Curs de Miracole – Exercițiul 66: Funcția mea este fericirea.

 darryl anca

Înainte de a merge mai departe, să ne amintim cine suntem.

Mai jos, prin vocea lui Darryl Anka, mesajul lui Bashar.

Bashar se pare că este o fiinta din viitor. Darryl Anka se foloseste de channeling pentru a ne aduce la cunoștință învățătura acestei entități.  Una dintre ocupațiile sale constă in observarea deficiențelor viziunii umane asupra realitații. Mesajul său poate fi util în a crea o conexiune între limbajul specific Cursului de Miracole și limbajul nostru uzual.

 

      Îmi amintesc de bărbatul îmbrăcat sumar din Germania pe care l-am văzut în filmul “Oameni care se hrănesc cu lumină”. Îmi amintesc cum în fața camerelor de luat vederi se bucura să se zbenguie în apele repezi ale unui pârâu, departe de lumea sofisticată a orașelor. Îmi amintesc cum afirma fără șovăială că este fericit. Locuiște undeva, dar nu deține proprietăți, nu este legat de lumea aceasta cu nimic. Și-a dorit să fie liber. Trupul lui nu depinde decât de foarte puține lucruri, este sănătos, și mai presus de toate este fericit. Nu s-a atașat de nimic. Este liber. Este fericit.

     Nu năzuim cu toții la fericire? Nu este lumea un loc unde sperăm că într-un fel, la un moment dat, vom găsi fericirea? Iar în momentele noastre de cumpănă, atunci când simțim că ne scapă printre degete ne gândim dezarmați :” La ce bun totul? Pentru ce trăim de fapt?”

      În ultima parte a mesajului de mai sus se afirmă că suntem lumină din lumina divină. Primul exercițiu din seria ultimelor cinci din Curs de Miracole începe cu ideea că suntem  lumina lumii – noi, fiecare dintre noi. Suntem conduși apoi spre unica funcție pe care o avem în această lume: să iubim, să iertăm, să ne recâștigăm pacea și să o împărtășim. Astfel ne mântuim pe noi, și mântuim lumea. Și aflăm în final, că odată cu pacea vom aduce în viața noastră fericirea.

      Nu rezultă de aici oare că dacă obținerea păcii și împărtășirea ei aduce fericire și mântuire, iar mântuirea este singura funcție pe care o avem în lume, această funcție este  de fapt să fim  fericiți? Deci mântuirea și fericirea sunt identice. Dincolo de diferențele de formă, conținutul este același. Cuvântul “mântuire” poate părea apăsător, iar mântuirea în sine, de neatins, dar, să avem răbdare.

     Aceasta este ideea zilei de astăzi:

Fericirea mea și funcția mea sunt una.

         Pentru a “demonstra” acest lucru utilizăm metoda reducerii la absurd.

Eul duce o luptă continuă cu Spiritul Sfânt pe tema unei chestiuni fundamentale: Care e funcția ta?

Astăzi vom încerca să trecem de această luptă fără noimă și să ajungem la adevărul despre funcția ta. Nu ne vom angaja în dispute fără sens despre ce este. Nu ne vom angrena fără speranță în definirea fericirii și în stabilirea mijloacelor de-a o atinge. Nu vom face pe placul eului, plecându-ne urechea la atacurile pe care le îndreaptă împotriva adevărului. Vom fi pur și simplu bucuroși că putem afla care este adevărul.

Pentru început să trecem în revistă următoarele gânduri:

  • Dumnezeu îmi dă numai fericire.
  • El mi-a dat funcția pe care o am.
  • De aceea funcția mea trebuie să fie fericirea.

1.Să presupunem că primul gând este fals: Dumnezeu nu-mi dă numai fericire. Deci El trebuie să fie ceva rău. Dacă e rău înseamnă că nu are iubire, și deci nu are cum să dea ceva ce nu are. Dar Dumnezeu este iubire. Asta știm cu toții. Altfel nu ar fi Dumnezeu.

2. Să presunpunem că nu Dumnezeu ne-a stabilit menirea noastră în această lume. Atunci cine ne-a stabilit-o?

Am învățat că mintea noastră este scindată. O parte este dominată de ego și este acea parte pe care o utilizăm în relație cu mediul înconjurător din lumea aceasta –  natural, social, e.t.c. Cealaltă parte este mintea originară, în contact permanent cu Sursa, în care sunt bine păstrate semințele din Mintea lui Dumnezeu. Aceasta este mintea prin care operează Spiritul Sfânt. Eul se bazează pe frică. Toată viața noastră construim fortărețe pentru că ne e frică să nu pierdem –  pornind de la lucruri, și sfârșind cu relații, iubire, și în final viața noastră în trup. Spiritul Sfânt se bazează pe iubire. Știe că suntem întregi și perfecți, și că nu există nimic de pierdut, deci nu este motiv de frică.

Tot timpul avem de ales între ego și Spiritul Sfânt, între frică și iubire. Nu putem alege decât ori una, ori cealaltă.

De aceea, funcția ta ori o stabilește  Dumnezeu prin Vocea Lui, ori o face eul făurit de tine pentru a-L înlocui. Care este adevărul? Dacă funcția pe care o ai  nu ți-a dat-o Dumnezeu, precis e darul eului. Chiar are el daruri de dat, de vreme ce el însuși este o iluzie și are de oferit numai iluzia unor daruri?

_

Gândește-te la asta în intervalele practice mai lungi de astăzi. Gândește-te și la numeroasele forme pe care le-a luat în mintea ta iluzia funcției tale, și la numeroasele moduri în care ai încercat să îți găsești mântuirea lăsându-te călăuzit de eu. Ai găsit-o oare? Ai fost fericit? Ți-au adus pace? (…) 

_

Fie vei da ascultare nebuniei, fie vei auzi adevărul. De o parte stau toate iluziile. De cealaltă parte stă tot adevărul. 

Modul în care ne organizăm intervalele practice mai lungi este detaliat la exercițiul 65- aici:  

  http://www.emilena.ro/curs-de-miracole-exercitiul-zilei-61-65-tu-esti-lumina-lumii/

Pe parcursul intervalelor practice scurte, de un minut, presărate pe parcursul zilei ne este sugerată următoarea formă de aplicare:

Fericirea mea și funcția mea sunt una, pentru că Dumnezeu mi le-a dat pe amândouă.

finish


Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți,  pp.107-108 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!


 

 

 

 

Share Button

Curs de Miracole: Cap. 7(4):Starea de grație; Pacea lumii – o treabă personală.

 

10

      De obicei scriu puține cuvinte de la mine, iar astăzi am să scriu și mai puține. Ce-aș putea eu să spun despre starea de grație? Că am trăit-o uneori? Că încerc s-o regăsesc în fiecare zi? Ce este starea de grație? 

Pace. Din interior spre exterior și invers. Pace

Abandon

Liniște

Iubire și bucurie nedeslușită.

Atât

E imposibil să nu fi trăit-o la un moment dat!

-∞-

Grația e starea firească a fiecărui Fiu de-al lui Dumnezeu. Când nu e într-o stare de grație, el e în afara mediului său firesc  și nu funcționează bine. Tot ce face devine un efort, pentru că nu a fost creat pentru mediul pe care l-a făcut. De aceea, nu se poate adapta la asta…Nu merită încercat. (…)

……………

Gândește-te la împărăția pe care ai făcut-o și judecă-i corect valoarea. Merită să fie casa unui copil de-al lui Dumnezeu? Îi ocrotește pacea și răsfrânge numai iubire asupra lui? Îi ține inima neatinsă de frică și îi îngăduie să dea mereu fără nicio senzație că pierde? (…) Acesta e singurul mediu în care poți fi fericit. Și nu îl poți face tu, după cum nu te poți face nici pe tine. A fost creat pentru tine după cum ai fost creat și tu pentru el. Dumnezeu Își ocrotește copiii și nu le refuză nimic. Dar, când Îl neagă ei pe El, ei nu știu asta pentru că își refuză totul. Tu, care ai putea da Iubirea lui Dumnezeu la tot ce vezi și atingi și îți amintești, îți refuzi literalmente Cerul.

…………….

Îți cer să îți amintești că te-am ales să predai Împărăției Împărăția. (…) Fiecare Fiu ce se întoarce în Împărăție cu această lecție în inimă a vindecat Fiimea și a adus mulțumiri lui Dumnezeu. Cel ce învață această lecție a devenit profesorul desăvârșit…

………………..

Când are numai lumină, o minte cunoaște numai lumină. Propria ei strălucire se răsfrânge în jurul ei și se extinde în întunericul altor minți, transformându-le în maiestate. Dumnezeu nu dă decât în mod egal. Dacă îi recunoști darul în altcineva, ai devenit ce ți-a dat El. Nimic nu e atât de ușor de recunoscut ca adevărul. E o recunoaștere imediată, clară și firească. Te-ai antrenat să nu îl recunoști, și asta ți-a fost foarte dificil.

…………………

În afara mediului tău firesc te poți întreba, pe bună dreptate, ” Ce este adevărul?”, de vreme ce adevărul e mediul prin care și pentru care ai fost creat. Am spus deja că numai întreaga Fiime merită să fie cocreatoare cu Dumnezeu, căci numai întreaga Fiime poate crea ca El. Când vindeci un frate recunoscându-i valoarea, adeverești puterea lui de a crea și a ta. El e cocreator cu Dumnezeu cu tine. Neagă-i puterea creatoare, și o vei nega pe a ta și pe a Dumnezeului Care te-a creat.

………………..

Nu poți nega o parte din adevăr.

Cunoaște-i,  atunci, pe Fiii lui Dumnezeu, și vei cunoaște creația toată.

-∞- 

 

Pacea lumii – o treabă personală.

8

     După îndelungi dezbateri pe tema păcii lumii, “conversând” cu Dumnezeu, Neale Donald Walsch atinge punctul sensibil. Dincolo de programe, redirecționări de fonduri dedicate războaielor de orice fel, dincolo de șomajul rezultat din abandonarea industriei armamentului, dincolo de metode pentru abolirea sărăciei, uniuni statale și altele, există soluția spirituală, pe cât de simplă, pe atât de greu de abordat, pentru că ea trebuie să treacă dincolo de ego – al națiunilor, ca reprezentare a propriilor noastre euri. 

   Dacă-ți capeți cea mai mare fericire a vieții din experiențe care pot fi obținute numai din Lumea Exterioară – lumea fizică din afara ta – nu vei vrea niciodată să renunți la un gram din tot ceea ce ai acumulat, ca persoană sau ca națiune, pentru ca să devii fericit.

   Și atâta timp cât cei care “nu au” își văd nefericirea legată de lipsa lucrurilor materiale, vor cădea și ei în capcană. Ei vor dori în mod constant ceea ce ai tu și, în mod constant, tu vei refuza să împarți cu ei.

   De aceea am spus mai devreme că există un mod cu adevărat posibil de a elimina războiul – și toate experiențele de neliniște și lipsă de pace. Dar aceasta este o soluție spirituală.

   În cele din urmă, fiecare problemă geopolitică, la fel ca și fiecare problemă personală, se rezumă tot la o problemă spirituală.

   Întreaga viață este spirituală și, de aceea, toate problemele vieții se bazează pe ceva spiritual – și se rezolvă în mod spiritual.

   Războaiele sunt create pe planeta voastră pentru că cineva are ceea ce altcineva dorește. Acesta este motivul pentru care cineva face ceva nedorit de altcineva.       Toate conflictele provin din dorințe prost plasate.

   Singura pace din lume care durează este Pacea Interioară.

  Lăsați fiecare persoană să-și găsească pacea în interiorul ei. Când descoperiți pacea în interiorul vostru, găsiți că nu vă mai trebuie nimic din exterior. Aceasta înseamnă, pur și simplu, că nu mai aveți nevoie de lucrurile care aparțin lumii exterioare. “A nu avea nicio nevoie” este o mare libertate. În primul rând te eliberează de frică: Frică că există ceva ce tu nu vei avea; frică cum că există ceva ce ai și ai putea pierde; și frică cum că, fără un anumit lucru, nu ai fi fericit.

  În al doilea rând, “a nu avea nicio nevoie” te eliberează de mânie. Mânia înseamnă frică declarată. Când nu e nimic de care să-ți fie frică, nu există nimic care să te facă mânios. Voi nu sunteți mânioși când nu obțineți ceea ce doriți, pentru că a dori a fost pur și simplu o preferință, nu o necesitate.

   De aceea nu aveți nicio frică legată de posibilitatea de a nu obține. Deci, nu există nici mânie. Voi nu sunteți mânioși când îi vedeți pe alții făcând ceea ce voi nu vreți ca ei să facă, deoarece nu aveți nevoie ca ei să facă sau să nu facă ceva în mod deosebit. Deci nu există nici mânie.

   Nu sunteți mânioși când cineva nu este amabil, deoarece nu aveți nevoie ca ei să fie amabili. Nu simțiți mânie când cineva nu este iubitor, pentru că nu aveți nevoie ca ei să vă iubească. Nu simțiți mânie când cineva este crud sau jignește sau încearcă să vă facă un rău, pentru că nu aveți nevoie ca ei să se comporte în niciun alt fel și vă este foarte clar că nu vi se poate face niciun rău. Nu simțiți mânie nici când cineva încearcă să vă ia viața, pentru că nu vă e frică de moarte.

