CURS DE MIRACOLE- Exerciții

Curs de miracole: Exercițiile 106-110

By 29 September 2014 One Comment

 

 

curs exercitii

 

106: Să tac și să ascult adevărul.

 

Astăzi lăsăm deoparte vocea eului și ascultăm cu mintea deschisă. Uităm tot ce am aflat vreodată despre mântuire, din toate sursele posibile. Astăzi este ziua tăcerii.

Să taci astăzi și să asculți adevărul. Să nu te amăgească vocile morților, care îți spun că au dat de sursa vieții și ți-o oferă spre crezare. Să nu le dai atenție, ci să asculți adevărul.

Să nu te temi astăzi să ocolești vocile lumii. Să treci ușurel pe lângă  neînsemnatele lor încercări de-a te convinge.  Să nu le auzi. Să taci astăzi și să asculți adevărul. 

Se împlinește azi făgăduința Cuvântului dat de Dumnezeu. Să auzi și să nu scoți niciun sunet. El vrea să îți vorbească. Vine cu miracole de o mie de ori mai fericite și mai minunate decât cele pe care le-ai visat sau ți le-ai dorit vreodată în vise. Miracolele Lui sunt adevărate. Ele nu se vor șterge când se isprăvește visul. În schimb, ele isprăvesc visul și dăinuiesc la nesfârșit, căci vin de la Dumnezeu la Fiul Lui drag, pe care îl mai cheamă “tu”.

Să îl auzi astăzi și să asculți Cuvântul  care ridică vălul întins peste pământ, trezindu-i pe toți cei care dorm și nu pot să vadă. Dumnezeu prin tine îi cheamă. Are nevoie de vocea ta să le vorbească… 

Fii gata de mântuire. E aici și ți se va da azi. Ascultă astăzi, și vei auzi o Voce care va răsuna, prin tine, de-a lungul și de-a latul lumii.  Aducătorul tuturor miracolelor are nevoie să le primești tu mai întâi, devenind astfel un dătător voios al darurilor primite. 

Așa începe mântuirea și tot așa se încheie: când totul e al tău și ai dat totul, îți va rămâne totul pentru totdeauna. Iar lecția e învățată. Astăzi exersăm actul de a da, dar nu așa cum îl înțelegi acum, ci așa cum este.  

Cele cinci minute practice ale fiecărei ore vor începe întrebând. După aceea așteptăm răspunsul.

  • Ce înseamnă a da și a primi?
  • Voi tăcea și voi asculta răspunsul.
  • Să tac și să ascult adevărul.
  • Astăzi sunt mesagerul lui Dumnezeu.
  • Vocea mea este a Lui, ca să dau ce primesc.

Să taci și să asculți adevărul astăzi. La fiecare cinci minute petrecute ascultând, o mie de minți se vor deschide la adevăr și vor auzi Cuvântul sfânt pe care îl auzi. Și, cu trecerea fiecărei ore, vei izbăvi încă o mie, care se opresc să ceară să li se dea și lor adevărul, odată cu tine. 

Să tăcem și să ascultăm deci. Atât. 

-∞-


107: Adevărul va corecta toate greșelile din mintea mea.

      Pe parcursul exercițiului de astăzi îl vom avea alături, se pare, pe Iisus Hristos. Așa se deduce din explicațiile oferite în curs. El este numit ” Cel Care merge cu tine” , “Fratele tău” , “Propriul tău Sine”. Vom fi conștienți de prezența Lui în noi, pe durata intervalelor practice de cinci minute.

      De asemenea, cred că este necesar de observat că toate afirmațiile legate de bucurie, pace, fericire, vindecare, care apar în toate aceste exerciții se referă la suflet.  Alungarea suferinței, a durerii, a morții, a bolii, se referă tot la suflet. Viața se referă la viața sufletului. Ar putea apărea o confuzie în cazul în care nu au fost parcurse toate exercițiile, dar ni s-a spus clar, că trupul nu ne interesează. Ne interesează  numai ființa noastră spirituală, pentru că asta suntem. Nu suntem trup. El este efemer, și este un instrument de învățare pentru minte atâta vreme cât suntem aici, pe această planetă. Într-una din lecțiile de început am învățat că sănătatea trupului este o expresie fericită a unei minți vindecate. Chiar dacă nu este vorba despre acest lucru astăzi, poate n-ar fi rău să ne amintim acest aspect, pentru a spulbera confuziile legate de vindecare.

