CURS DE MIRACOLE- Exerciții

Curs de miracole: Exercițiile 99,100

By 18 September 2014 One Comment

curs exercitii

 

 

Mântuirea e singura funcție pe care o am aici.

Rolul meu este esențial planului dumnezeiesc de mântuire.

 

Mă gândesc uneori cât de ciudate par aceste afirmații la prima vedere și recunosc faptul că limbajul pe care îl folosește acest curs nu prea îmbie la studiu o persoană nefamiliarizată cu termenii, sau mai ales o persoană care nu este religioasă, una care a exclus dictonul “crede și nu cerceta” din filosofia sa de viață. Cu toate acestea, dacă încerci să vezi dincolo de cuvinte, să reiterezi firul vieții la nivel macro, utilizând toate informațiile pe care le avem la dispoziție, științifice sau spirituale, este imposibil să nu devii indulgent și să recunoști marea bogăție a învățăturilor dăruite. Acest curs este un curs pentru viață, un curs de vindecare a sufletului.

Ce poate fi atât de sofisticat în faptul că a te mântui înseamnă a învăța să ierți, să treci cu vederea, să nu mai desfaci firul în patru acordând realitate greșelilor tale și ale altora. Și ce nu este clar în faptul că dacă fiecare dintre noi face acest lucru și dacă-și învață în primul rând copiii să trăiască așa, prin puterea exemplului personal, întreaga noastră lume se va schimba? De aceea fiecare ființă este foarte importantă în acest joc al schimbării. Și iarăși, ce este atât de greu de înțeles că toată această lume în care trăim face parte dintr-un mecanism cosmic care funcționează după anumite legi, după un “plan” pe care nici nu este nevoie să ne străduim prea mult să-l înțelegem pentru că este mult prea evident pentru a nu fi luat în considerație?

Acest curs a fost scris în primul rând pentru creștini, pentru a dizolva frica de Dumnezeu cu care am fost îndoctrinați, și pentru a readuce în sufletele noastre iubirea pentru tot ce există, și deci, și pentru noi. Este un curs despre recâștigarea respectului de sine. Cum ar putea un copil veșnic pedepsit de părintele lui aspru să mai vină cu dragoste și fără frică în brațele sale? Și cum ar putea un copil care nu și-a cunoscut niciodată tatăl să dorescă să-l cunoască dacă toți cei în preajma cărora trăiește i-au povestit că la întâlnire nu va fi trecută cu vederea nicio greșeală din cele pe care le-a săvârșit cu exuberanța copilăriei? Căci noi suntem cu toții niște copii în grădina de joacă a universului. Și dacă unui copil îi spui mereu și mereu că este prost, rău, urât, că s-a născut păcătos, că viața e o luptă, și apoi, nu ai șanse să ajungi la părintele tău decât dacă ești sfânt, cu siguranță își va pierde speranța. Suntem o lume de oameni disperați pentru că suntem o lume de oameni înfricoșați, fără speranță și fără pace în suflet.

Să revenim dar, la exerciții. Din când în când mi-o mai ia pe dinainte gura… pardon scrisul, atunci când gândesc, cu degetele fiind pe tastatura calculatorului. Nu mi-am propus să-mi exprim propriile opinii aici, dar, decât să vorbesc singură… Mi-am propus să studiez, să caut să înțeleg, și să trec prin filtrul intuiției mele toate aceste informații.

-∞-

99: Mântuirea e singura funcție pe care o am aici.

      Mântuirea și iertarea sunt același lucru. Dar pentru a exista mântuire și iertare, trebuie să existe ceva care trebuie mântuit sau iertat, ceva în neregulă, care trebuie corectat.  Să ne amintim că iertarea înseamnă a trece cu vederea o greșeală care la nivelul Sinelui nostru nu există. Este doar o manifestare a eului legat de trup. Dar noi nu suntem ego pentru că nu suntem trup. Suntem un spirit creat perfect. Deci, greșeala este doar o iluzie, legată de ego, trup, și povestea în care suntem actori aici, în lumea aceasta. Atunci când ne vedem ca fiind trupuri, ne vom manifesta ca trupuri, în toate aspectele vieții noastre. Numai la acest nivel este posibilă greșeala, numai la acest nivel este necesară iertarea și mântuirea. Atâta vreme cât vom ține Cerul separat de pământ, și pe noi separați de Creator, vom avea nevoie de mântuire. Cerul și pâmântul sunt în noi, nu există separare.

Mântuirea devine acum hotarul dintre adevăr și iluzie. Ea reflectă adevărul, pentru că e mijlocul prin care poți scăpa de iluzii. Dar nu e încă adevărul, pentru că desface ce nu s-a făcut nicicând.

Cum ar putea să existe un punct de întâlnire unde Pământul și Cerul să poată fi reconciliate într-o minte  în care să existe amândouă? Mintea care vede iluzii le consideră reale. Ele există prin faptul că sunt gânduri, iar mintea care gândește aceste gânduri e separată de Dumnezeu.

