Curs de miracole:190 – Aleg bucuria lui Dumnezeu în loc de durere.

durere:bucurie

Durerea e o perspectivă greșită. Când o resimți sub orice formă, e o dovadă de autoamăgire. Nu e deloc un fapt. Și nu ia nicio formă care nu va dispărea dacă o vezi cum trebuie. (…)

       -

E un coșmar cum că ai fost abandonat de o veșnică Iubire, care nu și-ar putea părăsi Fiul pe care l-a creat din iubire. Durerea e un indiciu că iluziile domnesc în locul adevărului. Dacă Dumnezeu este real, nu există durere. Dacă durerea este reală, nu există Dumnezeu. Ea demonstrează că Dumnezeu este negat, confundat cu frica, perceput ca nebun și văzut ca trădător Lui Însuși.(…) Iar frica, negând iubirea și folosind durerea să demonstreze că Dumnezeu e mort, a arătat că moartea e triumfătoare asupra vieții. Trupul e Fiul lui Dumnezeu, stricăcios în moarte…

-

Pace unor asemenea prostii!

-

Numai gândurile tale îți cauzează durere. Nimic din afara minții tale nu te poate răni sau leza în  niciun fel. Nu există cauză dincolo de tine care să se poată abate asupra ta să te oprime. Nimeni în afară de tine nu te afectează. Nu există nimic în lume care să aibă puterea de-a te face bolnav sau trist, slab sau plăpând. Dar tu ai puterea să domini toate lucrurile pe care le vezi recunoscând pur și simplu ce ești.

-

Sfântul meu frate, gândește-te puțin la următorul lucru: lumea pe care o vezi nu face nimic. Nu are nicidecum efecte. Ci reprezintă pur și simplu ce gândești. Și se va schimba complet când optezi să îți schimbi mentalitatea și alegi bucuria lui Dumnezeu drept ceea ce vrei cu adevărat. Sinele tău radiază în această bucurie sfântă, neschimbat, neschimbător și de neschimbat, în vecii vecilor. Chiar vrei să refuzi unui colțișor al minții tale propria lui moștenire și să îl ții pe post de spital pentru durere, un loc nesănătos, unde făpturile trebuie să vină, în final, să moară?

-

Lumea poate să pară că îți cauzează durere. Și totuși, lumea, fără cauză fiind, nu are puterea de-a cauza. Efect fiind, nu poate produce efecte. Iluzie fiind, e ceea ce dorești. Dorințele tale deșarte reprezintă durerile ei.

-

Durerea e gândul de rău luând formă și făcând ravagii în sfântă mintea ta. (…) În durere, frica pare să trimfe asupra iubirii, iar timpul să înlocuiască veșnicia și Cerul.  Iar lumea devine un loc plin de cruzime și amărăciune, unde domină întristarea, și micile bucurii cedează în fața atacului crâncen al durerii crunte ce așteaptă să nefericească toată bucuria.

-

Depune-ți armele și intră fără apărare în locul tihnit în care pacea Cerului potolește lucrurile toate, în sfârșit. Depune-ți toate gândurile de primejdie și frică. Nu lăsa să intre cu tine niciun atac. Depune-ți sabia nemiloasă a judecății pe care o ții la propriul gât… Aici vei înțelege că nu există durere. Aici îți aparține bucuria lui Dumnezeu. Azi e ziua în care ți-e dat să înțelegi lecția care conține toată puterea mântuirii. Iat-o: durerea e iluzie; bucuria, realitate. Durerea e doar somn; bucuria este deșteptare. Durerea e amăgire; doar bucuria este adevăr.

( Curs de miracole: Lecția 190-fragmente )

      Acum, retrage-te  în Sinele tău și du cu tine ideea zilei după metoda deja bine cunoscută descrisă la subsol.

***

      Să presupunem însă, că ai nimerit cu totul întâmplător aici, și nu ai parcurs nici cele 189 de lecții de până acum din Curs de miracole, și nu ai citit nici Textul. Fragmentele de mai sus sunt frumoase și motivante, dar fără o minte antrenată, greu de crezut că poți de unul singur să transformi durerea în bucurie și pace în intervalele de timp alocate practicii zilnice, așa cum cere lecția. Mă gândesc, de aceea, la un exercițiu de creare a unei ancore pozitive preluat din programarea neuro-lingvistică, și aș alege ca situație dureroasă atacul de panică pe care ne propunem să-l ținem sub control și apoi să-l eliminăm treptat. Soluția propusă este una reală, aplicată la o situație de viață reală.

