A trecut ceva vreme de când n-am mai adus nimic în colecția mea neprețuită numită “Curs de miracole”. Lecția 194 m-am gândit să fie puțin altfel, mai simplă și mai vie, și în timp ce pregăteam diaporama pe care am atașat-o mai jos, mi-am amintit o metaforă foarte frumoasă pe care am întâlnit-o în cartea “Solomon vorbește despre reconectarea vieții tale”. Este cel mai frumos și mai simplu mod în care cineva poate înțelege cum se aplică Vindecării reconective și Reconectării personale această lecție din “Curs de miracole”; și aici este vorba atât de practician cât și de client.
Să-ți lași viitorul în mâinile lui Dumnezeu înseamnă în acest caz concret să te abandozi Universului și Ființei tale perfecte și nemărginite. Ai încredere că vei primi exact ceea ce ai nevoie în acel moment al existenței tale. Fii vioara prin care cântă Universul. Tu ești instrumentul prin care Dumnezeu se exprimă pe El însuși. Nu-ți face griji dacă arcușul nu este perfect acordat, nu depune eforturi în acest sens. Universul știe să cânte la vioara din tine și s-o acordeze în mod perfect și la momentul perfect. Tu doar dă-te la o parte. Fii deschis, fii prezent, fii atent la ce se întâmplă cu trupul, mintea, emoțiile tale în timpul miraculos petrecut dincolo de viața cotidiană. E un timp al evadării, un timp petrecut cu tine, cu mine și cu întreg Universul. Bucură-te de el! …..Și apoi revino în viața ta uimit, poate ceva mai conștient, și fii atent la fiecare om, la fiecare melodie, la fiecare întâmplare aparent neimportantă și fiecare gest al celor din jurul tău; și fii atent la propria ta persoană, căci toate schimbările se petrec la nivel incoștient ajungând să fim conștienți de ele numai atunci când suntem pregătiți pentru asta.
Mai multe despre Vindecarea Reconectivă/Reconectare găsiți accesând linkurile de mai jos:
Vindecarea Reconectivă – informații utile
Dr. Eric Pearl despre vindecarea reconectivă și ce înseamnă aceasta (I)
Dr. Eric Pearl despre vindecarea reconectivă și ce înseamnă aceasta (II)
***
Acceptă ideea de azi, și ai depășit toată neliniștea, toate hăurile iadului, toată întunecimea depresiei, gândurile păcatului și devastarea pe care o aduce cu ea vinovăția.
Cât de aproape venim de obiectivul nostru! Cât de scurtă e călătoria ce mai rămâne de făcut!(…) Fiecare clipă dăruită lui Dumnezeu în trecere, cu următoarea dăruită Lui deja, e un timp al eliberării tale de tristețe, de durere și chiar de moarte. Dumnezeu îți ține viitorul așa cum îți ține trecutul și prezentul. Ele sunt una pentru El, așa că trebuie să fie una pentru tine. În lumea aceasta însă, progresia temporală continuă să pară ceva real. Așa că nu ți se cere să înțelegi lipsa de secvențialitate care se găsește realmente în timp. Nu ți se cere decât să dai drumul viitorului și să îl pui în Mâinile lui Dumnezeu. Și vei vedea din propria ta experiență că ți-ai lăsat în Mâinile Lui trecutul și prezentul, deopotrivă, pentru că trecutul nu te va mai pedepsi, iar groaza viitorului nu va mai avea acum niciun înțeles.
Eliberează viitorul. Căci trecutul a trecut, și ce este prezent, eliberat de moștenirea lui – necaz și chin, durere, pierdere – devine clipa în care timpul scapă de sub robia iluziilor în care își urmează cursul inevitabil și necruțător. Atunci, fiecare clipă înrobită timpului se transformă într-o clipă sfântă, în care lumina ținută ascunsă în Fiul lui Dumnezeu este eliberată.(…) Pe măsură ce devine un gând care îți stăpânește mintea, o deprindere în repertoriul tău de rezolvare a problemelor, un mod de a reacționa rapid la tentații, vei extinde ce-ai învățat la toată lumea. Și, pe măsură ce înveți să vezi mântuirea în toate lucrurile, lumea va percepe că este mântuită.
Ce griji se pot abate asupra celui care își pune viitorul în Mâinile pline de iubire ale lui Dumnezeu? (…) De ce se poate teme? Și ce poate să privească altfel decât cu iubire? Căci cel scăpat de toată frica durerii viitoare și-a găsit drumul spre pacea prezentă…El e sigur că percepția lui poate să greșească dar nu va duce nicicând lipsă de corecție. E liber să aleagă din nou când se amăgește; să își schimbe părerea când greșește.(…) Dacă acceptăm un gând neiertător, îl va înlocui numaidecât reflecția iubirii. Iar dacă suntem tentați să atacăm, vom apela la Cel Ce ne veghează odihna, să facă pentru noi alegerea ce lasă tentația cu mult în urmă. Lumea nu mai e dușmanul nostru, căci am ales să fim prietenul ei.
( Fragmente din Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți , pag. 355,356)
***