      Fericirea nu poate veni decât din interior. Este veșnică și nelimitată. Toate bucuriile legate de trup sunt efemere și au darul numai de a ne colora viața. Este frumos și de dorit să nu ni le refuzăm, dar să nu uităm niciodată de fericirea trainică și liniștea din adâncul nostru! 

    La un moment dat, din explicațiile exercițiului, aflăm că atunci când vine adevărul, el adăpostește în aripile lui o iubire care nu se clatină în fața durerii, ci privește dincolo de ea, ferm și sigur. Referindu-se la unul din exercițiile din zilele trecute, cineva vorbea despre sfinți –  despre durerea lor și despre sacrificiul lor. Probabil că despre asta era vorba. A anticipat cumva exercițiul de astăzi. Iată că suntem chemați să devenim și noi, fiecare dintre noi, mici sfințișori. Să învățăm să trecem dincolo de propria noastră durere și dincolo de durerea lumii, prin conștientizarea naturii noastre și prin acceptarea adevărului. 

Ce altceva poate să corecteze iluziile decât adevărul? Și ce altceva sunt greșelile decât niște iluzii… Unde a intrat adevărul greșelile dispar.

Îți poți imagina oare ce e o stare mentală lipsită de iluzii? Cum te-ai simți? Încearcă să îți amintești un moment  – poate un minut sau și mai puțin – în care nimic nu a venit să îți întrerupă pacea; în care ai fost sigur că ești iubit și ocrotit. Încearcă apoi să îți închipui cum ar fi să prelungești momentul respectiv  până la capătul timpului și până în veșnicie. Lasă apoi senzația de liniște pe care ai simțit-o să se multiplice de o sută de ori, și apoi multiplic-o de încă o sută. 

Acum poți să-ți faci  idee – o impresie foarte vagă, și nimic mai mult – despre starea în care se va afla mintea ta când va veni adevărul. (…) Adevărul îți ocupă mintea complet, eliberându-te de toate credințele în efemer. 

Când vine adevărul, el nu rămâne doar un pic ca să dispară mai apoi sau să se schimbe în altceva. (…) Când vine adevărul, el adăpostește în aripile lui darul constanței depline  și o iubire care nu se clatină în fața durerii, ci privește dincolo de ea, ferm și sigur. Iată darul vindecării…. E imposibil să îl caute cineva cu adevărat, și să nu reușească. Ziua de azi aparține adevărului. Nu ai fost menit să suferi și să mori. Tatăl tău dorește să dispară aceste vise. Lasă adevărul să le corecteze pe toate.

Astăzi vom exersa pe nota fericită a certitudinii născute din adevăr. Suntem la fel de siguri de succes pe cât suntem de siguri că trăim, că sperăm, că respirăm și că gândim. 

      Cele cinci minute practice ale fiecărei ore vor începe cu o rugăciune adresată  Fratelui nostru -“Celui Ce merge cu noi”. Îi vom cere să fie prezent în conștiența noastră pe parcursul celor cinci minute, și ne vom lăsa conduși de El în liniște. Ne vom lăsa conduși către adevăr, și ne vom odihni apoi în pacea lui, a adevărului, și în pacea Lui, a Fratelui nostru. Vom lăsa adevărul să corecteze toate greșelile din mintea noastră.

Nu ești făcut din carne, sânge și oase, ci ai fost creat de chiar același Gând care I-a dat și Lui darul vieții.  El e Fratele tău și îți seamănă atât de mult, încât Tatăl tău știe că sunteți unul și același. Îți rogi propriul Sine să meargă cu tine, și cum ar putea El să lipsească de unde ești tu?

