CURS DE MIRACOLE- Exerciții

Curs de Miracole-Exercițiul zilei( 61-65). Tu ești lumina lumii.

By 24 July 2014 No Comments

Lumina lumii în Filipine ( Reuters)

“Lumina lumii” în Filipine  (Reuters)

Poți fi cel mai bun fotograf din lume, dar, uneori, pentru a face imaginea memorabilă e necesar să fii la momentul potrivit, în locul potrivit

aici: http://diez.md/2014/05/01/foto-25-de-fotografii-incredibile-realizate-fara-photoshop-in-luna-aprilie

Tu eşti lumina lumii, dar nu o ştii, pentru că nu ai privit suficient de adânc în propria ta inimă. Opreşte-te o clipă şi priveşte. Opreşte-te o clipă, ca să găseşti lumina ce dansează în noaptea întunecată dinăuntru. Vezi acele culori intense ce străpung norii negri, mâinile de lumină care vor să atingă orizontul. Până când nu poţi vedea lumina lumii în tine însuţi, nu o poţi aduce lumii. (Paul Ferrini)

 

      După prima serie de lecții recapitulative (1-50), urmează o serie de exerciții care debutează cu cel de astăzi, și care se bazează pe acesta. Întrucât sunt înlănțuite, iar tehnicile decurg de asemenea în mod natural, de la unul la altul, am ales să le parcurg în avans pe primele cinci. Sigur că nu va fi realizat practic decât un exercițiu pe zi, dar nu strică o privire de ansamblu pentru a intui de unde plecăm și unde trebuie să ajungem. 

      Ideile care se succed pe parcursul acestor exerciții sunt:

  • Eu sunt lumina lumii.
  • Iertarea e funcția mea ca lumină a lumii.
  • Lumina lumii aduce pace fiecărei minți prin iertarea mea.
  • Să nu îmi uit funcția.
  • Singura mea funcție e cea pe care mi-a dat-o Dumnezeu – aici este explicat pentru prima oară detaliat cum trebuie organizată scurta perioadă de meditație.

          Dacă ar fi să-mi concep un text pe care să-l înțeleg și pe care să îl repet la sfârșitul  acestor cinci zile, acesta ar fi:

       Eu sunt lumina lumii, pentru că așa m-a creat Dumnezeu. Am rolul meu în planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii, așa cum au toți oamenii de pe acest pământ. Sunt instrumentul Lui. Voi împărtăși această lumină având grijă să iert. Atunci când atac, invoc slăbiciunea din mine,  iar când iert, invoc puterea lui Hristos din mine. Iertând aduc pace în mine și în cei din jurul meu – și voi fi fericită. În felul acesta mă voi mântui. Aceasta este misiunea mea pe pământ. Celelalte obiective mărunte, legate de viața trupului nu sunt importante. De aceea îmi voi aminti mereu că rolul meu pe pământ este să mă mântuiesc și să ajut cum pot la mântuirea lumii,  prin exemplul personal.

 

61: Eu sunt lumina lumii.

 

        Poate părea arogantă această idee, dat fiind faptul că am fost învățați că numai Mântuitorul nostru este Lumina Lumii. Cu toate acestea, dacă am înțeles că Iisus Hristos și-a asumat răspunderea pentru planul mânturii lumii, pe care îl conduce, și că fiecare dintre noi suntem chemați să luăm parte activă la această “acțiune”, având un rol clar și bine definit în acest plan, aroganța se va transforma firesc, în umilință. Pe de altă parte, dacă am înțeles că suntem cu toții Fii ai lui Dumnezeu, și că purtăm în noi scânteie divină, vom înțelege de asemenea că nu este vorba nici de aroganță, nici de mândrie. Este pur și simplu un adevăr pe care trebuie să-l rostim despre noi înșine, și trebuie să-l punem în valoare. Practic, în aceasta constă exercițiul 61: în a ne repeta această idee pe întreg parcursul zilei, în intervale scurte de 1-2 minute, atât cu ochii deschiși, cât și cu ochii închiși atunci când este posibil:

Eu sunt lumina lumii. E singura funcție pe care o am.

