reintra în dimensiunea astrală. Sufletul există la o frecvență de vibrație mult mai înaltă decât corpul astral și puțini oameni în zilele noastre și-au elevat conștiința până la nivelul spiritual al perfecțiunii( realizarea de sine sau iluminarea). Aceste rare ființe care s-au iluminat din punct de vedere spiritual în timpul vieții lor fizice, vor experimenta nivelurile superioare ca și frecvență de vibrație ale universului.

Î:În momentul morții suntem întâmpinați de îngeri sau de Iisus?

R: …Cel mai probabil vom fi întâmpinați de către ființe pe care le cunoaștem și care se află pe același nivel sau pe un nivel apropiat cu nivelul nostru de conștiință și de evoluție spirituală. Dacă gradul vostru de evoluție spirituală și nivelul vostru de conștiință este egal cu cel al lui Buddha, Iisus sau al îngerilor, atunci aveți toate șansele să vă întâlniți cu lumea lor.

        În Evangheliile gnostice – Evanghelia după Filip4 (49) se vorbește despre un “Mijloc” ca stare intermediară între lumea aceasta și “Înviere” . Oare să fie acesta echivalentul lumilor consensuale la care aderăm conform propriului nivel de conștiință despre care vorbește William Buhlman și în care putem rătăci milioane de ani așa cum se înțelege din Curs de miracole?

Trebuie să căutăm învierea acum.

       Astfel (sunt unii) care locuiesc, fie în această lume, fie în înviere, fie în locul din mijloc.
        Dumnezeu nu a îngăduit ca eu să mă aflu acolo!
        În lumea aceasta există bine și rău, însă binele lumii nu este bine, nici răul ei nu este rău. Dar dincolo de lumea aceasta există rău care este cu adevărat rău – cel care este numit și “Mijloc”. Aceasta este moartea.  Cât timp suntem în această lume, se cuvine ca noi să căpătăm învierea, iar când ne dezbrăcăm de carne să putem fi găsiți în pace și nu pășind în Mijloc. Căci mulți rătăcesc pe cale. Este bine să părăsești lumea mai înainte de a păcătui.
       Părintele Arsenie Boca în Cărarea Împărăției 5 detaliază procesul Judecății de apoi: 
     Desfacerea sufletului de trup se face în timp de trei zile pământești, începând din momentul pe care-l numim noi moarte.
    Să urmărim , așadar , călătoria sufletului dezlegat de trup. La ieșirea din cortul pământesc, sufletul trece în lumea asemenea cu el, a făpturilor nevăzute, fie cu îngerii buni dacă a fost bun, fie cu îngerii căzuți dacă faptele lui au fost rele.
    Acum dă sufletul de datoria cunoașterii.
   Dacă  sufletul n-a ajuns, sau n-a vrut să ajungă pe pământ la desăvârșita cunoștință de sine însuși, el trebuie neapărat, ca ființă spirituală, să se cunoască dincolo de mormânt. Sufletul trebuie să-și dea seama de ceea ce și-a câștigat; trebuie să-și recunoască și să-și pronunțe judecata , înainte de a-l judeca Dumnezeu.
     Vămile cunoștinței sunt pentru sufletele de mijloc, care mai văd fața lui Dumnezeu, chiar dacă vor fi osândite.
   Cunoștința trebuie să fie deplină, pentru stadiul în care se află sufletul acum. De aceea e condus de înger să vadă raiul, fericirea drepților, răsplata faptelor bune, dar mai ales e condus să-și vadă faptele sale bune pe care le-a făcut, sau pe care le-ar fi putut face, dar nu le-a făcut. Acum va pricepe sufletul ce înzestrare îi dăduse Tatăl, și ce putea să facă, iar din acestea câte a făcut. Acum cunoaște care-i era măsura dată lui de Dumnezeu și cât a împlinit-o el.
    Iar ca la a noua zi pământească ( a șasea zi de la îngroparea trupului ) sufletul se reîntoarce la Dumnezeu  și i se închină… De la aceasta, a doua închinare a sufletului, din porunca lui Dumnezeu, sufletul merge să vadă și iadul…Totuși călătoria asta a sufletului prin iad ține cam 30 de zile pământești. În vremea aceea sufletul cunoaște cu de-amănuntul plata păcatului, urmările relelor pe care le-a făcut el. Dacă s-a pocăit de ele se teme mai puțin; dacă nu se pocăise de ele și-l prinsese moartea într-însele, îngrozirea lui va fi cumplită. Acum își cunoaște locul după dreptate, în care are să se muncească și tremură de frică.
        În împărăția nevăzută a duhurilor, la a patruzecea zi pământeană, are loc o mare hotărâre asupra sufletului, care s-a lămurit în așa de scurtă vreme, cât nu se lămurise în zeci de ani de zile de viață pământeană.
         Hotărârea pe care o dă Dumnezeu asupra sufletului de-a petrece în împărăția luminii, sau a se osândi în împărăția chinurilor, e o hotărâre provizorie, și ține până la judecata cea de obște, judecata de pe urmă. Aceea e definitivă și fără de sfârșit.
          În împărăția lui Dumnezeu nu intră nimic necurat. Deci ne putem închipui ce puțini sunt aceia care rămân în Împărăție, încă de la judecata particulară, pentru veșnicia nesfârșită.
         Și toți ceilalți?
      – Toți ceilalți, deși credincioși, dar dacă nu s-au curățit prin pocăință de păcatele lor, de mândria lor, de slava deșartă și celelalte, trec în lumea nevăzută, așa zicând în stare de boală, dar n-au pierdut putința de-a ajunge odată și ei în obștea bisericii lui Hristos.
         Dar până atunci?
   –  Până atunci suferă în iad. Căci în iad sunt mai multe feluri de osândiți. Unii pentru vecii vecilor, alții până la judecata de pe urmă, când îi scoate Biserica luptătoare de pe pământ, prin rugăciune și milostenie.
 Aici, în viața pământeană, vrei să te pocăiești, poți s-o faci. E o faptă a libertății voinței. Deci  în ce stare de libertate i-a surprins moartea, în aceea vor petrece, cât le va hotărî Dumnezeu….Dar libertatea, iubirea și Harul celor de pe pământ pot îndupleca pe Dumnezeu să scoată din muncă sufletul ce n-a ajuns la sfințenie deplină. Căci, precum nimic necurat nu intră în împărăția lui Dumnezeu, așa nimic bun, oricât de puțin ar fi, nu rămâne în iad pentru totdeauna, subânțelegându-se prin acest bun și rugăciunile Bisericii. Iubirea a coborât pe Dumnezeu în trup, iubirea a sfărâmat porțile iadului, iubirea “scoate din moarte și nu te lasă să te pogori în întuneric” E vorba de-o iubire arătată prin fapte. De aceea zicem că iubirea n-are marginile omului, nici spațiul, nici timpul; nu piere niciodată, e puternică, încât străbate dincolo de mormânt și ajunge pe cel iubit; străpunge iadul care nu-i poate sta împotrivă și străbate  cerul. Iubirea e însușirea lui Dumnezeu prin care a creat lumea văzută și nevăzută, și toată făptura care-l cunoaște de tată e străbătută de iubire. Dacă am stărui cum trebuie în iubirea aceasta fără margini, s-ar răsfânge și în noi obârșia noastră divină, chipul și asemănarea fiilor cu Tatăl, am avea și noi mulțime de însușiri dumnezeiești, prin Har nu prin natură, în primul rând n-am fi așa de mărginiți într-o mulțime de privințe.
       Ziua judecății omului e totodată și ziua nașterii din nou a lumii, când va fi cer nou și pământ nou, căci acestea care sunt, de istov vor arde. Deodată cu această minune a înnoirii cosmosului prin foc, omul e înnoit prin focul judecății. Astfel pe pământ sunt adeseori puzderie de legi omenești.; la judecata lui Dumnezeu sunt numai două: legea Iubirii de Dumnezeu și legea iubirii de oameni, în care se cuprinde toată Scriptura.
        Căci atunci Mântuitorul nostru, Dreptul Judecător, cu suflarea gurii Sale, îi va prăvăli pe toți: iadul, moartea, diavolii, pe Antihrist și pe dumnezeul nebun și pe toți cei nescriși în Cartea Vieții îi va cufunda în marea cea de foc, în moartea cea de-a doua.
      Dumnezeu taie para focului în două; cu puterea arzătoare, dar neluminoasă, arde păcătoșii, iar cu puterea luminoasă dar nearzătoare strălucește pe sfinți. Așa că pe unii îi luminează nearzându-i, ca un soare neapus în vecii vecilor; iar pe alții îi arde neluminându-i , întunecați și la întuneric , în vecii vecilor…
        Deoarece limbajul utilizat de Biserică în comunicarea cu oamenii rămâne în continuare greoi, iar sentimentul de frică pe care îl generează este evident, am căutat și altă abordare spirituală. Este vorba despre Allan Kardec (1804-1869) și două dintre operele sale : Geneza și Cartea spiritelor ( 1857).
             Allan Kardec, definind principiile spiritismului sau spiritualismului spune:
   ” Omul nu este compus numai din materie, există în ființa sa un principiu al gândirii legat de corpul fizic pe care îl părăsește după moarte, la fel cum aruncăm o haină veche, atunci când încarnarea prezentă a luat sfârșit”
           Pe piatra funerară de la căpătâiul său, în Paris, se poate citi: ” A te naște, a muri, a renaște și a evolula neîncetat, aceasta este Legea”, iar celebrul astronom Camille Flammarion, în discursul funebru pe care l-a pronunțat la moartea lui Kardec, a afirmat că ” spiritismul este o știință și nu o religie”.
          În cartea sa Geneza 6, în capitolul XVI: Prezicerile din Evanghelii, referindu-se la Judecata de apoi explică:
         ” Fiindcă binele va domni pe pământ, trebuie ca spiritele malefice să fie învinse. Dumnezeu le acordă însă timpul necesar îndreptării lor; dar, în momentul în care pământul trebuie să se înalțe în ierarhia lumilor prin progresul moral al locuitorilor săi, nu va fi permisă încarnarea spiritelor care nu s-au convertit pe calea binelui. Aceste spirite vor fi exilate în lumile inferioare, cum s-a întâmplat odinioară cu rasa adamică, fiind înlocuite cu spirite cu un nivel moral mult mai ridicat. Tocmai la această triere va lua parte Iisus Christos, și spune acest lucru: ” cei buni vor trece la dreapta mea, cei răi la stânga;….știm că există miliarde de lumi asemănătoare, care perpetuează umanitățile întru veșnicie, umanități pentru care lumea noastră reprezintă un bob de muștar. Înțelegem acum rațiunea pentru care Iisus nu le-a dezvăluit totul discipolilor, căci aceștia oricum nu ar fi înțeles, fiindcă unele din vorbele sale, pot fi înțelese de abia astăzi, odată cu dezvoltarea științelor. Cu siguranță că primii apostoli, Pavel și discipolii săi, ar fi instaurat cu totul alte dogme, dacă ar fi avut solide cunoștințe de astronomie, fizică, chimie, geologie, fiziologie și psihologie, cunoștințe pe care astăzi le posedăm.
       Sintagma Judecata finală ( de apoi) nu este exactă, întrucât spiritele care vin să se încarneze trec prin diferite praguri la fiecare reînoire a lumilor pe care le locuiesc, până ce ajung la un anumit grad de perfecțiune. Nu este vorba deci de o judecată definitivaă, ultimă, ci de judecăți parțiale în toate epocile, de reînoiri parțiale sau totale ale populației lumilor, în urma cărora are loc marele exod al imigrărilor și emigrărilor spiritelor”.
        
