CURS DE MIRACOLE-Teoria

Curs de miracole- Cap.7: Darurile împărăției(1)

By 16 July 2014 No Comments

 cocreatori 2

 aici : Imagini pe nisip cu Andres Amador :

 Un mod simplu, frumos și copilăresc de a manifesta creatorul din noi, chiar dacă la primul val “urmele creației”  noastre s-au șters. Rămâne veșnic bucuria.

    Astăzi am reușit să finalizez  prima parte din Capitolul 7  al părții teoretice din “Curs de Miracole”: Darurile Împărăției. Am sintetizat primele cinci lecții și anume: ” Ultimul pas”, “Legea Împărăției”, “Realitatea Împărăției”, ” Vindecarea ca recunoaștere a adevărului”, ” Vindecarea și caracterul neschimbător al minții”. Am încercat să rezum și să citez într-un mod cât mai clar, cele mai importante idei și cele mai relevante fragmente de text. În prima parte am expus ideile pe scurt, după care acestea sunt expuse ceva mai detaliat în cea de-a doua parte. Sunt lecții pline de semnificații, care ușor pot fi recunoscute a fi baza multor idei împărtășite de mulți învățători spirituali ai ultimilor ani. La sfârșitul lecției am inserat un film care este în deplin acord cu învățăturile din acest curs. 

I: Variana scurtă.

             Suntem creatori.

  • Dumnezeu ne-a creat prin iubire, extinzându-se, și a devenit noi. El este întâiul Creator, iar noi suntem cocreatori, pentru că așa ne-a creat. Nu există reciprocitate între noi ( cocreatori) și El ( Creator), așa cum nu există pe pământ reciprocitate între părinte și copil. Avem însușirile tatălui, dar nu vom deveni niciodată părintele părintelui nostru, și nici egal cu el.
  • Ne revendicăm poziția de cocreatori atunci când devenim vigilenți numai pentru Dumnezeu și Împărăția Sa. De pe poziția de cocreatori, rolul nostru este să extindem Creația lui Dumnezeu.
  • Până atunci însă, atenție la eu/ego! El cere mereu drepturi reciproce, pentru că e plin de rivalitate, și nu de iubire. Se târguie pentru a primi, dar uită că pentru a primi, trebuie să dai.

         Legea lui Dumnezeu.

  • Voi învăța ce sunt, și voi vedea ce sunt,  din ce am proiectat asupra altora și din ce cred că sunt ei. Ei sunt oglinda mea. Aceasta este ceea ce noi numim “Legea oglindirii”.

“Ce proiectezi sau extinzi are valoare pentru tine.”

“Ce extinzi ești”

  • Spiritul Sfânt, sau “Inspirația Universală” este cel care traduce aceste legi în mod unitar, pentru toți. Orice alți traducători eșuează în a transmite un mesaj unitar, pentru că mințile lor sunt supuse conflictului. Oare nu s-a reflectat acest lucru în multitudinea de religii și interpretări  care s-au dat de-a lungul timpului aceluiași adevăr? S-a pus în mod repetat accentul pe diferențele de formă, când de fapt singurul care contează este mesajul. Iar mesajul este același, pentru că adevărul este unic.

         Avem putere de la Dumnezeu.

  • Avem putere de la Dumnezeu pentru a face tot ceea ce dorim să facem. Dar, atenție, această putere nu este a noastră. Doar o putem folosi pentru a crea în armonie cu Dumnezeu. Nu putem uzurpa această putere și nu o putem utiliza în folos personal, în detrimentul altuia.

          Nevoia de întrecere este sursa conflictului.

  • Trăim în dualitate, între ego și Sinele divin. Pe acesta din urmă nu îl percem. Este silențios și în contact permanent cu Sursa. Ego “țipă” mai tare, este evident, și a preluat în mod abuziv conducerea în lumea aparentă în care trăim. Generează nevoia de întrecere (de a fi “mai grozavi”, ” mai avuți”, “mai puternici”  decât ceilalți), și stă la baza conflictului. Se hrănește cu iluzia separării.

