Caldă și dulce-acrișoară cu dovleac și portocală.

img_2016

      Sunt câteva zile bune de când gerul năpraznic ne strânge în casă iar ceaiul fierbinte a luat cu bucurie locul freshurilor răcoritoare de dinainte de sărbători. Dovleacul galben-auriu rămas stingher pe terasă într-o coșniță de paie dă semne de îngheț, așa că l-am miluit cu atenția mea și, așa mare cum era, l-am curățat de coajă și l-am tocat bucățele. S-a umplut un lighenuș, iar acum mă uit nedumerită la el, căci nu prea am chef să mă aventurez în cine știe ce rețete savante de plăcinte, iar de dovleac copt cu miere și scorțișoară m-am cam săturat. L-am garnisit chiar și cu dulceață de trandafiri și a fost delicios, dar acum vreau altceva. Mă uit în jur după ce am la îndemână ca ingrediente și ustensile și-mi vine în minte o bucurie caldă, dulce-acrișoară cu dovleac și portocală, numai bine asortată cu viscolul de afară. Așa că :

  • am fiert pe baie de abur câteva minute bune bucățile de dovleac – așa, cât să ajungă pentru toți ai casei;
  • le-am mutat în blender și le-am înbălsămat cu ceva coajă rasă de lămâie și portocală, vanilie Bourbon, miere după gust și o lingură cu ulei de cocos extravirgin aromat și cremos;
  • am stors zeama de la 2-3 portocale și am completat până ce bucățille de dovleac au fost înghițite cu totul;
  • am lăsat apoi blenderul să-și facă rostul până ce a rezultat o băutură caldă, cremoasă și fluidă tocmai bună să curgă în căni transparente ca să te poți bucura de culoarea și textura ei.

img_2152      A contribuit din plin la una dintre cele mai frumoase zile de iarnă: cu viscol, ger cum n-a mai fost din copilărie, muzică de suflet ascultată în surdină, pisica torcând fără grijă între pernele de pe canapea și noi, sorbind pe îndelete din băutura caldă și dulce-acrișoară cu dovleac și portocală.dovleac

Share Button

Sorbet de pepene galben

pepene galben 1

      Pentru acest sorbet, dar și pentru altele, și pentru orice tip de înghețată ai dori să faci, ai nevoie de un blender de mare putere și vei folosi programul “ice cream”. Regula generală când utilizezi un blender este să folosești o parte lichid și două părți cuburi înghețate. Dacă blenderul se împotmolește și nu procesează corect poți mări cantitatea de lichid și apoi, pentru că foarte probabil înghețata va fi moale, o mai poți pune la congelator pentru o oră sau cât este nevoie pentru a putea forma cu ajutorul cupei de înghețată rotocoale frumoase, așa cum probabil îți dorești. Sau poate dorești doar un desert parțial înghețat și atunci o lași așa cum iese din blender. Te poți juca cu imaginația cum vrei.

      Așadar, inventivitatea mea într-o zi fierbinte de vară m-a îndemnat să pregătesc următorul desert cu ce aveam la îndemână în casă și am fost mulțumită de ce a ieșit. Așa că dragul meu, am ocolit cutia cu rețete scrise pe hârtiuțe care te scoate pe tine din minți și am scris ordonat aici, să-ți fie la îndemână în orice colț al lumii te-ai afla. Ai nevoie de:

- un pepene galben zemos, gustos și potrivit ca mărime – vei folosi 3/4 din el, restul îl mănânci;

-o jumătate de avocado bine copt;

-zeama de la o lămâie – poate fi galbenă sau poate fi verde și poți folosi și puțină coajă, dacă este ecologică;

-miere după gust sau alt îndulcitor;

      Tai jumătate din pepenele galben bucățele cam de mărimea unui cub de gheață și le pui la congelator să înghețe bine.

      Când pepenele este înghețat și dorești să prepari sorbetul, mixezi mai întâi în blender încă un sfert din pepenele galben la care ai adăugat zeama de lămâie și opțional puțină coajă de lămâie, jumătatea de avocado și îndulcitorul după gust. Adaugi apoi pepenele înghețat și pornești programul “ice cream”. Când este gata, fie pui direct în cupele care de preferință au fost și ele puse la congelator cu ceva vreme înainte, fie faci așa cum am povestit la început.

