Dor de vacanță: “Drumuri Europene” și “Zorba’s Dance”

oldTV-300x199                             

Dacă vă cuprinde uneori nostalgia duminicilor cu Aristide Buhoiu, pe “Drumuri Europene”, videoclipul de mai jos cu siguranță vă va potoli dorul de anii adolescenței, dar vă va activa în același timp dorul de vacanță.

     Pentru românii anilor 70-80, melodia genericului emisiunii…..”Drumuri Europene”…..

Și pentru că e vară, soare, și … dor de ducă, și pentru că Grecia este nu numai țara filosofiei lui Socrate dar și țara vacanțelor ad-hoc,  astăzi, câteva lucruri interesante despre Grecia și greci, de la:

http://www.feminis.ro/calatorii/lucruri-interesante-despre-grecia-si-greci-16473

00

Este binecunoscut faptul ca grecii au reguli diferite fata de restul lumii. Oamenii nu stau la coada pentru autobuz, ci se inghesuie unii peste altii intr-un val haotic dar organizat: primul care impinge este primul servit. A-ti lasa bagajul dimineata devreme pentru a-ti rezerva loc la coada, intorcandu-te cateva ore mai tarziu cand este aglomerat pentru a revendica locul in fata, este un obicei comun si indragit.

Exista o regula secreta care defineste viata in Grecia: regula filotimo. Derivat de la cuvant prietenie, acest termen primeste diverse semnificatii in functie de persoana si context. In esenta, conceptul inseamna a te mandri cu modul in care ii tratezi pe ceilalti, de la a lupta pana la moarte pentru cine plateste nota, indiferent de cati bani castiga persoanele in cauza, pana la a-ti indopa musafirii cu mancare si vin (dupa sloganul: „nu va faceti griji, ne plac grasunii aici”). In mod nesurprinzator, majoritatea situatiilor filotimo presupun macare si bautura.

Pentru cei ne-experimentati, conceptul presupune laudarosenie dar de fapt, acesta constituie o varianta contemporana a vechiului obicei al xenofiliei sau ospitalitatii. In mitologia greaca, legile ospitalitatii sunt supreme si adesea zeii se deghizau in calatori straini si prafuiti pentru a pacali nobilii bogati sa incalce legea, atragandu-si astfel pedepse. In Grecia zilelor noastre, lucrurile nu mai stau chiar ca in miturile antice, dar filotimo inca presupune ca atunci cand ai schimbat impresii cu un calator, sa insisti sa-l inviti sa-ti fie oaspete la masa.

In zonele rurale ale Greciei, aceasta este o practica frecventa,insa, mai rar intalnita in zonele turistice, din motive evidente. Daca intri in vorba cu vreo ospatarita grecoaica mai in varsta prin vreun bar, s-ar putea sa te invite la pranz la ea acasa in ziua urmatoare, fara a specifica vreo ora anume si oferind indicatii vagi, iar tu, ca un bun musafir, nu o poti refuza. Esti cumva dator sa rasounzi pozitiv unui astfel de act de filotimo.

Inainte de toate, in ciuda asigurarii ca poti ajunge la orice ora, nu intarzia prea mult; exista un timp alocat siestei pentru majoritatea grecilor si desi vei fi primiti, vizita nu va mai fi apreciata. In al doilea rand, nu te duce cu mana goala. Fournos (brutariile) si zaharoplastios (patiseriile) exista peste tot, asa ca nu ai nici o scuza sa nu faci un gest politicos. In ultimul rand, mananca orice ti se ofera cu zambetul pe buze, fie ca sunt deserturi decadente sau vreo farfurie cu branza lichida si tarte din buruieni.

Aprecierea cu voce tare a oricarui efort al gazdei este esentiala pentru a te asigura ca vei avea o usa deschisa si pe viitor.

Zorba’s Dance în două variante  mini – maxi 

 

finish

 

Share Button

Curs de Miracole: Exercițiile 76-80.

trezirea 0002

76: Nu sunt supus altor legi decât celor dumnezeiești.

Citatul „Daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu“ mi se pare că este un caz tipic de eronată înţelegere prin scoaterea afirmaţiei din context. Există aspecte de detaliu ale scenei în care Isus dă celebra replică şi care se omit, din păcate. Isus răspunde unei întrebări privitoare la legitimitatea plăţii impozitelor faţă de romani, pusă de farisei cu rea intenţie, căci ei urmăreau ca Isus să fie compromis indiferent de răspuns. Dacă Isus ar fi răspuns că impozitele trebuie plătite, trecea de colaboraţionist şi prestigiul său era compromis în contextul ocupaţiei romane. Dacă ar fi răspuns că impozitele nu trebuie plătite, trecea drept insurgent şi misiunea Sa putea fi lesne interpretată ca fiind pur politică. Apoi, e greu să nu sesizezi şi să nu iei în seamă ironia socratică cu care Mîntuitorul dă acest răspuns. Isus cere o monedă, arată pe ea chipul lui Cezar şi dă răspunsul. Sensul răspunsului este că spaţiile de autoritate sînt marcate cu chipul stăpînului, iar „lumea“ banilor este a Cezarului pentru că, iată, chipul său marchează moneda. Numai că Cezarul nu poate stăpîni, în această logică, nimic mai mult decît monedele pe care le bate. Pe de altă parte, pornind de la acest episod, o întreagă patristică aminteşte că omul, fiind făcut după chipul lui Dumnezeu, trebuie să se livreze lui Dumnezeu, căci îi aparţine, aşa cum moneda cu chipul Cezarului aparţine Cezarului. De fapt, Isus reafirmă o ordine supremă, care e însăşi ordinea Creaţiei, şi nu divide lumea aşezată ca un întreg. Astfel înţelegînd pilda cristică, ajungem la concluzia că cei care spun că în lumea politicului Dumnezeu nu are ce căuta stabilesc implicit că politica stă sub puterea totală a banului. Ceea ce, cel puţin o minoritate dintre noi, se încăpăţînează să creadă că nu este adevărat. 

Sever Voinescu

Dilema Veche, Nr. 241 / 25 septembrie – 1 octombrie 2008

Sursa: http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=10970

-∞-

Am văzut mai înainte câte lucruri fără sens ți s-au părut o mântuire. Fiecare dintre ele te-a încarcerat cu legi la fel de fără sens ca ele. Nu ești legat de ele. Trebuie să îți dai seama că mântuirea nu stă în ele. Câutând-o în lucruri fără înțeles, te legi de niște legi care nu au niciun sens. Așa cauți să dovedești că mântuirea este unde nu este. 

Gândește-te la libertatea pe care o dobândești când recunoști că nu ești legat de toate legile ciudate și sucite pe care le-ai conceput pentru a te mântui. Chiar crezi că ai muri de foame dacă nu ai avea teancuri de fâșii verzi de hârtie și grămezi de discuri din metal. Chiar crezi că o mică tabletă rotundă sau vreun lichid împins în vene printr-un ac ascuțit te vor feri de boală și moarte. Chiar crezi că ești singur dacă nu stă cu tine un alt trup. 

Demența este cea care crede toate aceste lucruri. Tu le numești legi și le pui sub nume diferite într-un registru lung de ritualuri care nu au folos și nu servesc la nimic. Consideri că trebuie să te supui “legilor” medicinei, economiei și sănătății. Ocrotește trupul și vei fi mântuit. 

Acestea nu sunt legi ci curată nebunie. Trupul e periclitat de mintea care se rănește singură. Trupul suferă doar ca mintea să nu vadă că e propria ei victimă. Suferința trupului e o mască pe care și-o pune mintea pentru a ascunde cine suferă de fapt. Nu vrea să înțeleagă că e propriul ei dușman, că se atacă singură și vrea să moară. Iată de ce anume vor să mântuiască trupul “legile” pe care le-ai făcut. Iată de ce crezi că ești un trup. 

Nu există alte legi decât legile lui Dumnezeu. Lucrul acesta trebuie repetat tot mereu până îți dai seama că se referă la tot ce ai făurit în opoziție cu Voia lui Dumnezeu. Magia ta nu are noimă. 

Legile lui Dumnezeu nu pot fi înlocuite niciodată. Vom închina ziua de azi bucuriei că așa e. Nu mai e un adevăr pe care vrem să îl ascundem.  Ne dăm seama, în schimb, că e un adevăr care ne ține veșnic liberi. 

Cum se procedează:

Intervalele practice mai lungi :

  • Trecem în revistă mai întâi tipurile de “legi” cărora am crezut că trebuie să ne supunem:
  1. “Legile” nutriției, imunizării, sănătății, medicației, protejării trupului în fel și chip.
  2. “Legile” economiei.
  3. “Legile” prieteniei, “bunelor” relații și reciprocității.
  4. “Legile” care stipulează ce e al lui Dumnezeu și ce e al tău. Multe “religii” au avut asta la bază. Ele nu vor să mântuiască, ci să osândescă în numele Cerului.
  5. Alte “legi” cărora te supui ca să fii în siguranță.

        Nu există alte legi decâtcele dumnezeiești. 

  •        Respinge azi toate nesăbuitele credințe magice și ține-ți mintea în tăcere, gata să audă Vocea care îți spune adevărul. Îl vei asculta pe Cel Care spune că, sub legile lui Dumnezeu, nu există pierdere. Nici plată nu se dă și nici nu se primește. Nu se pot face schimburi, nu există înlocuitori și nimic nu e substituit cu altceva. Legile lui Dumnezeu dau întotdeauna și nu iau niciodată. Ascultă-L pe Cel Care îți spune asta și dă-ți seama cât de nesăbuite sunt “legile” care ai crezut că susțin lumea pe care ai crezut că o vezi. Apoi ascultă mai departe. Îți va mai vorbi. Despre iubirea pe care ți-o poartă Tatăl tău. Despre bucuria nesfârșită pe care ți-o oferă El. Despre cât de mult tânjește după singurul Lui Fiu, creat să Îi fie canal de creație, negat Lui de crința lui în iad. Să Îi deschidem azi lui Dumnezeu Propriile-I canale și să Îi lăsăm Voia să se extindă prin noi la El. În felul acesta creația sporește la nesfârșit. Vocea Lui ne va vorbi despre asta, precum și despre bucuriile Cerului, pe care legile Lui l țin veșnic nelimitate.
  •       Vom repeta ideea de astăzi până vom auzi și vom înțelege că nu există alte legi decât cele dumnezeiești. Vom încheia în modul acesta intervalul practic:

Nu sunt supus altor legi decât celor dumnezeiești.

       Intervalele scurte de peste zi:

     Vom repeta ideea de mai sus de cel puțin 4-5 ori/oră, și mai ales atunci când ne simțim tentați să ne simțim supuși altor legi.

      E modul în care ne afirmăm libertatea de toată primejdia și de toată tirania.E modul în care adeverim că Dumnezeu e Tatăl nostru, și că Fiul Lui e mântuit.

-∞-

76: Am dreptul la miracole.

Pentru a înțelege acest exercițiu și cele care vor urma, este esențial să ne amintim ce sunt miracolele.

Link pentru lecția despre miracole aici:  http://www.emilena.ro/miracole/

Ai dreptul la miracole ca urmare a ceea ce ești. Vei primi miracole ca urmare a ceea ce este Dumnezeu. Și vei oferi miracole pentru că ești una cu Dumnezeu.

Dreptul tău la miracole nu constă în iluziile pe care le ai despre tine. Nu depinde de puterile magice pe care ți le-ai atribuit, nici de vreunul din ritualurile pe care le-ai inventat. Ți-a fost asigurat în creația ta și garantat de legile lui Dumnezeu.

Ți s-a făgăduit eliberarea deplină de lumea pe care ai făcut-o. Ai fost încredințat că Împărăția lui Dumnezeu este în tine și că nu o poți pierde niciodată. Nu cerem decât ce ne aparține cu adevărat.

Cum se procedează:

Intervalele lungi:

  • Cu ochii închiși îți reamintești că:
  1. Ai dreptul la miracole.
  2. Ceri ce îți aparține de drept.
  3. Cerându-ți drepturile susții drepturile tuturor.
  4. Ceri mântuirea lumii și a ta.
  5. Miracolele sunt mijloacele prin care se înfăptuiește mântuirea.
  6. Miracolele nu se supun legilor acestei lumi, pentru că decurg din legile lui Dumnezeu.
  7. Nu ceri decât să se facă Voia lui Dumnezeu.
  •  Așteaptă apoi liniștit asigurarea că ți s-a îndeplinit rugămintea. Cerând asta nu ceri de fapt nimic. Afirmi un fapt care nu poate fi negat. Spiritul Sfânt nu poate decât să te asigure că ți s-a îndeplinit rugămintea. Faptul că ai acceptat trebuie să fie un fapt real. Nu e loc de îndoială și incertitudine astăzi. Vei primi asigurarea pe care o cauți. 

 

Intervalele scurte de peste zi:

Spune-ți astăzi cât de des:

Am dreptul la miracole.

Cere-le ori de câte ori se ivește o situație în care se impun. Vei recunoaște aceste situații. Și, din moment ce te bazezi pe tine însuți pentru a găsi miracolul, ești total îndreptățit să îl primești oricând îl ceri. 

Dacă vei fi tentat de resentimente spune-ți de îndată:

Nu voi da miracolele pe resentimente. Vreau doar ce îmi parține. 

Dumnezeu a stabilit miracolele ca drept al meu.

-∞-

78:Fie ca miracolele să înlocuiască toate resentimentele.

Poate că nu ți-e încă foarte clar că fiecare decizie pe care o iei e o decizie între un resentiment și un miracol. Fiecare resentiment stă ca un paravan de întuneric și de ură în fața miracolului pe care vrea să îl ascundă. Și, ridicându-l înaintea ochilor, nu vei vedea miracolul de după el. În tot acest timp însă, el te așteaptă în lumină, dar tu îți vezi resentimentele în schimb.