         Ajungi acolo unde îți concentrezi atenția.

  • Devii ființa asupra căreia îți focalizezi atenția. “Să fii în Împărăția lui Dumnezeu înseamnă doar să îți concentrezi toată atenția asupra ei. “

          El este în noi, noi suntem în El.

  • Dumnezeu este în noi, și noi suntem în Dumnezeu. Dumnezeu este totul în sens foarte literal. Mintea lui este pretutindeni și este în toate. E totul, pentru că înglobează toate lucrurile în ea.
  • Spiritul Sfânt este “Inspirația Universală”. El este Călăuza.

         Rolul trupului în vindecarea minții. Vindecătorii.

  • Trupul nu este decât un suport pentru aptitudini și un mijloc de comunicare. Vindecarea înseamnă vindecarea minții. Toată vindecarea se realizează la nivelul minții.
  • Noi suntem proprii noștri vindecători. Trebuie și putem să ne dezvoltăm această aptitudine. Putem de asemenea, și trebuie să-i vindecăm și pe frații noștri.
  • Un vindecător care crede că are un dar “special” de la Dumnezeu, nu este vindecat, și nu poate fi consecvent în  vindecarea pe care o oferă. Acesta e vindecătorul care așteaptă “recompensă”, “recunoștință”. El nu a înțeles că acest dar îl avem toți. El doar trebuie să ne ajute să ne redescoperim acest dar.

           Redescoperirea Sinelui.

  • Să ne vindecăm mintea, înseamnă în esență să ne redescoperim Sinele Divin, să devenim conștienți. Atunci vom accesa acea minte care face parte parte din Mintea lui Dumnezeu. Boala, este starea de inconștiență în care trăim.

 II. Varianta detaliată

        Suntem creatori.

      Puterea creatoare a lui Dumnezeu și a creațiilor Sale e nelimitată, dar nu sunt într-o relație de reciprocitate (…) pentru că El te-a creat pe tine, dar tu nu l-ai creat pe El. Ți-am spus deja că numai acest aspect deosebește puterea ta creatoare de a Lui. Există o paralelă chiar și în această lume. Părinții dau naștere copiilor, dar copiii nu dau naștere părinților. Ei dau însă naștere copiilor lor, dând naștere, așadar, ca părinții lor.

      Așa cum  Gândirea creatoare a lui Dumnezeu merge de la El la tine, tot așa și gândirea ta creatoare trebuie să meargă de la tine la creațiile tale. Numai așa se poate extinde în afară toată puterea creatoare.  El a creat Fiimea, iar tu o sporești. Îți revendici această putere când devii vigilent numai pentru Dumnezeu Și Împărăția Sa. (…) A crea e a iubi. Iubirea se extinde în afară pur și simplu pentru că nu poate fi îngrădită. Fiind nelimitată nu se oprește. Ea creează veșnic, dar nu în timp.

      Eul, pe de altă parte, cere mereu drepturi reciproce, pentru că e plin de rivalitate și nu de iubire. Vrea mereu să se târguiască…. Ca să obții, trebuie să dai, nu să te târguiești.

      Eu am dat numai iubire Împărăției pentru că am crezut că asta sunt. Ce crezi că ești determină ce dăruiești și, dacă Dumnezeu te-a creat extinzându-Se și devenind tu, te poți extinde doar cum a făcut-o El.

      Dumnezeu Se extinde în afară, dincolo de limite și dincolo de timp, iar tu –  care ești cocreator cu El – Îi extinzi Împărăția veșnic și dincolo de orice limită. (…) Cei veșnici sunt veșnic cuprinși de pace și bucurie.

