E o fericire să fii iubit.
E una și mai mare: să iubești.
Cine le are pe amândouă, e mai presus de lumea timpului, mai tare decât soarta, mai tare decât moartea.
( Alexandru Vlahuță)
Ideile pe scurt:
5. Cele două sentimente
- Așa cum s-a mai spus în repetate rânduri, nu ai decât două sentimente : iubirea și frica. Iubirea ți s-a dat, frica ai făcut-o.
- Fiecare dintre ele e un mod de-a vedea, și lumi diferite se nasc din ele.
- Iubirea crește pe măsură ce este oferită.
- Frica îmbracă multe forme și pentru că ai ales-o, ți-ai construit lumea ta privată, o lume pe care numai tu o percepi și o înțelegi, o lume născută din separarea minții tale. Este lumea privată a “somnului”, în care de văzut nu poți vedea decât în “vis”, ce-ai făurit tu.
- Ți-ai populat lumea ta privată cu figuri din propriul trecut individual.
- Figurile pe care le găsești acolo sunt așa cum le vezi tu, nu cum sunt în realitate. Sunt figurile semenilor tăi vopsite în culori pe care le-ai ales în funcție de reacțiile pe care le-ai avut tu la ei, fără a ține cont și de reacțiile lor la tine.
- Cu mintea nevindecată, crezându-te separat, te separi în lumea ta privată unde totul e dezordonat, și unde ce e înăuntru pare să fie și afară.
- Iubirea nu poate trăi într-o lume separată.
- Reacționezi cu frică la iubire și te îndepărtezi de ea, pentru că lumea ta e plină de fantasme ale fricii și nu vezi iubirea pe care ți-o oferă semenii tăi. Nu comunici cu nimeni și ești atât de izolat de realitate, de parcă ai fi singur în tot universul.
- Ți-e dat să înveți cum să ieși din lumea ta privată. Poți învăța să scapi din această închisoare și să fii liber.
- Hristos e manifestarea Spiritului Sfânt. El te învață, te ajută și te însoțește pe drumul tău. Apoi, după ce te-ai eliberat, Îl vei ajuta la rândul tău, și astfel vor fi eliberați cu toții din închisorile lor.
***
Nu căuta viziune prin ochii tăi, căci ți-ai făurit modul de a vedea ca să vezi în întuneric, și în asta ești amăgit. Dincolo de întunericul acesta – și totuși, tot în tine – e viziunea lui Cristos, Care privește totul în lumină. Și El vede pentru tine, ca propriul tău martor al lumii reale. El e manifestarea Spiritului Sfânt, privind mereu lumea reală, invocându-i martorii și atrăgându-i la tine. El iubește, și vrea să extindă, ce vede în tine. Și nu Se va duce înapoi la Tatăl până nu îți extinde percepția chiar până la El. Și acolo percepția nu mai este, căci El te-a readus la Tatăl cu El.
–
Dincolo de cele mai întunecate vise ale tale, El vede în tine Fiul nevinovat al lui Dumnezeu, iradiind de o desăvârșită strălucire, neumbrită de visele tale.
–
Spiritul Sfânt e lumina în care Se revelează Cristos. (…) Deoarece au văzut Fiul, s-au înălțat în El la Tatăl. Și vor înțelege totul, căci s-au uitat înăuntru și au văzut, dincolo de întuneric, Cristosul din ei, și L-au recunoscut.
***
6. Găsirea prezentului
- Să percepi cu adevărat înseamnă să fii conștient de realitate. Realitatea nu lasă loc pentru nicio greșeală. Asta înseamnă să îți percepi semenii cum sunt acum, pentru că trecutul lor nu are realitate în prezent. Dacă reacționezi la reacțiile tale trecute față de ei, vezi doar chipuri făcute de tine în locul celor reale.
Întreabă-te dacă e chiar normal să percepi “fostul” ca “acum”. Dacă îți amintești trecutul când îți privești fratele, nu vei fi în stare să percepi realitatea care este acum. Ți se pare “firesc” să îți folosești experiența din trecut ca punct de referință din care să judeci prezentul. Dar e nefiresc… .Când vei învăța să îi vezi pe toți fără nicio referire la trecut, al lor sau al tău după cum îl percepi, vei putea să înveți din ce vezi acum.
- A renaște înseamnă a te desprinde de trecut și a privi prezentul fără condamnare.
- Timpul poate elibera dar și încarcera.
- Îți anticipezi și îți construiești viitorul pe baza experienței tale din trecut. În felul acesta “aliniezi” trecutul cu viitorul și nu lași miracolul, ce ar putea surveni între ele, să îți dea drumul să renaști. Același miracol îți permite să îți percepi semenii renăscuți, pentru că nu le mai vezi trecutul, cu greșelile lor cu tot.
***
Judecata și condamnarea sunt lăsate în urmă și, dacă nu le porți cu tine, vei vedea că ai scăpat de ele. Uită-te cu iubire la prezent, căci deține singurele lucruri de-a pururea adevărate. Toată vindecarea stă în el, căci continuitatea lui e reală. (…) Prezentul este de dinainte de-a fi fost timpul, și va fi când timpul nu mai este. (…) Numai trecutul poate separa, și el nu este nicăieri.
–
Acum e timpul mântuirii, căci acum e eliberarea de timp. Întinde-ți mâna să îți atingi toți frații și atinge-i cu atingerea lui Cristos. În veșnica ta uniune cu ei stă continuitatea ta…. Fiecare voce are rolul ei în cântecul izbăvirii, imnul bucuriei și al recunoștinței pentru lumină, închinat Creatorului luminii.
***
- Lumina din tine o vei găsi prin cei cărora le-ai dat lumină și iubire. Ei sunt martorii tăi.
- A te trezi la Hristos înseamnă a urma legile iubirii din proprie inițiativă.
***
Copil al Luminii, nu știi că lumina e în tine. Dar o vei găsi prin martorii ei, căci – odată ce le-ai dat lumina – ți-o vor da înapoi. Cei pe care îi vezi în lumină îți aduc tot mai aproape momentul în care vei conștientiza lumina ta. Iubirea duce întotdeauna la iubire.
–
Există o lumină pe care lumea aceasta nu o poate da. Dar tu poți să o dai, după cum ți s-a și dat. Iar, când o dai, ea se răsfrânge să te cheme să ieși din lume și să o urmezi. Căci lumina aceasta te va atrage cum nu te poate atrage nimic în lumea aceasta. Și te vei lepăda de lume și îți vei găsi alta. Această altă lume strălucește de iubirea pe care i-ai dat-o tu. (…) Lumina e nelimitată și se împrăștie în toată lumea aceasta cu o tihnită bucurie.
–
În somn ești singur și conștiența ți-e limitată doar la tine. De aceea vin coșmarurile. Visezi izolare din cauză că ochii îți sunt închiși. Nu îți vezi frații, și în somn nu poți să vezi lumina pe care le-ai dat-o. Și totuși legile iubirii nu sunt suspendate din cauză că dormi. Chiar și în somn te-a ocrotit Cristos asigurându-ți lumea reală pentru când te vei trezi.
***
Eckhart Tolle: Despre Atenție – un mod de a ne ancora în ființa noastră.
“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)
Fragmente din:
***Curs de miracole – Culegere de exerciții pentru studenți, pp.223-228 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.
