CURS DE MIRACOLE-Teoria

Curs de miracole: Cap.13 – Lumea lipsită de vinovăție (V)

By 8 November 2014 4 Comments

 

pacea cerului

8: De la percepție la cunoaștere.

 

  • Vindecarea este eliberare de trecut.
  • Trecutul nu există. Acest lucru nu poate fi cunoscut în lumea timpului de nimeni pentru că ține de cunoaștere.
  • Putem  dobândi  percepția desăvârșită dar percepția, chiar elevată fiind, nu e completă niciodată, și oricât de sfântă, nu va dura la nesfârșit.  Ultimul pas –  cel al cunoașterii –  ține de Dumnezeu. 
  • Dobândirea cunoașterii duce la cunoașterea faptului că locul tău nu este în lume, ci în veșnicie.
  • Mintea nu ia în seamă unde se află căci noțiunea de “unde” nu înseamnă nimic pentru ea. Știe că este pretutindeni… ” 
  • Cunoașterea nu este parțială. 
  • Spiritul Sfânt este un Gând al lui Dumnezeu împărtășit cu tine, și nu are altă funcție decât să unească Tatăl cu Fiul nefiind separat nici de Unul nici de Altul. El este în mintea ta așa cum este în Mintea Tatălui, iar mesajul Lui vorbește despre veșnicie în lumea timpului.
  • Vei ceda cunoașterii când îți vei vedea semenii ca pe tine însuți. Ei sunt martorii tăi la aparteneța ta la Cer. Fiecare miracol oferit lor ți se va înapoia, pentru că miracolele pe care le faci pe pământ sunt înălțate la Cer. 

***

Fiecare aspect este întreg și, de aceea, niciun aspect nu e separat. (…) Iată miracolul creației: faptul că e una pe vecie. Tu ești un aspect al cunoașterii, fiind în Mintea lui Dumnezeu. Toată cunoașterea trebuie să fie a ta, căci în tine e toată cunoașterea. (…) Dar utimul pas trebuie întreprins de Dumnezeu, căci ultimul pas în izbăvirea ta, care pare în viitor, a fost realizat de Dumnezeu la crearea ta. Separarea nu a întrerupt-o. Creația nu poate fi întreruptă.  Separarea e doar o formulare greșită a realității, fără absolut niciun efect. (…) Aspecte ale realității pot fi văzute în toate și peste tot. (…) Fiecare miracol pe care I-l oferi Fiului lui Dumnezeu e doar percepția adevărată a unui aspect al întregului. Deși fiecare aspect este întregul, nu poți să știi asta până nu vezi că fiecare aspect este același lucru, perceput în aceeași lumină și, de aceea unul. Fiecare făptură pe care o vezi fără trecut te apropie astfel de finalul timpului… (…) Toți sunt identici: frumoși și egali ca sfințenie cu toții.

Cunoașterea întrece cu mult ce te privește individual. Tu care ești parte a ei și ea toată, nu trebuie decât să îți dai seama că ea ține de Tatăl, nu de tine. Rolul tău în izbăvire te duce la ea prin restabilirea unității ei în mintea ta. Când îți vei vedea frații ca tine însuți, vei fi cedat cunoașterii, căci vei fi învățat să te eliberezi prin Cel Ce cunoaște ce este libertatea.  

***

-∞-

9. Norul vinovăției.

  • Vinovăția este singurul lucru care ți-l ascunde pe Dumnezeu.
  • Cei ce se simt vinovați condamnă, legând viitorul de trecut după legea eului. Este o lege strictă, care interzice trezirea. Legile eului sunt legile pedepsei. Credința în el e durere.
  • Dacă îți pui credința în trecut, viitorul va fi ca trecutul. 
  • Ispășirea aduce o reevaluare a tot ce îndrăgești; separă falsul de adevărat.

***

Între trecut și viitor trebuie să intervină Legile lui Dumnezeu dacă vrei să te eliberezi. ( …) Eliberarea de vinovăție e desfacerea completă a eului. Nu fă pe nimeni să se teamă, căci vinovăția lui este a ta și, … îți aduci ție condamnarea lui. 

