CURS DE MIRACOLE: Lecții

Curs de miracole 18(II) – Cele două lumi

By 21 Ianuarie 2015 No Comments

mirror_planet-1920x1200

Cap.18: Trecerea visului – continuare 

9. Cele două lumi.

***

Prima parte a capitolului aici : https://www.emilena.ro/cm18i-trecerea-visului/ și  exerciții interconectate: aici

***

       Eul este părticica aceea din tine ce pare desprinsă și separată de Sinele tău. Eul crede că e Fiul lui Dumnezeu, întreg și atotputernic. Se crede conducător unic al ceea ce crede el că ești tu: trupul tău și mintea ta “pământeană” desprinsă din Mintea lui Dumnezeu. Aceasta este “împărăția pe care o terorizează, înnebunind-o și împingând-o la supunere și robie”. Aceasta este împărăția pe care crede că a furat-o din Cer dar pe care o va înapoia Cerului, pentru că îi aparține de drept. Cerul nu te-a pierdut nicicând pe tine, cel întreg, dar tu ai pierdut Cerul din vedere, robit fiind de eul tău. Spiritul Sfânt tocmai de părticica aceasta din tine are nevoie pentru a aduce întunericul la lumină și vinovăția la sfințenie. Trăiești în două lumi dar tu nu știi. Aici însă nu este casa ta. Pentru a merge Acasă trebuie să înveți să treci în lumea adevărului. Nu poți singur, dar nici nu trebuie să faci nimic altceva decât să-ți afirmi dorința fermă și să-ți lași eul călăuzit de Spiritul Sfânt. El e Călăuza ta. El te va purta cu grijă dincolo de bariera dintre cele două lumi.

       Este această ultimă lecție a capitolului o prefață a lecțiilor pe care le-am sărit. Ordinea nu pare a fi atât de importantă și tocmai de aceea le voi rezuma separat. Caracterul lor ceva mai practic, informațiile oarecum diferite și oarecum ezoterice, pot fi un motiv suficient pentru a le trata în mod individual. Frumusețea mesajului și a textului nu prea îmbie la analiză ci mai degrabă la trăire, așa că fragmentele de text ce vor fi reproduse merită pe deplin a fi savurate în liniște.

       Această ultimă lecție ne deslușește călătoria ce urmează s-o întreprindem fiecare. Momentul în care se va întâmpla acest lucru va fi momentul în care mintea noastră va fi pregătită pentru această călătorie. Așa cum a fost repetat în nenumărate rânduri până acum, Spiritul Sfânt așteaptă cu răbdare chemarea ta, și-l vei chema … cândva, pentru mântuire.

     Cum realizează Spiritul Sfânt această înălțare din întuneric la lumină? Simplu: se bazează pe ce este de fapt această mică împărăție a eului pe care o aperi cu atâta ardoare: “nisipuri aride, neînsuflețire și întuneric” presărate ici-colo cu crâmpeie de iubire și lumină, ce se văd doar cu ochii trupului. Din această lume-ți vin mesajele, o lume făcută de tine și de frații tăi, ce pare reală, o oglindire a minților nevindecate.

Tot ce îţi transmit aceste mesaje e complet exterior. Nu există mesaje care să vorbească despre ce se află dedesubt, căci nu trupul e cel ce poate vorbi despre aceste lucruri. Ochii lui nu le percep; simţurile lui rămân total inconştiente de ele; limba lui nu le poate transmite mesajele. Dar Dumnezeu te poate duce acolo, dacă eşti dispus să urmezi Spiritul Sfânt printr-o groază aparentă, având încredere că nu te va abandona şi nu te va lăsa.(…) Eşti foarte tentat să Îl abandonezi la cercul exterior al fricii, dar El te va conduce cu bine prin frică şi dincolo de ea.

Cercul fricii se află chiar sub nivelul pe care îl vede trupul şi pare să fie întreaga temelie pe care se bazează lumea. Aici sunt toate iluziile, toate gândurile sucite, toate atacurile demente, furia, răzbunarea şi trădarea care au fost făcute să ţină în loc vinovăţia, ca lumea să se poată ridica din ea şi să o ţină ascunsă. Umbra ei se ridică la suprafaţă…Trupul nu o poate vedea, căci trupul s-a ridicat din ea pentru protejarea ei, care depinde de continua ei nevedere. Ochii trupului nu o vor vedea niciodată. Dar vor vedea ce le dictează ea.

Această barieră în aparenţă grea, acest plafon artificial ce arată ca de stâncă e aidoma unui morman de nori întunecaţi şi joşi, ce par să formeze un zid solid în faţa soarelui. Înfăţişarea lui impenetrabilă e o iluzie totală. Căci cedează molcom piscurilor ce se înalţă deasupra lui şi nu are nicio putere să îi oprească pe cei ce vor să urce deasupra lui, să vadă soarele. Nu e destul de tare să oprească căderea unui nasture, şi nici să ţină o pană. Nimic nu poate sta pe suprafaţa lui, căci nu e decât iluzia unui fundament. Încearcă să îl atingi, şi dispare; caută să îl prinzi, şi nu îţi rămâne nimic în mână.