Adevărul va corecta toate greșelile din minea ta care îți spun că poți fi separat de El. Lui Îi vorbești astăzi și te angajezi să lași să se împlinească funcția Lui prin tine. Încrederea Lui este cu tine în timp ce spui: 

Adevărul va corecta toate greșelile din mintea mea, 

Și voi odihni în Cel Care e Sinele meu.

      Lasă-l apoi să te conducă blând la adevăr, care te va învălui și-ți va dărui o pace atât de profundă și de liniștită, încât te vei întoarce cu părere de rău la lumea familiară ție. 

     Și totuși te vei bucura să vezi din nou lumea aceasta. Căci vei aduce cu tine făgăduința schimbărilor pe care le va duce lumii adevărul care merge cu tine. Acestea vor spori cu fiecare dar de cinci minute pe care îl oferi, iar greșelile care împresoară lumea vor fi corectate când le lași să fie corectate în mintea ta. 

     De fiecare dată când spui cu încredere: “Adevărul va corecta toate greșelile din mintea mea”, vorbești pentru lumea întreagă și pentru Cel Ce vrea să izbăvească lumea, după cum vrea să te elibereze și pe tine. 

-∞-


108: A da și a primi este același lucru în realitate

Viziunea depinde de ideea de astăzi. Lumina e în ea…

Adevărata lumină care face posibilă adevărata viziune nu e lumina pe care o văd ochii trupului. Ci o stare mentală devenită atât de unificată, încât întunericul nu poate fi perceput deloc. Aceasta e lumina care nu arată opuși… Aceasta e lumina care aduce pacea minții tale altor minți, să o împărtășească și să se bucure că sunt una cu tine și una cu ele înseși. Aceasta e lumina care vindecă, pentru că aduce o percepție neîmpărțită, bazată pe un singur cadru de referință, din care decurge un singur înțeles. 

Aici se vede că a da și a primi sunt aspecte diferite ale unui singur Gând, a cărui valoare de adevăr nu depinde de care e perceput a fi primul, nici de care pare a fi pe locul doi. Aici se înțelege că ambele se petrec împreună ca Gândul să rămână întreg. 

– 

E totuna cu a spune că – a ierta pe deplin un singur frate e de ajuns pentru a aduce mântuire tuturor minților. Căci acestea nu sunt decât câteva cazuri particulare ale unei singure legi valabile pentru toate tipurile de învățare, dacă e dirijată de Cel Ce cunoaște adevărul. 

A învăța că a da este totuna cu a primi are o utilitate deosebită, pentru că e atât de ușor de încercat și de verificat. Iar, când se demonstrează că acest caz particular funcționează întotdeauna, în toate încercările în care e pus la încercare, poate fi generalizat la alte zone de îndoială și de vedere tulbure. 

Exersăm astăzi un caz particular pe care ni-l prezintă a da și a primi. (…) Astăzi ne vom propune să oferim pace tuturor și să vedem cât de repede se întoarce la noi. Lumina e seninătate. 

Lecția noastră de astăzi – o lecție foarte simplă – te va învăța multe. De acum înainte vei înțelege mult mai bine cauza și efectul, și vom progresa mult mai rapid de acum.

      Intervalele practice de cinci minute din fiecare oră vor începe cu repetarea ideii zilei, după care, cu ochii închiși vom oferi tuturor ce am vrea să avem noi înșine: liniște, pace, blândețe. Putem alege o persoană anume căreia să i le oferim, pentru că prin ea, le oferim tuturor . 

      Fiecare afirmație va fi rostită fără grabă, după care ne vom opri o clipă să vedem ce primim înapoi. Liniștea, pacea și blândețea pe care le simțim, au  venit înapoi cu  intensitatea cu care le-am oferit. Dacă n-am oferit nimic, nu am primit nimic. Totul a rămas doar o idee. 

Așadar vom spune:

  • A da și a primi este același lucru în realitate.
  • Voi primi ce dau acum:
  • Tuturor le ofer liniște.
  • Tuturor le ofer pacea minții.
  • Tuturor le ofer blândețe.

