Iluziile eului-3

Dacă atunci am ales frica, putem alege acum iubirea.

Dacă atunci am ales lacrimile putem alege acum râsul.

Dacă atunci am ales moartea putem alege acum viața.

 

      Acum, mai mult decât oricând, cred că schimbarea în conștiință, este ceea ce ne permite atât individual cât și luați laolaltă, să facem alegeri care în următorii ani vor determina destinul nostru colectiv. Pe măsură ce conștiința ni se extinde, ne putem depăși fricile izvorâte din ego; în loc să traversăm un amenințător colaps la nivel mondial, putem fi cocreatori ai unui progres major. După ce, timp de atâta vreme ne-am încredințat forța sinelui unor autorități externe și am lăsat-o în mâinile a diverși guru, e timpul să fim fiecare din noi, un guru pentru noi înșine.¹

                           ( Jude Currivan )

Te-ai gândit vreodată câte prilejuri ai avut să te bucuri și câte dintre ele ai refuzat?

Păzește-ți mintea de orice credințe care-i împiedică săvârșirea și îndepărtează-te de ele. Judecă dacă ai făcut-o bine după cum te simți, căci asta e singura întrebuințare corectă a judecății.2

        În prima parte a acestei lecții sunt prezentate într-un mod foarte simplu și foarte clar care sunt motivele reale pentru care noi nu suntem fericiți și legătura dintre această nefericire și controlul pe care îl deține eul asupra minții noastre, încătușând-o. Apoi ne va fi adusă în atenție falsa legătură dintre noi ( ca ființe spirituale) și trupul nostru, pe care eul o definește ca fiind indisolubilă și esențială pentru existența noastră, referindu-se aici cu siguranță la acea existență care transcende existența noastră pământeană, aceasta din urmă fiind doar un episod – important – din drumul sufletului nostru.

Nu trebuie să fie așa.

       Citind această lecție nu putem să nu recunoaștem adevărul exprimat foarte plastic că mintea noastră “e plină de scheme” pentru “a scoate eul cu fața curată” și că nu caută deloc “fața lui Cristos”.

           Oare nu este adevărat că de fiecare dată când greșim, primul lucru pe care îl facem este să ne apărăm, să găsim justificări pentru ceea ce am greșit chiar dacă în momentul greșelii am fost conștienți sau nu de semnificația gândului, cuvântului, faptei, pe care am făcut-o?

      De câte ori am ales calea recunoașterii și a iertării? Sau cât timp a trecut și câtă amărăciune am înghițit până am înțeles că singurul mod în care ne putem regăsi liniștea și bucuria este înăbușirea orgoliului, mândriei, adică a ego-ului, și cât de mulțumiți am fost atunci când ne-am regăsit pacea?

    Am spus că nu îți poți schimba mintea schimbându-ți comportamentul, dar am mai spus, de nenumărate ori, că îți poți schimba mintea. Atunci când starea sufletească îți spune că ai ales greșit, iar asta se întâmplă de câte ori nu ești vesel, să știi că nu trebuie să fie așa.” În fiecare caz te-ai gândit greșit la un frate creat de Dumnezeu și percepi chipuri pe care ți le face eul într-o oglindă întunecoasă. Gândește-te cinstit ce ai gândit din ce nu ar fi gândit Dumnezeu, și ce nu ai gândit din ce vrea Dumnezeu să gândești. Caută sincer ce ai făcut și ce ai lăsat nefăcut prin urmare, și schimbă-ți apoi mintea ca să gândești cu a lui Dumnezeu.

      Ca frate iubitor…te îndemn să îmi urmezi exemplul când te uiți la tine și la fratele tău, și să vezi în amândoi creațiile slăvite ale unui Tată slăvit.²

      Când suntem triști, când suntem deprimați, când suntem neliniștiți, când ne simțim vinovați, când nu suntem vigilenți și ne lăsăm pradă tentațiilor , să știm că nu trebuie să fie așa. Starea noastră naturală este de bucurie și de pace. Dacă suntem altfel, suntem pentru că mintea noastră nevindecată, sub tirania eului, a ales să fim altfel.

     Dacă suntem triști și deprimați suntem poate pentru că avem senzația că ne lipsește ceva, că nu suntem compleți. Am fost învățați deja că suntem compleți și avem tot ce ne trebuie. Senzația de lipsă a apărut numai după separare și este întreținută de ego.