      Pentru că nu conține suplimentar  niciun strop de apă iar avocado este gras, sorbetul  rezultat va fi aromat și destul de cremos. Dacă îngheață prea tare, scoate-l din congelator și lasă-l puțin în frigider înainte de a-l servi. Cantitatea rezultată îți ajunge din belșug s-o împarți cu prietenii.

finish

Cu drag, și să-ți fie de folos în această vacanță fierbinte!

Share Button

Băuturica de “dis de dimineață”: Grapefruit, cocos și… lavandă.

 

lavandă 1

Nu mai plânge, Mi-Tzu-Ko,

Că-n grădină nu mai plouă

Și-n odaia mea cea mică,

Cu parfum de levănțică,

Nu te mai mira de ce —

În rochița ta cea nouă —

Pari a fi raza de soare

Ce-mi dădu buzna-n odaie,

Dornică de-o sărutare

După ploaie!

( Ion Minulescu –  Rânduri pentru Mi-Tzu-Ko)

***

      E iarnă. E vremea fructelor care vin de departe cu iz de soare și aromă de golfuri liniștite. Portocale, lămâi, grapefruit, pomelo… nuci de cocos,  plesnesc de amintirea zilelor scăldate în briza dimineților înviorătoare. Rupte din raiul inocenței, nemângâiate de vântul ce poartă încă parfumul florilor de portocal din livada surată, așteaptă cu speranță să-și desăvârșească menirea pe acest pământ al iubirii veșnice; căci iubire e în mânuța de copil ce se odihnește pe coaja netedă, și-n suflet de mămică ce-și închipuie așa, într-o doară, – cu gândul la sucul dezmierdător și dătător de viață – o poveste cu grapefruit, cocos și … lavandă. 

 

cocotierul-1

“Îmi amintesc mirosul de bine, hainele mele, perna mea; totul mirosea ca tine…a nucă de cocos.” (Anonim)

 

 ***

grapefruit

 

 

Grapefruit, grapefruit…

   Acest fruct a apărut pe pământ cu doar două secole şi jumătate în urmă, ca urmare a unei frumoase poveşti de dragoste între celebrul portocal şi mai puţin cunos­cutul pomelo. Idila s-a desfăşurat în luxuriantele insule Barbados, unde au fost plantate ambele specii, care astfel s-au întâlnit pentru prima oară. A fost – se pare – dragoste la prima vedere, iar din încrucişarea celor doi arbori a rezultat o specie nouă de pom fruc­tifer, nu prea înalt, cu fructe mari, de o culoare variind de la galben aprins la portocaliu-roşiatic. Multă vreme bota­niştii nici nu şi-au dat seama că a apă­rut o nouă specie de pom fructifer, grepfruitul fiind confundat cu o va­rietate de pomelo. Abia prin 1856, un savant a descoperit că, de fapt, grep­fruitul este o nouă specie şi a numit-o ştiinţific Citrus paradisi, adică citri­cele Paradisului. În ciuda numelui, oamenii nu s-au grăbit să guste din acest fruct, gustul său neobiş­nuit, amărui-acrişor-dulce-astringent, fiind contra­riant. Celebritatea a căpă­tat-o abia la începutul ani­lor ’80, când în Statele Uni­te făcea furori o cură de slăbire cu acest fruct. Deja în acei ani, America se confrunta cu o primă epidemie de obezitate, iar grepfruitul a fost arma uti­lizată cu atât de mult succes contra acestui flagel, încât în New York-ul anului 1983 s-a consumat mai mult grepfruit decât roşii, ardei sau castraveţi. Pe urmă, el a fost adoptat de industria alimentară, dar uitat de medici, pentru ca în ultimul deceniu citricele Paradi­su­lui să suscite din nou interes ştiinţific, de data aceasta mult mai puternic şi mai de durată.