Astăzi trecem dincolo de resentimente, să vedem miracolul în schimb. Nu vom aștepta în fața paravanului de ură, ci îl vom coborî și ne vom ridica ușor ochii, în tăcere, să îl zărim pe Fiul lui Dumnezeu. 

El te așteaptă în spatele resentimentelor tale și, când ți le cobori, îți va apărea în lumina strălucitoare în care a stat odinioară fiecare. Căci fiecare resentiment e un obstacol în calea vederii și, când e ridicat, îl vezi pe fiul lui Dumnezeu acolo unde a fost mereu. El stă în lumină dar tu ai fost în întuneric. Fiecare resentiment a îngroșat întunericul și nu ai putut să vezi. 

Astăzi vom încerca să îl vedem pe Fiul lui Dumnezeu.

Vom alege o persoană pe care ai folosit-o ca țintă a resentimentelor tale, vom lepăda resentimentele și o vom privi. Cineva de care ți-e frică, poate, și pe care îl urăști; cineva pe care consideri că îl iubești, dar te-a supărat; cineva care spui că ți-e prieten, dar îți pare dificil uneori sau  greu de mulțumit, pretențios, enervant sau infidel idealului pe care ar trebui să și-l accepte, potrivit rolului pe care i l-ai desemnat.  

Știi pe care să îl alegi, numele lui ți-a și trecut prin minte. Lui îi vom cere să ți-l arate pe Fiul lui Dumnezeu. Văzându-l în spatele resentimentelor pe care le-ai cultivat la adresa lui, vei învăța că ce stătea ascuns cât timp nu l-ai văzut există în toți, și poate fi văzut. Cel ce ți-a fost dușman ți-e mai mult decât prieten când e eliberat să preia sfântul rol pe care i l-a desemnat Spiritul Sfânt. Lasă-l să fie azi mântuitorul tău. Acesta este  rolul lui în planul lui Dumnezeu.

Cum se procedează:

Intervalele lungi:

Vei încerca să ții persoana în mintea ta așa cum o consideri acum. Îi vei trece în revistă lipsurile, greutățile pe care le-ai avut cu el, durerea pe care ți-a provocat-o, neglijența, și toate jignirile mici și mari pe care ți le-a adus. Îi vei privi trupul cu defectele sau părțile mai bune, te vei gândi la greșelile lui și chiar și la “păcatele” lui. 

Să Îl rugăm apoi pe Cel Care îl cunoaște pe acest Fiu al lui Dumnezeu în realitatea și adevărul lui să îl privim altfel și să ne vedem mântuitorul strălucind în lumina adevăratei iertări, date nouă. 

Să îmi văd mântuitorul în această făptură pe care mi-ai desemnat-o să fie cea pe care o rog să mă conducă la lumina sfântă în care stă, ca să mă unesc cu ea.

Ochii trupului sunt închiși și, în timp ce te gândești la cel ce te-a mâhnit, lasă să i se arate minții tale lumina care stă în el, în spatele resentimentelor tale. 

Ce ai cerut nu ți se poate refuza. Mântuitorul tău a așteptat mult asta. Vrea să fie liber și să facă din libertatea lui libertatea ta. Spiritul Sfânt se apleacă de la el la tine, nevăzând nicio separare în Fiul lui Dumnezeu. Iar ce vezi prin el vă va elibera pe amândoi. Fii foarte liniștit acum și privește-ți mântuitorul plin de strălucire. Niciun resentiment întunecat nu te împiedică să îl vezi. Ai lăsat Spiritul Sfânt să exprime prin el rolul pe care i l-a dat Dumnezeu ca să fii mântuit. 

Dumnezeu îți mulțumește pentru aceste clipe de liniște astăzi, în care ți-ai lepădat imaginile și ai văzut miracolul iubirii pe care ți l-a arătat Spiritul Sfânt în locul lor. Lumea și Cerul  se unesc să îți mulțumească, căci nu există gând de-al lui Dumnezeu care să nu se bucure  când ești mântuit, și -odată cu tine- lumea întreagă.

Intervalele scurte de peste zi:

Pe tot parcursul zilei ne vom prelua rolul care ni s-a desemnat ca parte din planul de mântuire al lui Dumnezeu. 

Lăsăm să ne mântuiască fiecare persoană întâlnită și refuzăm să ascundem lumina ei în spatele resentimentelor noastre. Fiecărei persoane întâlnite – și celor la care te gândești sau pe care ți-i aduci aminte din trecut – lasă să i se dea rolul de mântuitor, ca să îl poți împărtăși cu el. Pentru voi amândoi, și pentru toți cei ce nu văd, ne rugăm:

Fie ca miracolele să înlocuiască toate resentimentele.

-∞-

79: Să recunosc problema,  ca să se poată rezolva.

O problemă nu se poate rezolva dacă nu știi care este. Chiar dacă s-a rezolvat deja, vei continua să o ai pentru că nu vei recunoaște că s-a rezolvat. Iată în ce situație se află lumea. Problema separării care este de fapt singura problemă, s-a rezolvat deja. Dar nu se recunoaște soluția pentru că nu se recunoaște problema.

În lumea aceasta, fiecare pare să aibă propriile probleme speciale. Dar toate sunt una și aceeași problemă. 

În această postură te afli tu acum. Ai răspunsul dar ești încă nesigur care e problema. Pari să te confrunți cu o serie întreagă de probleme diferite și, când scapi de una, apar altele și altele. Par să nu se mai termine. Nicio clipă nu te simți complet, fără probleme și împăcat. 

Tentația de-a considera problemele ca fiind multiple este tentația de-a ține nerezolvată problema separării. Lumea pare să îți prezinte o multitudine de probleme, fiecare necesitând un răspuns diferit. Nimeni nu ar putea să rezolve toate problemele pe care pare să le aibă lumea. Par să se prezinte la atâtea niveluri, sub atâtea forme variabile și cu un conținut atât de variat, încât te confrunți cu o situație imposibilă. Privindu-le, panica și depresia sunt inevitabile. Unele apar pe neașteptate, chiar dacă crezi că le-ai rezolvat pe cele precedente. Altele rămân nerezolvate sub norul negării și reapar din când ca să te chinuiască, înainte de-a se reascunde, tot nerezolvate. 

Dacă ai putea să recunoști că singura ta problemă este separarea, indiferent ce formă ia, ai putea accepta răspunsul pentru că i-ai vedea relevanța. Percepând constanta de la baza tuturor problemelor cu care pari să te confrunți, ai înțelege că ai mijloacele necesare să le rezolvi pe toate. 

Cum se procedează:

Intervalele lungi:

Astăzi vom întreba care este problema și care este răspunsul. Nu vom presupune că știm deja. Vom încerca să ne eliberăm mințile de toate problemele multe și mărunte pe care credem că le avem. Vom încerca să ne dăm seama că nu avem decât o singură problemă,  pe care nu reușit  să o recunoaștem. Vom întreba care este această problemă și vom aștepta să ni se dea răspunsul. Ni se va da. Apoi vom cere să ni se dea soluția la această problemă. Și ni se va da. 

Exercițiile de astăzi vor reuși în măsura în care nu insiști să definești tu problema. Poate nu vei reuși să te desprinzi de toate noțiunile tale preconcepute, dar nici nu este necesar. Tot ce este necesar este să  privești cu oarecare îndoială realitatea versiunii tale despre natura problemelor cu care te confrunți. Recunoscând problema, încerci să recunoști că ți s-a dat răspunsul, așa încât problema și răspunsul să poată fi reunite și să îți poți găsi pacea. 

Intervalele scurte de peste zi:

Acestea vor fi stabilite astăzi în funcție de nevoie. 

Vei vedea multe probleme astăzi fiecare cerând un răspuns. Eforturile noastre vor fi îndreptate spre recunoașterea faptului că nu există decât o singură problemă și un singur răspuns. În această recunoaștere e pace.

De câte ori pare să se ivească vreo dificultate spune-ți repede:

Să recunosc această problemă, ca să se poată rezolva.

Apoi încearcă să îți suspenzi toată judecata despre natura problemei. Dacă se poate, închide ochii o clipă și întreabă care e problema. Vei fi auzit și ți se va răspunde.

-∞-

80: Să recunosc că mi s-au rezolvat problemele.

Dacă ești dispus să îți recunoști problemele, vei recunoaște că nu ai probleme. Singura ta problemă centrală și-a primit răspunsul și alta nu mai ai. De aceea trebuie să îți fi găsit pacea. Mântuirea s-a realizat. Ți s-a dat eliberare de tot conflictul. 

Singura ta problemă s-a rezolvat. Repetă-ți asta mereu astăzi cu recunoștință și convingere. Ți-ai recunoscut singura problemă, lăsând astfel cale liberă Spiritului Sfânt să îți dea răspunsul lui Dumnezeu. 

Ai dreptul la pace astăzi. O problemă rezolvată nu te mai poate supăra. Fii atent însă să nu uiți că toate problemele sunt una și aceeași. Multiplele lor forme nu te vor amăgi cât timp ții minte asta. O singură problemă, o singură soluție.  Acceptă pacea pe care o aduce această simplă afirmație. Ești mântuit.

În intervalele practice mai lungi, închide ochii , recunoaște că ți s-au rezolvat problemele, recunoaște că ai ieșit din conflict, că ești liber și împăcat. Mai presus de toate ține minte că ai o singură problemă și că problema are o singură soluție.

Pe parcursul zilei, repetă cât mai des posibil și cu convingere profundă că ți s-au rezolvat problemele. Să fim hotărâți să scăpăm de problemele care nu există. Mijlocul e simpla onestitate. Recunoaște fără să te amăgești care e problema, și vei recunoaște negreșit că s-a rezolvat.

Pentru orice problemă concretă care se ivește spune-ți repede: 

Să recunosc că această problemă s-a rezolvat.

și să nu uităm:

Să fim hotărâți astăzi să nu acumulăm resentimente.

geopolitică

“Furia, resentimentul si gelozia nu schimbă sufletul celorlalți – îl schimbă doar pe al tău”.

(Shannon L. Alder)

finish

Observație: Intervalele practice lungi se vor organiza ca și la exercițiile anterioare: 10-15 minute de două ori pe zi, pe cât posibil la aceleași ore, într-un mediu care permite să fim singuri și liniștiți.


Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Textul reprezintă o selecție de fragmente din :

***Curs de miracole – Culegere de exerciții pentru studenți, pp.128-137 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


 

 

Share Button

Curs de Miracole: Exercițiile 70-75.

 000

      Urmează astăzi șase exerciții din Culegerea de exerciții pentru studenți, care pot fi practicate cel puțin tot atâtea zile, pentru că nu pot fi făcute mai multe exerciții într-o zi, conform instrucțiunilor acestui curs. Deși în textele de mai jos am selectat cele mai importante fragmente din aceste exerciții, în cazul în care vă doriți variantele integrale sau unele foarte apropiate de acestea, le puteți accesa pe diferite situri și bloguri. Cel mai bine însă, dacă vă intersează cu adevărat subiectul, este să achiziționați cartea, și ea disponibilă la diferite librării online.

      Pentru intervalele practice mai lungi ale exercițiilor care urmează, regula stabilită în curs este următoarea:

      Se stabilesc zilnic două intervale de 10-15 minute, în care vom rămâne singuri, în liniște, pe cât posibil în fiecare zi la aceleași ore. Modul în care se vor  desfășura practic aceste intervale va fi explicat în cadrul fiecărui exercițiu. În cazul în care unele exerciții nu sut suficient înțelese este indicat să se revadă ultimele lecții din teorie ( rezumatele lecțiilor din prima parte a cursului). De  fapt acesta este modul corect și indicat  pentru a parcurge cursul.

70. Mântuirea mea vine din mine.

Mântuirea pare să vină de oriunde altundeva decât din tine. La fel par să stea lucrurile și cu sursa vinovăției. Nu vezi că nici vinovăția, nici mântuirea nu sunt nicăieri altundeva decât în mintea ta. …Înseamnă că nimic din afara ta nu te poate mântui; că nimic din afara ta nu îți poate aduce pace. Dar mai înseamnă și că nimic din afara ta nu poate să te rănească, nici să îți tulbure pacea, nici să te supere cumva. Ideea de astăzi te pune la cârma universului, acolo unde îți este locul ca urmare a ceea ce ești.

Dumnezeu nu ar fi putut să pună remediul bolii unde nu te poate ajuta.

Astăzi exersăm realizarea faptului că Voia Lui Dumnezeu și a noastră sunt de fapt aceeași. Dumnezeu ne vrea vindecați, iar noi chiar nu vrem să fim bolnavi, pentru că boala ne face nefericiți. De aceea, acceptând ideea de astăzi, suntem de fapt în consens cu Dumnezeu. El nu ne vrea bolnavi. Nici noi nu ne vrem. El ne vrea vindecați și noi ne vrem.

Înțelegând lucrurile acestea ești mântuit.

Cum se procedează:

Intervalele lungi:

  • Cu ochii închiși, formulezi și întărești ideea de astăzi prin afirmația zilei, la care mai poți adăuga ceva cum ar fi:

Mântuirea mea vine din mine. Nu poate veni de nicăieri altundeva.

  • Treci în revistă apoi timp de câteva minute locurile exterioare în care ți-ai căutat mântuirea în trecut ( oameni, achiziții, concepte de sine pe care ai încercat să le faci reale, situații, ….) Recunoaște că  mântuirea ta nu poate fi aflată acolo și spune-ți:

 Mântuirea mea nu poate veni din niciunul dintre aceste lucruri.

 Mântuirea mea vine din mine și numai din mine.

