lavandă 1

Nu mai plânge, Mi-Tzu-Ko,

Că-n grădină nu mai plouă

Și-n odaia mea cea mică,

Cu parfum de levănțică,

Nu te mai mira de ce —

În rochița ta cea nouă —

Pari a fi raza de soare

Ce-mi dădu buzna-n odaie,

Dornică de-o sărutare

După ploaie!

( Ion Minulescu –  Rânduri pentru Mi-Tzu-Ko)

***

      E iarnă. E vremea fructelor care vin de departe cu iz de soare și aromă de golfuri liniștite. Portocale, lămâi, grapefruit, pomelo… nuci de cocos,  plesnesc de amintirea zilelor scăldate în briza dimineților înviorătoare. Rupte din raiul inocenței, nemângâiate de vântul ce poartă încă parfumul florilor de portocal din livada surată, așteaptă cu speranță să-și desăvârșească menirea pe acest pământ al iubirii veșnice; căci iubire e în mânuța de copil ce se odihnește pe coaja netedă, și-n suflet de mămică ce-și închipuie așa, într-o doară, – cu gândul la sucul dezmierdător și dătător de viață – o poveste cu grapefruit, cocos și … lavandă. 

 

cocotierul-1

“Îmi amintesc mirosul de bine, hainele mele, perna mea; totul mirosea ca tine…a nucă de cocos.” (Anonim)

 

 ***

grapefruit

 

 

Grapefruit, grapefruit…

   Acest fruct a apărut pe pământ cu doar două secole şi jumătate în urmă, ca urmare a unei frumoase poveşti de dragoste între celebrul portocal şi mai puţin cunos­cutul pomelo. Idila s-a desfăşurat în luxuriantele insule Barbados, unde au fost plantate ambele specii, care astfel s-au întâlnit pentru prima oară. A fost – se pare – dragoste la prima vedere, iar din încrucişarea celor doi arbori a rezultat o specie nouă de pom fruc­tifer, nu prea înalt, cu fructe mari, de o culoare variind de la galben aprins la portocaliu-roşiatic. Multă vreme bota­niştii nici nu şi-au dat seama că a apă­rut o nouă specie de pom fructifer, grepfruitul fiind confundat cu o va­rietate de pomelo. Abia prin 1856, un savant a descoperit că, de fapt, grep­fruitul este o nouă specie şi a numit-o ştiinţific Citrus paradisi, adică citri­cele Paradisului. În ciuda numelui, oamenii nu s-au grăbit să guste din acest fruct, gustul său neobiş­nuit, amărui-acrişor-dulce-astringent, fiind contra­riant. Celebritatea a căpă­tat-o abia la începutul ani­lor ’80, când în Statele Uni­te făcea furori o cură de slăbire cu acest fruct. Deja în acei ani, America se confrunta cu o primă epidemie de obezitate, iar grepfruitul a fost arma uti­lizată cu atât de mult succes contra acestui flagel, încât în New York-ul anului 1983 s-a consumat mai mult grepfruit decât roşii, ardei sau castraveţi. Pe urmă, el a fost adoptat de industria alimentară, dar uitat de medici, pentru ca în ultimul deceniu citricele Paradi­su­lui să suscite din nou interes ştiinţific, de data aceasta mult mai puternic şi mai de durată.

O farmacie într-un fruct

   Ei bine, grepfruitul nu este o imensă colecţie de minerale şi de vitamine, aşa cum poate ne-am aştepta. De fapt, el este constituit în proporţie de aproximativ 90% din apă, la care se adaugă doar un pic de potasiu şi vreo patru vitamine. E adevărat, totuşi, că un grep­fruit de 200 de grame asigură necesarul de vitamina C pentru o zi întreagă (la o persoană sănătoasă şi ne-expusă la poluare) şi un sfert din necesarul de vitamina A. În rest, mai conţine doar mici cantităţi din vita­minele B1 şi B5 şi cantităţi infime din alte vitamine din complexul B, vitamina E etc. Şi atunci, de ce creează grepfruitul atâta vâlvă? Pentru că are în com­poziţia sa nişte substanţe prea puţin cunoscute, dar care fac adevărate minuni în organism: zeaxantina, de exemplu, ţine departe bolile oculare şi car­diace, în timp ce naringenina blochează dez­voltarea cancerului, iar spermidina ne men­ţine tinereţea ţesuturilor şi ne măreşte spe­ranţa de viaţă. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, grepfruitul blochează cu încăpăţânare şi efi­cienţă acţiunea a vreo 30 de medicamente chimice, motiv pentru care i-a exasperat pe conducătorii marilor companii farmaceutice, care l-au botezat “încurcă lume”. Aceştia ignoră însă faptul că acest “încurcă lume” poate fi foarte util după tratamentele cu medicamente, fiind un fantastic mijloc de detoxifiere a organismului.