-

O farmacie într-un fruct

   Ei bine, grepfruitul nu este o imensă colecţie de minerale şi de vitamine, aşa cum poate ne-am aştepta. De fapt, el este constituit în proporţie de aproximativ 90% din apă, la care se adaugă doar un pic de potasiu şi vreo patru vitamine. E adevărat, totuşi, că un grep­fruit de 200 de grame asigură necesarul de vitamina C pentru o zi întreagă (la o persoană sănătoasă şi ne-expusă la poluare) şi un sfert din necesarul de vitamina A. În rest, mai conţine doar mici cantităţi din vita­minele B1 şi B5 şi cantităţi infime din alte vitamine din complexul B, vitamina E etc. Şi atunci, de ce creează grepfruitul atâta vâlvă? Pentru că are în com­poziţia sa nişte substanţe prea puţin cunoscute, dar care fac adevărate minuni în organism: zeaxantina, de exemplu, ţine departe bolile oculare şi car­diace, în timp ce naringenina blochează dez­voltarea cancerului, iar spermidina ne men­ţine tinereţea ţesuturilor şi ne măreşte spe­ranţa de viaţă. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, grepfruitul blochează cu încăpăţânare şi efi­cienţă acţiunea a vreo 30 de medicamente chimice, motiv pentru care i-a exasperat pe conducătorii marilor companii farmaceutice, care l-au botezat “încurcă lume”. Aceştia ignoră însă faptul că acest “încurcă lume” poate fi foarte util după tratamentele cu medicamente, fiind un fantastic mijloc de detoxifiere a organismului.

Fragment din “Formula As” nr.1147/2014 – detalii aici .

♥♥♥

 Și acum, cu drag, pentru dimineți fericite,

nectar de iarnă cu grapefruit, cocos, polen și lavandă  

nectar cu cocos și lavandă

Din cinci fructe medii de grapefruit (suc și pulpă),
patru linguri cu polen crud de trandafir sălbatic,
două linguri făină de cocos crudă,
două lingurițe ulei de cocos extravirgin și
1-2 lingurițe cu flori de lavandă uscată, rezultă 1-1,2 l nectar acrișor și parfumat.

     -

      Am contopit în această băuturică, răcoarea nedulce a fructului de grapefruit, fibrele deloc neglijabile cantitativ(40%), proteinele și aroma inconfundabilă din făina de cocos, completată cu succes de uleiul de cocos parfumat și protector pentru inimă. Am adăugat polen crud de trandafir sălbatic – îngerul păzitor al colonului – bogat în lactofermenți, proteine  și enzime, și am rotunjit aroma cu parfumul suav al florilor de lavandă care se combină în mod delicat și surprinzător cu nuca de cocos. Le-am mixat pe toate într-un blender de mare putere iar rezultatul obținut  este inedit ca gust și potrivit pentru a-ți răsfăța trupul până pe la prânz cu o porție zdravănă de sănătate. 


Detalii și observații:

      Atunci când stoarcem suc din portocale, grapefruit sau oricare alt fruct, nu uităm că vom  concentra o cantitate mare de zahăr într-o cantitate relativ mică de suc. De aceea avem grijă să echilibrăm cât putem de bine băutura astfel încât să nu avem de suferit din pricina acestui neajuns, chiar dacă rezultatul este uneori fabulos la gust. De fapt nici nu e prea greu de verificat dacă nectarul preparat are sau nu, o cantitate mare de zahăr, pentru că dacă uneori gustul păcălește, starea de moleșeală și de somnolență care apare după o băutură ce conține o cantitate mare de zahăr nu poate păcăli. Ținem de asemenea seama ca fructele folosite să nu fie agresive pentru stomac, chiar dacă sunt foarte plăcute la gust. Fructul de grapefruit este tolerat bine de stomac spre deosebire de sucul de portocale  sau de măr de exemplu. 

    Dat fiind că băutura rezultată se constituie într-un mic dejun consistent nu numai prin conținut, dar și prin cantitate, avem grijă să n-o consumăm în grabă pentru a nu introduce brusc în “circuit” o cantitate mare de glucide. Fie ne rezervăm ceva timp acasă pentru a ne bucura de ea în liniște, fie o punem într-un termos și o luăm cu noi la birou unde o bem încet într-un interval de timp rezonabil. Nu putem uita că, de regulă, o astfel de băutură realizată pentru două persoane conține în medie 2/2,5 fructe pentru fiecare .