              Cartea spiritelor7, mai puțin cunoscută publicului din Europa, rămâne una dintre cele mai citite cărți din lume. De fapt, chiar spiritele care au transmis informațiile  lui Allan Kardec și care au impus numele cărții, au botezat Cartea spiritelor ” Al treilea testament”. Detalii interesante legate de modul în care a fost redactată această carte se găsesc aici : 

            În prefața cărții, Patrick Ravignant afirmă că spiritismul nu este altceva decât o școală de înțelepciune : nici un secret ezoteric, nici un demers inițiatic. Pe de altă parte, spune el, puține credințe pot să se rezume ( fără a se trăda) la câteva certitudini clare și percutante, adaptabile la toate formele și la toate nivelurile de inteligență.

         Foarte importantă pentru credibilitatea informațiilor,  este definirea și clasificarea spiritelor așa cum o face Allan Kardec. El definește spiritele ca fiind entități inteligente ale creației, care populează universul aflat dincolo de lumea materială. Le clasifică în trei ordine și 10 clase, astfel:

  •           Spirite de ordinul al treilea: spirite imperfecte la care materia domină  spiritul, caracterizate prin ignoranță, orgoliu, egoism, au intuiția lui Dumnezeu dar nu-l înțeleg. Sunt împărțite în 5 clase principale. Clasa 10 corespunde spiritelor imperfecte, clasa 7 spiritelor neutre, iar clasa 6 care nu este o clasă distinctă, corespunde spiritelor frapante și perturbatoare.
  •            Spirite de ordinul al doilea: spiritele bune la care spiritul domină materia și sunt caracterizate de dorința de a face bine. Sunt împărțite în patru clase principale. Clasa a cincea corespunde spiritelor binevoitoare iar clasa a doua spiritelor superioare care reunesc știința, înțelepciunea și bunătatea.
  •         Spirite de ordinul întâi- clasă unică: spiritele pure asupra cărora influența materiei este nulă și au superioritate morală și intelectuală absolută în raport cu spiritele din alte ordine.

           Allan Kardec atenționează la un moment dat în cuprinsul cărții, că este foarte important pentru corectitudinea și claritatea informației, să fii pregătit să discerni corect informațiile care vin de la spiritele imperfecte, perturbatoare, de informațiile care vin de la spiritele superioare și pure, și care sunt cu adevărat relevante și benefice pentru omenire. Acesta este probabil și motivul pentru care Biserica este foarte rezervată în privința informațiilor care provin din afara ei, și nu încurajează credincioșii să contacteze spiritele din lumea nevăzută. 