     Așadar, durerea este o perspectivă greșită. Numai gândurile născute în propriile noastre minți pot crea durere. Uneori gândurile pot porni de la o amintire dureroasă, o situație de viață trăită cândva, sau pot veni de nicăieri, fără a avea aparent o cauză anume.

         Să înțelegem întâi cum se produce ancorarea și ce este o ancoră.

ancoră

(Pictură de Nata Gradinari)

      Ancorarea este un proces desfășurat în timp prin care  un stimul intern sau extern, cunoscut sau nu, creează un mecanism capabil să declanșeze automat, în anumite situații, anumite reacții ( în cazul de față atacul de panică).

      Stimulii pot fi, așa cum spuneam, situații de viață unice trăite intens  la nivel emoțional în trecut, cunoscute, sau pot fi situații repetate însoțite de emoții scăzute ca intensitate, de care nu suntem conștienți, dar care produc silențios ancore ce se fixează la întâmplare. În fiecare zi reacționăm la oameni, evenimente, informații, sunete, muzică, reclame, voci, obiecte, care în timp construiesc ancore pozitive sau negative, cărora nu le dăm importanță. Cu toate acestea, ancorele sunt veșnice și odată fixate ne conduc viața la nesfârșit. Libertatea emoțională constă în a deveni conștienți de ancorele pe care le avem și a alege să le activăm numai pe acelea care ne sunt benefice.

      Un miros, o aromă, un obiect, un sunet, o imagine, o reclamă, un cuvânt, o floare, o manifestare fizică cu totul nevinovată cum ar fi o tresărire a inimii, sau o durere trecătoare de cap, oricare dintre ele ne pot arunca în infernul durerii sau în paradisul bucuriei.

      Cum înlocuim o ancoră negativă cu una pozitivă? Deși cel mai potrivit este ca acest lucru să se facă în cadrul unei ședințe de coaching/NLP unde există îndrumarea necesară și sunt urmați toți pașii necesari, fiecare poate să-și creeze singur o ancoră atunci când simte că are nevoie de ea.

      Să zicem că dorim să înlocuim atacul de panică ( ancora negativă) cu o stare de liniște și pace ( ancora pozitivă).

      În cazul de față, atacul de panică este însoțit de frică, disperare, senzație de sufocare, palpitații, tremur, senzația că moartea este iminentă,  urmate apoi de senzații de căldură și frig. Desigur, totul durează numai câteva minute care par o veșnicie și produc o cruntă suferință persoanei în cauză și celor dragi. După ce totul reintră în normal, în mod constant, se înfiripă sentimentul de vinovăție. Originea acestor atacuri este bănuită, dar cauzele ce le declanșează la mulți ani după trăirea situației perturbatoare scapă controlului conștient.

      Dacă analizăm puțin emoțiile ce însoțesc aceste atacuri prin prisma hărții conștiinței pe care a documentat-o Dr. David Hawkins, observăm următoarele:

      Nivelul de energie al câmpului conștiinței corespunzător vinovăției este 30, al disperării 50, al durerii și suferinței 75, iar frica ajunge la 100. Toate sunt energii negative, aflate pe hartă sub pragul critic al curajului, căruia îi corespunde nivelul energetic 200.

      Am stabilit ca obiectiv să construim o ancoră pozitivă care să ne conducă către liniște și pace sufletească. Pe harta conștiinței nivelul de energie corespunzărtor păcii și invulnerabilității este 600, cu mult mai mare decât cel al fricii, și cu mult mai puternic.

      Întrucât saltul de la frică la pace a fost considerat în cazul de față uriaș, persoana a decis că dorește să ajungă treptat la pace, alegând curajul, acceptarea și disponibilitatea  ca stări intermediare. Am ales atunci, ancorarea prin înlănțuire și am procedat – pe scurt – în felul următor:

1. Persoana a retrăit integral un atac de panică de intensitate medie, astfel încât pe timpul ședinței emoțiile generate să poată fi ținute sub control. Au fost readuse în memorie contextul, persoanele ce erau de față, reacțiile lor, tonurile vocilor, cuvintele, gesturile, senzațiile trăite la nivelul corpului,  etc.

2. Prima ancoră intermediară:

După o scurtă pauză în care s-a revenit în “aici și acum”, persoana și-a amintit și a retrăit timp de câteva minute la maxim și în cele mai mici amănunte o situație din viața ei în care și-a manifestat din plin și cu rezultate foarte bune, curajul.  ca și la prima etapă, s-a ținut seama de toate emoțiile trăite în acea situație, s-au readus în memorie sunete, voci ale persoanelor prezente, reacțiile lor, mirosuri, atingeri dacă au existat, emoții și mai ales curajul: cum a apărut, cum s-a amplificat, care au fost emoțiile și deciziile pe care le-a generat, etc. 