      Am spus că ultimul pas în redeșteptarea cunoașterii îl face Dumnezeu. Acesta este adevărul, dar e greu de explicat în cuvinte deoarece cuvintele sunt simboluri, iar ce e adevărat nu necesită explicații.(…) Dumnezeu nu face pași, deoarece realizările Lui nu sunt treptate. (…) Trebuie înțeles că “primul”, aplicat la El, nu e o noțiune temporală. El e primul, în sensul că e Primul în Sfânta Treime. E Întâiul Creator, fiindcă Și-a creat cocreatorii.

             

             Legea lui Dumnezeu.

         În esența noastră suntem întregi și perfecți, așa cum ne-a creat Dumnezeu. Aparținem Împărăției lui Dumnezeu, chiar dacă ne percepemm separați, și chiar dacă momentan suntem sunt dominația eului. Aceasta este starea de boală. Boala, adică separarea și  lipsa, este ceea ce proiectăm asupra noastră și asupra fraților noștri. Și tocmai aceasta este Legea lui Dumnezeu, valabilă aici și pretutindeni:

Ce proiectezi sau extinzi are valoare pentru tine.

    A vindeca, atunci, înseamnă a corecta percepția în fratele tău și în tine…

    Pentru a întreține ordinea, legile trebuie adaptate la împrejurări. (…)

    În afara Împărăției, legea care domnește înăuntru e adaptată pentru a deveni “Ce proiectezi crezi” . Asta e forma ei didactică, pentru că  – în afara Împărăției – învățarea e esențială. Această formă înseamnă că vei învăța ce ești din ce ai proiectat asupra altora, și prin urmare din ce crezi că sunt ei.

Ce extinzi ești.

  Această formă a legii nu este deloc adaptată, aceasta fiind legea creației. Dumnezeu însuși a creat legea creând prin ea.

   Pentru a fi utile, legile trebuie comunicate. În fond, ele trebuie traduse pentru cei ce vorbesc limbi diferite. (…) Spiritul Sfânt este traducătorul legilor lui Dumnezeu pentru cei ce nu le înțeleg. Tu nu ai putea să o faci, pentru că o minte aflată în conflict nu poate rămâne fidelă unui singur înțeles și îl va schimba ca să păstreze forma. Spiritul Sfânt urmărește exact opusul când traduce. (…) De aceea, El Se opune ideii că diferențele de formă ar fi semnificative, subliniind mereu că aceste diferențe nu contează…doar înțelesul contează.(…)  La baza extinderii adevărului, care este legea Împărăției, stă doar cunoașterea a ce este adevărul.

       

         Avem de la Dumnezeu putere.

      Puterea cu care suntem înzestrați de la Dumnezeu nu poate fi uzurpată, și nu poate fi folosită de unii pe socoteala altora. Această putere ne este dată să o folosim, dar nu ne aparține. Învățăm despre această putere de la Spiritul Sfânt. El este călăuza noastră.

      Predându-ți puterea Împărăției lui Dumnezeu, El te învață că toată puterea e a ta. Nu contează cum o aplici. E maximă întotdeauna. Faptul că ești vigilent nu o face să fie a ta, dar îți permite să o folosești în toate împrejurările și în toate felurile. Când am spus “Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” , am vrut să se înțeleagă literalmente. Nu îi lipsesc nimănui în nicio situație. Pentru că sunt mereu cu tine, tu ești calea, adevărul și viața. Nu tu ai făcut această putere, după cum nu am făcut-o nici eu. A fost creată să fie împărtășită și, de aceea, nu poate fi percepută  – cu înțeles – ca aparținând unuia pe socoteala altuia. 

       

       Sursa conflictului este nevoia  de întrecere.