  •   Acum vom încerca din nou să ajungem la lumina din tine, locul în care se află mântuirea ta. Nu o poți găsi în norii care înconjoară lumina, și tocmai în ei ai căutat-o. Nu e în ei. E dincolo de nori, în lumina din spatele lor. Amintește-ți că va trebui să străpungi norii înainte de-a putea ajunge la lumină. Dar amintește-ți, totodată, că nu ai găsit în configurațiile de nori pe care ți le-ai închipuit ceva ce-a dăinuit sau ceva ce ți-ai dorit vreodată. Din moment ce toate iluziile mântuirii ți-au înșelat așteptările, precis nu vrei să rămâi în nori, uitându-te în van pe acolo după idoli, când ai putea atât de ușor să intri în lumina adevăratei mântuiri. Încearcă să străpungi norii prin orice mijloc îți place. Dacă te ajută, gândește-te că te țin de mână și te conduc. Și te asigur că nu va fi o fantezie deșartă.

Intervalele scurte de peste zi:

Amintește-ți că mântuirea ta vine din tine și că nimic în afara gândurilor tale nu îți poate împiedica progresul. Tu răspunzi de mântuirea ta. Tu răspunzi de mântuirea lumii.

Mântuirea mea vine din mine. Nimic din afara mea nu mă poate opri.

În mine e mântuirea lumii și a mea.

-∞-

71. Numai planul dumnezeiesc de mântuire va funcționa.

S-ar putea să nu îți dai seama că eul a stabilit un plan de mântuire opus celui dumnezeiesc. Tocmai în acest plan crezi tu. …Mai crezi și că a accepta planul lui Dumnezeu în locul celui oferit de eu înseamnă să te osândești la chinurile iadului. Sună absurd firește.

Planul de mâtuire al eului se axează pe resentimente. El susține că,  dacă altcineva ar vorbi sau s-ar purta altfel, dacă s-ar schimba unele împrejurări sau întâmplări exterioare, ai fi mântuit. Așa că sursa mântuirii e constant în afara ta. Ceri schimbarea mentalității de la toți și de la toate , dar nu și de la tine.

Prin urmare, rolul desemnat propriei tale minți în cadrul acestui plan este pur și simplu acela de-a determina ce anume, în afara ei înseși, trebuie să se schimbe dacă e să fi mântuit. O altă persoană îți va servi poate mai bine ; o altă situație îți va oferi poate succes.

Iată planul eului pentru mântuirea ta: “Caută dar nu vei afla”.

Planul dumnezeiesc de mântuire funcționează tocmai pentru că, sub îndrumarea Lui, cauți mântuirea acolo unde este, dar trebuie să fii dispus să cauți doar acolo: în tine. Altfel, scopul tău e împărțit și vei încerca să urmezi două planuri de mântuire diametral opuse, iar rezultatul nu poate aduce decât confuzie, disperare, nefericire și eșec.

Cum se procdează:

Intervalele lungi:

  • Repetând ideea zilei conștientizezi că este formată din două părți:

1. Planul dumnezeiesc de mântuire va funcționa.

2. Niciun alt plan nu va funcționa.

  • Restul intervalului practic va fi folosit pentru o “conversație cu Dumnezeu” în care cerem să ne dezvăluie planul Său întrebând:

1.Ce ai vrea să fac?

2.Unde ai vrea să merg?

3. Ce ai vrea să spun și cui?

Îți va răspunde pe măsura disponibilității tale de-a-I auzi Vocea. Nu refuza să auzi. Însuși faptul că faci exercițiile dovedește că ești cât de cât dispus să asculți.

Intervalele scurte de peste zi:

Încearcă să-ți amintești ideea zilei de 6-7 ori/oră. Fii atent la toate resentimentele și răspunde-le cu următoarea formă a ideii de astăzi:

Resentimentele sunt opusul planului Dumnezeiesc de mântuire.

Și numai planul Lui va funcționa.

-∞-

72. Resentimentele sunt un atac la planul dumnezeiesc de mântuire.

Planul de mântuire al eului bazat pe căutare în afara ta și pe resentimente, este un atac activ la adresa planului dumnezeiesc și o încercare deliberată de-al distruge.

Dorința fundamentală a eului este să-l înlocuiască pe Dumnezeu. Eul este întruparea fizică a acestei dorințe. Acesta împrejmuiește mintea cu un trup ținând-o separată și singură, incapabilă să ajungă la alte minți decât prin trup. Ce legătură au toate astea cu resentimentele? Nu sunt oare mereu asociate cu ce face un trup? O persoană spune ceva ce nu-ți place. Face ceva ce-ți displace. Își trădează gândurile ostile prin comportament.  Toate acestea le face trupul – masca, nu persoana divină de dincolo de trup, făcută după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Te preocupă exclusiv ce face într-un trup. Nu numai că nu o ajuți să se elibereze de limitările trupului. Ci și încerci activ să o legi de acesta, confundând-o cu trupul și considerându-i unul și același lucru. Așa e atacat Dumnezeu, căci – dacă Fiul Lui e doar un trup – tot asta trebuie să fie și El.

Dacă Dumnezeu este un trup, care trebuie să fie planul Lui de mântuire? Care altul decât moartea?  Încercând să se prezinte ca Autor al vieții și  nu al morții, El este un mincios și un înșelător, plin de făgăduințe false, oferind iluzii în loc de adevăr. Realitatea aparentă a trupului face de-a dreptul convingător acest mod de a-L privi pe Dumnezeu. De fapt, dacă trupul ar fi real, ar fi foarte greu de evitat o asemenea concluzie. Și fiecare resentiment pe care îl ai insistă că trupul este o realitate. Resentimentele nesocotesc total ce e fratele tău. Îți întăresc convingerea că e un trup și îl condamnă pentru asta.

În această arenă atent pregătită, în care animalele furioase își caută prada și în care mila nu poate intra, eul “vine să te mântuiască”. Dumnezeu te-a făcut trup. Foarte bine. Să acceptăm asta și să ne bucurăm. Ca trup nu te lăsa lipsit de ce oferă trupul. Ia puținul pe care îl poți obține. Dumnezeu nu ți-a dat “nimic”. Trupul e singurul tău “mântuitor”. El e moartea lui Dumnezeu și “mântuirea” ta.

Aceasta e credința universală a lumii pe care o vezi. Unii urăsc trupul și încarcă să îl rănească și să îl umilească. Alții iubesc trupul și încearcă să îl preamărească și să îl proslăvească. Dar, cât timp trupul stă în centrul conceptului tău de sine, ataci planul dumnezeiesc de mântuire și îți îndrepți resentimentele împotriva Lui și a creației Sale, ca nu cumva să auzi Vocea adevărului și să O primești ca pe un Prieten.

Percepția ta total pe dos ți-a ruinat pacea minții. Te-ai văzut într-un trup, cu adevărul în afara ta, devenit inaccesibil coștienței tale, închis fiind de limitările trupului.

Lumina adevărului este în noi, acolo unde a pus-o Dumnezeu. Trupul e cel ce se află în afara noastră și nu ne privește. Să fim fără trup înseamnă să fim în starea noastră firească. Să recunoaștem lumina adevărului din noi, înseamnă să ne recunoaștem așa cum suntem. Să ne vedem Sinele separat de trup înseamnă să punem capăt atacului la adresa planului dumnezeiesc de mântuire și să îl acceptăm în schimb. Iar acolo unde I se acceptă planul s-a și înfăptuit.

Cum se procedează:

Intervale mai lungi:

Scopul acestor intervale este să devenim conștienți că planul dumnezeiesc de mântuire s-a și înfăptuit în noi. Trebuie să înlocuim atacul cu acceptarea. Lăsăm deoparte judecata și întrebăm:

Ce e mântuirea Tată? Eu nu știu. Spune-mi ca să înțeleg.

Apoi îi vom aștepta în liniște răspunsul. Ne-am folosit resentimentele să ne închidem ochii și să ne astupăm urechile. Acum vrem să vedem, să auzim și să învățăm. “Ce e mântuirea Tată?” Cere să ți se răspundă și ți se va răspunde. Caută și vei afla.

De câte ori simți că îți scade încrederea și îți slăbește speranța reușitei până la punctul de a se stinge, rostește-ți din nou întrebarea și rugămintea, amintindu-ți că le adresezi Creatorului infinit al infinitului, Care te-a creat după Propria-I asemănare.

Ce e mântuirea Tată? Eu nu știu. Spune-mi ca să înțeleg.

Îți va răspunde. Fii hotărât să auzi.

Intervalele scurte de peste zi:

Sunt suficiente unul-două intervale scurte pe oră care se vor desfășura astfel:

  1. Se repetă afirmația:                                                                                                                                                       Resentimentele sunt un atac la adresa planului dumnezeiesc de mântuire. Să îl accept în schimb pe acesta.Ce e mântuirea tată? 
  2.     Așteaptă răspunsul în liniște, cu ochii închii, circa un minut.

 -∞-

73: Voiesc să fie lumină.

Astăzi ne vom gândi la voia pe care o împărtășești cu Dumnezeu. Nu e același lucru cu dorințele deșarte ale eului din care iau naștere întunericul și nimicul.

Dorințele deșarte și resentimentele sunt parteneri sau coproducători în reprezentarea lumii pe care o vezi. Dorințele eului i-au dat naștere, iar nevoia eului de-a avea resentimente, necesare pentru a o menține, o populează cu figuri care par să te atace și să ceară judecată “dreaptă”. Aceste figuri devin mijlocitorii tocmiți de eu să facă trafic de resentimente.

În acest troc ciudat în care vinovăția trece dintr-o parte în alta, iar resentimentele sporesc cu fiecare târg pe care îl închei, voia ta se pierde. Oare așa lume să fi creat Voia pe care Fiul lui Dumnezeu o împărtășește cu Tatăl său? A creat Dumnezeu un dezastru pentru Fiul Său?…Ar crea oare Dumnezeu o lume în care să Îl ucidă chiar pe El?

Astăzi vom încerca încă o dată să ajungem la lumea care este în consens cu voia ta. Lumina e în ea pentru că nu contrazice Voia lui Dumnezeu. Nu e Cerul, dar lumina Cerului se răsfrânge asupra ei. Întunericul a dispărut. S-a renunțat la dorințele deșarte ale eului. Dar lumina care se răsfrânge asupra acelei lumi reflectă voia ta, așa că o vom căuta tocmai în tine.

Nici sursa luminii nici sursa întunericului nu se pot găsi  în afară. Resentimentele îți întunecă mintea și vezi afară o lume întunecată. Iertarea risipește întunericul…Am subliniat de repetate ori că poți să treci ușor de bariera resentimentelor și că ea nu poate sta între tine și mântuirea ta. Motivul este foarte simplu. Chiar vrei să fii în iad? Chiar vrei să plângi, să suferi și să mori?

Uită argumentele eului care urmărsc să arate că asta este Cerul. Știi că nu este așa. Nu poți să îți dorești așa ceva. …Suferința nu este fericire și fericire vrei de fapt. …Tu vrei să reușești în ce încercăm să facem astăzi. Întreprindem totul cu binecuvântarea ta și cu acordul tău voios.

Mântuirea este pentru tine. Mai presus de toate, vrei libertatea de a-ți aminti Cine ești cu adevărat. Astăzi, eul e cel ce stă neputincios în fața voii tale.

Să se facă astăzi voia ta și să se pună capăt pentru totdeauna convingerii demente că alegi iadul în locul Cerului.

Planul de mântuire al lui Dumnezeu concordă întru totul cu voia ta. Nu e scopul unei puteri străine, pe care ai fost obligat să îl accepți.

Cum se procedează:

Intervalele lungi:

Ești dispus chiar azi să vezi lumina din tine și să fii mântuit.

Ține-ți voia limpede în minte, și spune-ți cu fermitate blândă și certitudine liniștită:

Voiesc să fie lumină. 

Să văd lumina care reflectă voia lui Dumnezeu și a mea. 

Pune restul intervalului practic sub călăuzirea lui Dumnezeu și a propriului tău Sine. Alătură-te Lor în timp ce Ei deschid drumul.

Intervalele scurte de peste zi:

De câteva ori pe oră, și mai ales atunci când te încearcă un resentiment  de orice fel, repeți:

Voiesc să fie lumină. Întunericul nu e voia mea.

-∞-

74: Nu există altă voie decât a lui Dumnezeu.

Ideea de astăzi poate fi considerată gândul central spre care sunt îndreptate toate exercițiile noastre. Când ai recunoscut acest lucru, ai recunoscut că voia ta e a Lui. Credința în posibilitatea conflictului a dispărut.

E multă pace în ideea de astăzi, iar exercițiile de astăzi sunt îndreptate în direcția găsirii ei. Să încercăm astăzi să recunoaștem acest lucru și să simțim pacea pe care o aduce această recunoaștere.

Cum se procedează:

Intervalele lungi:

  • Începe intervalele practice mai lungi repetând de câteva ori aceste gânduri rar și cu hotărârea fermă de-a înțelege ce înseamnă și de-a le ține minte.

Nu există altă voie decât a lui Dumnezeu. Nu pot fi în conflict. 

  • Adaugă apoi timp de câteva minute gânduri aferente de forma;

Sunt în bună pace.

Nimic nu mă poate tulbura. Voia mea e a lui Dumnezeu.

Voia mea și a lui Dumnezeu sunt una.

Dumnezeu voiește pace pentru Fiul Său.

  • Identifică orice gând de conflict care-ți trece prin minte. Dacă e o zonă de conflict greu de rezolvat, ocupă-te de ea în mod special, identificând persoanele în cauză și situațiile și spune-ți:

Nu există altă voie decât a lui Dumnezeu.

Aceste gânduri de conflict nu au niciun înțeles. 

Conflictele mele în legătură cu ……..nu pot fi reale.

  • După ce ți-ai limpezit mintea, închide ochii și încearcă să simți pacea la ce ești îndreptățit. Cufundă-te în ea și simte-o învăluindu-te din toate părțile. Dacă reușești vei avea un sentiment profund de bucurie și vioiciune sporită, în loc să te simți toropit și moleșit.  Bucuria caracterizează pacea. Prin această trăire vei recunoaște că ai ajuns la ea. Dacă simți că o pierzi, sau că te moleșești, repetă imediat ideea zilei și mai încearcă.