   Când frica vă este luată, orice altceva vă poate fi luat și nu veți fi mânioși. În sinea voastră, știți în mod intuitiv că tot ceea ce ați creat poate fi creat iarăși sau – ceea ce e mult mai important – că nu contează.

   Când îți găsești Pacea Interioară, nicio prezență sau absență a unei persoane, loc sau lucru, a unei condiții, circumstanțe sau situații nu poate fi creatorul stării voastre de spirit sau cauza experienței voastre ca ființe. Aceasta nu înseamnă că voi respingeți tot ceea ce ține de trup. Nici gând de așa ceva. Voi trăiți experiența de a fi pe deplin în trupul vostru cât și deliciile acestuia, așa cum n-ați mai trăit-o niciodată înainte. Dar implicarea voastră în ceea ce ține de trup va fi voluntară, nu obligatorie. Veți trăi senzații trupești, deoarece alegeți să o faceți și nu pentru că vi se cere să o faceți pentru a vă simți fericiți sau pentru a vă justifica tristețea.  

    Această schimbare simplă – a căuta și a găsi pacea interioară – ar putea, dacă ar fi trăită de fiecare în parte, să termine cu toate războaiele, să elimine conflictul, să prevină nedreptatea și să ducă lumea la pace veșnică. Nu există alte formule necesare sau posibile. Pacea lumii este o treabă personală! Nu este nevoie de o schimbare de împrejurări, ci de o schimbare de conștiență.

ÎNTREBARE: Cum poți să-ți găsești pacea când ești flămând? Să fii într-o stare de seninătate când îți este sete? Să rămâi calm când ești ud și ți-e frig și nu ai adăpost? Sau să eviți mânia când cei pe care-i iubești mor fără motiv? Vorbești atât de poetic, dar este oare poezia ceva practic? Are ea ceva de spus mamei din Etiopia care-și privește copilul vlăguit murind din lipsa unei felii de pâine? Omului din America Centrală care simte cum un glonte îi sfâșie trupul, deoarece a încercat să împiedice o armată să-i cotropească satul? Și ce îi spune poezia ta femeii din Brooklyn, violată de opt ori de către o bandă? Sau familiei cu șase copii din Irlanda care a sărit în aer din cauza unei bombe teroriste, plasată într-o biserică, într-o dimineață de duminică.

E greu să auzi ce îți spun acum.

Dar într-adevăr îți spun Eu ție: Există perfecțiune în orice.

Străduiește-te să vezi perfecțiunea. Aceasta e schimbarea de conștiență despre care am vorbit. Să nu ai nevoie de nimic. Să dorești totul. Să alegi numai ceea ce se ivește.

Simțiți-vă sentimentele.

Plângeți-vă lacrimile.

Râdeți râsetele.

Cinstiți-vă adevărul.

Dar când toată emoția a dispărut, stați liniștiți și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu.(…)

Totul sună ca ceva ce este imposibil de făcut. Dar dacă treceți în conștiența lui Dumnezeu, puteți să o faceți.

Nu trebuie să o faceți, bineînțeles. Depinde de modul în care doriți să trăiți experiența în acel moment. Într-un moment de mare tragedie, încercarea la care sunteți supuși este întotdeauna să liniștiți mintea și să treceți în adâncimea sufletului vostru. 

   
Voi faceți acest lucru în mod automat, atunci când nu mai dețineți controlul.

finish


Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole-“Text”, Cap.7-“Darurile Împărăției”, pp. 122-123, Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Neale Donald Walsch , ” Conversații cu Dumnezeu” -Vol.II, pp. 169-172, București: For You – 2009.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!


Share Button

Curs de Miracole-Cap. 7(3); Osho: Fii martor nu judecător!

 O7.467

 

Dacă ați ajuns astăzi pe această pagină, aveți două posibilități:

  • Să parcurgeți integral textul –  în cazul în care nu ați urmărit până acum “Curs de Miracole”, sau în cazul în care doriți să vă reamintiți – partea  I.
  • Să “săriți” până la Osho – partea a II-a -, care explică într-un mod savuros, cum putem elimina dualitatea, proiecția, judecata, etichetarea, printr-o tehnică din Tantra – în cazul în care învățăturile din “Curs de Miracole”  vă sunt familiare.

 

- I -

 Sunt câteva idei care se rotunjesc și se completează reciproc în aceste 4 lecții ale capitolului 7 din Curs de Miracole: “Totalitatea Împărăției”, “Credința de necrezut”, Extinderea împărăției” și ” Confuzia dintre durere și bucurie”. Sunt aprofundări ale tuturor învățăturilor pe care ni le-a prezentat până acum cursul, fără mesaje suplimentare, ci având doar  scopul evident de a ne face să înțelegem și să asimilăm corect tot ce am învățat până acum.

Modul detaliat de abordare a celor mai importante dintre ideile care apar în aceste lecții pot fi accesate aici:

  1. http://www.emilena.ro/curs-de-miracole-cap-7-darurile-imparatiei1/ ( Suntem co-creatori ai lui Dumnezeu; Legea lui Dumnezeu; Vindecători….
  2. http://www.emilena.ro/curs-de-miracole-intre-timp-si-vesnicie-sau-frica-de-transformare/ ( Sistemul de gândire bazat pe ego; Frica de transformare.
  3. http://www.emilena.ro/eul-si-falsa-autonomie-1/  (Sinteză din Curs de Miracole)
  4. http://www.emilena.ro/eul-si-falsa-autonomie-2/  (Exemple: Osho, Părintele Arsenie Boca, Wiliam Buhlman)

Ne amintim mai întâi că scopul acestui curs este să ne ajute să abandonăm sistemul de gândire bazat pe ego și separare,  și să-l înlocuim cu acela bazat pe unitate, iertare și iubire. Aceasta ne va conduce la atingerea unicului obiectiv care merită atenție în această  viață : Ispășirea noastră și a lumii. Celelalte obiective mărunte legate de aspectele  lumii materiale sunt secundare, și nu merită un interes sporit.

Ideile pe care se pune încă o dată accent în aceste lecții sunt:

  • Acceptarea unității  Fiimii. Pentru că suntem parte integrantă din creație, suntem uniți cu toate părticelele acesteia. De aceea este imposibil să iubim numai o parte din ea. Acceptarea trebuie să fie  totală și permanentă.

 

E la fel de imposibil să negi o parte din Fiime pe cât e de imposibil să o iubești parțial. Și nu e posibil nici să o iubești total din când în când. Nu poți fi angajat total doar uneori. (…) Realitatea nu poate fi apreciată parțial. Iată de ce negarea unei părți din ea înseamnă că ai pierdut conștiența ei în totalitate.

Dă numai cinste Fiilor Dumnezeului Cel Viu și numără-te bucuros printre aceștia. (…) Nu poți fi separat de ei pentru că nu ești separat de El. Odihnește-te în iubirea Lui și protejează-ți odihna iubind. Iubește însă tot ce a creat El, un tot din care faci parte, căci nu Îi poți învăța altfel pacea și nu Îi poți accepta darul pe care îl ai și ești. Nu îți poți cunoaște desăvârșirea până nu îi cinstești pe toți cei creați ca tine.

 

  • Conștientizând apartenența la Fiime nu putem proiecta asupra fraților noștri ură și judecată. Nu-i putem ataca. “Vei învăța ce ești din ce ai proiectat asupra altora, și prin urmare din ce crezi că sunt ei. Este legea prin care creezi și ai fost creat”. Este legea lui Dumnezeu, ceea ce noi numim “legea oglindirii”.

 

 Când un frate se comportă dement, îți oferă un prilej să îl binecuvântezi. Nevoia lui este a ta. Tu ai nevoie de binecuvântarea pe care i-o oferi. Nu o poți avea decât dând-o.

De binecuvântarea lui Dumnezeu nu ai nevoie pentru că o ai de-a pururi, dar de-a ta ai într-adevăr nevoie. Chipul pe care ți l-a zugrăvit eul e văduvit, neiubitor și vulnerabil. Nu poți iubi așa ceva. Dar poți foarte ușor scăpa de acest portret dacă îl lași în urmă. Nu ești în el și cel din el nu ești tu. (…) Nu învăța pe nimeni că e ce nu ai vrea să fii tu. Fratele tău este oglinda în care îți vezi propriul chip cât durează percepția.

 

  • Eul este o confuzie de identificare. De aceea este necesar să îl abandonăm. Atâta vreme cât îl hrănim, ne identificăm în mod eronat cu el. Corect este să ne identificăm cu sinele nostru divin. Între ego și sinele nostru divin se interpune permanent Spiritul Sfânt. El este călăuza, translatorul, mediatorul.
  • Proiecția aduce mânie. Ceea ce “arunci” cu mânie asupra altora ești tu. Mânia se întoarce sub formă de mânie.  Sub această formă folosește  eul legea.
  • Extensia ( împărtășirea) aduce iubire. Ceea ce împărtășești cu ceilalți cu iubire, ești tot tu. Iubirea se întoarce sub formă de iubire. Sub această formă folosește Spiritul Sfânt legea lui Dumnezeu.

 

Alegerea e la latitudinea ta, dar decizia de-a folosi sau nu legea nu e la latitudinea ta. Fiecare minte trebuie să proiecteze sau să extindă, căci numai așa trăiește, iar fiecare minte este viață.

Eul încearcă mereu să păstreze conflictul. (…) El proiectează conflictul din mintea ta la alte minți, într-o încercare de-a te convinge că ai scăpat de problemă.

Nu te teme de eu. El depinde de mintea ta și, așa cum l-ai făcut crezând în el , tot așa îl poți și spulbera retrăgându-i credința. (…) Când vei fi dispus să îți accepți răspunderea exclusivă pentru existența eului, vei fi lăsat de-o parte toată mânia și tot atacul, căci vin dintr-o încercare de-a proiecta răspunderea propriilor tale greșeli. Dar odată ce ai acceptat că greșelile îți aparțin, nu le păstra. Predă-le repede Spiritului Sfânt să le desfacă total, ca toate efectele lor să dispară din mintea ta și din Fiime în ansamblu.

 

  • Suntem compleți, pentru că așa am fost creați. Nu avem dreptul să vedem în frații noștri imperfecțiunea pentru că ea nu există. Tot ceea ce vedem în ei suntem noi. Lipsa este iluzia eului. Cu această iluzie ne ține înlănțuiți și ne îndeamnă să luptăm pentru mai mult, mai mult, la toate nivelurile: material, intelectual, spiritual. Ne furnizează iluzia de imperfecțiune în noi și în ceilalți. Ne face să ne simțim superiori atunci când avem impresia că suntem mai deștepți, mai înțelepți, mai spirituali. De fapt, în esența noastră suntem cu toții perfecți- creații ale lui Dumnezeu perfecte, și ori de câte ori nu ne binecuvântăm între noi, ca ființe sfinte, îl atacăm pe Dumnezeu, pentru că-i atacăm creația.

 

La tot ce a creat El i s-a dat toată puterea Lui, căci face parte din El și îi împărtășește Ființa. (…) Numai tu îți poți limita puterea creatoare, dar Dumnezeu voiește să o degajeze. (…) Ai dus poate raționamentul eului la concluzia lui logică: Confuzie totală despre toate. (…) Confuzia aceasta e cauza întregii idei de sacrificiu. Ascultă de Spiritul Sfânt și vei renunța la eu. Dar nu vei sacrifica nimic. Dimpotrivă, vei câștiga totul. De ai crede asta nu ar exista conflict.

Singura ieșire din greșeală e să decizi că nu trebuie să decizi nimic. Ți s-a dat totul prin decizia lui Dumnezeu. Asta este Voia Lui și nu o poți desface.

- II -

În ” Cartea Secretelor”, Osho abordează într-un mod contemporan cele 112 meditații descrise în Vigyan Bhairav Tantra. El spune că Tantra nu este filosofică, ea înseamnând tehnică. Nu se preocupă de probleme  și întrebări metafizice, nu o interesează ce este adevărul, ci modul în care adevărul poate fi atins. Este știință, nu filosofie.

Osho lămurește de asemenea, că spre deosebire de Yoga de exemplu, care înseamnă tot tehnică, Tantra este nu numai diferirtă, dar și opusă. Explică că dacă Yoga este calea războinicului, a reprimării conștiente, Tantra este calea cedării , a îngăduinței conștiente. Ea nu se bazează pe antagonism. Este creștere. Putem crește pentru a ne depăși, pentru a atinge supremul. Nu există opoziție între noi și realitate, pentru că suntem o parte a ei. Nu este necesară nicio luptă, niciun conflict, nu este necesar să ne opunem naturii. Trebuie doar s-o folosim pentru a ne autodepăși, pentru a trece dincolo.

Pentru că acesta este un mod de abordare în armonie cu ceea ce explică  “Curs de Miracole”, am ales meditația 65 – ” Nu judeca” –  unul dintre mesajele de bază din Tantra. Este de asemenea unul dintre mesajele de bază din curs,  care ne pune în încurcătură în viața de zi cu zi.  Are legătură cu proiecția eului asupra celorlați , cu faptul că ne blochează tendința noastră naturală de a ne dezvolta și de a extinde ” Împărăția lui Dumnezeu”.

” Fii martor, nu judecător!”

      Acest mesaj este pentru a te ajuta să crești dincolo de puritate și impuritate, chiar dincolo de divizare, de dihotomie, dualitate. Tantra spune: existența nu este duală, este una, și toate diferențierile sunt create de om – toate diferențierile, țineți minte. (…) Bine rău, pur-impur, moral-imoral, virtute-păcat: toate aceste concepte sunt create de om; nu sunt reale. Ce este impur și ce este pur? Depinde de interpretarea ta.