    Noi folosim acest tip de băuturi dimineața de aproape doi ani. Trupurile nostre s-au obișnuit și se simt foarte bine cu ele. Nu avem probleme de sănătate care să ne îngrădească sau să ne limiteze consumul vreunui aliment, ci dimpotrivă, atunci când nu avem posibilitatea să le pregătim, suferim. De aceea, în cazul în care vă hotărâți să încercați această variantă pentru micul dejun, este indicat să folosiți cantități mici la început pe care să le ajustați treptat nevoilor personale. Este obligatoriu să țineți cont și de problemele de sănătate pe care le aveți ( diabet, gastrite, ulcere, etc.) și mai ales de medicamentele pe care le administrați dat fiind faptul că fructul de grapefruit poate interacționa cu unele dintre acestea, cum ar fi de exemplu  anticoncepționalele.

      Aceste băuturi fac parte din experiența noastră personală, o experiență pe care simțim uneori nevoia s-o împărtășim, în speranța că dacă nouă ne este folositoare ar putea fi și altcuiva.

     Cel mai bun indicator pentru felul în care combinăm alimentele este propriul nostru organism, cu condiția să fim îngăduitori, și să ne acordăm timp să-l ascultăm. Combinațiile prezentate sunt realizate cu ce am avut la îndemână la un moment dat în casă, așa că imaginația este cea care a determinat în cea mai mare măsură rezultatul obținut.

Fie să avem parte de băuturi pline de savoare și sănătate, perfect adaptate pentru sufletul și trupul fiecăruia dintre noi!


 

Share Button

Rondele cu fulgi de ovăz, cocos și nuci

rondele 2

   E vremea să așezăm în sipetul cu amintiri deliciile tradiționale ale sărbătorilor și să revenim la hrana dătătoare de viață mai mult decât dătătoare de plăcere, fără a trece însă în austeritate și fără a simți ca o povară perioada de refacere a trupului după răsfățul culinar din perioada sărbătorilor Crăciunului.

   Ca de obicei, cu ce am în casă, încropesc la repezeală ceva hrănitor care să completeze sucurile de dimineață sau să îndulcească după-amiezile petrecute la birou, când foamea dă târcoale, iar pofta de ceva dulce e mai aprigă ca oricând. 

   Îmi sunt recunoascătoare că înainte de sărbători am făcut aprovizionarea cu ingrediente sănătoase, anticipând momentul în care am să permit frigiderului să-și tragă și el sufletul după primăvara crăciunească de anul trecut, în care a muncit din greu.

   Așa s-au născut astăzi aceste rondele foarte consistente, în stil raw vegan, inspirate de batoanele cu fulgi de ovăz “sănătoase” pe care le-am cumpărat la un moment dat de la un magazin naturist.

***

Ingrediente:

  • fulgi de ovăz – 250 g;
  • nuci – cam tot atât;
  • făină crudă de cocos – două linguri;
  • fulgi de cocos – două/trei linguri;
  • ulei de cocos extravirgin – 2 linguri (topit la temperatură mică, fără să se încălzească decât până la temperatura corpului) ;
  • miere brută, nefiltrată – 2 linguri;
  • un praf de sare;

      Fulgii de ovăz și nucile le-am măcinat mare în blender. Am amestecat apoi într-un castron toate ingredientele. Compoziția a fost foarte sfărâmicioasă, asemănătoare aluatului de tartă. Ingredientele de mai sus au fost suficiente însă pentru a permite compoziției să rămână compactă după modelare. Mierea împreună cu uleiul din nuci și din cocos sunt singurii lianți ai acestui aluat. Nu trebuie pusă apă. Mai degrabă se ajustează cantitatea de făină sau de fulgi de cocos, pentru a permite compoziției să rămână legată.

   Am folosit pentru modelare inele culinare cu diamerul de aprox. 6 cm. Compoziția am așezat-o cu grijă în inele, am presat-o bine cu degetele, am scos inelele, și am pus apoi rondelele la rece. Uleiul de cocos s-a întărit, iar rondele au devenit mai ferme. Au rezultat 10 rondele cu grosimea de aproximativ un centimetru. Sunt foarte sățioase, așa că o singură bucată este suficientă pentru o gustare.