     Redau mai jos, pasaje din două răspunsuri oferite de Allan Kardec prin intermediul spiritelor lui Platon și al Sfântului Apostol Pavel, la întrebarea  legată de durata pedepselor viitoare:

Spiritul lui Platon:

   ” Războaie ale cuvintelor! Războaie ale cuvintelor!  N-ați făcut să se verse atâta sânge! Trebuie să mai aprindem rugurile?…Eternitatea suferințelor corespunde eternității răului. Da, atâta timp cât răul va exista printre oameni, pedepsele vor coexista; în acest sens relativ trebuie interpretate textele sacre.
   Va veni o zi când toți oamenii vor îmbrăca prin căință haina inocenței, și ziua aceea va fi fără gemete, fără scrâșniri din dinți. Rațiunea voastră omenească este limitată, e adevărat, dar așa cum este ea , reprezintă o prezență a lui Dumnezeu, și cu acest ajutor al rațiunii nu există un singur om de bună credință care să înțeleagă altfel veșnicia pedepselor. Veșnicia pedepselor! De ce! …Omenire! Omenire! Nu-ți arunca așadar privirile posomorâte în adâncurile pământului pentru a căuta aici pedepsele: plângi, speră, ispășește și refugiază-te în gândul existenței unui Dumnezeu bun în profunzimea sa, atotputernic și întru totul drept”.
Spiritul Apostolului Pavel:
             ” A gravita către unitatea divină, acesta este scopul umanității. Pentru a o atinge sunt necesare trei lucruri: dreptatea, dragostea și știința; trei lucruri îi sunt opuse și contrarii: ignoranța, invidia și nedreptatea. Ei bine! Vă spun, cu adevărat, că trădați aceste principii fundamentale, compromițând ideea lui Dumnezeu prin exagerarea severității sale; ….voi distrugeți ideea de infern făcând-o ridicolă și inadmisibilă față de credințele voastre, așa cum este inimilor voastre spectacolul hidos al călăilor, rugurilor, și torturilor evului mediu! Așa deci? Dar când epoca represaliilor oarbe va fi izgonită pentru totdeauna din legislațiile omenești, ce sperați să mențineți ca ideal? Oh! Credeți-mă, credeți-mă  frați întru Domnul și Iisus – Christos, credeți-mă, sau resemnați-vă în a lăsa să piară toate dogmele decât în a le schimba, sau mai bine însuflețiți-le deschizându-le efluviilor binefăcătoare emise de Spiritele bune în acest moment. Ideea de Infern cu furnalele sale arzătoare, cu cazanele clocotind de smoală poate fi tolerată, adică scuzabilă în epoca fierului; dar în secolul nostru ea nu mai este decât o vagă fantomă bună cel mult să sperie copiii. Persistând în această mitologie înfricoșătoare, voi zămisliți necredința, mama tuturor dezorganizărilor sociale, căci tremur văzând toată ordinea socială zdruncinată și gata să se prăbușească în lipsa sancțiunii penale.”
       Aceasta se întâmpla acum 200 de ani. Între timp omenirea a evoluat, și mișcarea spiritistă este înlocuită de curentul New Age și de conștientologia modernă.
         Conștiința, sau esența sinelui, pare a fi ceva fără formă și gen, un principiu inteligent individual ce există dincolo de spațiu și timp, în multiple dimensiuni (fizice și non-fizice) și care acumulează experiență de-a lungul a diferite vieți în corpuri fizice. Despre principiile conștientologiei moderne  pot fi găsite informații pe situl   http://romania.iacworld.org/abordare/. Ideea de bază a acestor curente este ideea evoluției prin reîncarnare.
        Curs de miracole este considerată cartea de căpătâi a curentului New Age, deși nu cred că tot ce s-a scris împotriva ei are temei. Dacă te-ai hotărât s-o parcurgi și tragi cu ochiul la Manualul pentru profesori, care este la sfârșit, vei vedea că nu încurajează deloc ideea reîncarnării dar lasă la latitudinea fiecăruia dacă dorește sau nu s-o ia în considerare. Această carte trebuie parcursă cu atenție dacă vrei să spui ceva despre ea, iar acest lucru cere timp, pentru că are în jur de 1200 de pagini ( Text+ Lecții (exerciții) + Manual pentru profesori).   Curentul New Age își are originile undeva prin anii 1920-1930, iar prima ediție a cursului a fost tipărită în 1975. În prefața cărții este scris clar: ” Cursul poate și trebuie să fie de sine stătător. Nu urmărește să devină temelia unui nou cult. Singurul lui rost e să le ofere unora o cale de a-și găsi propriul Profesor Lăuntric.” 
        Cred că cea mai importantă întrebare ar fi – de ce nu încearcă Biserica Creștină să se reformeze, să se unifice, și să-și schimbe atitudinea față de credincioși? Este clar că Biserica deține toate informațiile necesare oricărui om pentru a nu mai căuta răspunsuri la misterele vieții în altă parte. Dar sunt ele oare clare în toate aspectele și la vederea oricui? Pot avea acces toți oamenii la inițieri în sânul Bisericii care să nu-i mai facă dornici de seminarii și ateliere în cadrul diferitelor organizații?  Nu lasă singură drum deschis spre manipulare tuturor sectelor și curentelor spirituale ?  Nu poți folosi în secolul XXI, când fizica  cuantică este deja prezentă de 100 de ani, același limbaj și aceleași argumente ca acum 2000 de ani!  Nu mai poți folosi la nesfârșit dictonul ” Crede și nu cerceta !” . Oamenii doresc să înțeleagă ce se întâmplă cu ei, și de aceea orice explicație inteligentă este binevenită. Trăim vremurile în care Biserica și știința trebuie să facă front comun pentru dezrobirea lumii din lanțurile necunoașterii!
                Aș vrea mai departe să expun câteva pasaje din cartea ” ereticului” David Icke. Acesta are o teorie proprie privind realitatea, sau mai bine zis iluzia lumii în care trăim, și mai mult, se referă foarte clar și la lumea subtilă în care pășim după părăsirea corpului fizic. În opinia sa, totul este iluzie și aduce argumente în acest sens. El consideră că până la eliberarea finală a conștiinței , trăim în MATRICE , într-un “program de calculator” generat de propriile noastre minți. Adevărata eliberare ( învierea, dacă ar fi să folosim un termen creștin), are loc după evadarea din Matrice. Tot ceea ce se petrece în interiorul Matricei este fals. El trăiește două experiențe spirituale în Brazilia, induse ce-i drept, cu ajutorul plantei Ayahuasca ( planta învățător sau planta zeilor), în timpul cărora a intrat în contact cu Vocea. ( Iată că și aici există o voce așa cum exista și la Helen Schucman când a preluat informațiile ce au devenit ulterior Curs de miracole).
                Iată ce povestește David Icke despre experiențele pe care le-a avut , în capitolul 3 -Download pentru realitate  din volumul  Iubirea infinită este singurul adevăr, restul este iluzie8:
       ” Forța energiei care mă străbătea era extraordinară. Aveam senzația că cineva îmi stoarce pieptul încât energia țâșnea în cameră….Fluxul s-a schimbat și am simțit cum se arcuiește din piept spre cap un fel de curcubeu nevăzut. Cu aceasta am început să vorbesc fluent în starea mea alterată. Cuvintele vorbeau despre o conștiință infinită, numită Infinitul , Unitatea și Unicul . Totul este Conștiință Infinită spuneau cuvintele. Separarea și polaritatea sunt iluzii ale realității virtuale fabricate pe care o numesc Matrice, și dincolo de vălul Iluziei totul este Unicul – Acela. Nu exista nici eu, nici noi, ci doar un Infinit Eu.