De aceea sunt aici.

Aceasta nu este …decât o simplă declarare a adevărului despre tine. Este opusul declarării mândriei, aroganței sau autoamăgirii.

Pentru eu, ideea de astăzi este chintesența  preamăririi de sine. Dar eul nu înțelege umilința, confundând-o cu înjosirea de sine. Umilința constă în acceptarea rolului pe care îl ai în mântuire și în nepreluarea altui rol. Nu dai dovadă de umilință insistând că nu poți să fii lumina lumii, dacă aceasta este funcția pe care ți-a desemnat-o Dumnezeu. 

Adevărata umilință cere să accepți ideea de astăzi pentru că tocmai Vocea lui Dumnezeu îți spune că e adevărată. Acesta e un prim pas în direcția acceptării adevăratei tale funcții pe pământ. E un pas uriaș în direcția preluării locului legitim pe care îl ai  în mântuire.

62. Iertarea e funcția mea ca lumină a lumii.

Cu ochii închiși, dacă se poate, ne vom spune astăzi, în intervale scurte și dese, ca și ieri,  începând dimineața și sfârșind seara, că :

Iertarea e funcția mea ca lumină a lumii.

Îmi voi îndeplini funcția ca să fiu fericit.

Atunci când atenția începe să o ia razna, vom repeta ideea și ne vom aminti că noi, ca lumină a lumii, avem funcția de a ierta, și vom ierta, pentru că vrem să fim fericiți. Gândurile care au legătură cu acest subiect vor fi lăsate să zburde libere, pentru că sunt benefice, iar inima noastră știe să le recunoască ca fiind benefice.

Iertarea ta este cea care va aduce lumea întunericului la lumină. (…) Iertarea este cea care demonstrează că tu ești lumina lumii. Prin iertarea ta, adevărul despre tine revine în memoria ta. De aceea în iertarea ta stă mântuirea ta. (…) Iată de ce toată iertarea este un dar pe care ți-l faci ție însuți. Scopul tău este să afli cine ești, deoarece ți-ai negat Identitatea atacând creația și Creatorul ei. Acum înveți cum să-ți amintești adevărul.

Amintește-ți că în fiecare atac îți invoci slăbiciunea, în timp ce, de fiecare dată când ierți, invoci puterea lui Cristos din tine. Și atunci, nu începi să înțelegi ce va face iertarea pentru tine? Ea va înlătura din mintea ta toată senzația de slăbiciune, încordare și oboseală. Îți va îndepărta toată frica, vinovăția și durerea. Te va lăsa să reconștientizezi invulnerabilitatea și puterea pe care Dumnezeu le-a dat Fiului Său. 

 

63: Lumina lumii aduce pace fiecărei minți prin iertarea mea.

 

Lumina lumii aduce pace fiecărei minți prin iertarea mea.

Eu sunt mijlocul desemnat de Dumnezeu pentru mântuirea lumii.

Acestea sunt ideile pe care mi le voi repeta astăzi cât de des posibil chiar și cu ochii închiși, începând dimineața, și terminând seara.

Pe lângă treburile zilnice, care îmi pot provoca bătaie de cap ce-i drept, îmi voi aminti că adevăratul meu rol în această viață este să mă mântuiesc pe mine, și să ajut la mântuirea lumii. Pentru că eu fiind mântuit, răspândesc în jurul meu pace prin iertarea pe care mi-o acord și o acord tuturor ființelor din viața mea. Sunt un instrument prin care Dumnezeu mântuiește lumea. 

Cât de sfânt ești tu, care ai puterea să aduci pace fiecărei minți! (…) Ce rost ai putea să ai care să îți aducă o mai mare fericire? 

Cu o asemenea funcție, ești, într-adevăr lumina lumii. (…) Nu accepta în locul ei vreun rost banal sau vreo dorință neînsemnată, căci îți vei uita funcția  și îl vei lăsa pe Fiul lui Dumnezeu în iad. Nu ți se cere un lucru oarecare. Ți se cere să accepți mântuirea ca să o poți da la rândul tău. 