      Nietzsche a spus undeva că moralitatea este interpretare. Deci ceva poate fi moral în această țară și imoral în țara vecină. Ceva poate fi moral pentru un mahomedan și imoral pentru un hindus, moral pentru un creștin și imoral pentru un jainist. Sau ceva poate fi moral pentru generația mai veche și imoral pentru generația mai tânără. Depinde; este o atitudine. În principiu este o ficțiune. Un fapt este un fapt, pur și simplu; nu este nici moral, nici imoral, nici pur, nici impur.

      Imaginați-vă pământul fără oameni. Ce ar fi pur? Și ce ar fi impur? Totul ar exista, ar fi – pur și simplu “ar fi”. (…) Cu omul, apare mintea. Mintea divide. Spune “una” este bună și “alta” este rea. Această divizare generează nu numai împărțirea la nivel de lume; această divizare creează o divizare, o împărțire , și în cel care divide. Dacă împarți, și tu ești divizat în acea împărțire, și nu poți transcende divizarea interioară dacă nu uiți divizarea exterioară. Orice faci lumii ți-ai făcut și ție însuți.

      Naropa, unul dintre cei mai mari maeștri de Siddha Yoga, spune: ” Cât de mică, de un milimetru dacă este divizarea, și iadul și raiul se despart” – o divizare cât de mică! Dar continuăm să divizăm; continuăm să etichetăm, să condamnăm, să justificăm. Privește faptul gol al existenței și nu îi mai pune etichete. (…) Nu spune bun sau rău; nu îți aduce mintea în fapt. În momentul în care îți aduci mintea în fapt, ai creat o ficțiune. Acum nu mai este un fapt, nu este o realitate: este proiecția ta.

      Dacă numești pe cineva sfânt, ai creat un păcătos. Va trebui ca altundeva, altcineva să fie condamnat, căci sfântul nu poate exista fără păcătos. Așadar urmăriți absurditatea eforturilor noastre: ne tot străduim să-i distrugem pe păcătoși, ne gândim, sperăm la o lume unde nu vor mai fi păcătoși – doar sfinți. Ceea ce este un nonsens, căci sfinții nu pot exista fără păcătoși. Sunt doar cealaltă față ale uneia și aceleiași monede. Nu poți distruge doar o față a monedei. Nu poți distruge doar o față a monedei, ambele fețe există. Păcătoșii și sfinții sunt parte a aceluiași întreg. Dacă distrugi păcătoșii din lume vor dispărea și sfinții. Dar nu te teme; lasă-i să dispară, deoarece nu s-au dovedit a fi utili.

      Păcătoșii și sfinții fac parte dintr-o singură interpretare, o singură atitudine față de lume prin care spunem : ” Asta e bine, asta e rău.” Și nu poți spune ” Asta e bine”  dacă nu spui și “Asta e rău”. Răul este necesar pentru a defini binele. Deci binele depinde de rău, virtutea depinde de păcat, iar sfinții sunt imposibili; nu pot exista fără păcătoși. Așadar sfinții trebuie să le fie recunoscători păcătoșilor; nu ar putea exista fără ei. Se află în relație cu ei, în comparație cu ei și, oricât i-ar condamna pe păcătoși, sunt parte a aceluiași fenomen. Păcătoșii ar putea dispărea din lume doar când dispar sfinții – nu înainte; iar păcatul nu va exista acolo unde nu există conceptul de virtute.

      Tantra spune că faptul e real și condamnarea este  ireală. Nu interpreta. În realitate,  nu considera nimic pur sau impur.  De ce? Deoarece puritatea și impuritatea sunt atitudinile noastre impuse asupra realității. Încearcă asta. Această tehnică este dificilă, nu este simplă – pentru că suntem atât de orientați către gândirea duală, atât de înrădăcinați în gândirea duală, pentru că nu suntem nici măcar conștienți de condamnările și justificările noastre. Dacă cineva începe să fumeze aici, e posibil să nu îți fi dat seama de nimic în mod conștient, dar ai condamnat. Adânc, în străfunduri, în interiorul tău ai condamnat. Poate privirea ta a condamnat, poate nu privirea a condamnat. Se poate să nu fi privit persoana respectivă și să fi condamnat.

      Va fi dificil pentru că obiceiul a devenit atât de profund înrădăcinat. Continui doar prin gesturile tale, prin modul în care șezi, prin care stai în picioare -, continui să condamni, să justifici și nici măcar nu ești conștient de ceea ce faci. Când zâmbești unei persoane sau când nu zâmbești unei persoane, când privești pe cineva sau când nu privești, când doar ignori pe cineva, ce faci? Îți impui atitudinile.

       Dacă spui că cineva este supărat, iar supărarea este rea, ce vei face când te vei simți tu supărat? Vei spune că este rău și se vor ivi problemele. (…) Și ai început să te împarți în două persoane – o persoană rea, o persoană haină în interior, și o persoană bună, un sfânt. Bineînțeles, ești obligat să fii condamnat. Ești împărțit în două, te-ai îmbucătățit. De acum va fi o luptă constantă, un conflict. Acum nu mai ești o invidualitate; ești o mulțime, o casă întregă împotriva ei înseși, dezbinată. Și nu va fi pace, liniște. Vei simți doar tensiune și angoasă. Asta simți, dar nu știi de ce.

      O persoană fracționată nu poate fi împăcată cu sine. Cum ar putea? Unde să pui divolul? Trebuie să îl distrugi, dar diavolul ești tu; nu îl poți distruge. Nu ești doi. Realitatea este una, dar din cauza atitudinii de dezbinare, ai scindat realitatea exterioară.

      Deci, oricât de mult ai crede că ai înălțat sfântul și l-ai trântit pe diavol la pământ, află că în orice moment poziția se poate schimba, sfântul poate ajunge jos iar diavolul sus. De aici se nasc teama, nesiguranța, lipsa de securitate – din faptul că știi că nimic nu e sigur. Știi că acum ești plin de iubire și ți-ai învins întreaga ură, dar te temi pentru că în orice clipă ura poate izbucni și poate trânti iubirea la pământ. Și se poate întâmpla în orice moment căci tu ești în amândouă.

      Tantra spune să nu dezbini, să nu desparți, să fi un întreg neîmbucătățit; doar atunci vei fi victorios. (…) Privește lumea dar nu spune ce este . Rămâi neștiutor, nu fi prea înțelept.  Nu eticheta, rămâi tăcut, fără să condamni, fără să justifici. Dacă poți rămâne tăcut în privința lumii, încetul cu încetul această tăcere va pătrunde în interior.

      Dar acest lucru este periculos pentru societate. De aceea Tantra a fost interzisă. Este periculos! Nimic nu este imoral, nimic nu este moral; nimic nu este pur, nimic nu este impur. Lucrurile sunt așa cum sunt. Un tantrika adevărat nu va spune că un hoț este rău; va spune că este un hoț; atâta tot. Dar, când folosește cuvântul “hoț”, în mintea sa nu există nicio condamnare. Acest “hoț” este doar un fapt, nu o condamnare. Dacă cineva spune: “Aici este un om care este un mare sfânt” va spune : ” Bine! Este un sfânt.” Dar nu există nicio evaluare în el. Nu va spune : “E bun”, va spune: ” Bine! Este un sfânt și acel om este un hoț”, exact așa cum acesta este un trandafir, iar acela nu este un trandafir, acest copac este înalt, iar acel copac este mic, noaptea este întunecată și ziua este luminoasă – dar fără comparație.

      Dar este periculos. Societatea nu poate exista fără a condamna un lucru și a aprecia un altul – societatea nu poate exista! Societatea există prin dualitate. De aceea Tantra a fost interzisă.

      Încearcă următorul lucru. Doar mișcă-te în lume, fără să evaluezi, vezi doar ceea ce este, doar faptul în sine: cineva e asta, cineva e aia. Și apoi, încetul cu încetul, vei simți o nondivizare în tine. Polaritățile tale vor veni la un loc, “răul tău” și “bunul tău” vor veni la un loc. Se vor uni într-unul singur și vor deveni o unitate. Nu va fi nimic pur și nimic impur. Află realitatea.

      Aceasta este  o tehnică pentru a crea unitate în tine. Permite-le văilor să dispară; nu judeca.

      Iisus spune undeva: ” Nu judeca, pentru a nu fi judecat.” Dar era un lucru imposibil de înțeles pentru evrei, deoarece întreaga lor concepție este orientată spre moralitate: ” Asta este bună, asta nu este bună. ” Iisus în învățăturile sale ” Nu judeca” , vorbește în termeni de Tantra. Dacă a fost omorât, crucificat, este din această cauză.

      Deci nu este cazul să spui că o prostituată este rea – cine știe? – și nu spune că un puritan este bun. Cine știe? Și, până la urmă, amândoi sunt părți ale aceluiași joc. Se bazează unul pe celălalt – pe o existență mutuală.  Așa că Iisus spune: ” Nu judeca”, iar această sutra înseamnă același lucru: ” Nu judeca pentru ca tu să nu poți fi judecat.”

      Dacă nu judeci, dacă nu iei nicio poziție morală, ci doar observi faptele așa cum sunt, fără să le interpretezi în concordanță cu tine, atunci nu poți fi judecat. Ești complet transformat. Acum nu mai este nevoie ca tu să fii judecat de vreo putere divină.  – nu este nevoie!  Ai devenit tu însuți divin; Ai devenit tu însuți Dumnezeu.

Fii un martor, nu un judecător.

finish


Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***”Curs de miracole-Text”, Cap.7- “Darurile Împărăției”, pp.114-122 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Osho, ” Cartea secretelor”, pp. 668-672, Pro Editură și Tipografie, București – 2008.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!


 

 

Share Button

Dr. Eric Pearl calcă pe nervi alți învățători spirituali- Reconectarea

C

 

 

      Pentru că exercițiile din “Curs de Miracole” tocmai ne învață că noi suntem lumina lumii (http://www.emilena.ro/curs-de-miracole-exercitiul-zilei-61-65-tu-esti-lumina-lumii/), că putem împărtăși această lumină, pacea și fericirea  pe care ne-o aduce iertarea  ( a noastră și a lumii) , că mintea noastră face parte din Mintea lui Dumnezeu, că stă în noi Puterea Lui și că adevărata noastră misiune este de a fi co-creatori ai Creatorului Suprem, m-am gândit astăzi, că informațiile și experiențele pe care doctorul Pearl ni le împărtășește sunt un mod concret de a demonstra că numai frica și sistemul nostru de gândire perimat, bazat pe ego, ne ține prizonieri în această lume a limitărilor fizice și spirituale.

      Iată că timpurile o iau înaintea învățăturilor și învățătorilor, și ne demonstrează pe viu că uniunea dintre noi și creație există dincolo de lumea iluzorie în care trăim, dincolo de carapacea spațiu-timp în care ne-am izolat. 

       Astăzi, Reconectarea –  carte și film, cu Dr. Eric Pearl:

  • Dr. Eric Pearl calcă pe nervi alți învățători spirituali
  • Interviu cu Dr.Eric Pearl despre “Vindecare Reconectiva” si “Reconectarea” realizat de echipa Ian Ramon in Slovenia, în octombrie 2013.( părțile 1 și 2)

Dr. Eric Pearl calcă pe nervi alți învățători spirituali ( video):

 

reconectarea 1

Reconectarea:

„Această carte oferă o perspectivă interesantă şi proaspătă asupra dinamicii vindecării.”

(dr. Deepak Chopra, autor al volumelor Calea Iubirii şi Întinereşte şi trăieşte mai mult)

“Eric e un om uimitor, care are minunatul dar al vindecării.
Citiţi această carte şi transformaţi-vă!”

( John Edward, medium clarvăzător, autor al volumului Trecerea dincolo)

„Această carte reprezintă adevărul – adevărul despre un mod nou şi revoluţionar de a vindeca şi de a fi vindecat, aflat la dispoziţia oricui … Dacă aveţi intenţii serioase cu privire la sănătate şi vindecare, citiţi această carte!”
(dr. Christiane Northrup, autor al volumelor Corpurile Femeii, Înţelepciunea Femeii şi Înţelepciunea menopauzei)

„Dacă citiţi numai două cărţi anul acesta, asiguraţi-vă că acest giuvaer este una dintre ele.”
(dr. Hank Wesselman, autor al volumelor Spiritwalker, Medicinemaker şi Visionseeker)

Reconectarea este cartea care va schimba multe puncte de vedere si moduri de a aborda tratamentele bioenergetice, atât de catre medici, cât si de catre pacienti. Vom afla ceea ce trebuia sa stim de multa vreme – ne putem vindeca singuri! Cititi si va convingeti de energia deosebita a acestei carti!

Oare de ce doctori si cercetatori faimosi în domeniul medical din toata lumea sunt interesati de vindecarile extraordinare pe care le relateaza pacientii dr. Eric Pearl? Ce înseamna când acesti pacienti relateaza disparitia brusca a unor afectiuni cum ar fi cancerul, boli generate de SIDA si pareza spastica? Si ce înseamna atunci când oamenii care interactioneaza cu Dr. Pearl relateaza aparitia brusca a unei capacitati de a accesa aceasta energie vindecatoare – nu doar pentru ei, dar si pentru altii? Ce este acest fenomen?