Ce plan ar putea să țină adevărul neatins, dar să recunoască totodată nevoia pe care o aduc iluziile, și să ofere mijloacele prin care acestea se desfac fără atac și fără pic de durere? Ce altceva ar putea să fie acest plan decât un Gând de-al lui Dumnezeu, prin care se trece cu vederea ce nu s-a făcut nicicând și se uită păcate care nu au avut nicicând realitate? 

Spiritul Sfânt ține acest plan dumnezeiesc exact așa cum l-a primit de la El, în Mintea lui Dumnezeu și într-a ta. Planul e în afara timpului prin faptul că Sursa lui e atemporală. Dar operează în cadrul timpului, datorită credinței tale că timpul e o realitate. Spiritul Sfânt se uită netulburat la ce vezi tu: păcat, durere, moarte, necaz, separare și pierdere. Dar știe că un lucru trebuie să mai fie adevărat: Dumnezeu tot Iubire este, și toate astea nu sunt Voia Lui.

Iată gândul a cărui funcție este să mântuiască dându-ți funcția lui să fie propria ta funcție. Mântuirea e funcția ta, cu Cel Căruia I s-a dat planul. Acum planul acesta ți se încredințează ție, alături de El.

Tu, care vei ajunge să faci miracole, fii atent să exersezi cum trebuie ideea de astăzi. Încearcă să percepi puterea cuvintelor pe care le rostești, căci sunt niște cuvinte în care stă libertatea ta. Tatăl tău te iubește. Toată lumea durerii nu e voia Lui. Iartă-ți gândul care a vrut toate acestea pentru tine. Apoi lasă Gândul lui Dumnezeu să intre în cotloanele întunecate din partea minții tale care a gândit gândurile ce nu au fost niciodată Voia Lui.(…) Lasă lumina să pătrundă, și nu vei vedea nicio piedică la ce voiește El să ai. Dezvăluie-ți secretele în fața blândei Lui lumini, și vezi ce tare mai strălucește încă lumina aceasta înăuntrul tău.

E voia lui Dumnezeu ca mintea ta să fie una cu a Lui. E Voia lui Dumnezeu să aibă un singur Fiu. E Voia lui Dumnezeu ca singurul Lui Fiu să fii tu.

Cele cinci minute practice de la începutul fiecărei ore vor începe cu afirmația:

  • Mântuirea e singura funcție pe care o am aici.
  • Mântuirea și iertarea sunt același lucru.

După aceea, gândurile vor fi îndreptate către Spiritul Sfânt, și ne vom lăsa în Voia Lui pentru a învăța să îndepărtăm toată frica și să ne cunoaștem Sinele ca fiind Iubire. Ne vom ierta gândurile care ne atacă întregimea, unitatea și pacea. Ne vom ierta funcțiile false pe care ni le-am atribuit în această viață, înțelegând că singura noastră funcție este cea care vine de la Dumnezeu.

Obs: Toate aceste afirmații se fac la timpul prezent, conferindu-le certitudine. Nu le vom plasa în viitor și nici  nu le vom considera niște simple dorințe.

Există un mesaj special pentru astăzi, care are puterea să înlăture din mintea ta, pentru totdeauna, toate formele de îndoială și de frică. Dacă ești tentat să le consideri adevărate, adu-ți aminte că aparențele nu pot ține piept adevărului pe care îl conțin aceste puternice cuvinte:

  • Mântuirea e singura funcție pe care o am aici.
  • Dumnezeu tot Iubire este, iar asta – păcat, durere și moarte, necaz, separare și pierdere – nu e Voia Lui.

Singura ta funcție îți spune că ești unul singur. Reamintește-ți acest lucru în răstimpul ce se scurge între intervalele de cinci minute pe care le împărtășești cu Cel Ce împărtășește, la rândul Lui, cu tine planul dumnezeiesc. Reamintește-ți că :

  • Mântuirea e singura funcție pe care o ai aici.

-∞- 


100:  Rolul meu este esențial planului dumnezeiesc de mântuire.

 

Mântuirea trebuie să răstoarne credința smintită în gânduri și trupuri separate, care duc vieți separate și merg, fiecare în direcții separate. 

Voia lui Dumnezeu pentru tine e deplina fericire. De ce ai alege să te împotrivești Voii Sale? Bucuria ta trebuie să fie deplină, pentru ca planul Său să fie înțeles de cei la care te trimite El. 

Ești într-adevăr esențial planului dumnezeiesc. Fără bucuria ta, bucuria Sa nu e deplină. Fără zâmbetul tău, lumea nu poate fi mântuită. Cât timp ești trist, lumina pe care Dumnezeu Însuși a desemnat-o mijlocul de mântuire al lumii rămâne ștearsă și fără strălucire, și nimeni nu râde, pentru că tot râsul nu poate fi decât ecoul râsului tău. 

Ești într-adevăr esențial planului dumnezeiesc. Așa cum lumina ta întețește toate luminile ce strălucesc în Cer, tot așa și bucuria ta pe pământ cheamă toate mințile să își lepede toate amărăciunile și să își ia locul alături de tine în planul dumnezeiesc. Mesagerii lui Dumnezeu sunt bucuroși, iar bucuria lor vindecă amărăciunea și disperarea. 