         În a doua noapte în Brazilia, experiența cu ayahuasca a fost și mai profundă și pe măsură ce conștiința mea se răsucea și se clătina printre realități, am început să aud o voce puternică, clară, de femeie care vorbea cu multă demnitate și claritate. Aceasta nu era, desigur, o femeie în carne și oase care vorbea printr-un megafon. Era conștiința care comunica telepatic, iar creierul meu decodifica acele câmpuri de frecvențe în cuvinte pe care le înțelegeam. ” David”, mi-a spus vocea, “te vom duce în locul de unde vii, pentru a-ți aminti cine ești. ” Cu aceasta am fost purtat într-un tărâm de o beatitudine indescriptibilă, chiar mai profundă și mai minunată decât în seara precedentă” Nu exista separare, polarități,  alb sau negru, noi sau ei. Nu exista timp, nici spațiu, nici vibrație. Totul doar era și aceasta este o stare de ființare care trebuie experimentată pentru a fi înțeleasă. Eu nu eram corpul meu; eram conștiință, toată conștiința, tot ce există în orice expresie. Totul doar exista. Eram Unitatea, Ființarea, Întreaga Potențialitate. Dar eram în continuare conștient de sine, un ” individ” cu propriul meu punct de vedere în cadrul întregului. Eram aici și eram acolo. Eram peste tot și nicăieri, totul și nimic.
             “Aceasta este Infinitatea , David” a spus vocea. ” De aici vii și aici te vei întoarce”.
          Mi s-a spus că de fapt era un singur lucru pe care trebuia să-l știu și următoarele cuvinte au început să se repete la nesfârșit în capul meu:
“Iubirea infinită este singurul adevăr – tot restul este iluzie.”
În capitolul 7 – “Antichitate, New Age – Aceeași poveste”,  David Icke continuă:
      ” Numai când devenim conștiință pură conștientă de sine putem renunța la trupuri și odată cu ele la Matrice. Ființele din aceste tărâmuri diferite ale jocului realității virtuale vorbesc despre un loc care vibrează mai rapid decât această lume și astfel nu îl putem percepe din densitatea noastră. Din nou, nu am nici o problemă cu asta. Dar cuvântul crucial de aici este vibrează . Așa cum mi-a spus vocea din Brazilia :” Dacă vibrează este iluzie”. După câte mi s-a spus , ceea ce am experimentat este o stare de unitate aflată dincolo de Matrice, care nu vibrează. Era nemișcată, sau cel mult un val lent pe ici pe colo. Totul exista pur și simplu și nu exista nici o regulă. Acesta este punctul critic . Dacă există reguli, atunci este Matricea.
             Scopul continuării într-o stare iluzorie chiar și după ceea ce numim moarte este extrem de important, nu numai pentru că aceste niveluri diferite oferă sursa pentru cea mai mare parte ( deși nu toată) a informațiilor obținute prin channeling aparținând Spiritualismului și filosofiei New Age. Asta nu înseamnă că aceste lucruri  nu ar fi valabile și demne de menționat, dar trebuie să înțelegem că și cei care fac aceste comunicații sunt tot în Matrice. Aceste alte ținuturi pot fi chiar mai deschise față de iluzie pentru că operează la vibrații mult mai înalte cu densitate mult mai mică. vocea din Brazilia mi-a spus, și de atunci am mai auzit de mai multe ori, că Matricea include un “Rai” creștin, un “Rai” islamic, un “Rai”  hindus, unul iudaic, etc. Acestea nu sunt reale. Ele sunt manifestarea credinței în același mod  în care noi ne creăm realitatea în această lume. Ele sunt programe de calculator ale minții, care ne vând acea realitate, dar noi nu trebuie s-o cumpărăm. 
              Dacă creștinii cred profund că îl vor vedea pe Iisus când vor muri, atunci îl vor vedea. Ei își editează realitatea în funcție de credința lor în acea realitate…Am văzut mulți clarvăzători de-a lungul anilor care au vorbit despre experiențele lor cu creștini care au murit, în special romano-catolici, care sunt blocați într-un tărâm intermediar, poate un interspațiu, așteptând să fie judecați de Dumnezeu, pentru că asta cred ei că se va petrece. Iluzia nu se încheie odată cu “moartea” pentru că Matricea este multidimensională. Ador replica ” moartea nu reprezintă vindecarea ignoranței”, pentru că este foarte exactă. În ceea ce numim moarte conștiința “încarnată” este atrasă prin principiul rezonanței  către ținuturi care oglindesc vibrațional propria stare. În cuvinte mai simple: ceea ce crezi atunci când “pleci” decide unde te “duci”. Dar ori unde te “duci” în Matrice, e tot iluzie.
              Trebuie să rupem cercul credințelor programate și să ne deschidem față de Conștiința Infinită.”
               Așadar, sunt multe argumente, multe surse care ne pot face să ne apropiem de adevăr și să-l înțelegem. Ceea ce este uimitor după părerea mea, este că tocmai organizațiile spirituale pe care le combate Biserica, sunt cei mai buni apărători ai învățăturilor fundamentale. După ce am citit aceste cărți și am pus cap la cap informațiile, dincolo de modurile diferite de exprimare răzbat câteva concluzii, valabile la momentul acesta, dar care cu siguranță vor fi modificate pe măsura creșterii gradului de înțelegere:
                1. Chiar dacă roata reîncarnărilor funcționează, nici un om întreg la minte din lumea aceasta nu și-ar dori să trecă prin reîncarnare dacă știe că se poate ” salva ” din timpul acestei vieți. Cel mai important lucru este să conștientizeze importanța capitală a acestui fapt și să știe cum să ajungă la iluminare. Acesta este  rolul Domnului nostru Iisus Hristos și a celorlalți Învățători: să ne arate calea. Cu toate acestea, calea rămâne încă ascunsă, sau neînțeleasă de cea mai mare parte a omenirii.
          2.Negăsirea căii și neatingerea iluminării, duce inevitabil, după părăsirea corpului fizic, la cantonarea conștiinței/ sufletului   în Mijloc -conform Evangheliei după Filip, în Matrice –  după opinia lui David Icke,  în lumea spiritelor – după Allan Kardec,  în alte dimensiuni subtile conform legii rezonanței și nivelului de evoluție al sufletului, după principiile conștientologiei moderne. Toate acestea corespund Iadului provizoriu pe care ni-l descrie Părintele Arsenie Boca, în care își petrec sufletele viața de apoi până în ziua celei de-a treia Judecăți. 
          3. “Ziua judecății omului și ziua nașterii din nou a lumii, când va fi pământ nou și cer nou” , corespunde cu momentul înălțării Pământului în ierarhia lumilor și exilarea spiritelor care nu s-au convertit pe calea binelui în lumi inferioare așa cum s-a întâmplat odinioară cu rasa adamică. Aceasta ar fi conexiunea dintre abordarea biblică și abordarea spiritualistă. De asemenea, ar putea coincide cu trecerea subtilă a planetei în cea de-a patra dimensiune, așa cum explică Sal Rachele în cărțile sale. Conform acestei abordări, pe Pământ nu se vor mai putea naște decât oameni cu un nivel superior de dezvoltare spirituală în armonie cu noua vibrație a planetei.
         4. Cel mai important element comun în toate religiile și curentele spirituale este  IUBIREA. Iubirea manifestată prin rugăciune îi poate scoate pe cei dragi din iad și ne poate conduce pe fiecare către cunoașterea lui Dumnezeu, și a Sinelui nostru Dumnezeiesc. Aceea este Conștiința pură pe care trebuie s-o accesăm încă din această viață.  
              În cultura tibetană, o  practică străveche în asistarea persoanelor la tranziția conștiinței după părăsirea corpului fizic, este de a intona o mantra puternică: ” Îndreaptă-te spre lumina clară a vidului!” Sufletul acelui om este ghidat să călătorească prin lumile nonfizice joase grosiere ale planului astral și să experimenteze cel mai înalt nivel al realității la care au acces. Este echivalent se pare, cu ceea ce facem noi atunci când ne rugăm pentru cei decedați și ceea ce face Biserica luptătoare,  când se roagă pentru sufletele lor.