Ei bine, poate ca va fi nevoie sa reanalizati tot ce ati citit, pâna acum, despre vindecarea conventionala. „Noile” frecvente de vindecare pe care le descrie Dr. Pearl transcend în totalitate „tehnica” si va duc la niveluri aflate dincolo de ceea ce era accesibil, pâna acum, tuturor si oriunde. Cartea va conduce de-a lungul calatoriei lui Eric Pearl – de la descoperirea capacitatii de a facilita vindecari, pâna la binemeritata sa reputatie ca instrument prin care acest proces este prezentat lumii. Dar mai important decât orice este faptul ca Reconectarea dezvaluie metode pe care le puteti folosi personal, pentru a lucra cu aceste noi energii vindecatoare si a le stapâni.

Sursa: http://www.divin.ro/?53t4l&subdetalii=Detalii&v7f2k=2452

reconectarea


Mai jos, interviul cu Dr.Eric Pearl despre “Vindecare Reconectiva” si “Reconectarea” realizat de echipa Ian Ramon in Slovenia, în octombrie 2013.

Sursa:

http://www.ianramon.ro/interviu-cu-dr-eric-pearl-despre-vindecare-reconectiva-si-reconectarea/#more-1769

Partea I:

Partea II

 

finish


 

Share Button

Curs de Miracole-Exercițiul zilei( 61-65). Tu ești lumina lumii.

Lumina lumii în Filipine ( Reuters)

“Lumina lumii” în Filipine  (Reuters)

Poți fi cel mai bun fotograf din lume, dar, uneori, pentru a face imaginea memorabilă e necesar să fii la momentul potrivit, în locul potrivit

aici: http://diez.md/2014/05/01/foto-25-de-fotografii-incredibile-realizate-fara-photoshop-in-luna-aprilie

Tu eşti lumina lumii, dar nu o ştii, pentru că nu ai privit suficient de adânc în propria ta inimă. Opreşte-te o clipă şi priveşte. Opreşte-te o clipă, ca să găseşti lumina ce dansează în noaptea întunecată dinăuntru. Vezi acele culori intense ce străpung norii negri, mâinile de lumină care vor să atingă orizontul. Până când nu poţi vedea lumina lumii în tine însuţi, nu o poţi aduce lumii. (Paul Ferrini)

 

      După prima serie de lecții recapitulative (1-50), urmează o serie de exerciții care debutează cu cel de astăzi, și care se bazează pe acesta. Întrucât sunt înlănțuite, iar tehnicile decurg de asemenea în mod natural, de la unul la altul, am ales să le parcurg în avans pe primele cinci. Sigur că nu va fi realizat practic decât un exercițiu pe zi, dar nu strică o privire de ansamblu pentru a intui de unde plecăm și unde trebuie să ajungem. 

      Ideile care se succed pe parcursul acestor exerciții sunt:

  • Eu sunt lumina lumii.
  • Iertarea e funcția mea ca lumină a lumii.
  • Lumina lumii aduce pace fiecărei minți prin iertarea mea.
  • Să nu îmi uit funcția.
  • Singura mea funcție e cea pe care mi-a dat-o Dumnezeu - aici este explicat pentru prima oară detaliat cum trebuie organizată scurta perioadă de meditație.

          Dacă ar fi să-mi concep un text pe care să-l înțeleg și pe care să îl repet la sfârșitul  acestor cinci zile, acesta ar fi:

       Eu sunt lumina lumii, pentru că așa m-a creat Dumnezeu. Am rolul meu în planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii, așa cum au toți oamenii de pe acest pământ. Sunt instrumentul Lui. Voi împărtăși această lumină având grijă să iert. Atunci când atac, invoc slăbiciunea din mine,  iar când iert, invoc puterea lui Hristos din mine. Iertând aduc pace în mine și în cei din jurul meu – și voi fi fericită. În felul acesta mă voi mântui. Aceasta este misiunea mea pe pământ. Celelalte obiective mărunte, legate de viața trupului nu sunt importante. De aceea îmi voi aminti mereu că rolul meu pe pământ este să mă mântuiesc și să ajut cum pot la mântuirea lumii,  prin exemplul personal.

 

61: Eu sunt lumina lumii.

 

        Poate părea arogantă această idee, dat fiind faptul că am fost învățați că numai Mântuitorul nostru este Lumina Lumii. Cu toate acestea, dacă am înțeles că Iisus Hristos și-a asumat răspunderea pentru planul mânturii lumii, pe care îl conduce, și că fiecare dintre noi suntem chemați să luăm parte activă la această “acțiune”, având un rol clar și bine definit în acest plan, aroganța se va transforma firesc, în umilință. Pe de altă parte, dacă am înțeles că suntem cu toții Fii ai lui Dumnezeu, și că purtăm în noi scânteie divină, vom înțelege de asemenea că nu este vorba nici de aroganță, nici de mândrie. Este pur și simplu un adevăr pe care trebuie să-l rostim despre noi înșine, și trebuie să-l punem în valoare. Practic, în aceasta constă exercițiul 61: în a ne repeta această idee pe întreg parcursul zilei, în intervale scurte de 1-2 minute, atât cu ochii deschiși, cât și cu ochii închiși atunci când este posibil:

Eu sunt lumina lumii. E singura funcție pe care o am.

De aceea sunt aici.

Aceasta nu este …decât o simplă declarare a adevărului despre tine. Este opusul declarării mândriei, aroganței sau autoamăgirii.

Pentru eu, ideea de astăzi este chintesența  preamăririi de sine. Dar eul nu înțelege umilința, confundând-o cu înjosirea de sine. Umilința constă în acceptarea rolului pe care îl ai în mântuire și în nepreluarea altui rol. Nu dai dovadă de umilință insistând că nu poți să fii lumina lumii, dacă aceasta este funcția pe care ți-a desemnat-o Dumnezeu. 

Adevărata umilință cere să accepți ideea de astăzi pentru că tocmai Vocea lui Dumnezeu îți spune că e adevărată. Acesta e un prim pas în direcția acceptării adevăratei tale funcții pe pământ. E un pas uriaș în direcția preluării locului legitim pe care îl ai  în mântuire.

62. Iertarea e funcția mea ca lumină a lumii.

Cu ochii închiși, dacă se poate, ne vom spune astăzi, în intervale scurte și dese, ca și ieri,  începând dimineața și sfârșind seara, că :

Iertarea e funcția mea ca lumină a lumii.

Îmi voi îndeplini funcția ca să fiu fericit.

Atunci când atenția începe să o ia razna, vom repeta ideea și ne vom aminti că noi, ca lumină a lumii, avem funcția de a ierta, și vom ierta, pentru că vrem să fim fericiți. Gândurile care au legătură cu acest subiect vor fi lăsate să zburde libere, pentru că sunt benefice, iar inima noastră știe să le recunoască ca fiind benefice.

Iertarea ta este cea care va aduce lumea întunericului la lumină. (…) Iertarea este cea care demonstrează că tu ești lumina lumii. Prin iertarea ta, adevărul despre tine revine în memoria ta. De aceea în iertarea ta stă mântuirea ta. (…) Iată de ce toată iertarea este un dar pe care ți-l faci ție însuți. Scopul tău este să afli cine ești, deoarece ți-ai negat Identitatea atacând creația și Creatorul ei. Acum înveți cum să-ți amintești adevărul.

Amintește-ți că în fiecare atac îți invoci slăbiciunea, în timp ce, de fiecare dată când ierți, invoci puterea lui Cristos din tine. Și atunci, nu începi să înțelegi ce va face iertarea pentru tine? Ea va înlătura din mintea ta toată senzația de slăbiciune, încordare și oboseală. Îți va îndepărta toată frica, vinovăția și durerea. Te va lăsa să reconștientizezi invulnerabilitatea și puterea pe care Dumnezeu le-a dat Fiului Său. 

 

63: Lumina lumii aduce pace fiecărei minți prin iertarea mea.

 

Lumina lumii aduce pace fiecărei minți prin iertarea mea.

Eu sunt mijlocul desemnat de Dumnezeu pentru mântuirea lumii.

Acestea sunt ideile pe care mi le voi repeta astăzi cât de des posibil chiar și cu ochii închiși, începând dimineața, și terminând seara.

Pe lângă treburile zilnice, care îmi pot provoca bătaie de cap ce-i drept, îmi voi aminti că adevăratul meu rol în această viață este să mă mântuiesc pe mine, și să ajut la mântuirea lumii. Pentru că eu fiind mântuit, răspândesc în jurul meu pace prin iertarea pe care mi-o acord și o acord tuturor ființelor din viața mea. Sunt un instrument prin care Dumnezeu mântuiește lumea. 

Cât de sfânt ești tu, care ai puterea să aduci pace fiecărei minți! (…) Ce rost ai putea să ai care să îți aducă o mai mare fericire? 

Cu o asemenea funcție, ești, într-adevăr lumina lumii. (…) Nu accepta în locul ei vreun rost banal sau vreo dorință neînsemnată, căci îți vei uita funcția  și îl vei lăsa pe Fiul lui Dumnezeu în iad. Nu ți se cere un lucru oarecare. Ți se cere să accepți mântuirea ca să o poți da la rândul tău. 

Nu trebuie scăpat niciun prilej de-a întări ideea de astăzi. Amintește-ți că Fiul lui Dumnezeu își așteaptă mântuirea de la tine. Și cine să fie Fiul Lui dacă nu Sinele tău?

64: Să nu îmi uit funcția.

Ideea de astăzi este doar un alt fel de a spune : ” Să nu cad în ispită”.

Numai mintea mea este cea care mă poate menține vigilent, mintea mea în curs de vindecare. Toată lumea fizică este făcută să mă depărtez în fiecare zi de rolul meu, și să mă abată din calea mântuirii.  Trupul meu este în vârtejul acestei lumi, iar ochii mei fizici văd numai această lume. Cu toate acestea nu pot uita ce-am învățat: că trupul meu nu este veșnic,  este distructibil , și nu reprezintă decât un mijloc de comunicare dintre mine și Dumnezeu prin Spiritul Sfânt, atâta timp cât sunt în această lume. Lumea este un loc în care voi învăța să – mi iert ceea ce eu numesc păcatele mele. 

Am învățat deci, că sunt lumina lumii, nu cu aroganță, ci cu umilință, nu atribuindu-mi singur acest statut, ci înțelegând că Însuși Dumnezeu m-a creat așa, în esența mea. Sunt instrumentul lui Dumnezeu în desăvârșirea planului mântuirii lumii. Am învățat că singura funcție a mea ca lumină a lumii este să iert, iar acest lucru mă va face fericit, pentru că este calea către mântuire. Acest lucru va aduce pace în mintea mea și va revărsa pace în jurul meu. 

Vei fi fericit numai îndeplinind funcția pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Altă cale nu există. De aceea, de fiecare dată când alegi să îți îndeplinești sau nu funcția, alegi de fapt să fii sau să nu fii fericit.

Să ne amintim astăzi acest lucru. Să ni-l reamintim dimineața, din nou seara, și pe tot parcursul zilei. Pregătește-te dinainte pentru toate deciziile pe care le vei lua astăzi amintindu-ți că toate sunt de fapt foarte simple. Fiecare te va duce la fericire sau la nefericire. Să fie chiar atât de greu de luat o decizie atât de simplă? Nu te lăsa amăgit de forma deciziei.

Prin urmare, să exersăm astăzi gândurile următoare:

 

Să nu îmi uit funcția.

Să nu încerc să o înlocuiesc pe a lui Dumnezeu cu a mea.

Să iert și să fiu fericit.

Acestea sunt lucrurile pe care nu trebuie să le uit, și pe care le voi repeta astăzi, indiferent de ceea ce are de făcut trupul meu pe timpul zilei. 

Tehnica de astăzi:

  • Începând de dimineață și până seara vor fi intervale practice scurte, de câte un minut, în care îmi amintesc  toate aceste idei. Intervalele cu ochii deschiși alternează cu cele în care-mi țin ochii închiși. Voi repeta și mă voi gândi în liniște la ideile învățate. Privind apoi în jurul meu îmi voi spune:

Iată lumea pe care am funcția să o mântuiesc.

  • Este necesar un interval mai lung, de 10-15 minute în care vor fi repetate în liniște ideile învățate – un scurt program de meditație în care vor fi prezente numai acele gânduri legate de aceste idei, așa cum vin ele în minte.

 

65: Singura mea funcție e cea pe care mi-a dat-o Dumnezeu.

 

Astăzi este zi de reafirmare a angajamentului total față de mântuire, ca unică funcție pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Este încă o aprofundare a ideilor învățate în ultimele patru lecții. Este o descriere mai amănunțită a tehnicii  de meditație de cinsprezece minute prin care punem în practică aceste învățături.

Deplina acceptare a mântuirii ca singura ta funcție implică neapărat două faze: recunoașterea mântuirii ca funcția ta și renunțarea la toate celelalte obiective pe care ți le-ai inventat.  (…) Acesta e singurul mod în care îți poți găsi pacea minții.

Astăzi și în zilele care urmează, rezervă-ți între zece și cincisprezece minute pentru un interval practic mai susținut, în care încerci să înțelegi și să accepți ce înseamnă de fapt ideea zilei. Ideea de astăzi îți oferă posibilitatea să scapi de toate dificultățile pe care le percepi. Ea pune în mâinile tale cheia de la ușa păcii, pe care ți-ai închis-o singur. Îți dă răspuns la toate căutările pe care le-ai întreprins de la începuturile timpului încoace.