-∞-


109: Odihnesc în Dumnezeu

Astăzi cerem odihnă și liniște netulburată de aparențele lumii. Cerem pace și tihnă în toiul întregului zbucium iscat de vise care se ciocnesc. Cerem siguranță și fericire deși părem să vedem primejdie și întristare.

Aceasta este ziua păcii.

Odihnești în Dumnezeu și, în timp ce lumea e sfâșiată de vânturile urii, odihna ta rămâne total netulburată. Aparențele nu te pot deranja. Îi chemi pe toți să odihnească alături de tine, iar ei te vor auzi și vor veni pentru că odihnești în Dumnezeu.

“Odihnesc în Dumnezeu”

Gândul acesta îți va aduce odihna și liniștea, pacea și tihna, siguranța și fericirea pe care le cauți.

“Odihnesc în Dumnezeu”

Gândul acesta are puterea să trezească adevărul care doarme în tine… Iată încheierea suferinței pentru lumea întreagă, și pentru toți câți au venit vreodată și vor mai veni să zăbovească aici o vreme.

” Odihnesc în Dumnezeu”

Complet netulburat, gândul acesta te va ajuta să ieși din furtuni și din lupte, din nenorociri și dureri, din pierderi și moarte… Nu există suferințe pe care să nu le poată vindeca. Nu există probleme pe care să nu le poată rezolva.

În El nu ai griji și nici preocupări, nici poveri, nici neliniști, nici dureri, nici frica viitorului și nici regrete cu privire la trecut. Odihnești în veșnicie, în vreme ce timpul se scurge fără să își lase amprenta asupra ta…

   Astăzi te odihnești. Și te cufunzi în adâncurile liniștii, cu ochii închiși. Fă-ți timp astăzi să te strecori din mreaja “viselor”  direct în sânul păcii.

   Cu fiecare cinci minute a fiecărei ore în care te odihnești astăzi, o minte obosită devine dintr-o dată bucuroasă, o pasăre cu aripile frânte începe să cânte, un izvor de mult secat reîncepe să curgă.

   Cu fiecare cinci minute în care te odihnești astăzi, lumea se apropie tot mai mult de trezire. Și clipa în care odihna va fi singurul lucru existent se apropie de toate mințile epuizate și obosite, prea obosite acum să își continue singure drumul. Și or să audă pasărea începând să cânte și or să vadă izvorul reîncepând să curgă, și or să înainteze, cu pași înviorați, speranță renăscută și energie refăcută, pe drumul care, dintr-o dată, pare ușor de străbătut.

   Odihnești astăzi în pacea lui Dumnezeu, liniștit și fără frică, și din odihnă îți chemi frații, îmbiindu-i pe toți să își afle odihna, alături de tine. Deschide porțile templului și lasă-i să vină, de la celălalt capăt al lumii, de departe și de aproape; frații tăi îndepărtați și prietenii tăi cei mai apropiați; poftește-i pe toți să intre aici și să își afle odihna alături de tine. Timpul nu stă de strajă la ce dăm azi. Dăm celor nenăscuți și celor petrecuți, și le aducem aminte de locul lor de odihnă de fiecare dată când spunem în gând: “Odihnesc în Dumnezeu”.

-∞-


110: Sunt așa cum m-a creat Dumnezeu.

      Acest singur gând ar fi de ajuns să te mântuiască și să mântuiască lumea, dacă ai crede că e adevărat. Adevărul lui ar însemna că nu ai făcut nicio schimbare în tine care să aibă realitate, că nu ai schimbat universul în așa fel încât fica și răul, nefericirea și moartea să înlocuiască ce a creat Dumnezeu. Dacă rămâi așa cum te-a creat Dumnezeu, frica nu are înțeles, răul nu e real, iar nefericirea și moartea nu există.