      Mă găndesc ca data viitoare să înlocuiesc nucile cu migdale și câțiva sâmburi de caise.

***

      De ce am ales făina de cocos pentru a o adăuga în compoziție: pentru că are o catitate foarte mică de carbohidrați (17,8%), o cantitate mare de proteine ( 20%) și o cantitate și mai mare de fibre ( 40% !!!). Valorile diferă puțin de la produs la produs dar nu în limite mari.  Este un ingredient cu o aromă excelentă, pe care nu ezit să-l folosesc ori de câte ori am ocazia, în băuturi, sau în deserturi crude. Este foarte spornică și datorită cantității mari de fibre absoarbe o mare cantitate de lichid. 

făină de cocos

♥♥♥

Cu drag !

Share Button

Valahia pe sub munți – cum se face pâinea la olteni ( și stea din cozonac cu Nuttela)

poză 2

 

   ***

   De unde mă uit eu, de pe fundul cratiței, Gorj, Vâlcea, Argeș, Dâmbovița, Prahova, Buzău sunt tot una: dealuri mai mult, ceva munți, sate fără sfârșit – niciodată nu știi când începe unul și când se termină altul – păduri, livezi și podgorii uriașe, nenumărate grădini de casă, o foială incredibilă de animale, de copii, de mașini, de căruțe.

     ***

      Așa sunt încă satele de pe malurile Olăneștiului, de la poalele Cheii, sau ceva mai încolo, spre Horezu, satele de pe cursul vijelios al Bistriței sau satele amestecate de români și țigani prin care treci uimit în drum spre Vârful lui Roman. Dar așa este și Vlădeștiul, aflat la o zvârlitură de băț de Rm. Vâlcea cu satele lui răsfirate pe te miri ce culmi și povârnișuri de dealuri gata parcă în orice moment s-o ia la vale.

buila3

Casă veche în Buila

  

Manastirea-Frasinei-Muereasca

Mănăstirea Frăsinei în Muereasca

       Prin Fundătura, acolo unde nu știi unde începe sau unde se termină pădurea sau poate prin cătunul Valea Ursului, sau poate pe la Muereasca,  a găsit-o Radu Anton Roman pe “Văduva” – femeia care i-a împărtășit taina făcutului de pâine pe aceste meleaguri:

      “Făcutul pâinii” sau al colacilor (act complementar sacrificiului de animale) marchează, de fapt, intrarea în sărbătoare, purificând începutul perioadei prin valențe rituale ale aluatului și solemnizând timpul sărbătoresc prin prezența pâinii. Faza de pregătire a preparării pâinii este marcată de acte obligatorii – femeia trebuie să respecte cu câteva zile înainte interdicții sexuale și alimentare (să țină post), trebuie să se spele, să-și schimbe cămașa și, mai ales, acoperitoarea capului. Prima fază a transformării făinii în pâine, cernutul, respectă reguli specifice unui act ritual: el trebuie să se realizeze dimineața în zori, “pe nemâncate”, în deplină tăcere. Aceleași reguli privind timpul ritual ( zorii),  starea de puritate precum și un anumit comportament se impun și pentru aducerea apei necesare – apă care numai în aceste condiții capătă valoare magico-ritualică: “apa neîncepută” ( uneori “apa neîncepută” este înlocuită cu rouă). Adăugarea sării, personificată în unele credințe populare ca “mama lui Dumnezeu” sau sfântă ( numită sfânta dreptate), este de natură să mărească puterile magico-ritualeale pâinii. Nu mai puțin semnificativă este adăugarea fermentului. Simbol al forței vitale, prin care aluatul capătă viață, “răsare”, “înflorește”, “crește”, fermentul învie coca – ea “dospește”, devine “vie”. Coca reia, astfel, drumul grăuntelui semănat care răsare, înflorește, crește, ființă vie a cărei dezvoltare este urmărită cu atenție de cultivator.