Astăzi nu ne vom lăsa cuprinși de tristețe. Căci, dacă ne lăsăm, nu vom reuși să ne preluăm rolul, esențial atât planului Dumnezeiesc, cât și viziunii noastre. Tristețea e indiciul că vrei să joci un alt rol, în locul celui pe care ți l-a desemnat Dumnezeu. 

Astăzi nu ne vom lăsa cuprinși de tristețe. Căci, dacă ne lăsăm, nu vom reuși să ne preluăm rolul, esențial atât planului dumnezeiesc, cât și viziunii noastre. Tristețea e indiciul că vrei să joci un alt rol, în locul celui pe care ți l-a desemnat Dumnezeu. 

Astăzi vom încerca să înțelegem că bucuria e funcția pe care o avem aici. Dacă ești trist, rolul tău rămâne neîndeplinit, și toată lumea e lipsită de bucurie, odată cu tine. Dumnezeu te roagă să fii fericit, ca lumea să vadă cât de mult Își iubește Fiul și cât de mult voiește să nu îi curme bucuria nicio amărăciune; să nu îi asalteze nicio frică, pentru a-i tulbura pacea. Astăzi ești mesagerul lui Dumnezeu. Aduci fericirea Lui tuturor celor pe care îi vezi; pacea Lui tuturor celor ce te privesc și îi văd mesajul în fața ta fericită. 

Începe exercițiile cu gândul pe care îl conține ideea de astăzi. Înțelege apoi că rolul tău este să fii fericit. Gândește-te ce înseamnă asta. Te-ai înșelat, într-adevăr, crezând că ți se cere sacrificiu. Potrivit planului dumnezeiesc, ai numai de primit, și nu pierzi, nu sacrifici și nu mori niciodată. 

Să încercăm acum să găsim acea bucurie care ne arată, nouă și lumii întregi, care e Voia lui Dumnezeu pentru noi. De aceea ai venit. Aceasta să fie ziua în care reușești. Uită-te adânc în interiorul tău, fără să te sperii de toate gândurile mărunte și de toate oiectivele prostești pe lângă care treci în timp ce te înalți să întâlnești Cristosul din tine. 

El va fi prezent. Și poți să ajungi la El acum. Ce gând mărunt are puterea să te tragă înapoi? Ce obiectiv prostesc îți poate înfrâna reușita, când Cel Care te cheamă e însuși Dumnezeu?

El va fi prezent. Ești esențial planului dumnezeiesc. Astăzi ești mesagerul Lui. (…) Sinele tău e Cel Care te cheamă astăzi.

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.169-173 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


One Comment

  • Daniela Zaharia says:

    Dragă Milena!

    Cand vorbim despre mântuire uităm,adesea, că în acest proces de mântuire nu suntem singuri! Și totuși pare uneori că Dumnezeu ne lasă singuri! Nu răspunde și nu răspunde…Suntem triști, suntem disperați, suntem ne-mângâiați dar nu suntem singuri! Am putea spune ca suntem neputincioși. Dar nici asta nu este adevărat.
    Altceva este, poate, adevărat: că am pierdut calea. Poate că cerem și cerem crezănd că în situația în care suntem nu mai avem ce dărui! Poate că am ajuns să credem că mânia sau durerea, sau disperarea noastră trebuie să dispară cu totul! Dar…

    Dar dacă nu suntem – de fapt- agresivi ]n adevăratul sens al cuvântului?! Dacă durerile, disperările, furia pierderii sunt doar acumulări- necesare- de energii…și ele nu trebuie temperate? Cum ar putea Dumnezeu să tempereze așa ceva!?
    Dacă fricțiunile din destin …pe care Îngerul Păzitor, trimisul Domnului, ți le trimite, ți le prilejuiește, părând -adesea că nu e nimeni acolo să te mângâie, să-ți tempereze durerea …dacă acest Înger are și menirea- de la Dumnezeu – să te ajute ca durerea ta să intre pe făgașul sublimării?!
    Despre sublimarea durerii se vorbește foarte puțin sau se vorbește fără să se vorbească. Spuneam adesea mergând pe la diverse terapii complementare: vă rog nu-mi luați durerea,. Nu am venit pentru asta. Vă rog nu-mi temperați furia; nu am venit pentru asta. Si când plecam, plecam golită de multe ori ca de ceva prețios.
    Când auzim despre o Asociație de ajutor, de multe ori auzim și că ea are la bază o poveste tristă, o disperare aparent neputincioasă, o tragedie! Câte legi bune nu au apărut în lume după accidente, tragedii, nedreptăți…având ca energii: dureri, disperări și chiar neputințe sublimate!
    Și…da! Unde doi se roagă în Numele Meu…acolo sunt și Eu! Nevoia de ajutorare, de agregare, de a nu fi singur este atât de pregnantă, de adaptativă… încât durerea psihică are aproape aceleași arii corticale cu cea fizică…și este în gene. Când Dumnezeu nu-ți răspunde, te orientează spre semenul tău! Când nu-ti dă mângâiere sau nu-ți trimite pe semenii tăi în ajutor… înseamnă că durerea ta se cere sublimată, căci este o energie prețioasă care se cere folosită pentru semenii tăi!