Nu crezi că Fiul lui Dumnezeu este nevinovat pentru că vezi trecutul și pe el nu îl vezi. Când îți condamni un frate spui: ” Eu, care am fost vinovat, aleg să rămân așa. ” I-ai negat libertatea și negându-i-o, ți-ai negat martorul la a ta. Ai fi putut la fel de bine să îl eliberezi de trecut și să îi ridici din minte norul vinovăției care îți leagă fratele de acesta. Și, în libertatea lui, s-ar fi aflat a ta. 

Ideea că Fiul nevinovat al lui Dumnezeu poate să se atace și să se facă vinovat este dementă. Sub nicio formă, în nimeni, să nu crezi așa ceva. Căci păcatul și condamnarea sunt același lucru… Să nu vezi vinovat, atunci, pe nimeni, și îți vei afirma ție însuți adevărul nevinovăției. (…) Cei pe care îi vezi vinovați devin martorii vinovăției din tine, și o vei vedea acolo, căci e acolo până nu e desfăcută. 

– 

Vinovăția the face orb, căci – câtă vreme vezi un singur strop de vinovăție în tine – nu vei vedea lumina. Iar, când o proiectezi, lumea pare întunecată și învăluită în vinovăția ta. Arunci un văl de întuneric peste ea și nu o vezi, pentru că nu te poți uita înăuntru. 

Nu te teme să te uiți înăuntru. Eul îți spune că totul e negru de vinovăție în tine și te îndeamnă să nu te uiți. În schimb te îndeamnă să îți privești frații și să vezi vinovăția în ei. căci ce își văd frații în întuneric, vinovați în întunericul în care îi învăluiesc, se tem prea tare să privească lumina dinăuntru. 

Privește, atunci, lumina pe care a pus-o El în tine și învață că tot ce te-ai temut că e acolo a fost înlocuit cu iubire.

***

-∞-

10. Eliberarea de vinovăție

  • Ai uitat că toate relațiile tale sunt sfinte. În mod normal, ele sunt folosite doar de Spiritul Sfânt, în scopul izbăvirii tale și tocmai acest lucru le face sfinte. Condiția este să nu le folosești tu înainte în propriile tale scopuri ( ale eului) și să nu arunci vinovăția asupra lor, căci Spiritul Sfânt nu le mai poate folosi.
  • Nici o relație reală nu se poate baza pe vinovăție.
  • Lasă Spiritul Sfânt să-ți conducă relațiile.
  • În orice relație în  care proiectezi vinovăția asupra celuilat, tu te vei simți vinovat. Nu vei găsi nici satisfacție, nici pace, nici uniune în acea realție. Vei vedea în schimb vinovăția pe care tu ai pus-o acolo. Deși suferi, nu te vei desprinde de ea. Nu poți ști că iubești pentru că nu înțelegi ce înseamnă să iubești. Principala ta preocupare este să dai vina pe celălalt, în afara propriului tău control.
  • Când îți aloci o vinovăție din trecut uiți că trecutul nu e în tine. Lași vinovăția să stea între tine și semenii tăi și să îți facă relația cu ei imposibilă. 
  • Spiritul Sfânt face numai ce vrea Dumnezeu de la El. A văzut și separarea, dar știe ce înseamnă unitatea. Deși este al tău, tu nu știi ce știe Spiritul Sfânt despre tine și despre creație. El predă vindecarea și vrea să vezi și să predai ca El și prin El.

***

Hotărăște, atunci, să nu fi cum ai fost. Nu folosi nicio relație ca să te ții legat de trecut, ci cu fiecare, în fiecare zi, să renaști. Un minut, chiar mai puțin, va fi de ajuns pentru a te elibera de trecut și a-ți preda mintea, în pace, Ispășirii. 

Cât crezi că vinovăția se justifică în orice fel, în oricine, orice ai face nu te vei uita înăuntru, unde ai găsi întotdeauna Ispășirea. 