  • Drojdia se desface în apă caldă. Se presupune că ați pierdut boțul de plămădeală de la frământatul trecut. Eu l-am păstrat, așa că l-am folosit. Păstrez și hrănesc  maiaua pentru pâinea gustoasă de data viitoare;( detalii aici  și http://milenaelenapopescu.blogspot.com/2014/04/dor-de-paine.html
  • Se cerne făina, în caz că ați procurat-o de la moara din sat și mai are prin ea vreun fir de ață de la sac;
  • În mijloc se face groapă, se pune zeama de drojdie sau maiaua înmuiată, se mai pune sare, chimen și se frământă;
  • Se tot adaugă apă caldă sau zer, până se face un aluat potrivit de moale și se lasă să crească un ceas sau mai mult, la loc cald, acoperit cu un ștergar;
  • Se rotunjesc pâinici, alungite sau rotunde – cum vă place – se tăvălesc prin făină și se pun în tavă presărată cu făină din belșug;
  • În cuptor potrivit de cald se lasă o jumătate de ceas, se scot, se crestează, se ung cu apă sau cu ou, și se pun la loc, până se rumenește bine coaja (40-60 minute);

Se crede că pâinea plămădită de o femeie de un naturel iute dospește foarte bine; de o femeie flegmatică, însă nu așa de bine. (Gorovei)

Taină: Pâinea se lasă să se răcească încet, la cald, altfel devine cleioasă.

Sursa: Radu Anton Roman , ” Poveștile bucătăriei românești”- Vol. 2

crăciun fericit

 

         PS: Pentru că tot e vremea sărbătorilor, a steluțelor și a cozonacilor, variațiuni pe aceeași temă: o stea de cozonac, înainte și după ce am copt-o. Foarte ingenioasă, este ușor de convertit din stea în floare astfel încât să poată fi adaptată în funcție de sezon.

      Cu siguranță va deveni cozonacul favorit de aici înainte, ispititor pentru cei trecuți de-o vârstă, cărora crema de ciocolată nu prea le pică bine pe ici pe colo, și râvnit de cei mai mici, nepăsători la dojana celor mari care “știu ce vorbesc”, dar nu ezită să se supună și să supună  pe toți cei din preajmă ispitei  dulci ciocolatii.

♥♥♥

cozonac stea

cozonac stea 1

 

Detalii despre cum se realizează în filmul de mai jos:

      Pentru situația nefericită în care filmul dispare, e bine de știut că am realizat un aluat de cozonac din 500 g de făină din care am întins cinci foi subțiri cu diametrul aproximativ egal cu cel al tăvii în care l-am copt ( aprox.28 cm). Am întins Nutella pe fiecare foaie, pe măsură ce le-am suprapus.

       Am marcat cu muchia tăvii “tortul” format și am decupat de jur împrejur marginile neregulate formate din surplusul de aluat. Foaia de deasupra am marcat-o în centru cu un pahar de aprox. 7 cm, fără să străpung aluatul. De jur împrejur am tăiat 12 “petale” pe care le-am răsucit ușor de două ori, două câte două, în sens opus una alteia, astfel încât să se formeze o stea. Am uns cozonacul cu ou și l-am copt în cuptorul încins în prealabil la 180 grade.

Share Button

Pastă de avocado cu pătrunjel

avocado cu pătrunjel

 

 

        Mi-ar fi plăcut mie să fie mai degrabă pastă de pătrunjel cu avocado, dar pentru că nu am mâncat-o singură a trebuit să fac un compromis, așa că am pregătit pastă de avocado cu o mână zdravănă de pătrunjel. Am ales să folosesc pătrunjelul nu doar ca un simplu condiment, pentru că pătrunjelul este mult mai mult decât atât – este un aliment bogat în calciu și fier, care în combinație cu avocado, foarte bogat în  grăsimi bune, ne oferă tot ce avem nevoie pentru o cină ușoară, sănătoasă dar și consistentă în același timp. 