Intervalele scurte de peste zi:

Un minut-două la fiecare jumătate de oră, cu ochii închiși dacă se poate, vei repeta:

Nu există altă voie decât a lui Dumnezeu. Caut astăzi pacea Lui.

-∞-

75: A venit lumina.

A venit lumina. Ești vindecat și poți vindeca. Ești mântuit și poți mântui. Ești în bună pace și duci cu tine pace oriunde mergi. Întunericul, zbuciumul și moartea au dispărut. A venit lumina.

Astăzi sărbătorim încheierea fericită a lungului tău vis de dezastru. Nu mai sunt acum vise întunecate. Astăzi începe epoca luminii pentru tine și pentru toți. Este o eră nouă în care se află o lume nouă. Cea veche nu și-a lăsat nicio amprentă asupra ei.

Cum se procedează:

Intervalele practice lungi: 

Astăzi privim lumea pe care ne-o arată iertarea noastră. Astăzi nu vrem să vedem umbra eului asupra lumii. Vedem lumina și în ea vedem reflecția Cerului, întinzându-se de-a lungul și de-a latul lumii.  Nu stărui asupra trecutului astăzi. Ține-ți mintea complet deschisă, spălată de toate ideile trecutului și curățită de fiecare concept pe care l-ai făurit. Azi ai iertat lumea. Încă nu știi cum arată. Aștepți pur și simplu să îți fie arătată. Începe intervalul practic aducându-ți la cunoștință vestea bună a eliberării tale:

A venit lumina. Am iertat lumea. 

Spune-ți că iertarea ta îți dă dreptul la viziune. Înțelege că Spiritul Sfânt nu întârzie să dea darul vederii celor care iartă. Îți va arăta ce vede adevărata viziune. Așteaptă-l cu răbdare. Va fi prezent.

Spune-I că știi că nu poți să nu izbutești, pentru că ai încredere în El. Și spune-I că aștepți cu certitudine să vezi lumea pe care ți-a fâgăduit-o. De acum înainte vei vedea altfel. Astăzi a venit lumina. Și vei vedea lumea care ți s-a făgăduit de la începutul timpului și în care sfârșitul timpului e garantat.

Intervalele scurte de peste zi:

Reamintește-ți cam din sfert în sfert de oră că sărbătorim ceva deosebit. Adu mulțumiri pentru mila și Iubirea lui Dumnezeu. Bucură-te de puterea pe care o are iertarea să îți vindece vederea total. Fii încrezător că în ziua de astăzi stă un nou început. Și ce vezi e atât de binevenit, încât vei extinde bucuros la nesfârșit ziua de astăzi.

Spune așadar:

A venit lumina. Am iertat lumea.

Dacă ești tentat cumva, spune-i celui care pare să te tragă înapoi în întuneric:

A venit lumina. Te-am iertat.

Închinăm ziua de astăzi seninătății în care te vrea Dumnezeu. Ține-o în conștiența sa de sine și vezi-o astăzi peste tot, în timp ce sărbătorim începutul viziunii tale și vederea lumii reale, care a venit să înlocuiască lumea neiertată pe care ai crezut-o reală.

finish

Share Button

Curs de Miracole- 9(1): Acceptarea realității. Stephen Hawking despre “Teoria M”.

 

0

 

 

      Astăzi, un amestec de David Icke, Sal Rachele și Stephen Hawking, mari căutători ai Adevărului Suprem. Fiecare o face în modul său, iar rezultatele căutărilor pe care s-au încăpățânat să le întreprindă nu fac decât să ne ajute să înțelegem mai ușor mesajele transmise într-un mod mai clar sau mai voalat prin intermediul acestui Curs de Miracole . Restul înțelegerii stă în intuiția noastră și în capacitatea de a ne deschide mintea în fața acestor  informații.

 


David Icke:  Singurul adevăr este iubirea, totul în afară de aceasta  este iluzie.

      Dacă dimensiunea a 4-a înseamnă timp și gând, dimensiunea a 5-a înseamnă iubire. Iubirea începe în dimensiunea a 5-a, dar nu este limitată de aceasta. Aici, timpul capătă o semnificație cu totul diferită. În dimensiunea a 5-a încă există individualitate, dar este neîncătușată de creațiile minții. Este tărâmul inimii unde capătă sens expresia “sunt cel care are grijă de fratele meu”. Aici vedem clar că tot ce înseamnă viață este o reflexie, că eu mă aflu în tine, iar tu te afli în mine. Problemele noastre, visele noastre, viziunile noastre ajung să fie împărtășite – și totuși rămânem  ființe unice, cu multe fațete. Încă trăim viața. Încă nu suntem una cu trăirea în întregime. 

      Dimensiunea a 5-a este ceea ce lucrarea “Un curs de miracole” numește “lumea reală“. Aici se află o lume creată de iubire, care reflectă tărâmurile mai înalte, cerești. La fel ca dumnezeii aflați în formare, dumnezeii iubirii au și ei locul lor de joacă, dar acesta este un loc fericit, plin de bucurie, plin de abundență și de experiență împărtășită. 

(Sal Rachele:Puntea spre iubire în cartea Viața la frontiera cunoașterii)

       Nu știm dacă într-adevăr dimensiunea a 5-a reprezintă “realitatea” din Curs de Miracole  așa cum percepe Sal, dar știm că prin acest curs, la un moment dat, ne-a fost transmis mesajul că țintim foarte foarte sus. Cât de sus, numai dorința de-a afla și răbdarea  ne pot ajuta să înțelegem.

 

             Curs de Miracole – Cap.9(1): Acceptarea realității

 

  • Frica de Voia lui Dumnezeu, care e percepută ca fiind înfricoșătoare,  e una dintre cele mai ciudate credințe făurite vreodată de mintea umană și nu este posibilă decât într-o minte scindată.
  •  Tu ești Voia lui Dumnezeu, deci, rezultă că te temi de tine, pentru că nu te cunoști. 
  • Ce pare a fi frica de Dumnezeu e de fapt frica de propria ta realitate, pe care nu o cunoști.
  • Dacă nu cunoști care e realitatea ta de ce ești atât de sigur că e ceva înfricoșător? Asocierea adevărului cu frica –  foarte artificială în cel mai bun caz – e deosebit de nepotrivită în mințile celor ce nu cunosc care e adevărul. Ai aranjat această situație ciudată așa încât să-ți fie imposibil să scapi din ea fără o Călăuză Ce cunoaște care e realitatea ta: Spiritul Sfânt. Rostul acestei Călăuze e doar acela de a-ți aminti ce vrei și ce ești.
  • Dumnezeu în dedicarea Lui față de tine, te-a creat dedicat “totului” și ți-a dat totul. Altfel nu ai fi fost creat perfect. 
  • Nu există nicio diferență între voia ta și  cea Dumnezeiască.
  • Dumnezeu este Iubire și tu Îl vrei cu adevărat. Asta e voia ta. 
  • Faptul că Dumnezeu este Iubire nu cere crezare ci acceptare.
  • Dacă negi iubirea, nu o vei cunoaște căci cooperarea ta e legea propriei ei ființe. Nu poți să schimbi legile pe care nu le-ai făcut tu, iar legile fericirii au fost create pentru tine, nu de tine. 
  • Dacă o minte crede că voia ei e diferită de cea dumnezeiască, nu poate decât să decidă fie că nu există Dumnezeu, fie că Voia lui Dumnezeu e ceva înfricoșător. Prima îl explică pe ateu, iar cea de-a doua, pe martir, care crede că Dumnezeu cere sacrificii. Fiecare dintre aceste două decizii demente va stârni panică, pentru că ateul crede că e singur, iar martirul crede că Dumnezeu îl răstignește. În prezența adevărului nu există nici increduli nici sacrificii. 
  • Dacă distorsionezi realitatea, vei fi cuprins de neliniște, depresie și panică, în final, pentru că încerci să faci din tine ceva ireal. Când simți aceste lucruri nu încerca să cauți adevărul dincolo de tine, căci adevărul nu poate fi decât în tine. Spune-ți așadar:

 

Cristos e în mine și, unde este El, trebuie să fie Dumnezeu, căci Cristos face parte din El.

-∞-

     Acestea sunt cele mai importante idei ce se desprind din această lecție din “Curs de Miracole”. Știm deci, că facem parte din Creație, că suntem Fii ai  lui Dumnezeu cu drepturi depline, creați din Iubire, și care pentru un timp…foarte lung…trăim într-o realitate iluzorie. Ne-am uitat capacitățile, ne-am separat de Sursa noastră și ne-am separat noi de noi, ca părticele ale acelui “Tot” unic și unitar.

       Cursul este orientat pe schimbarea sistemului nostru de gândire bazat pe frică, vină, păcat, separare, și convingerea că noi suntem limitați la un corp fizic într-o realitate tridimensională.

       Pentru că marea majoritate dintre noi nu am atins iluminarea și  pentru că avem nevoie  să intuim ce înseamnă această realitate pe care încă nu suntem pregătiți  sau nu suntem deciși s-o experimentăm, stăm cu un ochi îndreptat către  experiențele semenilor noștri pentru a percepe această realitate dincolo de teorie, iar  celălalt ochi îl ținem ațintit către știință, în speranța că poate, într-o zi, ne va aduce confirmarea oficală a acestei realități, pe care nici ea nu a ajuns încă să o cunoască.

      În cartea “Marele Plan”,  fizicienii Stephen Hawking și Leonard Mlodinow- coscenarist la serialul “Star Ttrek: The Next Genarațion”,  își propun să găsească răspuns științific la întrebări eterne. Ei afirmă că, pentru a înțelege universul la nivelul cel mai profund, trebuie să știm nu numai cum se comportă universul, dar și de ce.

  • De ce există ceva mai degrabă decât nimic?
  • De ce existăm?
  • De ce acest set particular de legi și nu altele?

      Ei spun că ” Aceasta e Întrebarea Ultimă privind viața, Universul și tot ce Există.”

     Pentru a răspunde la aceste întrebări, au trecut în revistă toți pașii pe care i-a făcut fizica de-a lungul secolelor, începând cu Thales din Milet, care a început îndelungatul proces de înlocuire a ideii de domnie a zeilor cu perspectiva unui univers guvernat de legi ale naturii, și creat conform unui plan pe care vom izbuti cândva să-l înțelegem.

    Cu toate acestea planul n-a fost înțeles, dar teoriile au evoluat foarte mult de atunci. În capitolul 5 – ” Teoria a tot ce există”,  autorii se opresc asupra ultimei teorii din lumea fizicii, pe care o definesc ca fiind fundamentală pentru descrierea adevăratei realități: Teoria M.  La baza acesteia, spun ei, stă nou creata teorie a corzilor (string theory):

Conform teoriei corzilor, particulele nu sunt puncte , ci structuri aflate în vibrație, care au lungime dar nu au lățime sau înălțime – ca niște corzi de vioară infinit de subțiri. (…) Teoriile corzilor mai au o trăsătură stranie: ele sunt coerente numai dacă spațiul-timp are zece dimensiuni în loc de cele 4 obișnuite. Zece dimensiuni pot părea incitante, dar ele vă pot crea grave probleme dacă ați uitat cumva unde v-ați parcat mașina. Dacă ele sunt prezente de ce nu observăm aceste dimensiuni suplimentare? Conform teoriei corzilor, ele sunt curbate într-un spațiu minuscul. Pentru a vă face o imagine, închipuiți-vă o suprafață plană bidimensională. (…) Alt spațiu bidimensional e suprafața unui pai. Pentru a localiza un punct în acest spațiu, trebuie să știți unde se află punctul pe lungimea paiului și în dimensiunea lor circulară. Dar dacă paiul e foarte subțire , într-o bună aproximație, va fi suficientă doar coordonata de pe lungimea paiului și puteți ignora dimensiunea circulară. Iar dacă paiul ar avea un diametru de o milionime de milionime de milionime de milionime de milionime de milionime de centimetru, n-ați observa deloc dimensiunea circulară. Aceasta este imaginea pe care și-o fac teoreticienii corzilor despre dimensiunile suplimentare  – ele sunt puternic curbate sau încolăcite, la o scară atât de mică încât nu le vedem. În teoria corzilor, dimensiunile suplimentare sunt încolăcite în ceea ce se numește spațiul intern, spre a fi deosebit de spațiul tridimensional pe care îl cunoaștem din viața de zi cu zi.

(…)

Se pare că există cel puțin cinci teorii diferite și milioane de moduri în care dimensiunile suplimentare pot fi încolăcite…Teoreticienii corzilor sunt acum convinși că cele cinci teorii ale corzilor și supergravitația sunt doar aproximații diferite ale unei teorii mai profunde, fiecare fiind valabilă în situații diferite.

Această teorie fundamentală se numește așa cum am mai menționat, teoria M. Nimeni nu pare să știe ce înseamnă “M”, dar poate veni de la “master” (stăpân), “miracol” sau “mister”, sau de la toate trei. Fizicienii încearcă să descifreze natura teoriei M, dar poate că e imposibil. Poate că speranța tradițională a fizicienilor de-a avea o singură teorie a naturii e iluzorie, și nu există o formulare unică.

(…)

Indiferent dacă teoria M există ca o formulare unică sau doar ca o rețea, cunoaștem unele dintre proprietățile ei. În primul rând, teoria M are unsprezece dimensiuni spațio-temporale, nu zece. Teoreticienii corzilor bănuiau de mult că predicțiile în zece dimensiuni trebuie ajustate, iar studii recente au demonstrat că o dimensiune fusese într-adevăr omisă. De asemenea, teoria M  poate conține nu doar corzi vibrante, ci și particule punctiforme, membrane bidimensionale, picături tridimensionale precum și alte obiecte mai greu de imaginat și care ocupă încă mai multe dimensiuni ale spațiului, până la nouă.