Dar, în acest morman de nori, e uşor să vezi cum se ridică o lume întreagă. Un lanţ muntos solid, un lac, un oraş, toate se nasc în imaginaţia ta, şi din nori revin la tine mesagerii percepţiei tale, asigurându-te că este chiar aşa. Figurile ies în relief şi se perindă de colo-colo, altele par reale, iar formele apar şi trec de la frumos la grotesc. Şi trec dintr-una într-alta, atât cât vrei să te joci, aidoma copiilor, de-a născocitul. Dar, oricât de mult te-ai juca şi cât de multă imaginaţie ai pune în joaca ta, nu o confunzi cu lumea de dedesubt, nici nu urmăreşti să faci din ea o realitate.

Tot aşa ar trebui să fie şi cu norii întunecaţi ai vinovăţiei, care nu sunt mai impenetrabili şi mai substanţiali. Nu te vei învineţi dacă te loveşti de ei în treacăt. Lasă-ţi Călăuza să te înveţe cât de insubstanţiali sunt trecându-te dincolo de ei, căci sub ei se găseşte o lume a luminii asupra căreia ei nu îşi aruncă umbra.

Această lume a luminii, acest cerc de strălucire e lumea reală, în care vinovăţia se întâlneşte cu iertarea. Aici, lumea exterioară e văzută în nou chip, fără umbra vinovăţiei asupra ei. Aici eşti iertat, căci aici i-ai iertat pe toţi. Aici e noua percepţie, în care totul e luminos şi străluceşte de inocenţă, spălat în apele iertării şi curăţat de fiecare gând rău pe care l-ai pus vreodată asupra lui. Aici nu există atac la adresa Fiului lui Dumnezeu şi eşti bine-venit. Aici e inocenţa ta, aşteptând să te înveşmânteze şi să te ocrotească, şi să te pregătească pentru pasul final al călătoriei interioare. Aici se leapădă straiele întunecate şi grele ale vinovăţiei şi se înlocuiesc blând cu puritatea şi iubirea.

Dar nici iertarea nu e sfârşitul. Iertarea înfrumuseţează, dar nu creează. Ea e sursa vindecării; mesagerul iubirii, dar nu şi Sursa ei. Eşti condus aici, ca Dumnezeu Însuşi să poată face pasul final nestingherit, căci aici nimic nu perturbă iubirea, lăsând-o să fie ea însăşi. Un pas dincolo de acest loc sfânt al iertării, un pas şi mai departe spre interior, dar unul pe care nu îl poţi face tu, te transportă la ceva cu totul diferit. Aici e Sursa luminii; nimic perceput, iertat sau transformat. Ci numai cunoscut.

Cursul acesta va duce la cunoaştere, dar cunoaşterea însăşi depăşeşte scopul programei noastre. Şi nu e nevoie să încercăm să vorbim despre ce trebuie să rămână de-a pururi mai presus de cuvinte. Trebuie să ţinem minte doar că cine reuşeşte să ajungă la lumea reală, dincolo de care învăţarea nu poate ajunge, va trece de ea, dar într-un mod diferit. Unde se sfârşeşte învăţarea începe Dumnezeu, căci învăţarea se sfârşeşte înaintea Celui Care e complet unde începe El şi unde nu există sfârşit. Nu e locul nostru să stăruim asupra celor ce nu pot fi atinse. E prea mult de învăţat. Pregătirea pentru cunoaştere trebuie atinsă încă.

Iubirea nu se învaţă. Înţelesul ei stă chiar în ea. Iar învăţarea se va sfârşi când vei recunoaşte tot ce nu e ea. Iată ce o perturbă; iată ce trebuie desfăcut. Iubirea nu se învaţă, pentru că nu a existat timp în care să nu o fi cunoscut. Învăţarea e inutilă în Prezenţa Creatorului tău, adeverirea ta de către El şi a Lui de către tine depăşind atât de mult învăţătura, încât tot ce ai învăţat e lipsit de înţeles şi e înlocuit pentru totdeauna de cunoaşterea iubirii şi de singurul ei înţeles.

Iertarea înlătură numai ce e neadevărat, ridicând umbrele din lume şi ducând-o, sigură şi certă în blândeţea ei, la lumea strălucită a percepţiei noi şi curate. Acolo ţi-e scopul acum. Şi acolo te aşteaptă pacea.

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat realizat de mine, motiv pentru care este supus inevitabil unor interpretări proprii. Pentru o înțelegere corectă este necesară parcurgerea textului integral din Curs. Fragmentele citate sunt selectate și așezate într-o ordine care mie mi s-a părut potrivită pentru înțelegerea mesajului transmis.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole-Cap.18: “Trecerea visului” , Editura CENTRUM, Polonia-2007, pp.354-357.