       Suntem ființe duale. În noi trăiesc două entități cu două minți. Mintea dată nouă s-a scindat după separare. O parte a rămas în contact permanent cu Sursa, o parte a “coborât” în ego. Pentru că cele două entități care trăiesc în noi sunt eul/ego și Eul/Sinele nostru divin. Aceștia din urmă suntem noi, cei adevărați, și facem cu toții parte din Creația divină, avem cu toții mințile în Mintea lui Dumnezeu, iar “casa” noastră este Împărăția lui Dumnezeu. Suntem egali ca Fii ai Lui. Atunci când avem mintea vindecată recunoaștem acest din urmă fapt și ne comportăm ca atare. Nu ne însușim puterea cu care ne-a înzestrat Creatorul și o folosim în armonie cu Acesta. Ego însă crede că puterea îi aparține. Ego crede în separare. Ego crede că este mai grozav și că are drepturi mai multe decât fratele lui. Ego acționeaă numai în folosul lui.  Sub influența lui nu mai știm cine suntem. Ne percem ca fiind absenți din Împărăția lui Dumnezeu. Și pentru că de predat ( împărtășit) predăm tot timpul, îi învățăm pe cei din jurul nostru greșit. De aici se naște conflictul:

      Iată de ce e dement eul: te învață că nu ești ce ești. (…) Și totuși predai încontinuu. Prin urmare, precis predai altceva, chiar dacă eul nu știe ce anume. (…) Mintea nu poate fi unificată într-o loialitate față de eu, pentru că mintea nu îi aparține lui. Dar ce e “neleal” față de eu e credincios păcii.(…) Tu, care nu ești într-o stare de război, trebuie să îți cauți frați și să îi recunoști ca frați pe toți cei pe care îi vezi, căci numai cei egali sunt într-o stare de pace. Deoarece Fiii egali ai lui Dumnezeu au totul, ei nu se pot lua la întrecere. Dar dacă își percep unul dintre frați altfel decât ca egalul lor perfect, le-a pătruns în minte ideea de întrecere. Nu îți subaprecia nevoia de a veghea împotriva acestei idei, pentru că toate conflictele tale vin din ea. Ea e credința că pot exista interese conflictuale și, de aceea, că ai acceptat imposibilul ca adevărat.

       

       Ajungi acolo unde îți concentrezi atenția.

      Trăim în două lumi. Una reală, dar pe care nu o percem, și una iluzorie, aparentă, care ne este foarte evidentă și asupra căreia ne concentrăm cu toate simțurile și cu mintea egotică. Cealaltă lume rămâne în umbră și nici măcar nu suntem conștienți de ea.

      Să fii în Împărăție înseamnă doar să îți concentrezi toată atenția asupra ei. Cât crezi că te poți ocupa de neadevărat, accepți conflictul ca opțiune a ta. Oare chiar e o opțiune? Pare a fi,  dar aparența și realitatea nu sunt nicidecum același lucru.Tu, care ești Împărăția, nu ești preocupat de aparent.

         

        El e în noi, și noi suntem în El.

Dumnezeu înseamnă certitudine și adevăr.
Spiritul Sfânt este “Inspirația Universală” .
Vindecarea nu vine de la Dumnezeu, pentru că El ne cunoaște întregi și sănătoși.
Vindecarea vine din Legile Lui.
Când ești vindecat uiți legile eului, și ți le amintești pe cele ale lui Dumnezeu.
Spiritul Sfânt ne învață că El e în noi, și noi suntem în El. Trebuie doar să facem efortul de a învăța, și trebuie să practicăm și să împărtășim ce-am învățat.
     Dacă aplici diferite aptitudini suficient de îndelung unui singur obiectiv, aptitudinile înseși devin unificate. Căci sunt canalizate într-o singură direcție și într-un singur fel. (…) Toate aptitudinile trebuiesc lăsate așadar în seama Spiritului Sfânt, care înțelege cum să le folosească cum trebuie. El le folosește numai pentru vindecare, știindu-te doar ca întreg. Vindecând, înveți ce este întregimea și, învățând ce este întregimea, înveți să îți aduci aminte de Dumnezeu. (…) Eul urmărește întotdeauna să dividă și să separe . Spiritul Sfânt urmărește întotdeauna să unifice și să vindece.
        Caută mai întâi împărăția Cerului, pentru că acolo operează cu adevărat legile lui Dumnezeu, și nu pot opera decât cu adevărat pentru că sunt legile adevărului. (…) Dumnezeu e Totul într-un sens foarte literal.
Vindecarea e un mod de-a uita sentimentul de pericol pe care l-a stârnit în tine eul, nerecunoscându-i existența în fratele tău. Asta întărește Spiritul Sfânt în amândoi, căci este un refuz de-a adeveri frica. Iubirea are nevoie doar de această invitație. Ea vine de bunăvoie la toată Fiimea, fiind tocmai ce este Fiimea.
       