        Așadar, ad-hoc – pentru că așa se pregătesc de regulă mesele pe bază de hrană vie –  cu ce aveam prin frigider și cu ce mai exista prin grădină, cu ce mai știam din alte rețete, fără un consum exagerat de timp și energie, am pasat  cu un blender de mână ( tocător)  ingredientele de mai jos:

  • 2 avocado bine copți
  • un snop de pătrunjel proaspăt
  • o linguriță semințe de pin
  • 6 căței mici de usturoi
  • zeamă de lămâie 
  • sare

      A rezultat o pastă densă, bună de pus pe pâine, pe care am mâncat-o cu felii de roșii românești, cu miez ca de pepene roșu – printre ultimele care se mai găsesc prin grădinile oamenilor. Rămâne doar să alegem cu grijă pâinea.

      În ce privește cantitatea de pătrunjel, usturoi, lămâie, se alege după gustul fiecăruia. Doar la semințele de pin trebuie să avem grijă, pentru că mai mult de o lingurință poate să aducă pastei o tentă amăruie, deranjantă.

  •       Mai multe despre pătrunjel aici: 

http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/patrunjelul-petroselinum-crispum-11843817/ 

( și rețineți că o legătură de pătrunjel furnizează proteine cât două ouă !!! – conform  informațiilor  de pe acest site)

  •      Mai multe espre avocado aici:

 http://www.nutritionistcluj.ro/alimente-comentate/avocado-prieten-sau-dusman/

Cu drag…

    

      

Share Button

Batoane cu proteină de cânepă.

 

batoane cu cânepă

      Pentru micul dejun sau pentru gustare, aceste batoane mi-au plăcut. Le-am realizat după mai multe încercări, și după ce am cumpărat de mai multe ori, fel de fel de batoane foarte scumpe și care nu mi s-au părut de fiecare dată grozave. Nici acestea nu sunt ieftine dată fiind calitatea ingredientelor,  dar cantitatea și raportul calitate –  preț, justifică efortul. Sunt suficiente pentru o săptămână ținând cont de faptul că sunt foarte nutritive, sățioase, și nu pot fi consumate multe odată.

Pot fi mâncare singure, sau alături de un pahar cu lapte de migdale aromat cu vanilie.

  • 500 g cereale integrale asortate pentru mic dejun ( grâu, orz, ovăz, secară)
  • 5 linguri semițe integrale de susan;
  • 150 g nuci pecan;
  • 150g migdale nedecojite ( Eu am folosit cal.II pentru că am descoperit că sunt mult mai gustoase decât cele cal. I)
  • 50 g unt de cacao extravirgin ( nu cosmetic, nu rafinat)
  • 3 linguri pulbere de cacao crudă ;
  • 3 linguri pulbere de carob;
  • 3 linguri proteină din cânepă;
  • un plic cu fructe deshidratate asortate sau alte fructe uscate care sunt la îndemână. Se pun în cantitatea dorită având rol de îndulcitor și de liant.
  • coajă de portocală confiată, ecologică;
  • un praf de sare;
  • miere sau alt îndulcitor după gust, dacă mai este cazul;
  • puțină apă caldă;

♦ Cerealele se macină în blender cât se poate de fin. La fel semințele de susan și migdalele. Mie mi-a plăcut ca nucile pecan să rămână mai mari, așa că le-am măcinat separat. Bineînțeles că pot fi folosite și nuci românești, și probabil că data viitoare le voi folosi.

♦ Fructele se mărunțesc după cum îți place, și în funcție de aparatura pe care o ai la dispoziție în bucătărie. Fiind lipicioase se prelucrează mai greu decât cerealele sau semințele. În ceea ce privește coaja de portocală, eu am avut-o în borcănele, tăiată cubulețe, și n-am umblat la ea pentru că e plăcut să găsești în baton câte o bucățică întreagă.

♦ Untul de cacao se topește ușor până la temperatura degetului pe baie de apă. E păcat să-i strici proprietățile printr-o încălzire excesivă, așa că ai grjă!!! Este păcat de asemenea de bani și de efortul pe care l-ai depus pentru a-l procura. Atunci când batoanele se vor răci, acest unt va ajuta foarte bine la întărirea lor.  Își vor păstra însă foarte bine forma și la temperatura camerei, și vor fi ușor de transportat într-o cutiuță, fără să se deterioreze. 