Nu trebuie scăpat niciun prilej de-a întări ideea de astăzi. Amintește-ți că Fiul lui Dumnezeu își așteaptă mântuirea de la tine. Și cine să fie Fiul Lui dacă nu Sinele tău?

64: Să nu îmi uit funcția.

Ideea de astăzi este doar un alt fel de a spune : ” Să nu cad în ispită”.

Numai mintea mea este cea care mă poate menține vigilent, mintea mea în curs de vindecare. Toată lumea fizică este făcută să mă depărtez în fiecare zi de rolul meu, și să mă abată din calea mântuirii.  Trupul meu este în vârtejul acestei lumi, iar ochii mei fizici văd numai această lume. Cu toate acestea nu pot uita ce-am învățat: că trupul meu nu este veșnic,  este distructibil , și nu reprezintă decât un mijloc de comunicare dintre mine și Dumnezeu prin Spiritul Sfânt, atâta timp cât sunt în această lume. Lumea este un loc în care voi învăța să – mi iert ceea ce eu numesc păcatele mele. 

Am învățat deci, că sunt lumina lumii, nu cu aroganță, ci cu umilință, nu atribuindu-mi singur acest statut, ci înțelegând că Însuși Dumnezeu m-a creat așa, în esența mea. Sunt instrumentul lui Dumnezeu în desăvârșirea planului mântuirii lumii. Am învățat că singura funcție a mea ca lumină a lumii este să iert, iar acest lucru mă va face fericit, pentru că este calea către mântuire. Acest lucru va aduce pace în mintea mea și va revărsa pace în jurul meu. 

Vei fi fericit numai îndeplinind funcția pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Altă cale nu există. De aceea, de fiecare dată când alegi să îți îndeplinești sau nu funcția, alegi de fapt să fii sau să nu fii fericit.

Să ne amintim astăzi acest lucru. Să ni-l reamintim dimineața, din nou seara, și pe tot parcursul zilei. Pregătește-te dinainte pentru toate deciziile pe care le vei lua astăzi amintindu-ți că toate sunt de fapt foarte simple. Fiecare te va duce la fericire sau la nefericire. Să fie chiar atât de greu de luat o decizie atât de simplă? Nu te lăsa amăgit de forma deciziei.

Prin urmare, să exersăm astăzi gândurile următoare:

 

Să nu îmi uit funcția.

Să nu încerc să o înlocuiesc pe a lui Dumnezeu cu a mea.

Să iert și să fiu fericit.

Acestea sunt lucrurile pe care nu trebuie să le uit, și pe care le voi repeta astăzi, indiferent de ceea ce are de făcut trupul meu pe timpul zilei. 

Tehnica de astăzi:

  • Începând de dimineață și până seara vor fi intervale practice scurte, de câte un minut, în care îmi amintesc  toate aceste idei. Intervalele cu ochii deschiși alternează cu cele în care-mi țin ochii închiși. Voi repeta și mă voi gândi în liniște la ideile învățate. Privind apoi în jurul meu îmi voi spune:

Iată lumea pe care am funcția să o mântuiesc.

  • Este necesar un interval mai lung, de 10-15 minute în care vor fi repetate în liniște ideile învățate – un scurt program de meditație în care vor fi prezente numai acele gânduri legate de aceste idei, așa cum vin ele în minte.

 

65: Singura mea funcție e cea pe care mi-a dat-o Dumnezeu.

 

Astăzi este zi de reafirmare a angajamentului total față de mântuire, ca unică funcție pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Este încă o aprofundare a ideilor învățate în ultimele patru lecții. Este o descriere mai amănunțită a tehnicii  de meditație de cinsprezece minute prin care punem în practică aceste învățături.

Deplina acceptare a mântuirii ca singura ta funcție implică neapărat două faze: recunoașterea mântuirii ca funcția ta și renunțarea la toate celelalte obiective pe care ți le-ai inventat.  (…) Acesta e singurul mod în care îți poți găsi pacea minții.