         Rolul trupului în vindecarea minții. Vindecătorii.
     
       Observați că aici se pune problema invers? În lumea noastră, în care suntem puternic atașați de ego și de trup, ne închipuim toate metodele posibile pentru a ne vindeca trupurile bolnave. De fapt, trupul nu este decât un suport pentru dezvoltarea aptitudinilor. Spiritul Sfânt folosește trupul doar pentru comunicare, și are o legătură atât de directă cu vindecarea încât trebuie lămurită.
     Trupul nu este autonom. El nu poate nici să comunice, nici să creeze, ori acestea sunt impulsuri înnăscute ale omului. Comunicarea se face la nivel de minte. Creăm la nivel de minte. Vindecarea se face la nivel de minte.
     Vindecătorii vindecă în jurul lor nu la nivel de ego și trup, ci la nivel de minte vindecată. Vindecători putem fi fiecare dintre noi. Suntem deopotrivă vindecători, profesori și studenți, și predăm ceea ce credem. Atunci când predai deopotrivă boala și vindecarea ești un student slab, dar și un profesor slab. De vindecare pe termen lung nici nu se mai pune problema.
     
     Vindecarea este singura aptitudine pe care și-o poate dezvolta fiecare și pe care trebuie să și-o dezvolte fiecare pentru a fi vindecat. Vindecarea e forma de comunicare a Spiritului Sfânt în lumea aceasta, și e singura pe care o acceptă.
  Vindecarea nu face decât să întărească. Magia încearcă întotdeauna să slăbească.
    Magia vede mereu ceva “special” în vindecător, pe care crede că îl poate dărui cuiva care nu îl are. Poate crede că darul lui vine de la Dumnezeu, dar e clar că nu Îl înțelege pe Dumnezeu de crede că i-a dat ceva ce altora le lipsește.
   Spiritul Sfânt nu lucrează întâmplător, iar vindecarea ce vine de la El reușește întotdeauna. Dacă vindecătorul nu vindecă prin El de fiecare dată, rezultatele vor varia.
       Dacă un vindecător acceptă că uneori poate vindeca și alteori nu, este inconsecvent. El este în conflict, și împărtășește conflict. Vindecarea este consecventă pentru că este Dumnezeiască, se face prin Spiritul Sfânt, și are la bază iubirea. Iubirea este dumnezeiască, și este disponibilă pentru fiecare întotdeauna. Atunci de unde inconsecvența? Din conflict, iar conflictul este între iubire și frică. Orice frică are la bază o lipsă de iubire. Un vindecător care nu s-a eliberat de frică nu poate vindeca pentru că el însuși nu este vindecat. În ceea ce privește recunoștința…
   
    Vindecătorul nevindecat vrea recunoștință de la frații lui, dar nu le este recunoscător la rândul lui. Căci crede că le dă ceva și nu primește, în schimb, ceva la fel de dezirabil. Predarea lui este limitată căci învață atât de puțin. Lecția lui de vindecare e limitată de propria lui nerecunoștință, care e o lecție de boală. Adevărata învățare e constantă și de o putere  de schimbare atât de vitală, încât un Fiu de-al lui Dumnezeu poate să își recunoască puterea într-o clipită și să schimbe lumea în clipa următoare. Căci, schimbându-și mintea, a schimbat cel mai puternic instrument de schimbare ce i s-a dat vreodată.
         
        Redescoperirea Sinelui.
       