(…)

Legile teoriei M permit deci existența unor universuri diferite, cu legi aparente diferite, în funcție de modul în care e încolăcit spațiul intern.(…) Speranța inițială a fizicienilor de a crea o unică teorie care să explice legile aparente ale universului nostru ca singura consecință posibilă a câtorva presupuneri simple se pare că ar trebui abandonată. Către ce ne conduce asta? Dacă teoria M admite 10500 seturi de legi aparente, cum de am ajuns în acest univers, cu acele legi aparente nouă? Și ce putem spune despre celelalte lumi posibile?

(…)

Se pare că ne aflăm într-un punct critic în istoria științei: trebuie să ne schimbăm ideile despre scopul unei teorii fizice și despre condițiile pentru a o accepta. Se pare că numerele fundamentale și  chiar forma legilor aparente ale naturii nu sunt impuse de logică sau de principii fizice.

-∞-

 

oo

finish


Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole-Text, Cap.9-“Acceptarea Ispășirii: Acceptarea realității”, pp.144-147 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Stephen Hawking, Leonard Mlodinow – “Marele Plan”, Humanitas, București 2012- pp.98-101.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!

Share Button

Curs de Miracole:8(2) și Dr. Eric Pearl despre “Adevărata natură a vindecării”.

reconectarea

Dr. Eric Pearl împărtășind energia vindecării reconective.

Ar putea deveni o formă obișnuită de salut într-o lume deschisă spre armonie și unitate?

   Ce argument sau completare mai bună puteam aduce acestor lecții din Curs de Miracole în care ni se vorbește despre singura funcție corectă pe care o are trupul nostru : comunicarea în scopul realizării comuniunii dintre noi? Cum puteam demonstra mai bine că sănătatea este rezultatul firesc al întrebuințării corecte a trupului în scopul împărtășirii lecțiilor Spiritului Sfânt, Inspirației Universale sau cum doriți s-o numiți? Nu este acesta un mod minunat – și nu singurul – de a face cunoscută Vocea Creatorului?

   Cele mai importante idei ale ultimelor trei lecții ale capitolului 8 din Curs sunt prezentate pe scurt mai jos.  Am redat apoi un fragment din cartea “Reconectarea”,  în care Dr. Eric Pearl explică care este adevărata natură a vindecării, ce este RE-conectarea și ce se întâmplă cu  ADN-ul uman  în tot acest proces. La final puteți urmări un interviu cu Pr. Dr. William Tiller, de la Universitatea Stanford, în care prezintă rezultatele măsurătorilor energetice care s-au efectuat în timpul seminariilor de Reconectare susținute de Dr. Pearl.

-∞-

I: Curs de miracole – Idei principale

( Extras din Text: Trupul ca mijloc de comunicare; Trupul ca mijloc sau ca scop; Vindecarea ca percepție corectată )

  • Atacul e întotdeauna fizic. Nu trebuie să ataci fizic pentru a accepta această interpretare.
  • Când te echivalezi cu un trup, te vei simți întotdeauna deprimat.
  • Dacă folosești trupul ca să ataci, ți-e dăunător ție.(…) În slujba unirii, el devine o frumoasă lecție de comunicare, care are valoare până va fi comuniune.
  • Comunicarea pune capăt separării. Atacul o promovează. Trupul e frumos sau urât, liniștit sau înverșunat, folositor sau dăunător, în funcție de folosul care i se dă.
  • Dacă trupul devine un mijloc pe care I-l dai Spiritului Sfânt să îl întrebuințeze în folosul unirii Fiimii, nu vei vedea ceva fizic decât drept ce este. Folosește-l pentru adevăr, și îl vei vedea în mod adevărat. Folosește-l greșit și îl vei înțelege greșit.
  • Când îți vezi fratele ca entitate fizică, puterea și slava lui se “pierd” în ochii tăi, laolaltă cu ale tale. L-ai atacat dar trebuie să te  fi atacat mai întâi pe tine.
  • Gândirea e comunicare pentru care trupul poate fi folosit. Iată singurul folos firesc care i se poate da.
  • Vindecarea e rezultatul folosirii trupului exclusiv pentru comunicare.
  • Mintea nu poate fi prefăcută în fizic, dar poate fi făcută să se manifeste prin fizic dacă folosește trupul să se autodepășească.
  • Îndepărtarea blocajelor e singurul mod de-a garanta ajutor și vindecare. Ajutorul și vindecarea sunt expresiile firești ale unei minți care lucrează prin trup, dar nu în trup.
  • Perceperea trupului ca entitate separată nu poate să nu provoace boală, pentru că nu e adevărată.
  • Învățarea trebuie să ducă dincolo de trup, la restabilirea puterii minții în el. Lucrul acesta poate fi realizat doar dacă mintea se extinde la alte minți și nu își sistează extinderea. Această sistare e cauza tuturor bolilor.
  • Tu nu ești limitat de trup…Mintea se poate manifesta prin trup dacă trece de el și nu îl interpretează ca limitare.
  • Un trup bolnav nu are niciun sens. Nu ar putea să aibă sens pentru că boala nu e rostul trupului. Boala are sens doar dacă sunt adevărate două premise fundamentale care stau la baza interpretării pe care o dă eul trupului: că rostul trupului este atacul și că tu ești un trup. Fără aceste premise boala este de neconceput. 
  • Boala e un mod de-a demonstra că poți fi lezat. Eul o folosește ca argument suprem pentru a arăta că ai nevoie de călăuzirea lui. El dictează rețete nesfârșite pentru evitarea consecințelor catastrofale.
  • Spiritul Sfânt te învață să-ți folosești trupul doar pentru a junge la frații tăi, ca El să Își poată preda mesajul prin tine. Asta îi va vindeca pe ei și, de aceea, te va vindeca pe tine. Tot ce e folosit în concordanță cu propria-i funcție, după cum o vede Spiritul Sfânt, nu poate fi bolnav. Tot ce e folosit altfel, este. Nu lăsa trupul să fie o oglindă a unei minți scindate. Nu îl lăsa să fie imaginea felului în care îți percepi micimea. Nu îl lăsa să îți reflecteze decizia de-a ataca.
  • Sănătatea e rezultatul renunțării la toate încercările de-a folosi trupul într-un mod neiubitor. 
  • Sănătatea e începutul perspectivei corecte asupra vieții, sub îndrumarea singurului Profesor Care știe ce e viața, fiind chiar Vocea pentru Viață.
  • Când te ispitește eul la boală, nu îi cere spiritului Sfânt să îți vindece trupul, căci ar însemna să accepți credința eului că trupul e adevărata țintă a vindecării. Cere-I, în schimb, să te învețe percepția corectă a trupului, căci numai percepția poate fi distorsinată. Numai percepția poate fi bolnavă, pentru că numai percepția poate fi greșită.
  • Toate formele de boală, chiar până la moarte, sunt expresii fizice ale fricii de-a te “trezi”.   
  • “Odihnește-te în pace”  este o binecuvântare pentru vii, nu pentru morți, căci odihna vine din starea de trezie, nu din somn. Să dormi înseamnă să te retragi; să fii treaz înseamnă să te unești.
  • Spiritul Sfânt are o întrebuințare pentru somn și poate folosi visele în scopul trezirii dacă Îl lași.
  • Felul în care te trezești arată cum ai folosit somnul. Cui i l-ai dat? Sub ce profesor l-ai pus? De câte ori te trezești abătut nu I l-ai dat Spiritului Sfânt. Doar când te trezești cu bucurie l-ai folosit potrivit scopului său. Chiar poți să fii “drogat” de somn dacă îl folosești greșit în scopul bolii.
  • Somnul nu e decât o formă de moarte, după cum  și moartea nu e decât o formă de inconștiență. O inconștiență totală e cu neputință.
  • Vindecarea e eliberarea de frica trezirii și substituirea ei cu decizia de-a te trezi.

 

-∞-

II: Dr. Eric Pearl – Adevărata natură a vindecării; De ce “RE-conectare”?

( Extras din cartea ” Reconectarea”)

 Când se gândesc la “vindecare”, cei mai mulți oameni se concentrează pe noțiunea unei persoane care suferă de o afecțiune, sau are o rană – și care “se face bine”.

   Dar ce înseamnă ” a se face bine”? Bine față de ce? Bine față de cum erau la un moment în trecutul lor?

   Bine în comparație cu alții?

   ” A se face bine” este o definiție mult prea limitată a vindecării. Faptul că gândim în acest fel ne deposedează de dreptul nostru din naștere, acela de a fi în comuniune directă cu Dumnezeu / Iubirea / Universul – de a fi, prin urmare, ființe care se susțin singure și se vindecă singure.

   După cum înclinăm să credem deseori, vindecarea poate însemna și reabilitarea simptomelor, a bolilor, a infirmităților și a altor aspecte observabile, care împiedică o funcționare deplină. Vindecarea înseamnă și restaurarea integrității spirituale a unei persoane. În esență, vindecarea este așa: eliberarea sau îndepărtarea unui blocaj sau unei interferențe care ne-a ținut separați de perfecțiunea Universului. Dar vindecarea se referă la evoluția noastră și include și restructurarea evolutivă a ADN-ului nostru și reconectarea noastră cu Universul, la un alt nivel.

   Cu toții venim în această existență cu anumite limitări. După cum o dovedește istoria, omenirea, ca întreg, a fost deconectată cu mult timp înainte de la liniile de energie care ne acordează cu propriile noastre corpuri, cu câmpurile enrgetice ale celor din jurul nostru, cu liniile planetei și – de aici- cu grila energetică a întregului univers. 

   Cum s-a petrecut această separare? Poate că povestea conspirației Pleiadienilor este adevărată. Poate că nu. 

   Asta nu pot să vă spun cu siguranță; dar ce pot să spun este că, poate, nu am fost întotdeauna așa, în viață. 

   Fiecare cultură din istorie – de la civilizațiile pre-biblice și până la grecii antici – povestește despre o lume străveche …O lume fără războaie, fără boli, fără durere. 

   Shangri-La. Atlantis.

   Apoi a venit un soi de Cădere – o declupare de la forțele care ne-au pus laolaltă în iubire și în fericire.

  O separare. Unii atribuie această întâmplare Grădinii paradisului. Alte culturi o atribuie unor vremuri încă și mai îndepărtate. Cu mici variațiuni, însă, această poveste este universală – zăvorâtă în inconștientul colectiv al rasei umane, imprimată în genele noastre. 

   Fenomenul Reconectării ne transportă, într-o măsură diferită, înapoi în amintirile noastre interioare, la această epocă de aur – și ne leagă cu sentimentul nostru inițial, de conexiune profundă cu tot ce este viață. 

   Ne întoarcem și – în aceeași măsură – înaintăm către ceva nou. Vindecarea vine din această integritate. 

   Adevărata vindecare. Vindecarea ce aduce evoluție. 

  În ciuda a tot ce se spune despre “întoarcere”, adevărul este că nivelul de vindecare de care vorbim aici nu ne-a fost accesibil tot timpul. 

   La un moment dat, specia noastră era conectată mai deplin, era “întreagă”, așa că frecvențele specifice reconectării nu erau necesare. 

   Ne-a fost accesibil altceva, însă: capacitatea de a înălța conștiința colectivă la nivelul la care putem accepta și putem găzdui frecvențe de genul acesta. 

   Nivelul acesta a fost atins, în sfârșit, iar universul a hotărât că acum este momentul ca ele să ne fie prezentate. 

   Cu toții avem capacitatea de a transporta această nouă frecvență de vindecare. Nu este un dar pentru câțiva aleși – guru sau “sfinți” . 

   Este un dar al acestui timp; inteligența și înțelepciunea de care avem nevoie ca să ne îndrume este deja aici. 

   Ca rasă, pătrundem la un nivel de frecvență la care neadevărurile nu își vor mai putea antrena vibrațiile și – fiind prea dense – pur și simplu se vor destrăma; separările vor fi vindecate, iar superstițiile vor dispărea. 

   Pornim în acest proces incitant de a păși în propria noastră frică, de a recunoaște cum – de multe ori- ea vine deghizată sub forma unor ritualuri de iubire și frumusețe. 

   Deși, dintr-un motiv oarecare, universul a ales să mă “însămânțeze ” cu această energie ca să încep procesul de ridicare a frecvenței, se pare că, pe zi ce trece, din ce în ce mai mulți oameni își găsesc locul, ca participanți la acest fenomen. Prin această lucrare, noi ne ridicăm nivelul general de conștiință. Lăsându-ne în urmă superstițiile și credințele demodate – evoluînd- ne pregătim să ne asumăm următoarea mantie de putere și responsabilitate. 

   Masa critică:

   Va veni o vreme – în viitorul nu așa de îndepărtat – când nu va mai trebui să faceți o călătorie special ca să mă vedeți pe mine sau pe altcineva, pentru a vă “acorda” la această nouă bandă de frecvențe. 

   În curând, veți sta la teatru, în aeroport sau în autobuz și, pur și simplu, veți prelua această rezonanță de la persoana care stă lângă voi. Ba, mai mult, ea va fi transmisă genetic, generațiilor viitoare. 

   Am văzut începuturile acestui fenomen la seminariile pe care le fac – adesea, persoanele care participă sunt acordate la niveluri din ce în ce mai înalte de performanță. Pe măsură ce eu progresez, frecvența este transmisă participanților la seminarul următor la acest nivel nou, superior. 

   Cum se pare că suntem legați cu toții la același tub de comunicații, aceia dintre voi care au fost la seminariile anterioare veți descoperi că și voi faceți aceste salturi, în mod automat. Fenomenul este confirmat de studiile omului de știință englez Rupert Sheldrake, principalul susținător al conceptului de “masă critică”. 

   Fenomenul mai este denumit și “teoria guru-ului” sau, mai obișnuit, “teoria celei de a o suta maimuță”.

   Cumva, Reconectarea ne pregătește să facem această tranziție la transformarea care are loc chiar acum. 