♦ Ingredientele se amestecă bine adăugând puțină apa caldă pentru a umezi și omogeniza compoziția. Important este ca în final, după ce amesteci totul, să rezulte o compoziție tare, dar suficient de legată pentru a putea fi modelată. Mai bine o modelezi mai greu dar batoanele vor fi ferme decât să pui apă prea multă iar batoanele să iasă prea moi. Aici trebuie avută puțină grijă.

♦ Cel mai ușor este să așezi compoziția între două folii alimentare și apoi să o întinzi cu sucitorul în grosime de aproximativ un centimetru. Se taie cu un cuțit cu marginea ondulată, în formele pe care le dorești. 

Dacă te încumeți să le pregătiți sper să-ți placă, și să îți ofere o variantă sănătoasă de mic dejun într-o dimineață grăbită sau somnoroasă, în care nu prea ai chef de nimic.

Cu drag…  

Share Button

Băuturica de dis de dimineață: pepene galben și semințe de cânepă

cânepa

  • pepene galeben cubulețe până se umple blenderul la nivelul de 1L;
  • 2-3 linguri cu vârf semințe de cânepă;
  • 2-3 linguri cu vârf polen crud;
  • 2 cm rădăcină de ghimbir feliuțe;
  • sirop din muguri de brad și miere, sau miere după gust;
  • apă pentru completare până la nivelul de 1L;

   Se mixează în blender până se obține un nectar fin. Băut încet, fără grabă, este suficient ca mic dejun pentru două persoane, mai ales dacă pe stomacul gol am beneficiat și de porția de 50-60 ml de suc din iarbă de grâu. Poate părea insuficient pentru cine nu este obișnuit, dar te asigur că este o alegere mult mai bună decât un bol cu cereale cu lapte sau două ouă ochiuri, cu șuncă și o felie de pâine.

   Gustarea formată dintr-un fruct și o mână de nuci crude ( migdale, alune, nuci, …), sau 1-2 batoane cu cereale integrale (nu expandate și fără alte adaosuri ) va completa în mod fericit prima parte a zilei până la masa de prânz. Batoanele “Nutribon” de exemplu, făcute după o rețetă recomandată de Prof. Univ. Dr. Nicolae Hâncu, sunt și accesibile ca preț, sunt și bune ( detalii aici )

 De ce am ales cânepa !!! ( detalii aici )

    100 g din acest superaliment conțin :

  • Proteine : 31g
  • Fier : 10 mg
  • Fosfor : 1480 mg
  • Magneziu : 630 mg
  • Omega 3: 9,3 g
  • Omega 6: 27,9 g  (  în raportul optim Omega 3-Omega 6 de 1:3 )

 Sunt recomandate 30 g semințe cânepă /zi . 

Din cele trei linguri obținem 60g ( o lingură cu vârf are 20 g), adică 30 g/persoană. Beneficiem astfel la prima oră a dimineții numai din cânepă de:

  • 9,3 g proteină,  la care în funcție de tipul de polen ales se mai adaugă în medie încă 6 g . Total 15 g proteină, în condițiile în care necesarul mediu la un consum de 2000 kcal este 50g proteină/zi.
  • 3 mg Fier  –  necesarul zilnic pentru un adult este între 2 și 5 mg.
  • 444 mg Fosfor – necesarul zilnic pentru un adult : 1000 mg
  • 189 mg Magneziu – necesarul zilnic pentru un adult: între 300 și 500 mg.

   Ține cont de toate celelalte elemente nutritive din polen, cum ar fi de exemplu lactofermenții, care reglează excelent tranzitul intestinal, substanțele de tip flavonoid, vitamina E, prezentă și în cânepă, și în polen, și care împreună, pot aduce un aport de 10 mg Vit E, necesarul zilnic fiind de aproximativ 12 mg.

    Ține de asemenea cont că dacă ți-ați servit porția de suc din iarbă de grâu, ai beneficiat  deja de o doză importantă de enzime, minerale și vitamine de cea mai înaltă calitate și de un foarte puternic detoxifiant și alcalinizant.

   Așa că nu cred să existe un start mai bun pentru o zi,  decât aceste adevărate elixire pentru sănătate și vitalitate. Ne simțim ușori, hidratați și energizați.

finish


 

 

 

 

 

 

Share Button