Acum ți-e dat să vindeci și să predai, să faci ce va fi acum. Deocamdată, nu e acum. Fiul lui Dumnezeu crede că s-a pierdut în vinovăție, că e singur într-o lume întunecată în care durerea presează peste tot asupra lui din afară. Când se va uita înăuntru și va vedea strălucirea de acolo, își va aduce aminte cât de mult îl iubește Tatăl lui. Și îi va părea incredibil că a putut cândva să creadă că Tatăl lui nu îl iubește și că îl vede condamnat. 

Tu care ai fost nemilos cu tine însuți, nu îți amintești Iubirea Tatălui tău. Și, privindu-ți fără milă frații, nu îți amintești cât de mult Îl iubești. Dar e de-a pururea adevărat. În pacea strălucitoare din tine stă desăvârșita puritate în care ai fost creat. Nu te teme să vezi minunatul adevăr din tine. 

Eliberează de vinovăție după cum ai vrea să fi eliberat. Nu există alt mod de-a te uita înăuntru și de-a vedea lumina iubirii, strălucind cu aceeași constanță și cu aceeași certitudine cu care dumnezeu Și-a iubit întotdeauna Fiul. Și cu care Fiul îl iubește pe El. Nu există frică în iubire, căci iubirea e lipsită de vinovăție.

Nu poți întreține relații reale cu niciunul ditre Fiii lui Dumnezeu dacă nu îi iubești pe toți în mod egal. Iubirea nu e specială. (…) Poți iubi numai cum iubește Dumnezeu. (…) Cel ce își condamnă un frate, nu poate să se vadă nevinovat și în pacea lui Dumnezeu. (…) Acestuia îi spun:

  • Privește-l pe Fiul lui Dumnezeu, vezi-i puritatea și oprește-te.
  • Privește-i, în liniște, sfințenia și adu mulțumiri tatălui său pentru că nu l-a atins niciodată nicio vinovăție. 

Niciuna dintre iluziile pe care i le-ai reproșat vreodată nu i-a atins inocența în niciun fel. Puritatea lui total neatinsă și total iubitoare, strălucește cu putere în tine. Să îl privim împreună și să îl iubim. Căci în iubirea faţă de el stă nevinovăţia ta.

Ca tine, şi eu îmi concentrez credinţa şi crezul asupra lucrului pe care îl preţuiesc. Diferenţa este aceea că eu iubesc doar ce iubeşte Dumnezeu cu mine şi, datorită acestui lucru, te preţuiesc mai presus de valoarea pe care ţi-ai stabilit-o tu, chiar până la valoarea pe care ţi-o atribuie Dumnezeu. Iubesc toate cele create de El, şi le ofer toată credinţa şi tot crezul meu. Credinţa mea în tine e la fel de fermă ca toată iubirea pe care o dau Tatălui meu. Încrederea mea în tine e fără limită şi fără teama că nu mă vei auzi. 

Singuri, suntem neînsemnaţi cu toţii; dar, împreună, ne bucurăm de o strălucire atât de intensă, încât niciunul dintre noi, de unul singur, nu şi-o poate imagina vreodată.

***

-∞-

 

11: Pacea Cerului

 

Ultima lecție din acest capitol și un motiv să integrăm câteva din cunoștințele acumulate până acum, în cele câteva idei ce se desprind de aici:

  • Suntem Fiii lui Dumnezeu.
  • Am ales să ne separăm și să experimentăm lumea timpului – o lume ireală din punct de vedere al veșniciei și al lumii reale.
  • Suntem ființe duale: avem un sine ireal – eul – de care ne-am atașat în lumea aceasta și alături de  care trăim în trup, și un Sine etern și sfânt, în permanent contact cu Tatăl nostru și cu Locul de unde venim.  Spiritului Sfânt este cel care asigură legătura dintre noi și Creator.  El ne va duce înapoi Acasă, prin procesul Ispășirii.
  • Cele două lumi, cea a timpului și cea a veșniciei nu sunt compatibile. De aceea, nu putem trăi cu adevărat decât într-una dintre  ele. Este în puterea noastră să ne trezim, și să alegem.
  • Lumea timpului nu are nicio putere în veșnicie. Spre deosebire de ea, lumea reală poate fi atinsă cât timp suntem încă aici. Trezindu-ne la adevăr, pornim pe drumul de întoarcere Acasă sub îndrumarea Spiritului Sfânt. Călătoria n-o facem însă singuri, pentru că odată treziți, misiunea noastră este să-i trezim pe toți semenii noștri, pentru a intra împreună în Casa Tatălui nostru. Numai atunci misiunea Spiritului Sfânt este înplinită.
  • Cât timp suntem stăpâniți de ego, în noi se duce un război: războiul între vinovăția păcatului și speranța Ispășirii. Războiul nu este real, pentru că se duce de fapt între ceva ireal  ( lumea timpului) și lumea reală (lumea adevărului) din care facem parte de drept și în care suntem exact așa  cum ne-a creat Dumnezeu.
  • Se pare că uitarea este elementul cheie al existenței noastre. Uităm de două ori: odată uităm adevărul, cunoașterea și locul de unde venim – cât suntem călători prin lumea timpului – , și uităm apoi “trecutul” nostru și toată vinovăția – când ne întoarcem Acasă, în lumea adevărului etern și ne amintim Cine suntem cu adevărat. 

***

Nimeni nu se vede în conflict şi devastat de un război chinuitor dacă nu crede că ambii adversari în acest război sunt reali. (…) Dar, dacă şi-ar putea da seama că acest război se dă între o putere reală şi una ireală, ar putea să se privească şi să îşi vadă libertatea. Nimeni nu se pomeneşte devastat şi sfâşiat în lupte nesfârşite dacă el însuşi le percepe a fi fără niciun înţeles.

Dumnezeu nu Îşi vrea Fiul încurcat în bătălii, aşa că închipuitul lui „duşman” e cu totul ireal. Pur şi simplu încerci să scapi dintr-un război înverşunat din care ai scăpat. Războiul a dispărut. (…) Bucuria şi veselia Îi revin lui Dumnezeu pentru eliberarea ta, căci nu ai făcut-o tu. Dar, cum nu ai făcut libertatea, nu ai făcut niciun război care să îţi poată periclita libertatea. Nimic distructiv nu a existat vreodată, şi nici nu va exista.

 Când vom fi uniţi cu toţii în Cer, nu vei preţui nimic din ce preţuieşti aici. (…) În Cer e tot ce preţuieşte Dumnezeu, şi atât. Cerul e întru totul neambiguu. Totul e luminos şi clar, şi stârneşte o singură reacţie. Nu există întuneric, nici contrast. Nu există variaţii. Nici întreruperi. Există un sentiment de pace atât de profund, încât visele din lumea aceasta nu l-au aproximat nici câtuşi de puţin.

 Nimic din lumea aceasta nu poate da această pace, căci nimic din lumea aceasta nu e împărtăşit pe deplin. (…) Spiritul Sfânt indică încetişor contrastul, ştiind că Îl vei lăsa, în cele din urmă, să judece El diferenţa dintre ele, îngăduindu-I să demonstreze care dintre ele trebuie să fie adevărată. El are încredere desăvârşită în judecata ta de pe urmă, pentru că ştie că ţi-o va efectua El.

Tu, cel cu mintea întunecată de îndoială şi vinovăţie, ţine minte un lucru: Dumnezeu ţi-a dat Spiritul Sfânt, şi I-a dat misiunea să înlăture toată îndoiala şi toate urmele de vinovăţie pe care şi le- a luat asupra lui dragul Lui Fiu. E imposibil ca misiunea aceasta să nu reuşească. Nimic nu poate opri de la înfăptuire ce vrea Dumnezeu să se înfăptuiască. Indiferent de reacţiile tale la Vocea Spiritului Sfânt, indiferent ce voce alegi să asculţi, indiferent ce gânduri ciudate îţi pot trece prin minte, Voia lui Dumnezeu s-a făcut. Vei găsi pacea în care te-a întemeiat El, căci El nu Se răzgândeşte.