   Dacă suntem neliniștiți, suntem din cauza capriciilor eului și am putea să transformăm vigilența pe care o îndreptăm spre orice credem noi că este posibil să ne provoace neliniște, în vigilență împotriva ” dictaturii eului”. Pentru că eul, stăpân al minții noastre, creează gânduri, care mai apoi devin cuvinte, care mai apoi se manifestă în viața noastră ca acțiuni, întâmplări, necazuri.

     Dacă ne simțim vinovați, să ne recunoaștem vina și să înțelegem că sinele nostru divin, este pur. Greșeala este opera eului aflat în permanentă contradicție și într-un permanent conflict ( unilateral) cu sufletul nostru.

      Lasă “păcatele” eului în seama mea. Iată ce rost are Ispășirea. Dar, până nu îți schimbi mintea în privința celor pe care i-a rănit eul tău, Ispășirea nu te poate elibera.

     Păzește-ți mintea de tentațiile eului și nu fii amăgit de el. Nu îți oferă nimic. Când vei renunța la această dez-inspirare voită, vei vedea cum mintea ta poate să se concentreze, să se ridice deasupra oboselii și să se vindece.”

 

    Obișnuința de-a te prinde cu Dumnezeu și cu creațiile Lui se face ușor dacă refuzi activ să îți lași mintea să zboare.

 

     Prima venire a lui Cristos e doar o altă denumire pentru creație căci Cristos e Fiul lui Dumnezeu. A doua venire a lui Cristos nu înseamnă decât sfârșitul dominației eului și vindecarea minții. Am fost creat ca tine în Prima, și te-am chemat să te unești cu mine în a Doua.

    Eul tău încearcă să te convingă că el e real și eu nu sunt, pentru că dacă sunt real, nu sunt mai real decât tine. Această cunoaștere – și te asigur că e cunoaștere – înseamnă că în mintea ta a intrat Cristos și a vindecat-o.

 

   Eu nu îți atac eul . Lucrez într-adevăr cu mintea ta superioară, casa Spiritului Sfânt, indiferent dacă dormi sau ești treaz, după cum face și eul cu mintea ta inferioară, care este casa lui….Mintea ta va opta să se unească cu a mea și, împreună suntem de neînvins.²

 

     Citind eceste fragmente îmi amintesc de rugăciunea din lecția trecută pe de o parte, și semnificația celei de-a Doua veniri din Biblie, pe de altă parte.

” Împărăția e cât se poate de unită și de ocrotită, și eul nu o va birui. Amin”

Iluzia eu-trup.

       Orice sistem de gândire care Îl confundă pe Dumnezeu cu trupul trebuie să fie dement. Dar confuzia aceasta e esențială pentru eu, care judecă prin prisma amenințării sau neamenințării la adresa lui. Într-un sens, frica de Dumnezeu a eului e măcar logică, de vreme ce ideea de Dumnezeu spulberă eul. Dar frica de trup, cu care eul se identifică atât de îndeaproape, nu are absolut niciun sens. Trupul e casa eului prin propria lui opțiune .E singura identificare cu care eul se simte în siguranță, pentru că vulnerabilitatea trupului e cel mai bun argument pe care îl are să îți arate că nu poți fi ceva dumnezeiesc.²

De unde îmi obțin protecția?

     Iată întrebarea care trebuie pusă: De unde să îmi obțin protecția? ” Caută și vei afla”…

   O căutare semnificativă e întreprinsă conștient, organizată conștient și dirijată conștient. Obiectivul trebuie formulat clar și nu trebuie scăpat din minte…

    Eul crede că e în avantajul lui să nu se angajeze la nimic din ce e veșnic, pentru că veșnicul trebuie să vină de la Dumnezeu. Veșnicia e singura funcție pe care eul a încercat să și-o dezvolte dar a eșuat sistematic. Eul rezolvă problema veșnicului printr-un compromis…Făcându-se preocupat de chestiuni tangențiale, el speră să ascundă adevărata întrebare și să o țină în afara minții. Trebăluiala cu lucruri neesențiale caracteristică eului, are exact acest scop…În toate aceste tactici diversioniste însă, singura întrebare pe care nu o pun niciodată cei ce le inițiază este: ” Cu ce scop?”. Iată întrebarea pe care tu trebuie să înveți să o pui vizavi de toate. Care e scopul? Oricare ar fi, îți va dirija eforturile automat.²