Încearcă, dacă poți, să efectuezi intervalele practice mai lungi aproximativ în același moment în fiecare zi. Și mai încearcă să stabilești momentul acesta dinainte, și să te ții apoi de el cât mai fidel posibil. Scopul acestui demers este acela de a-ți organiza ziua în așa fel  încât să îți rezervi timp atât pentru Dumnezeu cât și pentru toate scopurile și obiectivele mărunte pe care le vei urmări. Acest demers face parte din antrenamentul disciplinar cu bătaie lungă de care are nevoie mintea ta, ca Spiritul Sfânt să o poată folosi cu consecvență în scopul pe care îl împărtășește cu tine.

 

Concret: se repetă mai întâi ideea zilei. Cu ochii închiși apoi, se repetă încă o dată, și apoi se tece la observarea minții și a gândurilor care sunt generate, indiferent dacă sunt sau nu aferente ideii. Fiecare gând care bruiază ideea zilei va fi alungat folosind expresia:

Gândul acesta reflectă un obiectiv care mă împiedică să accept singura funcție pe care o am. (mântuirea, iertarea)

După ce gândurile parazite au dispărut, afirmăm că suntem dispuși să înlocuim cu adevărul toate atribuțiile iluzorii pe care ni le fabricăm, fie folosind afirmația de mai jos, fie una echivalentă, concepută de noi.

Pe această pagină curată mi se scrie adevărata funcție. (mântuirea, iertarea)

În restul timpului alocat meditației ne vom concentra asupra importanței pe care o are pentru noi această idee, întrucât putem rezolva odată pentru totdeauna conflictele. Ne concentrăm asupra măsurii în care ne dorim cu adevărat mântuirea în ciuda absurdelor idei contrare care ne urmăresc.

Pe perioada intervalelor scurte,  efectuate cel puțin odată pe oră, afirmăm decizia noastră de mântuire, în cazul în care cu adevărat am luat această decizie:

Singura mea funcție e cea pe care mi-a dat-o Dumnezeu. ( mântuirea, iertarea)

Alta nu vreau și nici nu am.

Cu această idee ne desprindem complet de lumea aceasta, în care trăim fizic, în care muncim să ne întreținem trupurile –  dacă ar fi numai pentru asta!! -,  și în care trăim pe pilot automat conduși de ego.  Ciudată decizie pentru cineva care este ancorat în lumea  pământeană! Parcă-ți vine să te uiți înapoi, și să te gândești bine, dacă chiar vrei să dai drumul tuturor acestor misiuni și plăceri pe care ți le-ai inventat singur.  Poți trăi în această lume numai cu ideea mântuirii în suflet, fără să te izolezi? Ți-e frică să te transformi?  E o întrebare pe care eu mi-am pus-o și pentru care dincolo de răspunsul personal există și alte răspunsuri încurajatoare. Și unul dintre aceste răspunsuri va fi redat într-unul din articolele viitoare.

În încheiere, îmi trece din nou prin minte ceea ce spunea Osho cu privire la transformare:

Se prea poate ca în adâncul tău să nu dorești transformarea. Teama aceasta, teama de transformare e reală. (…) Teama de transformare este la fel ca teama de moarte. Este o moarte, pentru că vechiul pleacă lăsând loc nou-venitului în ființa ta. Tu, cel de dinainte, nu vei mai exista, ceva total nou se va naște din tine. (…) Cel nou nu poate fi continuarea celui vechi. Cel vechi este discontinuu. Cel vechi trebuie să dispară.

 

 finish


 

Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de Miracole – Culegere de exerciții pentru studenți , pp.99-106 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!


 

Share Button

Curs de Miracole:Cap7(2); “Între timp și veșnicie” sau “Frica de transformare”.

 a

     

     Iubesc această lume. Când îmi imaginez  “planeta mea” plutind în spațiu, nu simt decât iubire. Când mă confund cu miliardele și miliardele de entități care locuiesc pe această planetă, sub o formă sau alta, nu simt decât iubire. Iubesc cerul cu stele, sau cu nori, din care picură rouă sau din care curg torente. Cu toate acestea, undeva în adâncul meu există o reținere, pentru că există încă frică. Pentru că judec. În interiorul cojii de nucă, care este lumea noastră minusculă,  se întâmplă multe, foarte multe lucruri pe care nu le pot accepta încă, dar pe care nici nu le pot schimba. Când voi renunța la judecată, voi renunța în sfârșit, și la atac. Pentru că toate au un rost – acela de a ne ajuta să descoperim Cine suntem Noi cu Adevărat cum ar spune Neal Donald Walsch. De aceea, voi înlocui frica cu iubirea, pentru că frica vine din lipsă de iubire, și generează conflict.

       Frică și iubire. Născute din ego sau din Inspirația Universală – Spiritul Sfânt. Se întorc întotdeauna în mintea celui care le naște. Frica aduce  frică. Iubirea aduce iubire. Nu putem aprecia cu adevărat nimic din Creație dacă privim cu frică, și vom aprecia totul, dacă privim cu iubire, totul. Totul, dar absolut totul, face parte din Creația lui Dumnezeu, inclusiv noi. A ataca o parte din ea, înseamnă a ataca toată Creația, iar Creatorul și Creația Lui sunt una. Cum îl putem atunci ataca pe Dumnezeu? Iubind fiecare părticică din creație, bună, rea, fără s-o judecăm noi, iubim întreaga Creație, și suntem în armonie cu Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu nu judecă. Cum și-ar putea judeca propria Creație? Asta ar însemna că se judecă pe Sine.

        Judecata este asociată eului. În permanenta lui luptă de supraviețuire în lumea iluzorie de care s-a atașat, ne  respinge cu vehemență esența. Respingându-ne esența, se respinge de fapt pe sine, pentru că el, este o creație a minții noastre, care face parte din Mintea Universală, Mintea veșnică a lui Dumnezeu. E produsul ei. De fapt, e produsul acelei mici părți care s-a scindat din ea pentru a crea eul, necesar într-o măsură limitată pentru supraviețuirea trupului în această lume. Eul, acest pilot automat, acest robot, cum îl numea Osho, a ajuns însă să preia controlul Ființei noastre. El nici măcar nu ne recunoaște Ființa. Eurile Inventează măști pe care le așează pe fețele tuturor Ființelor,

…născocesc chipuri, le percep lipsite de valoare și le atacă din cauza acestei lipse închipuite. Iată tot ce este lumea eului. Nimic. Nu are niciun înțeles. Și nu există. Nu încerca s-o înțelegi pentru că, dacă încerci, crezi că poate fi înțeleasă, deci apreciată și iubită. Și asta i-ar justifica existența, care nu poate fi justificată. Nu poți da înțeles neînțelesului. Nu ar fi decât o încercare dementă.

         În jurul acestui “eu” s-a creat sistemul de gândire transmis de mii de ani, și a devenit din ce în ce mai bine fortificat. Și tocmai pentru că începem să ne simțim din ce în ce mai mult prizonieri în propriile noastre vieți, guvernate de acest parșiv sistem de gândire, începem, timid, să dăm ascultare glasului pur al ființei noastre eterne, spirituale. Dar nu e suficient. Nu putem folosi jumătăți de măsură, pentru că ceea ce învățăm, aceea vom împărtăși.  Iar aceasta este o mare responsabilitate. Nu putem avea pace și iubire, atâta timp cât mai credem încă în ego și în luptă. Este necesar ca abandonul să fie total. Noul sistem de gândire bazat pe acceptare , iertare, iubire și înțelegere, trebuie implementat complet. Dar frica? Frica de a abandona ceva ce purtăm adânc în noi de-atâta timp? Vom găsi scuze, vom găsi motive, pentru că acolo în adânc pândește frica. Și chiar de ne-am dori transformarea totală, frica ne roade, așa că vom găsi mereu și mereu argumente împotriva acesteia. Vorbind despre meditație, ca instrument pe calea transformării, Osho spunea:

   Se prea poate ca în adâncul tău să nu dorești transformarea. Teama aceasta, teama de transformare e reală. (…) Teama de transformare este la fel ca teama de moarte. Este o moarte, pentru că vechiul pleacă lăsând loc nou-venitului în ființa ta. Tu, cel de dinainte, nu vei mai exista, ceva total nou se va naște din tine. (…) Cel nou nu poate fi continuarea celui vechi. Cel vechi este discontinuu. Cel vechi trebuie să dispară. Abia atunci cel nou își poate lua locul în ființa ta. Cel nou nu este un vlăstar al celui vechi, nu este o continuare a lui. El este ceva total nou, ceva care apare abia când cel vechi a murit. 

Există o prăpastie între cel vechi și cel nou – tocmai această prăpastie te înspăimântă. Te temi. Ai vrea să te transformi, dar, în același timp, ai vrea să rămâi cel vechi. Asta este înșelătoria. Ai vrea să crești și totuși să rămâi tu cel vechi.

       Tocmai pentru că prăpastia dintre cel vechi și cel nou este foarte adâncă, acest curs, ne ridică o punte, prin aceste lecții care repetă sub forme diferite, aceleași idei, punând ușor și treptat cărămizi noi pe zidul noului nostru sistem de gândire.

        Acceptarea, fie că vine în prezența înțelegerii, fie că vine în absența ei, devine element important al transformării, pentru că într-adevăr, ” Dă-mi Doamne putere să schimb ce pot schimba și să accept ce nu pot schimba” capătă sens. Acceptarea   poate însemna, așa cum spune chiar acest text, să nu încercăm să înțelegem această lume a eului, pentru că nu putem da înțeles neînțelesului. Putem însă, și suntem obligați, să apărăm adevărul pe care-l vom percepe din ce în ce mai mult pe măsură ce mintea noastră se vindecă. Iar la baza adevărului stau iubirea și credința în unitate.  Numai așa putem să ne asumăm rolul de co-creatori care ne-a fost menit. Numai așa putem extinde Creația, în armonie cu Dumnezeu, așa cum ne-a fost hărăzit. O misiune grea, dar nu imposibilă.

        Sunt vremuri în care trăim între ego și  Sinele Divin. Sunt vremuri în care trăim între timp și veșnicie, și pentru a putea trăi, trebuie să înțelegem că singurul aspect al timpului care e veșnic e “acum”.  Este nevoie de vigilență atâta timp cât facem tranziția. Când vom fi gata însă, și când pacea ne va stăpâni, totul va decurge firesc, pentru că vigilența nu mai este necesară. E pace, în sfârșit. Vigilența are un rol numai atâta vreme cât suntem pe drumul vindecării minții. Și să nu uităm : Noi toți, și fiecare dintre noi în parte, suntem lumina lumii. Asemeni lumânărilor aprinse în noaptea de Înviere, ne vom aprinde încet, unul de la lumina celuilat, dând naștere în final unei mări de lumină.

5

         Fragmentele de text de mai jos pot aduce unele completări  sau unele lămuri necesare.

      Deși poți iubi Fiimea doar ca un tot unitar, o poți percepe fragmentată. E imposibil însă să vezi ceva într-o parte a ei pe care să nu i-l atribui în totalitate.

Fractalii: cum se oglindește întregul în toate părțile lui.

       Iată de ce atacul nu e răzleț și trebuie să renunți la el în întregime. Dacă nu renunți la el în întregime, nu renunți la el deloc. Frica și iubirea fac sau creează, în funcție de cine le dă naștere sau le inspiră – eul sau Spiritul Sfânt. -, dar precis se vor întoarce în mintea celui care le gândește și îi vor afecta percepția totală. Asta include noțiunea lui de Dumnezeu, de creații ale Lui și ale sale. Nu le va aprecia pe nicicare dacă le privește cu frică. Și le va aprecia pe toate dacă le privește cu iubire. (…) Mintea care acceptă atacul nu poate iubi. (…) Gândirea ta a făcut toate acestea datorită puterii sale, dar tot gândirea ta te poate mântui de toate acestea pentru că nu tu i-ai făcut puterea. Capacitatea ta de-a-ți dirija gândirea după cum dorești e parte din puterea ei. Dacă nu crezi că o poți face, îți negi puterea gândirii și o faci neputincioasă în credința ta.

          Eul nu își poate permite să cunoască ceva . Cunoașterea e totală, iar eul nu crede în totalitate. Această necredință e obârșia lui și, deși eul nu te iubește pe tine, le rămâne credincios propriilor săi antecesori, zămislind după cum a fost zămislit. Mintea reproduce întotdeauna după cum a fost produsă. Produs prin frică, eul reproduce frică. Asta e loialitatea lui, și această loialitate îl face neleal față de iubire pentru că tu ești iubire. Iubirea e puterea ta, ceea ce eul trebuie să nege. De asemenea, trebuie să nege tot ce îți dă această putere pentru că ea îți dă totul. Niciunul dintre cei ce au totul nu dorește eul. (…) Eul se opune, așadar, întregii aprecieri, întregii recunoașteri, întregii percepții sănătoase și întregii cunoașteri. El percepe amenințarea lor ca totală…

      . Sper că am putut să redau cu înțelegerea mea esențialul acestei a șasea lecții din capitolul VII – o lecție grea, greu de pătruns, greu de rezumat, greu de exprimat. Dacă ar fi să rezum totul la câteva idei pe care le-am înțeles și pe care le-am reținut, acestea ar fi următoarele:

  • Este necesar să abandonăm complet sistemul de gândire moștenit, bazat pe ego.
  • Nu putem împărtăși două sisteme de gândire.
  • Noul sistem de gândire bazat pe unitate, iubire și iertare, trebuie implementat complet. Este necesară abandonarea fricii, judecății, atacului, ca expresii ale lipsei profunde de iubire și înțelegere.
  • Este necesar să ne înțelegem și să ne asumăm natura noastră de ființe complete și divine: trup-minte-suflet.
  • Suntem co-creatori ai lui Dumnezeu, iar rolul nostru este de a extinde Creația Lui. Nu putem face acest lucru cu actualul  sistem de gândire, care ne ține mințile prizoniere în lumea construită de ego.
  • Pentru a putea merge mai departe este necesar să nu judecăm și să nu încercăm să înțelegem această lume iluzorie a eului. Schimbăm ce putem schimba, acceptăm ce nu putem schimba.
  • Pentru că trăim în două lumi, între iluzie și adevăr, ego și divin, este important să trăim prezentul, acel veșnic ” acum”, ca singur element de legătură între timp și veșnicie. Fără regrete, vinovății, așteptări, gânduri rătăcitoare, ci doar bucurându-ne și savurând eternul acum, în toate aspectele vieții, cultivând iertarea și iubirea.