   Fără să trebuiască să așteptăm după procesul lent și arbitrar al mutației de-a lungul mai multor generații și al selecției naturale, ne continuăm calea în evoluție, către restructurarea inevitabilă a ADN-ului nostru. 

   În prezent, facem primii pași către această Reconectare. Noi suntem avangarda care duce acest nou val de vindecare, în linia întâi a ceea ce se va dovedi a fi stadiul următor de evoluție al omenirii.

Dr. William A. Tiller,  este de peste 30 de ani Profesor Emerit la Universitatea Stanford în cadrul  Departamentului de Știința Materialelor. A publicat peste 250 de lucrări științifice convenționale și 3 cărți, iar în paralel s-a dedicat unui serios studiu teoretic și experimental în domeniul psihoenergeticii, care foarte probabil, va deveni o parte integrantă a fizicii “de mâine”. În acest nou domeniu a publicat încă 100 de lucrări științifice și 4 cărți ( ex:” Știința și Transformarea Omului: Energii subtile, Intenționalitatea și Conștiința” sau “Știința psihoenergetică” )

Sursa: http://tillerfoundation.com

Iată ce spune Profesorul Tiller despre experimentele pe care le-a făcut în legătură cu “Reconectarea” pe care o practică Dr. Eric Pearl:

Materialul este preluat de pe situl:  “Reconectarea România”

 http://andraivanov.blogspot.ro/p/filme.html

finish


Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole-Text, Cap.8-“Călătoria înapoi”, pp.135-143 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Eric Pearl, ” Reconectarea” – pp.153-157, For You, București-2006

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!


 

 

 

 

Share Button

Exercitiul zilei (67-69): Iubire, resentimente, lumina Sinelui Divin.

soare in nori

Astazi încheiem  seria exercițiilor  prin care am invatat ca fiecare dintre noi suntem lumina lumii, si prin care am invatat care este functia noastra in calitate de lumina din Lumina lui Dumnezeu. Am invatat deci, ca principala noastra  functie este sa iertam, pentru ca asa vom aduce pace si mantuire fiecarei minti pe care o iertam. Am invatat ca mantuirea este singurul nostru obiectiv important in aceasta lume, si ca toate obiectivele marunte legate de viata de cu zi sunt nesemnificative. In zilele urmatoare, iata, invatam ca suntem iubire din Iubirea lui Dumnezeu,  invatam sa descoperim acea minunata lumina din noi -Sinele Divin-  si sa intelegem ca resentimentele nu-si au rostul. Ele ascund vesnic soarele dupa nori.

Sunt ultimele exercitii din seria celor care necesita un singur interval practic mai lung, de 15-20 de minute, si care se organizeaza asa cum a fost explicat la exercitiul 65, aici:

 

http://www.emilena.ro/curs-de-miracole-exercitiul-zilei-61-65-tu-esti-lumina-lumii/

 ∞

67: Iubirea m-a creat asemanator sieși

Una dintre primele notiuni la care s-a facut referire în  acest curs a fost aceea de “ispasire” sau “mântuire”, acea stare pe care ne asteptam sa o dobândim  la  capatul drumului ce am ales să-l parcuregem studiind aceasta carte, si obiectivul final al cursului. Deși nimeni nu garanteaza atingerea mantuirii, drumul in sine nu poate sa nu lase urme și experiențe în ființa noastra.  Suntem mântuiti, sau am atins ispășirea atunci cand am parcurs intreg drumul inapoi catre Dumnezeu. Avem doua instrumente importante pentru a ne indeplini aceasta misiune sacra: iubirea si iertarea. De aceea, ori de cate ori vom intalni unul dintre aceste doua cuvinte: ispășire sau mântuire – si acest lucru se întâmplă des – ne vom gandi la semnificatia lor: iubire si iertare.

Noi, suntem cu totii copiii sfinti ai lui Dumnezeu. Suntem creati dupa Chipul si asemanarea Lui.

Ultima afirmatie este unanim acceptata si predicata dar, ca o contradictie, prima nu. Dimpotriva, conform sistemului de credinte unanim acceptat, noi suntem pacatosi. Cu stigmatul acesta ne naștem și murim. Îl purtăm în subconștientul nostru de veacuri și-l transmitem copiilor noștri odată cu sistemul de gândire pe care l-am moștenit și pe care ni l-am însușit. 

Cum Il definim însă pe Dumnezeu? Am aflat multe de-a lungul timpului, dar cum este El de fapt?  Cum se defineste El prin Vocea Lui? Furios, judecator, aspru? Daca ar fi sa judecam dupa atitudinea noastră față de lume, si tinand cont ca suntem facuti, asa cum am  acceptat,  dupa chipul si asemanarea Lui, da, ar insemna că noi, suntem fiii unui tată aspru, furios, distrugător, care judecă si pedepsește. Chiar dacă știm că undeva în străfundul Lui poartă iubire, mai stim că ea nu este împărtășită decât celor care ating sfințenia – un obiectiv imposibil de atins pentru marea majoritate a copiilor lui Dumnezeu într-o singură viață. Și-atunci nu este normal să trăim noi cu “frica de Dumnezeu?”  Cum ar putea să se întoarcă un copil acasă dacă-i este frică de tatăl lui? Cum să dorească să se întoarcă acasă chiar dacă a greșit, știind că îl așteaptă pedeapsa veșnică? Nu este un îndemn mut la separare veșnică?  

Dar oare aceasta este realitatea, adevarata imagine a lui Dumnezeu si a noastra? Ne-a facut oare pacatosi doar simpla dorinta  și decizie de a cunoaste Imparatia prin experiență, oricat ar fi ea de dureroasa?  Un prinț tinut prizonier în castel de propriul lui părinte pentru a nu fi “rănit” de experiențele și durerile vieții ar fi fericit?  De ce Tatal nostru ne cheama inapoi Acasă? Cine suntem noi de fapt? Si cum ne-am putea cunoaste ca fiind sfinti, daca n-am sti ce e pacatul, cum ne-am cunoaste ca fiind  iubire daca n-am sti ce e ura? Cum am cunoste pacea fara razboi si intunericul fara lumina? Dar,  dupa ce vom fi cunoscut toate acestea si inca multe altele, cand ne vom fi descoperit și experimentat adevaratul nostru Sine, vom dori sa ne intorcem Acasa conștienți de toata puterea, iubirea și sfințenia noastră. Pentru că noi suntem adevărata comoară a lui Dumnezeu. Vocea Spiritului Sfant ne trezeste atunci usor din cosmar, si ne spune:

  • Dumnezeu este Iubire. V-a creat extinzandu-Se, prin iubire, iar rolul vostru este sa-i extindeti mai departe Imparatia. Voi sunteti iubire.
  • Dumnezeu este Iertare. Voi sunteti iertare.
  • Dumnezeu este Sfant. Voi sunteti sfinti.
  • Dumnezeu este Putere. Voi sunteti putere.
  • Dumnezeu este Vesnic. Voi sunteti vesnici.
  • Dumnezeu este Lumina. Voi sunteti lumina.
  • Dumnezeu este pace. În voi este pace.
  • Dumnezeu este bun. Voi sunteți buni.

Daca El este toate acestea iar noi suntem extensia Lui si suntem creati dupa Chipul si asemanarea Lui, undeva, adanc in fiinta noastra, toata aceasta bogatie de iubire, iertare, putere, lumina, vesnicie, sfintenie,pace, bunatate exista. Ele sunt ingropate adanc pentru ca prin ego ne-am separat de Sinele nostru Dumnezeiesc. Dumnezeu este in noi, precum si noi suntem in El, si suntem iubire, pentru ca din iubire ne-am nascut. Dar până nu vom deveni constienti de toate aceste comori din noi, nu vom putea extinde Împărăția lui Dumnezeu după Voia Lui, care va fi atunci, voia noastră.

Acesta este raspunsul pe care il primim prin exercitiul de astazi si pe care trebuie sa-l repetam des, pentru a ne schimba imaginea gresita pe care ne-am facut-o despre noi de-a lungul veacurilor. Este sugerata repetarea ideii principale de 4-5 ori pe ora, impreuna cu toate aceste idei aferente despre adevarata noastra natura. Iar in intervalul lung de 15-20 de minute in care ne linistim si ramanem numai noi, cu propriile noastre fiinte, Vocea ne indeamna sa procedam astfel:

Vom incepe cu repetarea acestui adevar despre tine, si vom petrece cateva minute adaugand cateva ganduri aferente…Poti folosi orice atribut care concorda cu Dumnezeu dupa cum se defineste El Insusi. Daca Iubirea te-a creat asemanator sinesi, acest Sine trebuie sa fie in tine. Si se afla undeva in mintea ta ca sa Il gasesti.

Poate vei reusi sa treci de intervalul la care nu te gandesti la nimic si sa ajungi sa constientizezi o lumina aprinsa in care sa te recunosti asa cum te-a creat iubirea. Fii convins ca vei face astazi foarte mult pentru a aduce mai aproape clipa acestei constientizari, indiferent daca simti ca ai reusit sau nu.

Young pretty woman lying on the grass at summer sunset. Natural

In intervalele practice mai scurte, incearca sa iti dai seama ca nu vocea ta minuscula si solitara iti spune toate acestea. Ci Vocea pentru Dumnezeu, aducandu-ti aminte de Tatal tau si de Sinele tau. E Vocea adevarului, inlocuind tot ce iti spune eul despre tine cu simplul adevar despre Fiul lui Dumnezeu. Ai fost creat de iubire asemanator siesi.

 ∞

68: Iubirea nu are resentimente.

resentimenteresentimente2

 

Observatie utila:

Conform DEX: RESENTIMÉNT, resentimente, s.n. Sentiment ostil faţă de cineva, pornire împotriva cuiva provocată de amintirea neplăcerilor suportate; duşmănie, ură, pică, resimţământ. – Din fr. ressentiment.

Sa ai un resentiment inseamna sa uiti cine esti. Sa ai un resentiment inseamna sa te vezi ca trup. Sa ai un resentiment inseamna sa lasi eul sa iti stapaneasc mintea si sa condamni trupul la moarte. Poate ca inca nu iti dai bine seama exact ce efect are asupra mintii tale faptul ca ai  resentimente. Pare sa te rupa de Sursa ta si sa te faca diferit de El.

Rupt de Sinele tau, care ramane constient de Propria-I asemanare cu Propriu-I Creator, sinele tau pare sa doarma, pe cand partea mintii tale care tese iluzii …pare sa fie treaza. Pot oare sa porneasca toate acestea de la resentimente? O da! Caci cel care le are neaga faptul ca l-a creat iubirea si, in visul lui de ura, propriu-i creator a devenit pentru el ceva infricosator. Cine poate sa viseze ura si sa nu fie cuprins de frica de Dumnezeu?

Cei ce au resentimente il vor redefini pe Dumnezeu dupa chipul lor…Cei ce au resentimente vor fi cuprinsi de vinovatie cu aceeasi certitudine cu care cei ce iarta isi vor gasi pacea.

Incepe-ti intervalul practic mai extins de astazi cu cercetarea mintii pentru a gasi persoanele fata de care consideri ca nutresti resentimente majore.

Gandeste-te apoi la resentimentele aparent minore pe care le nutresti fata de cei pe care ii placi si chiar consideri ca-i iubesti. Te vei lamuri de indata ca nu exista nimeni fata de care sa nu nutresti un soi sau altul de resentimente. Asta te-a lasat singur in tot universul, in modul in care te percepi tu.

Hotaraste-te sa-i vezi pe toti acesti oameni prieteni. Spune-le tuturor, gandindu-te pe rand la fiecare in parte:

-

Vreau sa te vad prietenul meu

ca sa-mi amintesc ca faci parte din mine si sa ajung sa ma cunosc pe mine insumi.

-

Petrece-ti restul intervalului practic incercand sa te gandesti ca esti impacat total cu toti si cu toate, ca esti in siguranta intr-o lume care te ocroteste si iubeste, si pe care o iubesti la randul tau. (…) Incearca sa crezi chiar si cateva clipe, ca nimic nu iti poate face rau in niciun fel. La sfarsitul intervalului practic, spune-ti:

-

Iubirea nu are resentimente.

Cand ma voi desprinde de toate resentimentele pe care le am, voi sti ca sunt in deplina siguranta.

-

Intervalele practice scurte vor include o aplicatie rapida a ideii de astazi in forma urmatoare, de cate ori apare vreun resentiment fata de cineva, prezent sau absent:

-

Iubirea nu are resentimente.

Sa nu imi tradez Sinele

-

In plus repeta ideea de cateva ori pe ora in forma urmatoare:

-

Iubirea nu are resentimente. Ma voi trezi la Sinele meu lasandu-mi de-o parte toate resentimentele si trezindu-ma la El.

-

prietenie 2

69: Resentimentele mele ascund lumina lumii din mine.

Și acum, În cea mai mare liniște, cu ochii închiși, încearcă să te desprinzi de tot conținutul care îți ocupă în general conștiința. Inchipuie-ți că mintea ta e un cerc vast, înconjurat de un strat de nori grei și intunecați. Poți vedea numai norii pentru că pari sa stai în afara cercului, total separat de el.

De unde stai, nu poți să vezi ca norii ascund o lumina sclipitoare. Norii par sa fie singura realitate. Par sa fie tot ce este de văzut. De aceea nu încerci sa-i strapungi, singurul mod de-a te convinge cu adevarat de lipsa lor de substanta. Vom face aceasta încercare azi.

După ce ai reflectat la importanța pe care o are pentru tine si lume ce încerci să faci, incearcă sa te adancești intr-o stare de liniste deplină, amintindu-ți doar cat de mult vrei sa ajungi la lumina din tine astăzi, acum! Ia hotararea sa treci de nori. Intinde-ți mâna si atinge-i mental. Dă-i la o parte cu mana; simte-i cum ți se aștern pe obraji, pe frunte si pe pleoape in timp ce treci prin ei. Continuă; norii nu te pot opri.