        Pentru a înțelege la ce se referă această schimbare de minte, este necesar să ne amintim că mintea noastră face parte din Mintea lui Dumnezeu. În mintea noastră sunt prezente semințele Minții Lui. După separare, această minte s-a scindat, astfel încât acum, noi, folosim acea minte scindată, dominată de ego. A ne vindeca mintea, sau a ne schimba mintea, înseamnă a deveni conștienți de mintea noastră superioară, în contact permanent cu Sursa. Înseamnă a deveni conștienți că această minte este prezentă în toți. Înseamnă a deveni conștienți de Sinele nostru, și de Sinele fraților noștri, chiar dacă ei nu sunt încă conștienți. Aceasta este starea de boală a minții: starea de inconștiență.
 
     Când vindeci exact asta înveți. Recunoști mintea neschimbătoare în fratele tău realizând că nu se poate să își fi schimbat mintea. Iată cum percepi Spiritul Sfânt din el. Doar Spiritul Sfânt din el nu Își schimbă mintea niciodată. Fratele însuși crede că poate să o facă, căci altfel nu s-ar percepe bolnav. De aceea, nu știe ce e Sinele lui.(…) Schimbându-ți mintea în legătură cu a lui în locul lui, îl ajuți să desfacă  schimbarea  pe care crede eul lui că a făcut-o în el.
Chemarea
Ultima parte a lecției este practic un apel pe care-l lansează  “Vocea” către fiecare dintre noi:
     
    Nu îți poți uita Tatăl căci eu sunt cu tine și nu Îl pot uita. A mă uita pe mine înseamnă a te uita pe tine și pe Cel Ce te-a creat. Frații noștri sunt uituci. Iată de ce au nevoie de la tine de amintirea mea și a Celui Care m-a creat. Prin această amintire,  le poți schimba mintea în privința lor, după cum ți-o pot schimba și eu pe a ta. Nu vreau să îmi împărtășesc trupul în comuniune pentru că ar însemna să nu împărtășesc nimic. Oare aș încerca să împărtășesc o iluzie cu copiii preasfinți ai unui Tată preasfânt? Mintea însă vreau să mi-o împărtășesc cu tine  pentru că suntem de o Minte și Mintea aceea e a noastră.  Vezi doar mintea aceasta pretutindeni, căci numai ea e pretutindeni și în toate. E totul pentru că înglobează toate lucrurile în ea. Fericiți voi, ce nu percepeți decât asta, căci nu percepeți decât ce e adevărat.
      Poți aprecia Fiimea doar ca un tot unitar. Asta face parte din legea creației și guvernează, de aceea, toată gândirea.
finish

Film:
       
    “Tuning In: Spirit Channelers în America” – este un documentar cu adevărat unic care a apărut în septembrie 2008 şi care este rezultatul a 10 ani de anchetă în fenomenul spirit-channeling, anchetă elaborată de către regizorul David Thomas. Pentru cei care nu cunosc termenul, “channeling”-ul este o practică ce datează încă din antichitate în care un om aflat într-o stare de transă (de obicei dar nu neapărat), face o conexiune psihică și energetică cu o entitate din alte dimensiuni ale Universului. În acea stare, cel care face “channeling”-ul este capabil să interacţioneze interdimensional interpretând mesajele ce le primeşte (şi le transmite) şi simultan poate stabili un contact între oameni şi entitatea respectivă.
       Pentru prima dată, şase dintre americanii care fac channeling sunt prezenţi în acelaşi film cu scopul de a ne oferi o perspectivă mai amplă asupra fenomenului dar şi pentru a răspândi informaţii de mare valoare pentru noi toți.” ( Adina Amironesei) 
               Durata filmului este de  o oră și douăzeci de minute. 
http://adinaamironesei.blogspot.ro/2011/06/mesajele-universului.html

Observație:

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole-“Text”, Cap.7-“Darurile Împărăției”, pp.101-110 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Articolul de mai sus este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui.

Mulțumesc!