 

3

 


Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole-“Text”, Cap.7-“DARURILE ÎMPĂRĂȚIEI- DE LA VIGILENȚĂ LA PACE”, pp.111-114 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!


Share Button

Curs de miracole: E.59-60 (Recapitulare 41-50)

cosmic-forces-25

                 Trăiesc, mă mișc, respir, gândesc, în această energie colosală și inteligentă care stă la baza tuturor lucrurilor aici și în întregul univers, și pe care eu o numesc Dumnezeu. Chiar dacă nu o văd cu ochii fizici fără efort, nu înseamnă că nu există. Există, este pretutindeni și este mereu cu mine pentru că eu sunt în ea. Este Sursa mea, și puterea mea. Ea îmi poartă gândurile și aduce gândurile lumii la mine. Nu pot gândi separat pentru că totul este o mare de gânduri. Mintea mea, care emite gânduri, face parte din Mintea lui Dumnezeu, omniprezentă. Știu că ceea ce văd cu ochii fizici nu înseamnă tot ce pot vedea. De fapt, este o foarte mică parte din ceea ce pot vedea. De aceea Îl las pe El, simbolul învierii, Ființa pură de lumină care mi-a fost dată de Dumnezeu, să-mi înlocuiască vederea cu viziunea. Îl chem să mă învețe să văd în lumina lui Dumnezeu, dincolo de marea de gânduri și de iluzii.

                Dacă pătrund dincolo de această perdea de gânduri și de iluzii am să ajung la esență . Am să găsesc iubirea necondiționată a lui Dumnezeu, care și-a pus amprenta asupra întregii sale Creații. În adâncurile noastre inocente găsim iubirea lui Dumnezeu. Este acolo, și voi învăța s-o aduc la suprafață, dincolo de ego. Iubirea originară care există în mine îmi atestă inocența. Voi învăța să mi-o accept și voi învăța să iert, pentru că înțeleg că în adâncuri, fiecare ființă este inocentă. În adâncuri, suntem dincolo de “eu”. Ceea ce ne arătăm unii altora este doar o mască. Dincolo de mască este iubirea necondiționată. Voi învăța să văd dincolo de mască fiecare ființă care m-a rănit, și voi ierta. Am în mine puterea lui Dumnezeu care mă va ajuta. Învăț să ascult Vocea lui Dumnezeu și să-mi deschid ochii pentru a vedea în lumina iubirii și iertării Lui. Nu este nimic de temut. Îmi închipui cum este de fapt lumea în care trăiesc – cea fără mască: o lume a iubirii, o lume fără primejdii. Ceea ce văd este doar expresia iluziei eului manifestat și necontrolat. Este expresia unei lumi adormite. Când această lume se va trezi…va fi pace. Dar eu  nu aștept ca întreaga lume să se trezească, pentru că eu vreau să trăiesc în lumina, iubirea și pacea lui Dumnezeu acum, în bucurie și fără teamă. Iar dacă eu aleg așa, alegerea mea va influența cumva, lumea.

Am construit în toate o energie care-și trimite semnalul în întregul univers. Fiecare persoană, fiecare animal, plantă, stâncă, copac, – fiecare lucru fizic – emite energie ca un radio emițător. Tu trimiți în afară energie – emiți energie – în toate direcțiile chiar acum, din centrul ființei tale. Această energie care ești tu – se mișcă în afară sub formă de undă. 

Energia pleacă din tine, trece prin pereți, peste munți, dincolo de lună, în Eternitate. Ea nu se oprește absolut niciodată. 

Fiecare gând pe care l-ai avut vreodată colorează această energie . Fiecare cuvânt pe care l-ai spus vreodată îi dă formă. Orice ai făcut vreodată o influențează. Vibrația, viteza, lungimea de undă, frecvența  emanațiilor tale se mișcă și se transformă constant, în funcție de gândurile tale, de stările tale de spirit, de sentimentele, cuvintele, și acțiunile tale. (…) Fiecare persoană face, în mod firesc același lucru. Și astfel, eterul, “aerul” dintre voi – este plin de energie; o Matrice de “vibrații” personale care se întrepătrund, se împletesc și formează o tapițerie mult mai complexă decât ți-ai putea imagina vreodată. 

Această țesătură este câmpul de energie combinată în interiorul căruia trăiți voi. El este puternic și afectează totul. Inclusiv pe tine. Apoi, tu trimiți înspre afară “vibrații” nou create, influențate, așa cum ești și tu, de vibrații care vin spre tine și acestea, la rândul lor, adaugă la Matrice și o modifică – ceea ce afectează apoi câmpul energetic al tuturor, fapt care are un impact asupra vibrațiilor pe care ei le emit, ceea ce are impact asupra Matricei – ceea ce are impact asupra ta…și așa mai departe.

(Neal Donald Walsch: “Conversații cu Dumnezeu”)

finish

             Exercițiile 59 și 60 încheie prima recapitulare. Variantele complete sunt disponibile pe Internet. Am expus mai jos, pentru fiecare exercițiu, ideile și câteva fragmente din comentariile aferente. Să ne reamintim că ideile se vor recapitula în intervale practice scurte și dese pe întreg parcursul zilei, în ordinea în care dorim, și cu accent pe aceea dintre ele care se potrivește cel mai bine situațiilor concrete de viață din ziua respectivă. Să ne reamintim de asemenea,  că un exercițiu poate fi efectuat mai multe zile la rând, dar nu este indicat să parcurgem în grabă mai multe exerciții într-o singură zi.

         Exercițiul 59:

  • Dumnezeu merge cu mine oriunde merg.
  • Dumnezeu este Puterea mea. Viziunea este darul Lui.
  • Dumnezeu este Sursa mea. Nu pot să văd separat de El.
  • Dumnezeu este lumina în care văd.
  • Dumnezeu este Mintea cu care gândesc.

Cum să fiu singur când Dumnezeu merge mereu cu mine? Cum să fiu ros de îndoieli și nesigur de mine, când certitudinea deplină își are locul în El?

Să nu mă bazez astăzi pe proprii mei ochi. Să fiu dispus să schimb jalnica mea iluzie de vedere pe viziunea dată de Dumnezeu. Viziunea lui Cristos e darul Lui, iar El mi l-a dat mie. (…) Dincolo de voia Lui sunt doar iluzii. Pe acestea le aleg când încerc să văd prin ochii trupului.

Nu pot să văd în întuneric. Dumnezeu este singura lumină. De aceea dacă e să văd,  trebuie  să văd prin EL. Am încercat să definesc ce e vederea și am greșit.

Nu am gânduri pe care să nu le împărtășesc cu Dumnezeu. Nu am gânduri separat de El, pentru că nu am o minte separată de a Lui.

   

        Exercițiul 60 

  • Dumnezeu este Iubirea în care iert.
  • Dumnezeu este Puterea în care mă încred.
  • Nu e nimic de temut.
  • Vocea lui Dumnezeu îmi vorbește pe tot parcursul zilei
  • Mă susține Iubirea lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu iartă pentru că nu a condamnat niciodată. Nevinovații nu pot învinovăți, iar cei ce și-au acceptat inocența nu văd nimic de iertat. Iertarea însă e mijlocul prin care îmi voi recunoaște inocența. Ea e răsfrângerea Iubirii lui Dumnezeu pe pământ.

Nu prin puterea mea iert. Ci prin putere lui Dumnezeu din mine, pe care mi-o amintesc când iert. 

Cât de neprimejdioasă îmi va părea lumea când o voi putea vedea! Voi recunoaște în fiecare Prietenul meu cel mai drag. Ce ar putea să fie de temut într-o lume pe care am iertat-o și care m-a iertat?

Nu e clipă în care Vocea lui Dumnezeu să nu îmi cheme iertarea să mă mântuiască. Nu e clipă în care Vocea Lui să nu îmi îndrume gândurile, faptele și pașii. Pășesc cu hotărâre spre adevăr. Când ascult Vocea lui Dumnezeu, mă susține Iubirea Lui. Când îmi deschid ochii, iubirea Lui luminează lumea ca să văd. (…) Și când privesc lumea cu viziunea pe care mi-a dat-o El, îmi aduc aminte că sunt Fiul Lui.

           Conexiuni:

finish


Fragmentele citate:

***Curs de miracole-“Culegere de exerciții pentru studenți”, pp.95-98 Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui.

Mulțumesc!


Share Button

Recapitulare 1: Ex. 58( 36-40)

curs exercitii

      Am învățat până acum că toate ființele și lucrurile din lume sunt creații ale lui Dumnezeu. Suntem uniți.  Suntem liberi, și facem veșnic parte din Împărăția lui Dumnezeu. El este pretutindeni, în jurul meu și în mine. El este sfânt, și pentru că El este în noi, și noi suntem în El, suntem cu toții sfinți.

      Astăzi sunt de recapitulat următoarele idei:

  • Sfințenia mea învăluie tot ce văd.
  • Sfințenia mea binecuvântează lumea.
  • Nu există ceva ce sfințenia mea să nu poată face.
  • Sfințenia mea e mântuirea mea. 
  • Sunt binecuvântat ca Fiu al lui Dumnezeu.

    Astăzi îmi voi aminti deci, că sfințenia mea învăluie tot ce văd, că sfințenia mea binecuvântează lumea, și pentru că nu există ceva ce să nu poată face, are o nelimitată putere de mântuire și de vindecare. N-am uitat că mântuirea se obține prin  iubire și iertare. De aceea are putere de vindecare.

      Îmi amintesc că sunt binecuvântat ca Fiu/Fiică a lui Dumnezeu. Îmi amintesc că El mi-a hărăzit tot ce este bun, că nu pot să sufăr pierderi, pagube sau dureri, pentru că mă susține, mă ocrotește, mă îndrumă și mă însoțește de-a pururi. 

      Din sfințenia mea vine percepția lumii reale. Odată ce am iertat, nu mă mai văd vinovat. Pot să accept inocența care este adevărul despre mine. (…) Percepția sfințeniei mele nu mă binecuvântează numai pe mine. Toate făpturile și toate lucrurile pe care le văd în lumina ei împărtșesc bucuria pe care mi-o aduce mie. (…) Când îmi recunosc sfințenia, și sfințenia lumii răzbate să o vadă toți. Sfințenia mea are o nelimitată putere de vindecare, pentru că are o nelimitată putere de mântuire.

   Deoarece sfințenia mea mă mântuiește de toată vinovăția, recunoașterea sfințeniei mele este recunoașterea mântuirii mele. Ea este totodată și recunoașterea mântuirii lumii. Odată ce mi-am acceptat sfințenia, nimic nu mă poate face să mă tem. Și pentru că nu mă tem, toți trebuie să îmi împărtășească înțelegerea, care este darul dat de Dumnezeu mie și lumii. 

    Iată pe ce bază îmi revendic dreptul la tot binele și numai la bine. Sunt binecuvântat ca Fiu al lui Dumnezeu.Toate lucrurile bune îmi aparțin pentru că mi le-a hărăzit Dumnezeu. Nu pot să sufăr pierderi, pagube sau dureri, din cauză că sunt Cine sunt. Tatăl meu mă susține, mă ocrotește și mă îndrumă în toate. Grija Lui față de mine este infinită și mă însoțește de-a pururi. Sunt veșnic binecuvântat ca Fiul Lui.

finish

              Conexiuni:

       ” Tu nu ești singur” – Blue Star România : o meditație condusă de maestrul Sri Vasudeva:

Link: “Tu nu ești singur”

  • Exercițiul 36  ( + Neale Donald Walsch în “Conversații cu Dumnezeu” , despre Cine suntem noi cu adevărat.)
  • Exercițiul 37 ( + Scurt fragment din “Revoluția conștiinței – Noua spiritualitate și transformarea planetară” cu Ervin Laszlo, Stanislav Grof și Peter Russell.)
  • Exercițiul 38
  • Exercițiile 39-40 ( + muzică: ” Clipe de bucurie” cu Greorghe Iovu și ” Păsările paradisului spuneau” cu Peter, Sue & Marc.)

 


Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole – Culegere de exerciții pentru studenți ,  pp.93-94 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!


