Curs de Miracole- 9(1): Acceptarea realității. Stephen Hawking despre “Teoria M”.

 

0

 

 

      Astăzi, un amestec de David Icke, Sal Rachele și Stephen Hawking, mari căutători ai Adevărului Suprem. Fiecare o face în modul său, iar rezultatele căutărilor pe care s-au încăpățânat să le întreprindă nu fac decât să ne ajute să înțelegem mai ușor mesajele transmise într-un mod mai clar sau mai voalat prin intermediul acestui Curs de Miracole . Restul înțelegerii stă în intuiția noastră și în capacitatea de a ne deschide mintea în fața acestor  informații.

 


David Icke:  Singurul adevăr este iubirea, totul în afară de aceasta  este iluzie.

      Dacă dimensiunea a 4-a înseamnă timp și gând, dimensiunea a 5-a înseamnă iubire. Iubirea începe în dimensiunea a 5-a, dar nu este limitată de aceasta. Aici, timpul capătă o semnificație cu totul diferită. În dimensiunea a 5-a încă există individualitate, dar este neîncătușată de creațiile minții. Este tărâmul inimii unde capătă sens expresia “sunt cel care are grijă de fratele meu”. Aici vedem clar că tot ce înseamnă viață este o reflexie, că eu mă aflu în tine, iar tu te afli în mine. Problemele noastre, visele noastre, viziunile noastre ajung să fie împărtășite – și totuși rămânem  ființe unice, cu multe fațete. Încă trăim viața. Încă nu suntem una cu trăirea în întregime. 

      Dimensiunea a 5-a este ceea ce lucrarea “Un curs de miracole” numește “lumea reală“. Aici se află o lume creată de iubire, care reflectă tărâmurile mai înalte, cerești. La fel ca dumnezeii aflați în formare, dumnezeii iubirii au și ei locul lor de joacă, dar acesta este un loc fericit, plin de bucurie, plin de abundență și de experiență împărtășită. 

(Sal Rachele:Puntea spre iubire în cartea Viața la frontiera cunoașterii)

       Nu știm dacă într-adevăr dimensiunea a 5-a reprezintă “realitatea” din Curs de Miracole  așa cum percepe Sal, dar știm că prin acest curs, la un moment dat, ne-a fost transmis mesajul că țintim foarte foarte sus. Cât de sus, numai dorința de-a afla și răbdarea  ne pot ajuta să înțelegem.

 

             Curs de Miracole – Cap.9(1): Acceptarea realității

 

  • Frica de Voia lui Dumnezeu, care e percepută ca fiind înfricoșătoare,  e una dintre cele mai ciudate credințe făurite vreodată de mintea umană și nu este posibilă decât într-o minte scindată.
  •  Tu ești Voia lui Dumnezeu, deci, rezultă că te temi de tine, pentru că nu te cunoști. 
  • Ce pare a fi frica de Dumnezeu e de fapt frica de propria ta realitate, pe care nu o cunoști.
  • Dacă nu cunoști care e realitatea ta de ce ești atât de sigur că e ceva înfricoșător? Asocierea adevărului cu frica –  foarte artificială în cel mai bun caz – e deosebit de nepotrivită în mințile celor ce nu cunosc care e adevărul. Ai aranjat această situație ciudată așa încât să-ți fie imposibil să scapi din ea fără o Călăuză Ce cunoaște care e realitatea ta: Spiritul Sfânt. Rostul acestei Călăuze e doar acela de a-ți aminti ce vrei și ce ești.
  • Dumnezeu în dedicarea Lui față de tine, te-a creat dedicat “totului” și ți-a dat totul. Altfel nu ai fi fost creat perfect. 
  • Nu există nicio diferență între voia ta și  cea Dumnezeiască.
  • Dumnezeu este Iubire și tu Îl vrei cu adevărat. Asta e voia ta. 
  • Faptul că Dumnezeu este Iubire nu cere crezare ci acceptare.
  • Dacă negi iubirea, nu o vei cunoaște căci cooperarea ta e legea propriei ei ființe. Nu poți să schimbi legile pe care nu le-ai făcut tu, iar legile fericirii au fost create pentru tine, nu de tine. 
  • Dacă o minte crede că voia ei e diferită de cea dumnezeiască, nu poate decât să decidă fie că nu există Dumnezeu, fie că Voia lui Dumnezeu e ceva înfricoșător. Prima îl explică pe ateu, iar cea de-a doua, pe martir, care crede că Dumnezeu cere sacrificii. Fiecare dintre aceste două decizii demente va stârni panică, pentru că ateul crede că e singur, iar martirul crede că Dumnezeu îl răstignește. În prezența adevărului nu există nici increduli nici sacrificii. 
  • Dacă distorsionezi realitatea, vei fi cuprins de neliniște, depresie și panică, în final, pentru că încerci să faci din tine ceva ireal. Când simți aceste lucruri nu încerca să cauți adevărul dincolo de tine, căci adevărul nu poate fi decât în tine. Spune-ți așadar:

 

Cristos e în mine și, unde este El, trebuie să fie Dumnezeu, căci Cristos face parte din El.

-∞-

     Acestea sunt cele mai importante idei ce se desprind din această lecție din “Curs de Miracole”. Știm deci, că facem parte din Creație, că suntem Fii ai  lui Dumnezeu cu drepturi depline, creați din Iubire, și care pentru un timp…foarte lung…trăim într-o realitate iluzorie. Ne-am uitat capacitățile, ne-am separat de Sursa noastră și ne-am separat noi de noi, ca părticele ale acelui “Tot” unic și unitar.

       Cursul este orientat pe schimbarea sistemului nostru de gândire bazat pe frică, vină, păcat, separare, și convingerea că noi suntem limitați la un corp fizic într-o realitate tridimensională.

       Pentru că marea majoritate dintre noi nu am atins iluminarea și  pentru că avem nevoie  să intuim ce înseamnă această realitate pe care încă nu suntem pregătiți  sau nu suntem deciși s-o experimentăm, stăm cu un ochi îndreptat către  experiențele semenilor noștri pentru a percepe această realitate dincolo de teorie, iar  celălalt ochi îl ținem ațintit către știință, în speranța că poate, într-o zi, ne va aduce confirmarea oficală a acestei realități, pe care nici ea nu a ajuns încă să o cunoască.

      În cartea “Marele Plan”,  fizicienii Stephen Hawking și Leonard Mlodinow- coscenarist la serialul “Star Ttrek: The Next Genarațion”,  își propun să găsească răspuns științific la întrebări eterne. Ei afirmă că, pentru a înțelege universul la nivelul cel mai profund, trebuie să știm nu numai cum se comportă universul, dar și de ce.

  • De ce există ceva mai degrabă decât nimic?
  • De ce existăm?
  • De ce acest set particular de legi și nu altele?

      Ei spun că ” Aceasta e Întrebarea Ultimă privind viața, Universul și tot ce Există.”

     Pentru a răspunde la aceste întrebări, au trecut în revistă toți pașii pe care i-a făcut fizica de-a lungul secolelor, începând cu Thales din Milet, care a început îndelungatul proces de înlocuire a ideii de domnie a zeilor cu perspectiva unui univers guvernat de legi ale naturii, și creat conform unui plan pe care vom izbuti cândva să-l înțelegem.

    Cu toate acestea planul n-a fost înțeles, dar teoriile au evoluat foarte mult de atunci. În capitolul 5 – ” Teoria a tot ce există”,  autorii se opresc asupra ultimei teorii din lumea fizicii, pe care o definesc ca fiind fundamentală pentru descrierea adevăratei realități: Teoria M.  La baza acesteia, spun ei, stă nou creata teorie a corzilor (string theory):