Dacă faci exercițiile cum trebuie vei avea senzatia ca ești ridicat si dus inainte. Micul tau efort si slaba hotarare iți cheamă intr-ajutor puterea universului, si Dumnezeu Insusi te va ridica din intuneric la lumină. Esti in consens cu Voia Lui. Nu poți da greș pentru ca voia ta este a Lui.

Ai incredere azi in Tatăl tau si fii sigur ca El te-a auzit si ți-a răspuns. Poate ca nu-I recunosti inca raspunsul, dar poti fi întrutotul sigur ca ți-a fost dat si că urmeaza sa îl primesti. Incearcă să ai in minte aceasta incredere, in timp ce incerci sa strapungi norii si să ieși la lumină. Incearcă sa ții minte că iți unești in sfârșit voia cu a lui Dumnezeu. Incearcă sa iți tii clar in minte gandul că ce întreprinzi cu Dumnezeu trebuie sa reușească. Apoi lasî puterea lui Dumnezeu sa lucreze in tine si prin tine, ca să se faca Voia Lui și a ta.

Aceasta a fost explicatia pentru minunatul exercitiu pe care-l avem de facut in intervalul practic de 15-20 minute de astăzi. Pe parcursul zilei, și mai ales atunci cand suntem tentati sa reprosăm ceva cuiva,  ne vom aminti ca dacă pastram resentimentele, vom pastra ascunsă aceasta minunata lumina din noi. Aceasta lumina dezvaluita, ne conduce spre mantuire: pe noi si lumea noastra. Sa ne amintim ca aceasta este singura functie pe care o avem in aceasta viată, ca ea, mantuirea, se obține prin iubire si iertare, că vom putea trăi atunci starea de grație si fericirea pentru care suntem creați.

Ce rost iși au resentimentele?

soare2

finish


Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți,  pp.109-114 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!


 

Share Button

Curs de Miracole: Cap. 8(1)- Călătoria înapoi.

9

      Astăzi, șase lecții importante din Curs de Miracole – Capitolul 8. Sunt lecții frumoase, în care ideile s-au derulat cursiv,  făcând posibilă o selectare pe măsură a fragmentelor de text care mi s-au părut relevante. 

       Informația este structurată și de data aceasta în două părți: prima – varianta scurtă – în care am extras ideile principale, a doua – varianta detaliată – în care am citat ceea ce a comunicat Vocea pe parcursul lecțiilor.

I : Varianta scurtă – idei principale

  • Obiectivul acestui curs este Ispasirea. Acest lucru l-am  invatat inca din primele lectii. Cu toate acestea, am mai invatat ca nu putem ajunge la Ispasire pana nu atingem starea de gratie: pacea interioara. Dar nu vom obține pacea dacă nu o vom împărți. Abia atunci ne este deschis drumul catre cunoastere, iar acest ultim pas il face Dumnezeu.  Pacea interioara este sinonimă cu fericirea. Ele sunt expresia adevaratei noastre libertati. Am putea deci concluziona ca acest curs are ca obiectiv atingerea  urmatoarelor stari, ca premise ale cunoasterii:
  1. Atinderea starii de gratie – a pacii interioare;
  2. Fericirea;
  3. Ispasirea;
  4. Libertatea;
  5. Cunoasterea – ca ultim pas, pe care îl face Dumnezeu;
  • Vocea eului este o chemare la un război în care nu există adversari, pentru că cei pe care îi atacăm fac parte de fapt din pacea noastră. Renunțăm la pace atunci când decidem să atacăm.
  • Am invatat deja ca starea noastra normala, ca Fii ai lui Dumnezeu este de bucurie, libertate si fericire. Cu toate acestea noi suntem fie nefericiti, fie oscilam intre nefericire si fericire. Acest lucru este consecinta fireasca a sistemului de gandire pe care l-am adoptat. Sitemul general de gandire al lumii in care traim este creat de ego, si are la baza separarea. Acesta  ne domina vietile si ne tine intemnitati fara ca macar sa ne dam seama de acest lucru. Ne ofera o falsa iluzie a libertatii, intarita cu consecventa de ego. Sistemul de gandire care ne poate aduce pacea si implicit libertatea reala este bazat pe iubire si unitate. El poate fi implementat numai ascultand in interiorul nostru Vocea Spiritului Sfant, si  activand semintele divine din acea parte a mintii noastre care face parte din Mintea lui Dumnezeu. Avem deci de ales intre doi profesori: ego si Spiritul Sfant. Atata vreme cat  ascultam de amandoi nu vom avea pace, si vom trai in conflict. Asadar, atentie la ego – ” primul pui al diavolului” cum il numea Parintele Arsenie Boca.
  • Avem liber arbitru. Am aflat ca ne-au trebuit milioane de ani pamani, ca suflete, pentru a ajunge unde suntem acum. Si am mai aflat ca ne-ar trebui milioane de ani  pentru a obtine mantuirea, in conditiile sistemului actual de gandire. Am aflat de asemenea ca rolul miracolelor este de a crea o punte peste “timp” si de a scurta  “drumul” pana la mantuire. Si iata, am aflat ca pentru a atinge Ispasirea este obligatoriu sa abandonam sistemul de gandire bazat pe ego. Cu toate acestea, noi suntem cei care alegem daca, si cand facem acest lucru. De noi depinde cat de lung si de ocolit este drumul pana “Acasa”, pentru ca in final, toti Fiii lui Dumnezeu se vor intoarce, pentru ca toti sunt lumina din Lumina Lui. Depinde de noi ce calauza alegem: eul sau Spiritul Sfant, depinde de noi daca ne angajam mintea pentru invatatura “luminarii”.
  • Fiind mecanism de decizie, mintea este cea care ne determina condiția. E puterea prin care “separăm sau unim”.

“Dacă vrei să fii ca mine, te voi ajuta știind că suntem aidoma. Dacă vrei să fii diferit te voi aștepta până te răzgândești. Te pot învăța, dar numai tu poți să alegi să asculți ce predau.”

  • “Cunoaste-te pe tine insuti !” – este esenta trairii vietii, dar daca ne cercetam numai prin ochii eului nu ne putem cunoaste. Ne putem  “vedea” numai privindu-ne in oglinda. Iar oglinda noastra sunt ceilalti. Numai privindu-i pe cei in care ne oglindim  ne vedem pe noi, asa cum suntem.  Nu suntem separati. Ei, de asemenea se oglindesc in noi. Astfel, evoluam impreuna. 
  • “Eul te învață că forța ta e doar în tine. Spiritul Sfânt te învață că toată forța e în Dumnezeu și deci în tine”pentru că noi suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi.
  • Nu ne putem  sustrage legilor lui Dumnezeu pentru ca ele guvernează totul, dar putem e alege sa nu le respectăm, și atunci suportăm consecintele.
  • Trăim într-o lume care își refuză totul disociindu-se de absolut totul. E o lume în care credem că iubirea este imposibilă.
  • Sfânta Treime:Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt Unul. “Fiul” îl desemnează atât pe Hristos cât și pe fiecare dintre noi.

” Dacă te excluzi din această uniune, percepi sfânta Treime separată. Trebuie să fii inclus în ea, căci ea e totul.”

  • Singuri nu putem face nimic. Mințile noastre îngemănate au o putere colosală. Când ne referim la mințile nostre, ne referim la mințile noastre de Fii ai lui Dumnezeu, la Mintea Hristică și la Mintea lui Dumnezeu din care fac parte toate celelalte minți.
  • Pentru a putea face călătoria înapoi spre Casă, trebuie să ne unim cu Hristos. El este Călăuza noastră prin Vocea Sfântului Duh. Condiția unirii este renunțarea la ego. El a renunțat la al Lui, și nu se poate uni cu al nostru. De câte ori în timpul călătoriei apare îndoiala și frica, eul a intervenit. 
  • Dacă am fi fost lăsați de capul nostru, am fi fost distruși de mult.  Dumnezeu însă nu-și distruge creația pe care a întemeiat-o pe iubire. Noi suntem comoara Lui. Și așa cum s-a mai spus de atâtea ori, noi nu avem nicio șansă să distrugem creația. Menirea noastră este să ne vindecăm mințile , și să sporim această creație cu propria noastră creație care ne va fi alături și care se va extinde mereu. Cum putem să ne întemeiem creația pe altceva decât pe iubire și bucurie dacă ea, creația noastră va rămâne  mereu cu noi?
  • Problema noastră este că nu ne considerăm valoroși, dar valoarea noastră este independentă de ceea ce credem noi despre noi. Este valoarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu și pe care suntem invitați s-o redescoperim. Călătoria către Dumnezeu este doar redescoperirea acestei valori, este o călătorie către adevăr, către cunoaștere. Adevărul nu poate fi descris și nici explicat, ci doar cunoscut prin experiență. Experiența ține de Dumnezeu – acel ultim pas. Atunci, când vom fi pregătiți, Dumnezeu va face acest ultim pas: ” Adevărul va miji în mintea ta el singur”.

II : Varianta detaliată – fragmente de text

Direcția programei

Motivația învățării acestui curs nu e cunoașterea. Ci pacea. Aceasta e condiția preliminară cunoașterii pentru simplul motiv că cei aflați în conflict nu sunt într-o stare de pace, iar pacea e condiția cunoașterii…Cunoașterea poate fi restabilită doar când îi satisfaci condițiile. Nu e vorba de un târg încheiat cu Dumnezeu, Care nu se târguiește. Ci doar de rezultatul întrebuințării greșite a legilor Lui în folosul unei voi închipuite care nu este a Lui. 

Deși distragerile eului par să îți conturbe învățarea, eul nu are puterea să te distragă dacă nu îi dai tu puterea să o facă. Vocea eului e o halucinație. (…) Fiecare reacție la eu e o chemare la război…Numai că în acest război nu există adversar. Cei pe care îi percepi ca adversari fac parte din pacea ta, la care renunți când îi ataci. Cum poți să ai lucrul la care renunți? (…) Când renunți la pace te excluzi din ea. 

Învățătura ta de până acum trebuie să te fi învățat greșit pur și simplu pentru că nu te-a făcut fericit. Chiar și numai pe această bază i-ar trebui contestată valoarea. (…) Nemulțumirea de rezultatele învățării e un indiciu că învățarea a eșuat, de vreme ce înseamnă că nu ai dobândit ce ai vrut. 

Programa Ispășirii este opusul programei pe care ți-ai stabilit-o tu, dar și rezultatul ei e tot așa. Dacă rezultatul programei tale te-a făcut nefericit și vrei altul, e evident că se impune o schimbare de programă. (…) O programă care are sens nu poate fi inconsecventă. Dacă e concepută de doi profesori care cred în idei diametral opuse, nu poate fi integrată. Dacă e implementată simultan de acești doi profesori, ei nu vor reuși decât să se conturbe. Se va ajunge astfel la fluctuație dar nu și la schimbare. Nestatornicii nu au direcție. (…) Programa lor contradictorie îi învață că toate direcțiile există, dar nu le dă nicio bază rațională pe care să aleagă. (…) Programa lor reunită propune o materie imposibil de învățat. Ei îți predau lucruri total diferite în moduri total diferite, care ar fi posibile dacă nu te-ar învăța amândoi tocmai despre tine. Nicicare dintre ei nu îți afectează realitatea, dar – dacă îi asculți pe amândoi – mintea îți va fi împărțită în ce privește realitatea ta. 

Diferența dintre întemnițare și libertate

Există o bază rațională pe care să alegi. Doar un singur Profesor cunoaște care e realitatea ta.(…) Eul nu cunoaște ce încearcă să predea. Încearcă să te învețe ce ești fără a ști ce ești. E expert doar în derută. (…) Chiar dacă ai putea ignora Spiritul Sfânt cu totul – ceea ce e cu neputință – tot nu ai putea să înveți ceva de la eu, pentru că eul nu știe nimic. (…) Eul nu ți-a dat niciodată un răspund cu noimă la ceva. (…) Însă daunele pe care le-a adus eul învățării tale nu se rezumă la atât. Învățarea e o bucurie dacă te conduce pe lăcașul tău firesc și te ajută să dezvolți ce ai. Când ți se predă însă împotriva firii tale, vei pierde învățând pentru că ce înveți te va întemnița. (…) Nu  e voia ta să fii întemnițat, pentru că voia ta e liberă. Lecția spune că voia ta și cea dumnezeiască nu pot să nu concorde pentru că sunt același lucru. 

Eul încearcă să te învețe că vrei să te opui Voii lui Dumnezeu.(…) Spiritul Sfânt se opune oricărei întemnițări a voii vreunui Fiu de-al lui Dumnezeu, cunoscând prea bine că Voia Fiului e cea a Tatălui.  

Am spus că Spiritul Sfânt te învață diferența dintre durere și bucurie. Cu alte cuvinte te învață diferența dintre întemnițare și libertate. Nu poți face distincția aceasta fără El pentru că te-ai învățat că întemnițarea este libertate. 

Predarea Spiritului Sfânt o apucă într-o singură direcție și are un singur obiectiv. Direcția Lui e libertatea și obiectivul lui e Dumnezeu. Dar nu Îl poate concepe pe Dumnezeu fără tine, pentru că nu e Voia lui Dumnezeu să fie fără tine. 

Voia lui Dumnezeu nu are limite, și toată puterea și slava se află în ea. E nemărginită ca putere și iubire și pace. Nu are granițe pentru că extinderea ei e nelimitată, și cuprinde toate lucrurile pentru că le-a creat pe toate. (…) Tu ești voia lui Dumnezeu pentru că așa ai fost creat. Deoarece Creatorul tău creează numai după asemănarea Lui, ești ca El. Ești parte din Cel Care e toată puterea și slava, și ești, de aceea la fel de nelimitat ca El. 