Share Button

Curs de miracole- Cap.7: Darurile împărăției(1)

 cocreatori 2

 aici : Imagini pe nisip cu Andres Amador :

 Un mod simplu, frumos și copilăresc de a manifesta creatorul din noi, chiar dacă la primul val “urmele creației”  noastre s-au șters. Rămâne veșnic bucuria.

    Astăzi am reușit să finalizez  prima parte din Capitolul 7  al părții teoretice din “Curs de Miracole”: Darurile Împărăției. Am sintetizat primele cinci lecții și anume: ” Ultimul pas”, “Legea Împărăției”, “Realitatea Împărăției”, ” Vindecarea ca recunoaștere a adevărului”, ” Vindecarea și caracterul neschimbător al minții”. Am încercat să rezum și să citez într-un mod cât mai clar, cele mai importante idei și cele mai relevante fragmente de text. În prima parte am expus ideile pe scurt, după care acestea sunt expuse ceva mai detaliat în cea de-a doua parte. Sunt lecții pline de semnificații, care ușor pot fi recunoscute a fi baza multor idei împărtășite de mulți învățători spirituali ai ultimilor ani. La sfârșitul lecției am inserat un film care este în deplin acord cu învățăturile din acest curs. 

I: Variana scurtă.

             Suntem creatori.

  • Dumnezeu ne-a creat prin iubire, extinzându-se, și a devenit noi. El este întâiul Creator, iar noi suntem cocreatori, pentru că așa ne-a creat. Nu există reciprocitate între noi ( cocreatori) și El ( Creator), așa cum nu există pe pământ reciprocitate între părinte și copil. Avem însușirile tatălui, dar nu vom deveni niciodată părintele părintelui nostru, și nici egal cu el.
  • Ne revendicăm poziția de cocreatori atunci când devenim vigilenți numai pentru Dumnezeu și Împărăția Sa. De pe poziția de cocreatori, rolul nostru este să extindem Creația lui Dumnezeu.
  • Până atunci însă, atenție la eu/ego! El cere mereu drepturi reciproce, pentru că e plin de rivalitate, și nu de iubire. Se târguie pentru a primi, dar uită că pentru a primi, trebuie să dai.

         Legea lui Dumnezeu.

  • Voi învăța ce sunt, și voi vedea ce sunt,  din ce am proiectat asupra altora și din ce cred că sunt ei. Ei sunt oglinda mea. Aceasta este ceea ce noi numim “Legea oglindirii”.

“Ce proiectezi sau extinzi are valoare pentru tine.”

“Ce extinzi ești”

  • Spiritul Sfânt, sau “Inspirația Universală” este cel care traduce aceste legi în mod unitar, pentru toți. Orice alți traducători eșuează în a transmite un mesaj unitar, pentru că mințile lor sunt supuse conflictului. Oare nu s-a reflectat acest lucru în multitudinea de religii și interpretări  care s-au dat de-a lungul timpului aceluiași adevăr? S-a pus în mod repetat accentul pe diferențele de formă, când de fapt singurul care contează este mesajul. Iar mesajul este același, pentru că adevărul este unic.

         Avem putere de la Dumnezeu.

  • Avem putere de la Dumnezeu pentru a face tot ceea ce dorim să facem. Dar, atenție, această putere nu este a noastră. Doar o putem folosi pentru a crea în armonie cu Dumnezeu. Nu putem uzurpa această putere și nu o putem utiliza în folos personal, în detrimentul altuia.

          Nevoia de întrecere este sursa conflictului.

  • Trăim în dualitate, între ego și Sinele divin. Pe acesta din urmă nu îl percem. Este silențios și în contact permanent cu Sursa. Ego “țipă” mai tare, este evident, și a preluat în mod abuziv conducerea în lumea aparentă în care trăim. Generează nevoia de întrecere (de a fi “mai grozavi”, ” mai avuți”, “mai puternici”  decât ceilalți), și stă la baza conflictului. Se hrănește cu iluzia separării.

         Ajungi acolo unde îți concentrezi atenția.

  • Devii ființa asupra căreia îți focalizezi atenția. “Să fii în Împărăția lui Dumnezeu înseamnă doar să îți concentrezi toată atenția asupra ei. “

          El este în noi, noi suntem în El.

  • Dumnezeu este în noi, și noi suntem în Dumnezeu. Dumnezeu este totul în sens foarte literal. Mintea lui este pretutindeni și este în toate. E totul, pentru că înglobează toate lucrurile în ea.
  • Spiritul Sfânt este “Inspirația Universală”. El este Călăuza.

         Rolul trupului în vindecarea minții. Vindecătorii.

  • Trupul nu este decât un suport pentru aptitudini și un mijloc de comunicare. Vindecarea înseamnă vindecarea minții. Toată vindecarea se realizează la nivelul minții.
  • Noi suntem proprii noștri vindecători. Trebuie și putem să ne dezvoltăm această aptitudine. Putem de asemenea, și trebuie să-i vindecăm și pe frații noștri.
  • Un vindecător care crede că are un dar “special” de la Dumnezeu, nu este vindecat, și nu poate fi consecvent în  vindecarea pe care o oferă. Acesta e vindecătorul care așteaptă “recompensă”, “recunoștință”. El nu a înțeles că acest dar îl avem toți. El doar trebuie să ne ajute să ne redescoperim acest dar.

           Redescoperirea Sinelui.

  • Să ne vindecăm mintea, înseamnă în esență să ne redescoperim Sinele Divin, să devenim conștienți. Atunci vom accesa acea minte care face parte parte din Mintea lui Dumnezeu. Boala, este starea de inconștiență în care trăim.

 II. Varianta detaliată

        Suntem creatori.

      Puterea creatoare a lui Dumnezeu și a creațiilor Sale e nelimitată, dar nu sunt într-o relație de reciprocitate (…) pentru că El te-a creat pe tine, dar tu nu l-ai creat pe El. Ți-am spus deja că numai acest aspect deosebește puterea ta creatoare de a Lui. Există o paralelă chiar și în această lume. Părinții dau naștere copiilor, dar copiii nu dau naștere părinților. Ei dau însă naștere copiilor lor, dând naștere, așadar, ca părinții lor.

      Așa cum  Gândirea creatoare a lui Dumnezeu merge de la El la tine, tot așa și gândirea ta creatoare trebuie să meargă de la tine la creațiile tale. Numai așa se poate extinde în afară toată puterea creatoare.  El a creat Fiimea, iar tu o sporești. Îți revendici această putere când devii vigilent numai pentru Dumnezeu Și Împărăția Sa. (…) A crea e a iubi. Iubirea se extinde în afară pur și simplu pentru că nu poate fi îngrădită. Fiind nelimitată nu se oprește. Ea creează veșnic, dar nu în timp.

      Eul, pe de altă parte, cere mereu drepturi reciproce, pentru că e plin de rivalitate și nu de iubire. Vrea mereu să se târguiască…. Ca să obții, trebuie să dai, nu să te târguiești.

      Eu am dat numai iubire Împărăției pentru că am crezut că asta sunt. Ce crezi că ești determină ce dăruiești și, dacă Dumnezeu te-a creat extinzându-Se și devenind tu, te poți extinde doar cum a făcut-o El.

      Dumnezeu Se extinde în afară, dincolo de limite și dincolo de timp, iar tu –  care ești cocreator cu El – Îi extinzi Împărăția veșnic și dincolo de orice limită. (…) Cei veșnici sunt veșnic cuprinși de pace și bucurie.

      Am spus că ultimul pas în redeșteptarea cunoașterii îl face Dumnezeu. Acesta este adevărul, dar e greu de explicat în cuvinte deoarece cuvintele sunt simboluri, iar ce e adevărat nu necesită explicații.(…) Dumnezeu nu face pași, deoarece realizările Lui nu sunt treptate. (…) Trebuie înțeles că “primul”, aplicat la El, nu e o noțiune temporală. El e primul, în sensul că e Primul în Sfânta Treime. E Întâiul Creator, fiindcă Și-a creat cocreatorii.

             

             Legea lui Dumnezeu.

         În esența noastră suntem întregi și perfecți, așa cum ne-a creat Dumnezeu. Aparținem Împărăției lui Dumnezeu, chiar dacă ne percepemm separați, și chiar dacă momentan suntem sunt dominația eului. Aceasta este starea de boală. Boala, adică separarea și  lipsa, este ceea ce proiectăm asupra noastră și asupra fraților noștri. Și tocmai aceasta este Legea lui Dumnezeu, valabilă aici și pretutindeni:

Ce proiectezi sau extinzi are valoare pentru tine.

    A vindeca, atunci, înseamnă a corecta percepția în fratele tău și în tine…

    Pentru a întreține ordinea, legile trebuie adaptate la împrejurări. (…)

    În afara Împărăției, legea care domnește înăuntru e adaptată pentru a deveni “Ce proiectezi crezi” . Asta e forma ei didactică, pentru că  – în afara Împărăției – învățarea e esențială. Această formă înseamnă că vei învăța ce ești din ce ai proiectat asupra altora, și prin urmare din ce crezi că sunt ei.

Ce extinzi ești.

  Această formă a legii nu este deloc adaptată, aceasta fiind legea creației. Dumnezeu însuși a creat legea creând prin ea.

   Pentru a fi utile, legile trebuie comunicate. În fond, ele trebuie traduse pentru cei ce vorbesc limbi diferite. (…) Spiritul Sfânt este traducătorul legilor lui Dumnezeu pentru cei ce nu le înțeleg. Tu nu ai putea să o faci, pentru că o minte aflată în conflict nu poate rămâne fidelă unui singur înțeles și îl va schimba ca să păstreze forma. Spiritul Sfânt urmărește exact opusul când traduce. (…) De aceea, El Se opune ideii că diferențele de formă ar fi semnificative, subliniind mereu că aceste diferențe nu contează…doar înțelesul contează.(…)  La baza extinderii adevărului, care este legea Împărăției, stă doar cunoașterea a ce este adevărul.

       

         Avem de la Dumnezeu putere.

      Puterea cu care suntem înzestrați de la Dumnezeu nu poate fi uzurpată, și nu poate fi folosită de unii pe socoteala altora. Această putere ne este dată să o folosim, dar nu ne aparține. Învățăm despre această putere de la Spiritul Sfânt. El este călăuza noastră.

      Predându-ți puterea Împărăției lui Dumnezeu, El te învață că toată puterea e a ta. Nu contează cum o aplici. E maximă întotdeauna. Faptul că ești vigilent nu o face să fie a ta, dar îți permite să o folosești în toate împrejurările și în toate felurile. Când am spus “Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” , am vrut să se înțeleagă literalmente. Nu îi lipsesc nimănui în nicio situație. Pentru că sunt mereu cu tine, tu ești calea, adevărul și viața. Nu tu ai făcut această putere, după cum nu am făcut-o nici eu. A fost creată să fie împărtășită și, de aceea, nu poate fi percepută  – cu înțeles – ca aparținând unuia pe socoteala altuia. 

       

       Sursa conflictului este nevoia  de întrecere.

       Suntem ființe duale. În noi trăiesc două entități cu două minți. Mintea dată nouă s-a scindat după separare. O parte a rămas în contact permanent cu Sursa, o parte a “coborât” în ego. Pentru că cele două entități care trăiesc în noi sunt eul/ego și Eul/Sinele nostru divin. Aceștia din urmă suntem noi, cei adevărați, și facem cu toții parte din Creația divină, avem cu toții mințile în Mintea lui Dumnezeu, iar “casa” noastră este Împărăția lui Dumnezeu. Suntem egali ca Fii ai Lui. Atunci când avem mintea vindecată recunoaștem acest din urmă fapt și ne comportăm ca atare. Nu ne însușim puterea cu care ne-a înzestrat Creatorul și o folosim în armonie cu Acesta. Ego însă crede că puterea îi aparține. Ego crede în separare. Ego crede că este mai grozav și că are drepturi mai multe decât fratele lui. Ego acționeaă numai în folosul lui.  Sub influența lui nu mai știm cine suntem. Ne percem ca fiind absenți din Împărăția lui Dumnezeu. Și pentru că de predat ( împărtășit) predăm tot timpul, îi învățăm pe cei din jurul nostru greșit. De aici se naște conflictul:

      Iată de ce e dement eul: te învață că nu ești ce ești. (…) Și totuși predai încontinuu. Prin urmare, precis predai altceva, chiar dacă eul nu știe ce anume. (…) Mintea nu poate fi unificată într-o loialitate față de eu, pentru că mintea nu îi aparține lui. Dar ce e “neleal” față de eu e credincios păcii.(…) Tu, care nu ești într-o stare de război, trebuie să îți cauți frați și să îi recunoști ca frați pe toți cei pe care îi vezi, căci numai cei egali sunt într-o stare de pace. Deoarece Fiii egali ai lui Dumnezeu au totul, ei nu se pot lua la întrecere. Dar dacă își percep unul dintre frați altfel decât ca egalul lor perfect, le-a pătruns în minte ideea de întrecere. Nu îți subaprecia nevoia de a veghea împotriva acestei idei, pentru că toate conflictele tale vin din ea. Ea e credința că pot exista interese conflictuale și, de aceea, că ai acceptat imposibilul ca adevărat.

       

       Ajungi acolo unde îți concentrezi atenția.

      Trăim în două lumi. Una reală, dar pe care nu o percem, și una iluzorie, aparentă, care ne este foarte evidentă și asupra căreia ne concentrăm cu toate simțurile și cu mintea egotică. Cealaltă lume rămâne în umbră și nici măcar nu suntem conștienți de ea.