Fragment din “Formula As” nr.1147/2014 – detalii aici .

♥♥♥

 Și acum, cu drag, pentru dimineți fericite,

nectar de iarnă cu grapefruit, cocos, polen și lavandă  

nectar cu cocos și lavandă

Din cinci fructe medii de grapefruit (suc și pulpă),
patru linguri cu polen crud de trandafir sălbatic,
două linguri făină de cocos crudă,
două lingurițe ulei de cocos extravirgin și
1-2 lingurițe cu flori de lavandă uscată, rezultă 1-1,2 l nectar acrișor și parfumat.

     –

      Am contopit în această băuturică, răcoarea nedulce a fructului de grapefruit, fibrele deloc neglijabile cantitativ(40%), proteinele și aroma inconfundabilă din făina de cocos, completată cu succes de uleiul de cocos parfumat și protector pentru inimă. Am adăugat polen crud de trandafir sălbatic – îngerul păzitor al colonului – bogat în lactofermenți, proteine  și enzime, și am rotunjit aroma cu parfumul suav al florilor de lavandă care se combină în mod delicat și surprinzător cu nuca de cocos. Le-am mixat pe toate într-un blender de mare putere iar rezultatul obținut  este inedit ca gust și potrivit pentru a-ți răsfăța trupul până pe la prânz cu o porție zdravănă de sănătate. 


Detalii și observații:

      Atunci când stoarcem suc din portocale, grapefruit sau oricare alt fruct, nu uităm că vom  concentra o cantitate mare de zahăr într-o cantitate relativ mică de suc. De aceea avem grijă să echilibrăm cât putem de bine băutura astfel încât să nu avem de suferit din pricina acestui neajuns, chiar dacă rezultatul este uneori fabulos la gust. De fapt nici nu e prea greu de verificat dacă nectarul preparat are sau nu, o cantitate mare de zahăr, pentru că dacă uneori gustul păcălește, starea de moleșeală și de somnolență care apare după o băutură ce conține o cantitate mare de zahăr nu poate păcăli. Ținem de asemenea seama ca fructele folosite să nu fie agresive pentru stomac, chiar dacă sunt foarte plăcute la gust. Fructul de grapefruit este tolerat bine de stomac spre deosebire de sucul de portocale  sau de măr de exemplu. 

    Dat fiind că băutura rezultată se constituie într-un mic dejun consistent nu numai prin conținut, dar și prin cantitate, avem grijă să n-o consumăm în grabă pentru a nu introduce brusc în “circuit” o cantitate mare de glucide. Fie ne rezervăm ceva timp acasă pentru a ne bucura de ea în liniște, fie o punem într-un termos și o luăm cu noi la birou unde o bem încet într-un interval de timp rezonabil. Nu putem uita că, de regulă, o astfel de băutură realizată pentru două persoane conține în medie 2/2,5 fructe pentru fiecare .

    Noi folosim acest tip de băuturi dimineața de aproape doi ani. Trupurile nostre s-au obișnuit și se simt foarte bine cu ele. Nu avem probleme de sănătate care să ne îngrădească sau să ne limiteze consumul vreunui aliment, ci dimpotrivă, atunci când nu avem posibilitatea să le pregătim, suferim. De aceea, în cazul în care vă hotărâți să încercați această variantă pentru micul dejun, este indicat să folosiți cantități mici la început pe care să le ajustați treptat nevoilor personale. Este obligatoriu să țineți cont și de problemele de sănătate pe care le aveți ( diabet, gastrite, ulcere, etc.) și mai ales de medicamentele pe care le administrați dat fiind faptul că fructul de grapefruit poate interacționa cu unele dintre acestea, cum ar fi de exemplu  anticoncepționalele.

      Aceste băuturi fac parte din experiența noastră personală, o experiență pe care simțim uneori nevoia s-o împărtășim, în speranța că dacă nouă ne este folositoare ar putea fi și altcuiva.

     Cel mai bun indicator pentru felul în care combinăm alimentele este propriul nostru organism, cu condiția să fim îngăduitori, și să ne acordăm timp să-l ascultăm. Combinațiile prezentate sunt realizate cu ce am avut la îndemână la un moment dat în casă, așa că imaginația este cea care a determinat în cea mai mare măsură rezultatul obținut.

Fie să avem parte de băuturi pline de savoare și sănătate, perfect adaptate pentru sufletul și trupul fiecăruia dintre noi!