” Ce ființe ciudate suntem! Stând în infern, la talpa întunericului, ne este frică de însăși nemurirea noastră”

Rumi

 Marile spirite au întâmpinat întotdeauna o opoziție violentă din partea mediocrităților. Cei din urmă nu pot înțelege când un om nu se supune orbește prejudecăților moștenite, ci își folosește în mod cinstit și curajos inteligența.

 

( Albert Einstein)

 

 

 


1. *** Curs de miracole, Fundația pentru pace lăuntrică.

2. Sal Rachele, Pământul se trezește: Profeții 2012-2030 ; Editura Proxima Mundi 2012.

3. William Buhlman, Aventuri în viața de dincolo; Editura Infinit-2013.

4. Evanghelii gnostice, Editura Herald-2012

5. Părintele Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, Deva 2006.

6. Allan Kardec, Geneza, Editura Antet.

7. Allan Kardec, Cartea Spiritelor; Editura Herald, București-2011.

8. David Icke, Iubirea infinită este singurul adevăr restul este iluzie; Editura Dacsha-2011.

 

călătoria suflet1               

  
           

     

Share Button

22.Exercițiul zilei

“Ce văd e o formă de răzbunare”1

bule

         ” O bază teoretică de genul celei pe care o furnizează textul este un cadru necesar să dea sens exercițiilor din această culegere. O minte neantrenată nu poate realiza nimic. Scopul culegerii de exerciții este acela de a-ți deprinde mintea, sistematic, cu o percepție diferită a tuturor făpturilor și lucrurilor din lume. Unele dintre ideile prezentate în culegerea aceasta ți se vor părea greu de crezut, iar altele pot să ți se pară chiar înfiorătoare. Nu contează. Ți se cere pur și simplu să aplici ideile după cum ești îndrumat. “

Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți

Explicații:

Exercițiul de astăzi este foarte scurt și clar exprimat, așa încât l-am reprodus aproape integral. El este o continuare firească a exercițiilor 20-21 prin care ți-ai exprimat hotărârea de a vedea în general, admițând că acum nu vezi adevărul, și în particular, de a vedea lucrurile altfel:

        “Deoarece și-a proiectat mânia asupra lumii, vede răzbunarea gata să sară asupra lui. Propriul lui atac, e perceput astfel, ca legitimă apărare. Acesta devine un cerc tot mai vicios, până e dispus să își schimbe felul de a vedea. Altfel, gândurile de atac și contraatac îl vor preocupa și îi vor popula întreaga lume. Ce pace a minții îi mai e posibilă atunci?

      Iată din ce fantezie cumplită vrei să scapi. Nu ești bucuros să afli că nu e reală? Nu ești fericit să descoperi că poți scăpa? Tu ai plăsmuit ce vrei să distrugi; tot ce urăști și vrei să ataci și să ucizi. Tot ce te înspăimântă nu există.” 1

 

Cum se procedează:

        Privește lumea din jurul tău cel puțin de cinci ori astăzi, timp de cel puțin un minut de fiecare dată.   În timp ce îți miști ochii încet, de la un obiect la altul, de la un trup la altul, spune-ți:

              Văd numai perisabilul.

              Nu văd nimic durabil.

              Ce văd nu e real.

              Ce văd e o formă de răzbunare.

        La sfârșitul fiecărui interval practic întrebă-te:

Oare chiar asta să fie lumea pe care vreau să o văd?

            Pentru că lucrările lui S.N. Lazarev sunt o sursă inestimabilă de exemple și situații de viață concrete, am găsit o pagină care mi se pare în acord cu ideea zilei de astăzi și cu ideea centrală și scopul final al acestor exerciții.

           “ E sfârșitul verii , mijlocul lui august. De vreo două zile aerul a început să miroasă a toamnă. Vor fi oare anul acesta ciuperci sau nu?

      Îmi amintesc de lunile care au trecut și încerc o senzație de vioiciune și pace sufletească. Percepția lumii se modifică lent, în schimb ce delectare e să vezi lumea într-o lumină nouă. Mai înainte visam să-mi cumpăr un lot de pământ și să-mi construiesc o casă, să am un cont rotunjor în bancă, sau să-mi cumpăr un iaht. Priveam înapoi și mă bucuram de fiecare cumpărătură care îmi consolida poziția, îmi sporea siguranța. Regretam dacă ceva nu-mi ieșea bine, dacă ceea ce îmi aducea bucurie și plăcere  trecea. Întreaga mea viață am considerat că plăcerea supremă este bucuria alături de persoana iubită, venirea pe lume a copiilor și continuarea neamului, stabilitatea și siguranța vieții….Acum însă privesc în urmă și nu văd nici pierderi nici achiziții. Mai bine zis, toate acestea parcă ar fi un fundal cețos, o pâclă. Lucrul cel mai important sunt încercările mele de a simți din ce în ce mai mult realitatea propriului EU  Divin.

       Încetul cu încetul, lucrul acesta începe să-mi reușească. Orice situație nu devine un scop, ci o ocazie de a simți Divinul în sufletul meu. Educarea sentimentelor se desfășoară întotdeauna într-un mod chinuitor. Atunci însă, când știi  încotro să mergi, alături de chin își face apariția desfătarea, care îl eclipsează treptat.