      Ideea de astăzi e de ajuns pentru a vindeca trecutul și a elibera viitorul. E de ajuns pentru a lăsa prezentul să fie acceptat așa cum este. E de ajuns pentru a lăsa timpul să fie mijlocul prin care lumea întreagă învață să scape de timp și de fiecare schimbare pe care pare să o aducă timpul în trecerea sa.

      Dacă rămâi așa cum te-a creat Dumnezeu, aparențele nu pot înlocui adevărul, sănătatea nu se poate schimba în boală, moartea nu poate fi un substitut al vieții, și nici frica un substitut al iubirii. În acest singur gând, tot trecutul este desfăcut, iar prezentul este mântuit să se extindă liniștit într-un viitor lipsit de timp. 

Exersează cu recunoștință ideea de azi. Acesta este adevărul care vine să te facă liber.

Începe-ți exercițiile de cinci minute cu următorul citat din text:

  • Sunt așa cum m-a creat Dumnezeu. Fiul Lui nu poate suferi. Iar eu sunt Fiul Lui.

   Apoi, cu această afirmație ferm întipărită în minte, încearcă să îți descoperi în minte Sinele care e sfântul Fiu al lui Dumnezeu Însuși.

   Caută-l în tine pe Cel Ce e Cristosul din tine, Fiul lui Dumnezeu și Fratele lumii. Mântuitorul mântuit dintotdeauna, cu puterea de-a mântui pe oricine Îl atinge, oricât de ușor…

   Cinstește-ți astăzi Sinele. Nu lăsa să fie venerate astăzi chipurile cioplite pe care le-ai făcut să fie Fiul lui Dumnezeu în loc de ce e El. În străfundul minții tale, sfântul Cristos din tine așteaptă să te recunoști în El. Cât timp El rămâne nererecunoscut și necunoscut, ești pierdut, și nu te cunoști pe tine însuți. Caută-L astăzi și găsește-l. El va fi mântuitorul tău de toți idolii pe care i-ai făcut. 

    Ne vom aduce aminte de El pe tot parcursul zilei, cu inimi pline de recunoștină și gânduri pline de iubire față de toți cei ce ne întâlnesc astăzi.

Sunt așa cum m-a creat Dumnezeu.

Aceasta e Cuvântul lui Dumnezeu care te face liber. 

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.182-191 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

One Comment

  • Daniela Zaharia says:

    Dragă Milena,

    De fapt sunt doar intuitivă nu și silitoare! Am să-ți povestesc o altă experiență avută în urmă cu câțiva ani.

    Maica Domnului e în noi

    Acum câțiva ani niște cunoștințe ale mele s-au reîntâlnit cu o veche prietenă din copilărie. Era schimbată – ziceau ei – parcă nu mai era e însăși. Au stat la o cafea și le-a povestit , printre suspine (așa se zice!,) că intrase în niște încurcături mari, necazuri bănești. Luată cu binișorul, fata povestise că …nici mai mult nici mai puțin…escrocase pe niște escroci și că de atunci aceștia o urmăreau să-și recupereze banii pe care ea nu-i mai avea. Se plângea că nu mai știe ce să facă…că …parcă trăiește un coșmar.
    Ar trebui să te trimitem să te vezi cu Daniela, i-au zis ei și mi-au trimis-o. Ne-am întâlnit pe undeva, pe lângă o biserică, pe laTimpuri Noi, unde aveam un spațiu închiriat. Am poftit-o să se așeze într-un fotoliu și a dat să-mi povestească despre necazurile ei. Am oprit-o cat mai blând cu putință. Nu e despre asta, i-am zis și, apropiindu-mă, am făcut un gest ca și cum aș fi dat totul la o parte…Aș vrea să te cunosc! i-am mai spus.
    Nu știu ce mi-ai făcut, mi-a replicat nedumerită. Mă simt de parcă aș fi Maica Domnului, atât de curată mă simt! Și asta nu se poate! Ceva nu este în regulă!
    Ce să nu fie în regulă? am întrebat-o.
    Nu știu, a mai adăugat…Asta nu se poate! E aiurea…a mai spus și a plecat gânditoare.

    ..