Astăzi și în zilele care urmează, rezervă-ți între zece și cincisprezece minute pentru un interval practic mai susținut, în care încerci să înțelegi și să accepți ce înseamnă de fapt ideea zilei. Ideea de astăzi îți oferă posibilitatea să scapi de toate dificultățile pe care le percepi. Ea pune în mâinile tale cheia de la ușa păcii, pe care ți-ai închis-o singur. Îți dă răspuns la toate căutările pe care le-ai întreprins de la începuturile timpului încoace.

Încearcă, dacă poți, să efectuezi intervalele practice mai lungi aproximativ în același moment în fiecare zi. Și mai încearcă să stabilești momentul acesta dinainte, și să te ții apoi de el cât mai fidel posibil. Scopul acestui demers este acela de a-ți organiza ziua în așa fel  încât să îți rezervi timp atât pentru Dumnezeu cât și pentru toate scopurile și obiectivele mărunte pe care le vei urmări. Acest demers face parte din antrenamentul disciplinar cu bătaie lungă de care are nevoie mintea ta, ca Spiritul Sfânt să o poată folosi cu consecvență în scopul pe care îl împărtășește cu tine.

 

Concret: se repetă mai întâi ideea zilei. Cu ochii închiși apoi, se repetă încă o dată, și apoi se tece la observarea minții și a gândurilor care sunt generate, indiferent dacă sunt sau nu aferente ideii. Fiecare gând care bruiază ideea zilei va fi alungat folosind expresia:

Gândul acesta reflectă un obiectiv care mă împiedică să accept singura funcție pe care o am. (mântuirea, iertarea)

După ce gândurile parazite au dispărut, afirmăm că suntem dispuși să înlocuim cu adevărul toate atribuțiile iluzorii pe care ni le fabricăm, fie folosind afirmația de mai jos, fie una echivalentă, concepută de noi.

Pe această pagină curată mi se scrie adevărata funcție. (mântuirea, iertarea)

În restul timpului alocat meditației ne vom concentra asupra importanței pe care o are pentru noi această idee, întrucât putem rezolva odată pentru totdeauna conflictele. Ne concentrăm asupra măsurii în care ne dorim cu adevărat mântuirea în ciuda absurdelor idei contrare care ne urmăresc.

Pe perioada intervalelor scurte,  efectuate cel puțin odată pe oră, afirmăm decizia noastră de mântuire, în cazul în care cu adevărat am luat această decizie:

Singura mea funcție e cea pe care mi-a dat-o Dumnezeu. ( mântuirea, iertarea)

Alta nu vreau și nici nu am.

Cu această idee ne desprindem complet de lumea aceasta, în care trăim fizic, în care muncim să ne întreținem trupurile –  dacă ar fi numai pentru asta!! -,  și în care trăim pe pilot automat conduși de ego.  Ciudată decizie pentru cineva care este ancorat în lumea  pământeană! Parcă-ți vine să te uiți înapoi, și să te gândești bine, dacă chiar vrei să dai drumul tuturor acestor misiuni și plăceri pe care ți le-ai inventat singur.  Poți trăi în această lume numai cu ideea mântuirii în suflet, fără să te izolezi? Ți-e frică să te transformi?  E o întrebare pe care eu mi-am pus-o și pentru care dincolo de răspunsul personal există și alte răspunsuri încurajatoare. Și unul dintre aceste răspunsuri va fi redat într-unul din articolele viitoare.

În încheiere, îmi trece din nou prin minte ceea ce spunea Osho cu privire la transformare:

Se prea poate ca în adâncul tău să nu dorești transformarea. Teama aceasta, teama de transformare e reală. (…) Teama de transformare este la fel ca teama de moarte. Este o moarte, pentru că vechiul pleacă lăsând loc nou-venitului în ființa ta. Tu, cel de dinainte, nu vei mai exista, ceva total nou se va naște din tine. (…) Cel nou nu poate fi continuarea celui vechi. Cel vechi este discontinuu. Cel vechi trebuie să dispară.

 

 finish


 

Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de Miracole – Culegere de exerciții pentru studenți , pp.99-106 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!