        Mai înainte nu-mi imaginam cât de dureros se produce detașarea de cele omenești, atunci când năzuiești spre Divin. Țesătura care s-a prins de rană nu-ți provoacă durere. Durerea vine mai apoi, în momentul desprinderii. Ceea ce noi numim desprinderi sunt, de fapt, sentimentele noastre. Trecând prin viață, noi ne obișnuim să ne supărăm și să urâm, să regretăm trecutul și să ne temem de viitor. Ne obișnuim să considerăm că principala fericire ne vine prin intermediul corpului. Iar atunci când încercăm să ne schimbăm deprinderile, lucrul acesta se dovedește a fi peste puterile multora dintre noi. Numai cei care au înțeles că nu există cale de întoarcere încep să-și formeze noi deprinderi și, treptat, apare obișnuința de a ierta, obișnuința de a nu căuta răzbunare, obișnuința de a nu regreta și a nu te teme, obișnuința de a iubi necondiționat, obișnuința de a trăi pentru iubire.” 2

 Tocmai pentru ca această desprindere a țesăturii de rană să nu doară tare, în Curs de miracole ideile și exercițiile sunt repartizate și reluate în așa fel încât desprinderea, sau “desfacerea minții” cum este numită în curs,  să se realizeze pe parcursul unui an în cel mai fericit caz.

 calea spre centru

- ∞ -


1. *** Curs de miracole-Culegere de exerciții pentru studenți

2.S.N. Lazarev : Diagnosticarea Karmei-Trepte către divinitate

Share Button

A venit primăvara pe dealurile “Vlădeștilor”

poză-2

               Cred că unul dintre cele mai frumoase daruri pe care le-am primit de la viață este satul în care trăiesc acum – suficient de aproape de “lume” pentru a  putea îndeplini îndatoririle sociale și foarte aproape de inima sublimă a naturii.  Unde mai poți într-o singură oră să părăsești orașul și oriunde te-ar duce pașii să te poți bucura de simplitatea, frumusețea și sălbăticia naturii!? Cât de des mai putem întâlni așa aproape de oraș, sate autentice de români, în care auzi de pe dealul din față ” Radio România Actualități”, de pe dealul din spate, muzică populară românească autentică, iar din vale, răzleț, răzbat acordurile unor cântece de petrecere!??.  Dar acest lucru nu se întâmplă în fiecare zi cum poate greșit am lăsat să se înțeleagă. Se întâmplă numai duminica și în zile de sărbătoare, atunci când se termină munca iar lumea se strânge pe la casele lor, cu copii sau cu rude plecate în îndepărtata Italie, după câteva parale obținute cu mare trudă! Și pentru că ” iarba verde de acasă să te rătăcești prin lume nu te lasă” la fiecare Paște și la fiecare Crăciun, satul se întregește cu toți copiii ei.

              În acest sat trăim de patru ani, cuibăriți între dealuri, la numai 15 minute de Râmnic și 15 minute de Olănești. Deși simpla prezență aici este o binecuvântare, atunci cănd dorul de ducă începe să ne dea târcoale, ieșim în ulița satului și deliberăm: să mergem spre dreapta, spre Olănești cu satele lui de basm Tisa sau Comanca, Schitul Iezer sau Pahomie, sau mai departe Pătrunsa,  sau s-o apucăm ușurel în stânga- spre mănăstirea și lacul “Lacul Frumos”. De data aceasta, pentru că e început de primăvară iar iarna trecută am fost mai leneși într-ale plimbatului, am hotărât s-o apucăm la deal, pe ulița satului. Și tot mergând așa, cu ochii după un liliac înflorit într-o curte sau după o livadă cu meri îmfloriți în alta, am simțit că da, de data aceasta, în a doua zi de Paște, a venit primăvara pe dealurile Vlădeștilor.

            Micul film pe care l-am înjghebat la repezeală din câteva fotografii făcute  cu telefonul nu pot să transmită decât puțin din trăirea acestei plimbări . Nu se aud cucul și graurele și alte păsări pe care nu le știm, nu se simte parfumul pământului după ploaie și izul de liliac înflorit, nu se văd fluturii și nu se simte căldura binecuvântată a soarelui și adierea suavă a vântului după atâtea zile friguroase. Cu toate acestea, trecând cu indulgență peste  imperfecțiunile filmului, se poate gusta puțin din “România noastră frumoasă”  aici, la Vlădești-Vâlcea.

    

                Pentru că ne aflăm încă în zile de sărbătoare și mirajul Învierii nu ne-a părăsit, am găsit câteva cuvinte scrise de E.G.White în cartea “Parabolele Domnului Hristos”, în care punctează importanța crucială a integrării omului în natură, în vederea desăvârșirii sale spirituale.

        “Frumusețea naturii face ca sufletul să se îndepărteze de păcat și de plăcerile lumești, și-l călăuzește spre curăție, spre pace și spre Dumnezeu. Prea adesea mintea cercetătorilor este ocupată cu teorii și speculații omenești pe nedrept numite știință și filozofie. Unii ca aceștia trebuie aduși în strânsă legătură cu natura. Ei trebuie învățați ca să vadă o perfectă armonie între cele naturale și cele spirituale. Tot ceea ce văd cu ochii sau ating cu mâinile lor, să fie o lecție pentru formarea caracterului. Astfel,  puterile minții vor fi întărite, caracterul se va dezvolta și întreaga viață va fi înobilată….De aceea Domnul Hristos  a legat prețioasele Sale învățături de frumusețea lucrurilor din natură. În această Sfântă zi de odihnă, mai mult decât în oricare altă zi, noi trebuie să studiem soliile pe care Dumnezeu le-a scris pentru noi în natură. Noi ar trebui să studiem parabolele Mântuitorului nostru acolo unde El le-a rostit și anume, în câmpii și dumbrăvi, sub cerul liber, printre iarbă și flori.”

poză-11poză 2

 

 

 

 

 

 

 

 

Share Button

Vin iepurași….puzderie!!!

               Nu numai de Paște, ci în fiecare zi și la oricine este norocos să ajungă pe insula Okunoshima din Japonia.

iepuri2

iepuri3

 

           

 

 

          Localizată la aproximativ 50 km de Hiroshima, Okunoshima a disparut inainte sa ajungă renumită. Intre 1927 si 1929, o fabrică existentă de conserve de pește din Okunoshima a fost “modernizată” cu o stație de desalinizare, un sistem de refrigerare și o centrală electrică – în același timp, toate vulpile, marmotele, pisicile și șoarecii au fost eradicate.

iepuri4

        Okunoshima a fost ștearsă de pe hărti și Japonia a făcut tot ce i-a stat in putere să țină existența ei in secret.
Rutele vapoarelor au fost schimbate, trenurile care mergeau de-a lungul coastei trebuiau să-și acopere ferestrele, la fel si feriboturile care treceau pe lângă insulă. Totul era secret, iar poliția militară avea grija ca toate aceste reguli să fie respectate, anume, nimeni nu tragea cu ochiul la ce se petrece pe insulă.    

             Pentru a se evita însă sa se observe orice activitate de pe insula mama-Japonia, vechea fabrică a fost distrusă si mutată mai în sudul insulei. Din 1929 productia de gaze nocive a inceput în mare secret si pentru că oamenii de stiintă acreditați se aflau in vizorul serviciilor secrete străine, au fost folosiți ca forta de muncă amatori cu studii. Aproximativ 6.600 de tone de Yperite (gaz mustar), levizita, fosgen si alte gaze otrăvitoare au fost produse in Okunoshima intre 1929-1944.

iepuri5    Gazele erau testate pe iepuri. După încheierea celui de-al doilea Război Mondial in 1945, toate resturile de gaze otravitoare au fost îngropate în ocean, fabricile au fost aruncate in aer sau folosite ca simple încăperi de stocare. Dar ce s-a întamplat cu iepurii folosiți la teste? Au fost eliberați si au populat insula atat de natural si interesant incât au transformat un fost domeniu de groază în cea mai blânda insulă din lume.

iepuri1

 

         În zilele noastre, Okunoshima este un punct turistic foarte popular, vizitat de peste 100.000 de oameni pe an, mulți ramânând peste noapte la un hotel, nu neapărat pentru că vin să viziteze ruinele fabricii de gaze, dar pentru dragalașii iepurași. Lipsa animalelor de pradă îi face sa zburde liberi si să transforme insula in cea mai mare gradină zoologică din lume .