Sfânta întâlnire

Cere lumină și învață că ești lumină. Dacă vrei înțelegere și luminare le vei învăța…Nu există limite la învățarea ta pentru că nu există limite la mintea ta. Nu există limite la predarea Lui pentru că El a fost creat să predea. 

Îndeplinirea perfectă a Voii lui Dumnezeu e singura pace și singura bucurie ce pot fi cunoscute pe deplin, fiind singura funcție a cărui experiență poate fi trăită pe deplin. (…) Voia lui Dumnezeu nu îți poate fi impusă, fiind experiența unei disponibilități totale. Spiritul Sfânt înțelege cum să o predea, dar tu nu înțelegi. Iată de ce ai nevoie de El și de ce ți L-a dat Dumnezeu.

Voia Tatălui și cea a Fiului Una sunt, prin extinderea Lor. Tatăl trebuie să îi dea paternitate Fiului său, pentru că Propria Lui Paternitate trebuie extinsă în afară. Tu, al cărui loc este în Dumnezeu, ai sfânta funcție de-a-I extinde Paternitatea, neimpunându-i limite. Lasă Spiritul Sfânt să te învețe cum să o faci, căci poți cunoaște ce înseamnă asta numai de la Dumnezeu. 

Când te întâlnești cu cineva amintește-ți că e o sfântă întâlnire. Cum îl vei vedea pe el, așa te vei vedea pe tine. Ce gândești despre el, vei gândi despre tine. Nu uita asta niciodată, căci în el te vei găsi sau te vei pierde. Nu te despărți de nimeni fără să îi dai mântuire și fără să o primești. 

Obiectivul programei, indiferent ce profesor alegi este: ” Cunoaște-te pe tine însuți” . Altceva nu e de căutat. Fiecare se caută pe sine, precum și puterea și slava pe care crede că le-a pierdut. De câte ori ești cu cineva ai un alt prilej să le găsești. Eul încearcă să le găsească numai în tine pentru că nu știe unde să se uite. Spiritul Sfânt te învață că, dacă te uiți numai la tine nu te poți găsi, pentru că nu asta ești. De câte ori ești cu un frate înveți ce ești pentru că predai ce ești. El va reacționa cu durere sau cu bucurie în funcție de profesorul pe care îl urmezi. Va fi întemnițat sau eliberat potrivit deciziei tale, și tu – la fel ca el

Împărăția nu poate fi găsită de unul singur, iar tu –  care ești Împărăția – nu te poți găsi de unul singur. Prin urmare, pentru a înfăptui obiectivul programei, nu poți da ascultare eului…(…) Asta e răspunderea ta, pentru că odată ce-ai văzut-o cu adevărat – vei accepta Ispășirea pentru tine. Odată ce ai făcut alegerea aceasta, vei înțelege de ce, când te-ai întâlnit cu altcineva, ai crezut că e altcineva. Și fiecare sfântă întâlnire în care intri pe deplin te va învăța că nu e așa. 

Eul te învață că forța ta e doar în tine. Spiritul Sfânt te învață că toată forța e în Dumnezeu și deci în tine. Dumnezeu nu vrea să sufere nimeni. Nu vrea să sufere nimeni din cauza unei decizii greșite, inclusiv tu. Iată de ce ți-a dat mijloacele să o desfaci. Prin puterea și slava Lui, toate deciziile tale greșite se desfac complet, eliberându-vă pe tine și pe fratele tău de fiecare gând întemnițător pe care îl are orice parte a Fiimii.

Darul libertății

Din moment ce Voia lui Dumnezeu e să ai bucurie și pace deplină, dacă nu ești cuprins numai de așa ceva înseamnă că refuzi să îi adeverești Voia.(…) Când nu ești cuprins de pace, motivul poate fi doar faptul că nu te crezi în El. Dar El e Totul întru toate. Legile Lui te guvernează pentru că ele guvernează totul. Nu te poți scuti de legile Lui, deși poți să nu le respecți. Dacă o faci însă, și numai dacă o faci, te vei simți singur și neputincios, pentru că îți refuzi totul. 

Eu am venit ca o lumină într-o lume care își refuză totul. O face pur și simplu disociindu-se de absolut totul. (…) Am spus că sunt veșnic cu tine, chiar până la capătul lumii. Iată de ce sunt lumina lumii. Scopul meu,  atunci, e mereu acela de-a birui lumea. Nu o atac, dar lumina mea precis o risipește, fiind ceea ce e. Lumina nu atacă întunericul, ci îl spulberă. 

Misiunea mea a fost pur și simplu aceea de-a uni voia Fiimii cu Voia Tatălui fiind eu însumi conștient de Voia Tatălui. Iată conștiența pe care am venit să ți-o dau, iar problema pe care o ai cu acceptarea ei este problema acestei lumi. Mântuirea e spulberarea ei; și în acest sens eu sunt mântuirea lumii. Lumea trebuie așadar să mă disprețuiască și să mă respingă, căci lumea e credința că iubirea e imposibilă. Dacă vrei să accepți faptul că sunt cu tine, negi lumea și Îl accepți pe Dumnezeu. 

Nu crezi că lumea are nevoie de pace tot atât cât ai și tu? Nu vrei să i-o dai lumii tot atât cât vrei să o primești și tu? Căci, de nu, nu o vei primi. Dacă vrei să o primești de la mine, trebuie să o dai. Vindecarea nu vine de la altcineva. Trebuie să accepți călăuzirea din interior. 

Vindecarea e modul în care se înfrânge separarea. Separarea se înfrânge prin unire. (…) Mintea ta e modul prin care îți determini propria condiție, căci mintea e mecanismul de decizie. E puterea prin care separi sau unești, resimțind durere sau bucurie în consecință. Decizia mea nu o poate înfrânge pe a ta, căci a ta e ca a mea de tare. Dacă nu ar fi așa, Fiii lui dumnezeu ar fi inegali. Toate lucrurile sunt posibile prin decizia noastră comună, dar a mea singură nu te poate ajuta. Voia ta e ca a mea de liberă, și Dumnezeu însuși nu ar merge împotriva ei. Nu pot voi ce nu voiește Dumnezeu. Îmi pot oferi puterea să o fac pe a ta de neînvins, dar nu mă pot opune deciziei tale, fără să mă întrec cu ea, și fără să încalc, prin urmare, Voia lui Dumnezeu în ce te privește. 

Dacă vrei să fii ca mine, te voi ajuta știind că suntem aidoma. Dacă vrei să fii diferit te voi aștepta până te răzgândești. Te pot învăța, dar numai tu poți să alegi să asculți ce predau. Cum ar putea să fie altfel dacă Împărăția lui Dumnezeu e libertatea? Libertatea nu poate fi învățată prin niciun fel de tiranie, iar egalitatea desăvârșită a tuturor Fiilor lui Dumnezeu, nu poate fi recunoscută prin dominarea unei minți față de către alta. Fiii lui Dumnezeu sunt egali ca voință, fiind cu toții Voia Tatălui lor. Asta e singura lecție pe care am venit să o predau. 

De la tine nu poți să faci nimic, pentru că  – de la tine – nu ești nimic. Eu nu sunt nimic fără Tatăl și tu nu ești nimic fără mine, pentru că negându-ți Tatăl, te negi pe tine. 

Libertatea e singurul dar pe care îl poți oferi Fiilor lui Dumnezeu, fiind o adeverire a ce sunt ei și a ce este El. Libertatea e creație pentru că e iubire. Pe cei pe care cauți să îi întemnițezi nu îi iubești. De aceea când urmărești să întemnițezi pe cineva, inclusiv pe tine, nu îi iubești și nu poți să te identifici cu el. Când te întemnițezi pe tine, pierzi din vedere adevărata ta identificare cu mine și cu tatăl. Identificarea ta este cu tatăl și cu Fiul. Nu poate fi cu Unul, dar cu Celălalt nu. Dacă faci parte dintr-Unul, trebuie să faci parte din celălalt, pentru că Ei sunt Una. Sfânta Treime e sfântă pentru că e Una. Dacă te excluzi din această uniune, percepi sfânta Treime separată. Trebuie să fii inclus în ea, căci ea e totul. 

Voia neîmpărțită a Fiimii

Singuri, nu putem face nimic, dar mințile noastre îngemănate se contopesc într-un tot a cărui putere depășește cu mult puterea părților lui separate. Nefiind separată, Mintea lui Dumnezeu e stabilită într-a noastră și ca a noastră. Această Minte e de neînvins pentru că este neîmpărțită.

A vindeca însă este tot a întregi. De ceea, a vindeca înseamnă a te uni cu cei ce sunt ca tine, pentru că perceperea acestei asemănări înseamnă să îți recunoști Tatăl. (…) Nu există separare între Dumnezeu și creația Lui.

A te uni cu mine înseamnă a restabili în tine puterea Lui pentru că o împărtășim. Îți ofer doar recunoașterea puterii Lui în tine,  dar în asta stă tot adevărul. (…) Când te unești cu mine, te unești fără eu, pentru că am renunțat la eu în mine și, de aceea, nu mă pot uni cu al tău. Uniunea noastră este, așadar, modul de-a renunța la eu în tine. Adevărul din noi doi e mai presus de eu. 

Vrei să cunoști Voia lui Dumnezeu în ce te privește? Întreabă-mă pe mine, care o cunosc pentru tine, și o vei găsi. (…) Călătoria noastră e, pur și simplu, călătoria înapoi la Dumnezeu, Care este casa noastră. De câte ori se insinuează frica în orice punct al călătoriei către pace, de vină este eul, care a încercat să vină și el cu noi și nu poate. Simțindu-se înfrânt și furios din cauza aceasta eul se consideră respins și devine răzbunător. (…) În această călătorie, m-ai ales pe mine tovarăș de drum în locul eului. Nu încerca să ții de amăndoi, căci vei încerca să mergi în direcții diferite și vei rătăci drumul. (…) Niciodată să nu îi acorzi eului puterea să împiedice călătoria. Lasă toate iluziile în urmă și treci de toate încercările eului de-a te reține. Eu merg înaintea ta pentru că am depășit eul. Ia-mă, așadar, de mână, pentru că vrei să depășești eul.   

Ne începem călătoria înapoi pornind împreună și adunându-ne frații pe măsură ce înaintăm împreună. Fiecare câștig de putere pe care îl dobândim li se oferă tuturor, să își poată lepăda și ei slăbiciunea și să ne sporească puterea, adăugând-o pe-a lor. (…) Nu uita Împărăția pentru nimic din ce lumea are de oferit. (…) Nu poți să vezi lumea și să Îl cunoști pe Dumnezeu. Numai unul e adevărat. Am venit să îți spun că nu de tine depinde care e adevărat. Dacă ar depinde te-ai fi distrus. Dumnezeu însă nu a dorit distrugerea creațiilor Sale, din moment ce le-a creat pe vecie.  

Comoara lui Dumnezeu

Ascultă povestea fiului risipitor și învață ce e comoara lui Dumnezeu și a ta: Fiul unui tată iubitor a plecat de acasă și a crezut că a risipit totul pe lucruri lipsite de valoare, deși nu le-a înțeles lipsa de valoare la momentul respectiv. I-a fost rușine să se întoarcă la tatăl său, gândindu-se că îl rănise tare. Dar, când a venit acasă, tatăl l-a întâmpinat cu bucurie, pentru că fiul însuși era comoara tatălui său. Nu își dorea altceva. 

Dumnezeu își dorește fiul pentru că Fiul Lui e singura Lui comoară. Tu îți dorești creațiile, așa cum și le dorește și El pe ale Lui. Creațiile tale sunt darul pe care îl faci Sfintei Treimi…Ele nu te părăsesc așa cum nici tu nu ți-ai părăsit Creatorul,  dar ele îți extind creația așa cum S-a extins la tine Dumnezeu. (…) Cum poți atunci, să accepți altceva sau să dai altceva, și să te aștepți la bucurie în schimb? Și ce altceva ți-ai putea dori decât bucurie? Nu te-ai făcut nici pe tine nici funcția ta. Ai luat doar decizia să fii nedemn de ambele lucruri. 

Funcția ta este să sporești comoara lui Dumnezeu creând-o pe a ta. (…) Creația e voia lui Dumnezeu. Voia lui te-a creat să creezi. Voia ta nu a fost creată separată de-a Lui și, de aceea trebuie să voiești cum voiește El. 

Nu există decât o întrebare pe care ar trebui să ți-o pui vreodată: ” Vreau să cunosc Voia TatălUI meu în ce mă privește? “El nu ți-o va ascunde. Mi-a revelat-o mie pentru că I-am cerut-o…Funcția noastră e să lucrăm împreună pentru că nu putem funcționa deloc separați unul de altul. Întreaga putere a Fiului lui Dumnezeu stă în noi toți, și nu într-unul singur. (…) Prin creațiile noastre ne extindem iubirea și sporim astfel bucuria Sfintei Treimi. Tu nu înțelegi acest lucru, pentru că tu, care ești comoara lui Dumnezeu, nu te consideri valoros. Crezând acest lucru nu poți înțelege nimic.

Eu împărtășesc cu Dumnezeu cunoașterea valorii pe care ți-o atribuie. Dăruirea mea față de tine e a Lui, născută din faptul că mă cunosc și Îl cunosc. Nu putem fi despărțiți. Ce a unit Dumnezeu nu poate fi despărțit, iar Dumnezeu și-a unit cu Sine toți Fiii. Călătoria până la Dumnezeu e doar  redeșteptarea capacității de a cunoaște unde ești mereu și ce ești de-a pururi. E o călătorie fără distanță spre un obiectiv veșnic neschimbat. Adevărul poate fi cunoscut doar prin experiență. Nu poate fi descris, nici explicat. Te pot face conștient de condițiile adevărului, dar experiența ține de Dumnezeu. Împreună îi putem satisface condițiile, dar adevărul va miji în mintea ta el singur. 

finish


Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole-Text, Cap.8-“Călătoria înapoi”, pp.124-129 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!


Share Button