Conform teoriei corzilor, particulele nu sunt puncte , ci structuri aflate în vibrație, care au lungime dar nu au lățime sau înălțime – ca niște corzi de vioară infinit de subțiri. (…) Teoriile corzilor mai au o trăsătură stranie: ele sunt coerente numai dacă spațiul-timp are zece dimensiuni în loc de cele 4 obișnuite. Zece dimensiuni pot părea incitante, dar ele vă pot crea grave probleme dacă ați uitat cumva unde v-ați parcat mașina. Dacă ele sunt prezente de ce nu observăm aceste dimensiuni suplimentare? Conform teoriei corzilor, ele sunt curbate într-un spațiu minuscul. Pentru a vă face o imagine, închipuiți-vă o suprafață plană bidimensională. (…) Alt spațiu bidimensional e suprafața unui pai. Pentru a localiza un punct în acest spațiu, trebuie să știți unde se află punctul pe lungimea paiului și în dimensiunea lor circulară. Dar dacă paiul e foarte subțire , într-o bună aproximație, va fi suficientă doar coordonata de pe lungimea paiului și puteți ignora dimensiunea circulară. Iar dacă paiul ar avea un diametru de o milionime de milionime de milionime de milionime de milionime de milionime de centimetru, n-ați observa deloc dimensiunea circulară. Aceasta este imaginea pe care și-o fac teoreticienii corzilor despre dimensiunile suplimentare  – ele sunt puternic curbate sau încolăcite, la o scară atât de mică încât nu le vedem. În teoria corzilor, dimensiunile suplimentare sunt încolăcite în ceea ce se numește spațiul intern, spre a fi deosebit de spațiul tridimensional pe care îl cunoaștem din viața de zi cu zi.

(…)

Se pare că există cel puțin cinci teorii diferite și milioane de moduri în care dimensiunile suplimentare pot fi încolăcite…Teoreticienii corzilor sunt acum convinși că cele cinci teorii ale corzilor și supergravitația sunt doar aproximații diferite ale unei teorii mai profunde, fiecare fiind valabilă în situații diferite.

Această teorie fundamentală se numește așa cum am mai menționat, teoria M. Nimeni nu pare să știe ce înseamnă “M”, dar poate veni de la “master” (stăpân), “miracol” sau “mister”, sau de la toate trei. Fizicienii încearcă să descifreze natura teoriei M, dar poate că e imposibil. Poate că speranța tradițională a fizicienilor de-a avea o singură teorie a naturii e iluzorie, și nu există o formulare unică.

(…)

Indiferent dacă teoria M există ca o formulare unică sau doar ca o rețea, cunoaștem unele dintre proprietățile ei. În primul rând, teoria M are unsprezece dimensiuni spațio-temporale, nu zece. Teoreticienii corzilor bănuiau de mult că predicțiile în zece dimensiuni trebuie ajustate, iar studii recente au demonstrat că o dimensiune fusese într-adevăr omisă. De asemenea, teoria M  poate conține nu doar corzi vibrante, ci și particule punctiforme, membrane bidimensionale, picături tridimensionale precum și alte obiecte mai greu de imaginat și care ocupă încă mai multe dimensiuni ale spațiului, până la nouă.

(…)

Legile teoriei M permit deci existența unor universuri diferite, cu legi aparente diferite, în funcție de modul în care e încolăcit spațiul intern.(…) Speranța inițială a fizicienilor de a crea o unică teorie care să explice legile aparente ale universului nostru ca singura consecință posibilă a câtorva presupuneri simple se pare că ar trebui abandonată. Către ce ne conduce asta? Dacă teoria M admite 10500 seturi de legi aparente, cum de am ajuns în acest univers, cu acele legi aparente nouă? Și ce putem spune despre celelalte lumi posibile?

(…)

Se pare că ne aflăm într-un punct critic în istoria științei: trebuie să ne schimbăm ideile despre scopul unei teorii fizice și despre condițiile pentru a o accepta. Se pare că numerele fundamentale și  chiar forma legilor aparente ale naturii nu sunt impuse de logică sau de principii fizice.

-∞-

 

oo

finish


Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole-Text, Cap.9-“Acceptarea Ispășirii: Acceptarea realității”, pp.144-147 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Stephen Hawking, Leonard Mlodinow – “Marele Plan”, Humanitas, București 2012- pp.98-101.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!