       

            Ce poate fi mai frumos sau mai sensibil, decât o intalnire cu sute, mii de iepuri pofticioși care incearcă sa se cațere pe tine dacă foșnești o pungă de chipsuri. O adevarată terapie a sufletului si simțurilor, lăsați-vă invăluiți de căldura acestor multe blanițe măcar si așa, virtual.

Preluat de pe NewsUp

Share Button

Înviere , sau “Cum a devenit Iisus un Christos”

crini

        ” Săptămâna aceasta începe cu ramuri de sălcii și se termină cu crini, semnul alb și sfânt că Fiul lui Dumnezeu e inocent. Nu lăsa nici un semn întunecat al răstignirii să se interpună între călătorie și scopul ei, între acceptarea adevărului și expresia lui. Săptămâna aceasta sărbătorim viața, nu moartea și cinstim puritatea desăvârșită a Fiului lui Dumnezeu, nu păcatele lui. Dăruiește-i fratelui tău crinii, nu cununa de spini; darul iubirii, nu “darul” fricii. Tu stai lângă fratele tău cu spinii într-o mână și crinii în cealaltă, nesigur pe care să i-i dai. Unește-te acum cu mine și aruncă spinii, oferindu-i crinii în locul lor. De Paștele acesta, vreau darul iertării tale, oferit de tine mie și restituit de mine ție. Nu ne putem uni în răstignire și în moarte. Și nici învierea nu poate fi deplină până nu îți stă iertarea asupra lui Cristos, alături de a mea.
       O săptămână e o perioadă scurtă, și totuși această săptămână sfântă simbolizează întreaga călătorie întreprinsă de Fiul lui Dumnezeu. A pornit cu semnul victoriei și făgăduința învierii, deja la dispoziția lui. Să nu se ducă în ispita răstignirii și să întârzie pe acolo. Ajută-l să treacă de ea netulburat, cu lumina propriei lui inocențe luminându-i calea spe izbăvirea și eliberarea lui. Nu îl reține cu spini și cuie, când izbăvirea îi este atâta de aproape. Ci lasă albeața strălucitorului tău dar de crini să îi iuțească pasul pe drumul ce duce la înviere.
         De Paști, nu sărbătorim costul păcatului, ci sfârșitul lui. Dacă vei întrezări fața lui Cristos de după văl, printre petalele albe ca zăpada ale crinilor pe care i-ai primit și dat în dar, vei vedea fața fratelui tău și o vei recunoaște. Străin am fost și m-ai primit, fără să cunoști cine sunt. Dar, mulțumită darului tău de crini, vei cunoaște. În iertarea pe care i-o oferi acestui necunoscut – străin ție, și totuși, străvechiul tău Prieten – stă eliberarea lui și izbăvirea ta cu el. Paștele e un prilej de bucurie, nu de jale. Privește-ți Prietenul cel înviat și sărbătorește-i sfințenia împreună cu mine. Căci Paștele este prilejul mântuirii tale, odată cu a mea. “

” Curs de miracole”

 

„În loc să privești Biblia ca pe o consemnare istorică a unei civilizații antice sau ca biografie a neobișnuitei vieți a lui Iisus, vezi-o ca o măreață dramă psihologică ce are loc în conștiința omului. Asumă drama ca fiind a ta și-ți vei transforma de-ndată lumea din deșerturile sterile ale Egiptului în țara promisă a Canaanului”

( Neville Goddard – „La porunca ta”, traducere neoficială a lucrării „At Your Command” din 1939).

Dr. Miceal Ledwith în filmul ” Cum a devenit Iisus un Christos” ne invită să aflăm mai multe decât știm despre viața lui Isus Cristos, ne dezvăluie aspecte necunoscute din viața acestuia și ne propune o viziune realistă asupra Universului, dincolo de “mitologia” religioasă obișnuită. Un film care cere răbdare și care cu siguranță va avea impact asupra oricui este dispus să-l urmărească până la capăt.

Cum a devenit Iisus un Christos

poză

Paște fericit!

Share Button

Sophrosyne

 La început, acest blog s-a numit

” Socrate-a fost pisică, care va să zică.”

De ce?

Moartea lui SocrateMoartea lui Socrate de Jacques-Luis-David

       Sophrosyne semnifică in greaca veche sănatatea minții și a trupului, măsura, moderația.

       Acesta era cuvântul care îi era cel mai drag lui Socrate și pe care nu se zgârcea să-l folosească ori de câte ori simțea că e nevoie. Socrate este cel care, cu mulți ani în urmă mi-a deschis inima în fața gândirii profunde. Atunci când am luat în mână cartea despre viața lui, când am răsfoit-o cu timiditate crezând că nu-i de nasul meu și mai apoi, când am citit-o, mi-am dat seama că tocmai sunt pe cale să pun o piatră grea la temelia a ceea ce voi fi mai târziu.          

      Cândva în viață apoi, am întâlnit o pisică. Nu a fost singura pisică pe care am avut-o dar este singura pisică de la care am învățat multe, dar mai ales despre pacea existenței liniștite și despre cum să-ți crești și să-ți iubești puii într-un mod în care noi oamenii, cu greu putem s-o facem, mai ales în condițiile unei societăți aglomerate și fără astâmpăr. Am învățat despre răbdare, loialitate, tenacitate, personalitate. Am învățat că ori de câte ori mă agasează într-un fel, e cazul să privesc ca într-o  oglindă și să aflu unde am greșit eu, nu ea – pisica !!!  

           De aceea replica din piesa de teatru “Rinocerii”, în scenariul lui Eugen Ionesco nu este nicidecum o glumă la adresa lui Socrate, ci mai degrabă un mod glumeț de a uni filozofiile celor doi mari filozofi : Socrate și Pisica.          

                    ” Care va să zică, Socrate a fost pisică “

DSC_0396

        Vă mulțumesc pentru că ați avut bunăvoința să poposiți o clipă aici și vă propun – așa cum se întâmpla în anii în care nu prea era nimic de văzut  la televizor, teatru radiofonic:

Socrate –  de Dumitru Solomon

Share Button

20-21. Exercițiul zilei

20: Sunt hotărât să văd.

21: Sunt hotărât să văd lucrurile altfel.

curs exercitii             ” O bază teoretică de genul celei pe care o furnizează textul este un cadru necesar să dea sens exercițiilor din această culegere. O minte neantrenată nu poate realiza nimic. Scopul culegerii de exerciții este acela de a-ți deprinde mintea, sistematic, cu o percepție diferită a tuturor făpturilor și lucrurilor din lume. Unele dintre ideile prezentate în culegerea aceasta ți se vor părea greu de crezut, iar altele pot să ți se pară chiar înfiorătoare. Nu contează. Ți se cere pur și simplu să aplici ideile după cum ești îndrumat. “

Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți

 20: Sunt hotărât să văd.

                      Exercițiul 20 este practic o invitație la a lua o decizie. Orice încercare de a explica ceva, este de prisos.