3.A doua ancoră intermediară:

A doua ancoră intermediară pe care și-a ales-o, disponibilitatea, a fost menită să o aducă în situația de a fi dispusă să facă schimbarea. Deși, încă destul de îndepărtată ca nivel energetic de cel al păcii, a considerat că este o alegere potrivită, care poate să o ajute să-și atingă obiectivul final. Așa că am ghidat-o să retrăiască o situație de viață în care și-a manifestat pe deplin disponibilitatea pentru schimbare, fără să judece și fără să lupte cu situația pe care la momentul respectiv a trăit-o și a decis s-o schimbe.

4.A treia ancoră intermediară:

După o scurtă pauză de câteva minute,a fost construită cea de-a treia ancoră, ghidând persoana să retrăiască cu intensitate maximă o situație de deplină acceptare din viața ei. O situație în care nu a opus rezistență evenimentului, lăsându-l să treacă prin și pe lângă ea, așa cum apa  trece peste pietrele ce rămân nemișcate în albia unui râu pe timp de furtună. Acceptarea și liniștea ce s-a instalat odată cu ea au fost trăite la nivel maxim, după care, iarăși, binemeritata întoarcere în prezent timp de câteva minute.

5. În sfârșit, ultima ancoră, cea mai puternică, cea de liniște și pace a fost realizată prin retrăirea în cele mai mici amănunte a unei situații de viață în care s-a simțit împăcată, protejată de Divinitate, în deplină siguranță și în afara oricăror constrângeri și limitări ale lumii. S-a reîntors în timp la un moment al existenței sale în care s-a contopit cu Sinele său lăuntric, cu acel loc din adâncul ființei sale în care nimeni și nimic nu îi putea face vreun rău. Deși la început o astfel de situație părea că nu există, atunci când a încercat să-și imagineze cum s-ar simți dacă ar trăi așa ceva, brusc a reintrat într-o stare de liniște de mult timp dată uitării, trăită cândva, în copilărie, o stare de profundă pace și bucurie. 

      Se poate asocia fiecărei ancore construite un simbol ( cuvânt, imagine, gest, etc.) astfel încât starea corespunzătoare ei să poată fi accesată rapid.

      Acum, odată construite, ancorele trebuie înlănțuite, astfel încât, plecând de la o situație trăită de atac de panică și trecând fără întrerupere prin toate ancorele deja create să se ajungă fără efort în starea finală de liniște și pace sau cel puțin, pentru început, într-o stare intermediară care să permită gestionarea situației. 

      Așadar, atunci când  atacul de panică dă târcoale, preț de câteva minute, persoana este dispusă să treacă de la panică, prin curaj și acceptare, la pace și liniște, fără a-și mai speria în mod inutil familia și fără a mai trăi clipe de disperare. 

      Este bine de știut că atunci când încerci să-ți construiești o ancoră pozitivă, situația de viață pe care ai ales să o trăiești trebuie să fie mai intensă decât ancora negativă, pe care dorești să o elimini. Este bine de știut, de asemenea, că pentru a deveni eficientă, o ancoră trebuie folosită în cel puțin 20 de situații, așa că dacă ai construit-o, nu ezita s-o folosești ori de câte ori ai ocazia, pentru a deveni eficientă. Poți alege să folosești ancore succesive, pe care să le înlănțuiești, dacă ți-e mai ușor, sau poți să construiești o singură ancoră pozitivă, puternică, la care să ai acces direct.

Succes și nu uita,

Nu există nimic în lume care să aibă puterea de-a te face bolnav sau trist, slab sau plăpând.”

( Curs de miracole )


OBSERVAȚIE

Cum se exersează:

Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul curs și ai rămas sub îndrumarea Profesorului lăuntric – este următoarea:

Dimineața și seara aloci meditației o perioadă mai lungă de timp (o oră sau cât poți și cât te face fericit). La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este perioada de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă, dar nu culcat. Cel mai bine este în capul oaselor. Nu sunt date indicații specifice privind poziția, respirația sau alte tehnici de meditație. Important este să te simți bine și să fii complet relaxat.

Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

Pe perioada zilei, din oră în oră sau ori de câte ori este posibil, îți iei răgaz câteva clipe pentru a-ți aminti în liniște ideea zilei. Aplici învățăturile lecției la orice situație concretă ce apare în viața ta.


 

Share Button