Nu îţi vei aduce aminte de schimbare şi de transformare în Cer. Nu ai nevoie de contrast decât aici. Contrastul şi deosebirile sunt necesare mijloace didactice, căci prin ele înveţi ce să eviţi şi ce să cauţi. Când vei învăţa asta, vei găsi răspunsul care face să dispară nevoia oricăror deosebiri. Adevărul vine de bunăvoie la ce e al său. Când vei învăţa că aparţii adevărului, el va curge uşurel peste tine fără niciun fel de deosebire.

Ai credinţă într-un singur lucru şi va fi de ajuns: Dumnezeu te voieşte în Cer, aşa că nimic nu te poate ţine pe tine departe de Cer, nici Cerul departe de tine. Cele mai fanteziste percepţii, cele mai bizare închipuiri, cele mai negre coşmaruri pe care le-ai avut vreodată nu înseamnă nimic. Nu vor birui pacea pe care ţi-o voieşte Dumnezeu. Spiritul Sfânt îţi va reda sănătatea mintală pentru că demenţa nu e Voia lui Dumnezeu.

Legătura pe care Dumnezeu Însuşi a pus-o în tine pentru a comunica, unindu-ţi mintea cu a Sa, nu poate fi oprită. (…) Canalele Lui de extindere nu pot fi complet închise şi separate de El. Pacea va fi a ta pentru că pacea Lui continuă să curgă spre tine de la Cel a Cărui Voie este pacea. O ai acum. Spiritul Sfânt te va învăţa cum să o foloseşti şi, extinzând-o, să înveţi că este în tine.

Vei învăţa mântuirea pentru că vei învăţa cum să mântuieşti. Nu va fi posibil să te scuteşti de ce vrea să te înveţe Spiritul Sfânt. Mântuirea e la fel de certă ca Dumnezeu. Certitudinea Lui e de ajuns. Învaţă că, până şi cel mai negru coşmar ce tulbură mintea Fiului Său cufundat în somn nu are nicio putere asupra lui. Va învăţa lecţia trezirii. Dumnezeu veghează asupra lui şi lumina îl învăluie.

Misiunea izbăvirii va fi îndeplinită cu aceeaşi certitudine cu care creaţia va rămâne neschimbată de-a lungul veşniciei. Nu trebuie să ştii că Cerul e al tău ca să îl faci al tău. E al tău. Dar, ca să ştii asta, Voia lui Dumnezeu trebuie acceptată ca voia ta.

Vei fi eliberat şi nu îţi vei aminti nimic din ce ai făurit ce nu a fost creat pentru tine şi de tine în schimb. Căci cum poţi să îţi aminteşti ce nu a fost adevărat nicicând, sau să nu îţi aminteşti ce a fost aşa întotdeauna? Tocmai în această reconciliere cu adevărul, şi numai cu adevărul, stă pacea Cerului.

***


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care, uneori, este supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei. 

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmente din:

***Curs de miracole- Text, pp.232-242 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


4 Comments

  • Daniela Zaharia says:

    Cineva îmi spunea: “Trebuie să-l las să mă omoare pentru ca el să înțeleagă că această putere este o iluzie!”

    • Iar acest lucru se poate întâmpla numai atunci când cel care se lasă omorât a evoluat atât de mult încât nu se mai identifică cu trupul lui, știind că nu este trup. Înțelege că cel care are nevoie să omoare trebuie să învețe ceva din asta. Trupul este, iată, un instrument didactic nu numai pentru cel care-l posedă, dar și pentru cei care vor să i-l distrugă. Numai o “entitate foarte evoluată” poate accepta așa ceva.

      • Daniela Zaharia says:

        Cineva îmi spunea povestea unui vânător înțelept care își lăsase trupul momeală într-un luminiș de pădure în timp ce spiritul său stătea la panda…

  • Daniela Zaharia says:

    Trebuie să accepți ura unui om și să faci din ea solie a iubirii tale! Îmbrățișeaz-o și trimite-o înapoi. Îi vei spune: am încredere în tine ca într-un soldat curajos care va veghea asupra iubirii mele pe care ți-o încredințez ca să ajungă întreagă la stâpânul tău împreună cu binecuvântarea mea.