              Curs de miracole:1
 Am fost destul de lejeri până acum în privința intervalelor practice…S-a ales intenționat acest demers, un demers conceput foarte atent. Nu am pierdut din vedere importanța crucială pe care o are inversarea gândirii tale. Dar nu vei vedea dacă te simți silit și cazi pradă indignării și împotrivirii.
         Aceasta e prima noastră încercare de-a introduce o structură. Nu o răstălmăci ca pe un efort de-a exercita forță sau presiune. Tu vrei mântuire. Tu vrei să fii fericit. Tu vrei pace. Nu le ai acum pentru că mintea ta e total nedisciplinitată și nu poți distinge între bucurie și tristețe, plăcere și durere, iubire și frică. Înveți acum cum să le deosebești. Și mare îți va fi răsplata. Tot ce cere viziunea este să decizi să vezi. Ce vrei îți aparține.”

          Exercițiile care au la bază această idee constau în a-ți aminti pe cât posibil, din jumătate în jumătate de oră, pe parcursul unei  zile, că vrei să vezi. Aceasta presupune recunoașterea faptului că acum nu vezi. Este vorba firește de vederea spirituală.

 Repetițiile suplimentare trebuie aplicate la orice situație, persoană sau întâmplare care te supără. Le poți vedea altfel și le vei vedea altfel. Ce dorești vei și vedea. Aceasta este adevărata lege a cauzei și efectului, după cum operează în lume.

        Dacă citiți pentru prima oară exercițiile, probabil că totul pare fără noimă. Materialele propuse mai jos, pot ajuta la conștientizarea faptului că nu vedem de fapt nimic cu adevărat, că trăim într-o lume a iluziei.

          Sal Rachele în Viața la frontiera cunoașterii : Ce este realitatea ? 2

       Adevărul este diferit de realitate. Realitatea depinde de cel care percepe, în timp ce adevărul este ceea ce este, de fapt, în privința unei anumite realități. Realitatea este ceea ce este perceput, în timp ce adevărul este ceea ce este cunoscut.
      Se consideră că realitatea exterioară sau obiectivă, este ceea ce se percepe prin simțurile corpului fizic. Definiția pe care o dau realității exterioare va fi un pic mai largă decât atât, deoarece sunt conștient că avem mult mai multe simțuri decât cele 5 de bază. De asemenea avem instrumente științifice capabile să măsoare aspecte ale universului pe care simțurile noastre nu le pot percepe. Cunoaștem multe lucruri despre atomi, moleule, celule etc. și totuși nu le putem vedea fizic, cu ochiul liber.
     De asemenea , auzim și de universul “spiritual”, mai larg, care există dincolo de cel fizic. O definiție a termenului “spiritual” este “Ceea ce se află în invizibil “. Atât știința, cât și religia, recunosc existența acestui tărâm vast. De exemplu, dacă ai văzut vreodată o diagramă a spectrului luminii, ști că partea vizibilă este numai o bandă minusculă între infraroșu și ultraviolet.

spectrul luminii vizibile

       Multe religii predică faptul că lumea este o iluzie. Acest lucru este parțial adevărat, în sensul că ceea ce vedem cu ochii corpului fizic este numai o imagine a ceea ce axistă cu adevărat. Tot ceea ce vedem este lumina reflectată de un obiect atunci când aceasta ajunge la retina unui ochi, este înregistrată de creier, iar apoi este transmisă, prin impuls nervos, înapoi la facultățile optice. De asemenea, atunci când privim la lumea fizică folosind simțurile noastre convenționale, vedem numai trecutul…Cu cât obiectul se află mai departe, cu atât privești mai în trecut. Galaxiile îndepărtate se pot afla la distanțe de miliarde de ani-lumină și, prin urmare, poate dura miliarde de ani pentru ca lumina ce vine de la aceste galaxii să ajungă la retina ochiului, în timp ce acesta privește printr-un telescop. Dacă presupunem că măsurătorile sunt corecte, prin neluarea în considerare a curbării și distorsiunilor din continuumul spațiu-timp, s-ar părea că de fapt suntem martori la ceea ce a avut loc în urmă cu miliarde de ani într-o galaxie îndepărtată.
      În plus față de decalajul temporal implicat în această percepție fizică, există și iluzia solidității obiectelor materiale. Atomii ce alcătuiesc materia fizică sunt precum mici sisteme solare care plutesc într-un spațiu imens. Viteza la care electronii orbitează în jurul nucleului atomic dă aparența de soliditate. De asemenea, numărul total de atomi dintr-un obiect face ca obiectul să pară solid. De fapt, există mult mai mult spațiu, decât substanță atomică. Majoritatea obiectelor sunt alcătuite mai mult de 99%, din spațiu gol. Câmpurile de energie din structura atomică sunt cele care mențin obiectele unite, astfel încât creează senzația de soliditate.
          Fascinantul univers exterior este ca un mic cartof, în comparație cu universul interior…Cu siguranță, nu este vorba despre interiorul corpului fizic, deși corpul fizic și creierul sunt ele însele un univers întreg, complex. În general, universul interior constă în nivelele emoțional, mental și subtil de experiență. Cheia înțelegerii lumii exterioare este înțelegerea interiorului, deoarece în multe privințe, exteriorul este o reflexie a interiorului…De fapt, majoritatea oamenilor crede că se află la cheremul lumii exterioare; simpli pioni într-un joc de șah creat de vreo zeitate exterioară. Aceste credințe se nasc din neînțelegerea naturii sinelui.

     Următorul film ridică de asemenea un mare semn de întrebare asupra realității lumii fizice în care trăim. Iată cum, informațiile de natură spirituală, transmise acum mai bine de treizeci de ani, fără prea multe argumente și care solicită numai disponibilitate în a-ți schimba sistemul de credințe, sunt din ce în ce mai mult confirmate de cercetările științifice actuale.

 

21: Sunt hotărât să văd lucrurile altfel.

              Observație:   Un exercițiu poate fi făcut într-una sau mai multe zile, după cum simte fiecare, dar nu este recomandat să repeți mai multe exerciții într-o singură zi. Acestea sunt regulile explicate în Curs.  

            Exercițiul 21 este o continuare a exercițiului 20.

           Sunt recomandate cu insistență cinci intervale practice de câte un minut pe zi.

            La începutul fiecărui interval practic se repetă ideea zilei. Cu ochii închiși apoi, se identifică în minte orice situație trecută, prezentă sau anticipată care a stârnit mânie sau care ar putea stârni mânie. Mânia poate fi de la o simplă iritare până la furie.

” Vei deveni tot mai conștient că un fior ușor de enervare nu e decât un văl care maschează o furie intensă…Vei fi tentat, probabil, să insiști mai mult asupra unor situații sau persoane decât asupra altora, sub pretextul eronat că sunt mai “evidente”. Nu e așa. E doar un exemplu al convingerii că unele forme de atac sunt mai justificate decât altele.”1

         Se aplică ideea zilei la fiecare situație identificată în minte, care stârnește mânie sau doar iritare, așa cum s-a explicat mai sus:

  Sunt hotărât să o/îl văd altfel pe ______(numele persoanei).

  Sunt hotărât să văd altfel _______( precizează atributul) din ( numele persoanei).

  Sunt  hotărât să văd altfel _______ ( precizează situația).

            

1:***Curs de miracole: Culegere de exerciții pentru studenți, pp.30-31
2: Sal Rachele: Viața la frontiera cunoașterii, Editura Proxima Mundi, Buzău, 2011, pp.24-26;

Share Button