      Să fii în Împărăție înseamnă doar să îți concentrezi toată atenția asupra ei. Cât crezi că te poți ocupa de neadevărat, accepți conflictul ca opțiune a ta. Oare chiar e o opțiune? Pare a fi,  dar aparența și realitatea nu sunt nicidecum același lucru.Tu, care ești Împărăția, nu ești preocupat de aparent.

         

        El e în noi, și noi suntem în El.

Dumnezeu înseamnă certitudine și adevăr.
Spiritul Sfânt este “Inspirația Universală” .
Vindecarea nu vine de la Dumnezeu, pentru că El ne cunoaște întregi și sănătoși.
Vindecarea vine din Legile Lui.
Când ești vindecat uiți legile eului, și ți le amintești pe cele ale lui Dumnezeu.
Spiritul Sfânt ne învață că El e în noi, și noi suntem în El. Trebuie doar să facem efortul de a învăța, și trebuie să practicăm și să împărtășim ce-am învățat.
     Dacă aplici diferite aptitudini suficient de îndelung unui singur obiectiv, aptitudinile înseși devin unificate. Căci sunt canalizate într-o singură direcție și într-un singur fel. (…) Toate aptitudinile trebuiesc lăsate așadar în seama Spiritului Sfânt, care înțelege cum să le folosească cum trebuie. El le folosește numai pentru vindecare, știindu-te doar ca întreg. Vindecând, înveți ce este întregimea și, învățând ce este întregimea, înveți să îți aduci aminte de Dumnezeu. (…) Eul urmărește întotdeauna să dividă și să separe . Spiritul Sfânt urmărește întotdeauna să unifice și să vindece.
        Caută mai întâi împărăția Cerului, pentru că acolo operează cu adevărat legile lui Dumnezeu, și nu pot opera decât cu adevărat pentru că sunt legile adevărului. (…) Dumnezeu e Totul într-un sens foarte literal.
Vindecarea e un mod de-a uita sentimentul de pericol pe care l-a stârnit în tine eul, nerecunoscându-i existența în fratele tău. Asta întărește Spiritul Sfânt în amândoi, căci este un refuz de-a adeveri frica. Iubirea are nevoie doar de această invitație. Ea vine de bunăvoie la toată Fiimea, fiind tocmai ce este Fiimea.
       
         Rolul trupului în vindecarea minții. Vindecătorii.
     
       Observați că aici se pune problema invers? În lumea noastră, în care suntem puternic atașați de ego și de trup, ne închipuim toate metodele posibile pentru a ne vindeca trupurile bolnave. De fapt, trupul nu este decât un suport pentru dezvoltarea aptitudinilor. Spiritul Sfânt folosește trupul doar pentru comunicare, și are o legătură atât de directă cu vindecarea încât trebuie lămurită.
     Trupul nu este autonom. El nu poate nici să comunice, nici să creeze, ori acestea sunt impulsuri înnăscute ale omului. Comunicarea se face la nivel de minte. Creăm la nivel de minte. Vindecarea se face la nivel de minte.
     Vindecătorii vindecă în jurul lor nu la nivel de ego și trup, ci la nivel de minte vindecată. Vindecători putem fi fiecare dintre noi. Suntem deopotrivă vindecători, profesori și studenți, și predăm ceea ce credem. Atunci când predai deopotrivă boala și vindecarea ești un student slab, dar și un profesor slab. De vindecare pe termen lung nici nu se mai pune problema.
     
     Vindecarea este singura aptitudine pe care și-o poate dezvolta fiecare și pe care trebuie să și-o dezvolte fiecare pentru a fi vindecat. Vindecarea e forma de comunicare a Spiritului Sfânt în lumea aceasta, și e singura pe care o acceptă.
  Vindecarea nu face decât să întărească. Magia încearcă întotdeauna să slăbească.
    Magia vede mereu ceva “special” în vindecător, pe care crede că îl poate dărui cuiva care nu îl are. Poate crede că darul lui vine de la Dumnezeu, dar e clar că nu Îl înțelege pe Dumnezeu de crede că i-a dat ceva ce altora le lipsește.
   Spiritul Sfânt nu lucrează întâmplător, iar vindecarea ce vine de la El reușește întotdeauna. Dacă vindecătorul nu vindecă prin El de fiecare dată, rezultatele vor varia.
       Dacă un vindecător acceptă că uneori poate vindeca și alteori nu, este inconsecvent. El este în conflict, și împărtășește conflict. Vindecarea este consecventă pentru că este Dumnezeiască, se face prin Spiritul Sfânt, și are la bază iubirea. Iubirea este dumnezeiască, și este disponibilă pentru fiecare întotdeauna. Atunci de unde inconsecvența? Din conflict, iar conflictul este între iubire și frică. Orice frică are la bază o lipsă de iubire. Un vindecător care nu s-a eliberat de frică nu poate vindeca pentru că el însuși nu este vindecat. În ceea ce privește recunoștința…
   
    Vindecătorul nevindecat vrea recunoștință de la frații lui, dar nu le este recunoscător la rândul lui. Căci crede că le dă ceva și nu primește, în schimb, ceva la fel de dezirabil. Predarea lui este limitată căci învață atât de puțin. Lecția lui de vindecare e limitată de propria lui nerecunoștință, care e o lecție de boală. Adevărata învățare e constantă și de o putere  de schimbare atât de vitală, încât un Fiu de-al lui Dumnezeu poate să își recunoască puterea într-o clipită și să schimbe lumea în clipa următoare. Căci, schimbându-și mintea, a schimbat cel mai puternic instrument de schimbare ce i s-a dat vreodată.
         
        Redescoperirea Sinelui.
       
        Pentru a înțelege la ce se referă această schimbare de minte, este necesar să ne amintim că mintea noastră face parte din Mintea lui Dumnezeu. În mintea noastră sunt prezente semințele Minții Lui. După separare, această minte s-a scindat, astfel încât acum, noi, folosim acea minte scindată, dominată de ego. A ne vindeca mintea, sau a ne schimba mintea, înseamnă a deveni conștienți de mintea noastră superioară, în contact permanent cu Sursa. Înseamnă a deveni conștienți că această minte este prezentă în toți. Înseamnă a deveni conștienți de Sinele nostru, și de Sinele fraților noștri, chiar dacă ei nu sunt încă conștienți. Aceasta este starea de boală a minții: starea de inconștiență.
 
     Când vindeci exact asta înveți. Recunoști mintea neschimbătoare în fratele tău realizând că nu se poate să își fi schimbat mintea. Iată cum percepi Spiritul Sfânt din el. Doar Spiritul Sfânt din el nu Își schimbă mintea niciodată. Fratele însuși crede că poate să o facă, căci altfel nu s-ar percepe bolnav. De aceea, nu știe ce e Sinele lui.(…) Schimbându-ți mintea în legătură cu a lui în locul lui, îl ajuți să desfacă  schimbarea  pe care crede eul lui că a făcut-o în el.
Chemarea
Ultima parte a lecției este practic un apel pe care-l lansează  “Vocea” către fiecare dintre noi:
     
    Nu îți poți uita Tatăl căci eu sunt cu tine și nu Îl pot uita. A mă uita pe mine înseamnă a te uita pe tine și pe Cel Ce te-a creat. Frații noștri sunt uituci. Iată de ce au nevoie de la tine de amintirea mea și a Celui Care m-a creat. Prin această amintire,  le poți schimba mintea în privința lor, după cum ți-o pot schimba și eu pe a ta. Nu vreau să îmi împărtășesc trupul în comuniune pentru că ar însemna să nu împărtășesc nimic. Oare aș încerca să împărtășesc o iluzie cu copiii preasfinți ai unui Tată preasfânt? Mintea însă vreau să mi-o împărtășesc cu tine  pentru că suntem de o Minte și Mintea aceea e a noastră.  Vezi doar mintea aceasta pretutindeni, căci numai ea e pretutindeni și în toate. E totul pentru că înglobează toate lucrurile în ea. Fericiți voi, ce nu percepeți decât asta, căci nu percepeți decât ce e adevărat.
      Poți aprecia Fiimea doar ca un tot unitar. Asta face parte din legea creației și guvernează, de aceea, toată gândirea.
finish

Film:
       
    “Tuning In: Spirit Channelers în America” – este un documentar cu adevărat unic care a apărut în septembrie 2008 şi care este rezultatul a 10 ani de anchetă în fenomenul spirit-channeling, anchetă elaborată de către regizorul David Thomas. Pentru cei care nu cunosc termenul, “channeling”-ul este o practică ce datează încă din antichitate în care un om aflat într-o stare de transă (de obicei dar nu neapărat), face o conexiune psihică și energetică cu o entitate din alte dimensiuni ale Universului. În acea stare, cel care face “channeling”-ul este capabil să interacţioneze interdimensional interpretând mesajele ce le primeşte (şi le transmite) şi simultan poate stabili un contact între oameni şi entitatea respectivă.
       Pentru prima dată, şase dintre americanii care fac channeling sunt prezenţi în acelaşi film cu scopul de a ne oferi o perspectivă mai amplă asupra fenomenului dar şi pentru a răspândi informaţii de mare valoare pentru noi toți.” ( Adina Amironesei) 
               Durata filmului este de  o oră și douăzeci de minute. 
http://adinaamironesei.blogspot.ro/2011/06/mesajele-universului.html

Observație:

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole-“Text”, Cap.7-“Darurile Împărăției”, pp.101-110 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Articolul de mai sus este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui.

Mulțumesc!


Share Button

Curs de miracole: Ex. 57( Recapitulare 31-35)

curs exercitii

 

      Astăzi am să-mi amintesc că:

     Sunt Fiul lui Dumnezeu, sunt așa cum m-a creat Dumnezeu, și în esența mea sunt acolo unde trebuie să fiu. Pentru că sunt Fiu al lui Dumnezeu, mintea mea face parte din Mintea Lui, și ar trebui să gândesc în armonie cu El. Dar nici nu mai știu acest lucru, pentru că mă consider separat și prizonier în lumea aceasta pe care o văd, și pe care fiecare dintre noi  am inventat-o prin gândurile noastre, de acum, și dintotdeauna. Și eu am contribuit la imaginea ei. Această lume a devenit închisoarea mea. Dar tocmai pentru că nu e reală, pentru că e inventată, și pentru că știu acest lucru, mă pot elibera dacă doresc. În lumea reală își are locul pacea și nu războiul. În lumea reală domnește Legea lui Dumnezeu. În străfundurile noastre domnește pacea. În lumea lui Dumnezeu, în care domnește pacea, toate făpturile sunt unite și sfinte, inclusiv eu.

      Modul de abordare pe perioada recapitulărilor este prezentat pe scurt aici.

       Ideile care stau la baza exercițiul de astăzi sunt următoarele:

31. Nu sunt victima lumii pe care o văd.

32. Eu am inventat lumea pe care o văd.

33. Există un alt mod de-a privi lumea.

34. Aș putea să văd pace în schimb.

35. Mintea mea face parte din Mintea lui Dumnezeu. Sunt foarte sfânt.

      Deoarece ideile readuse în prim plan în cadrul  exercițiilor recapitulative  au menirea de a contribui la construirea unui sistem de gândire coerent, am să prezint de data aceasta fragmente de comentarii din Culegere în ordinea care mie mi s-a părut logică, tocmai pentru a crea o coerență și tocmai pentru a le înțelege și a le putea  recapitula mai ușor pe timpul zilei. Forma integrală, originală, este disponibilă pe Internet.

      Totul pornește de la faptul că eu sunt Fiul/Fiica lui Dumnezeu. Este un fapt, și nu o ipoteză, așa cum a fost clar afirmat în mai multe rânduri până acum.

      Fiul lui Dumnezeu trebuie să fie veșnic liber. El e așa cum l-a creat Dumnezeu, și nu ce am vrut eu să fac din el. El e unde îl vrea Dumnezeu și nu unde m-am gândit eu să îl țin prizonier.

   Văd lumea ca pe-o închisoare pentru Fiul lui Dumnezeu. Eu am inventat închisoarea în care mă văd. Poarta închisorii e deschisă. Cum pot să fiu victima unei lumi pe care pot să o desfac dacă vreau? Lanțurile îmi sunt slăbite. Pot să le scutur prin simpla dorință de-a le scutura. Poarta închisorii e deschisă. Pot să plec ieșind afară pur și simplu. Nimic nu mă ține în lumea aceasta. Doar dorința mea de-a sta mă ține prizonier. Vreau să privesc lumea  așa cum este și să o văd ca pe un loc în care Fiul lui Dumnezeu își găsește libertatea. Când văd lumea ca pe un loc al libertății, îmi dau seama că reflectă legile lui Dumnezeu, și nu regulile pe care le-am inventat să le respecte. Voi înțelege că în ea își are loc pacea și nu războiul. Și voi percepe că pacea își are și ea locul în inimile tuturor celor care împart cu mine acest loc. Împărtășind pacea lumii cu frații mei, încep să înțeleg că pacea aceasta vine din străfundul meu. Lumea pe care o văd s-a înveșmântat în lumina iertării mele și răsfrânge iertare asupra mea, la rândul ei. Încep să înțeleg sfințenia tuturor făpturilor, inclusiv a mea, și unitatea lor cu mine.

            Conexiuni ( link-uri):

 

finish


Fragment:

*** Curs de miracole:Culegere de exerciții pentru studenți, pp. 91,92; Editura Centrum -Polonia, 2007.


 

Share Button