CURS DE MIRACOLE-Teoria

Iluziile eului-4

By 10 June 2014 July 5th, 2014 No Comments
3
         Învățarea prin recompense.
 
        Pentru a accentua importanța conștientizării eului, s-a vorbit despre el ca fiind un lucru separat. Cu toate acestea, el ne însoțește pretutindeni, este strâns legat de noi și este condiția vieții noastre în lumea fizică. A-l contesta nu este o soluție. A-l aduce la limita dizolvării și a-l ține sub control, da, este o soluție.
      De asemenea am fi tentați să începem să ne urâm propriul nostru sine inferior, dar nu putem lăsa situația așa cum este, pentru că riști să te vezi în conflict cât ești aici, sau cât timp crezi că ești aici. Eul nu e decât o parte din ce crezi despre tine. Cealaltă viață a ta a continuat fără întrerupere, și a fost și va fi întotdeauna total neafectată de încercările tale de a o disocia.”1
    Nu putem scăpa de ego umilindu-l, stăpânindu-l sau pedepsindu-l. Ar fi ca atunci când aruncăm prea devreme o haină veche care credem că nu ne mai este de folos, dar abia după ce am aruncat-o ne dăm seama că mai aveam nevoie de ea, până se tocea definitiv.
       Eul poate fi folosit ca o haină pe care ne-am hotărât s-o aruncăm, dar aflăm că-l mai putem folosi încă în procesul de învățare, tocmai pentru a învăța să accesăm sinele nostru superior.    Eul va fi astfel utilizat în procesul de învățare prin recompense. Atunci când învățăm din experiență că o anumită alegere ne conduce spre pace și bucurie, iar cealaltă opțiune ne conduce spre haos și dezastru, nu mai avem nevoie de alte lămuriri.
     Apelând la legătura de frăție pe care o avem cu Hristos, încrederea în sinele nostru divin va crește .
 
    Ai foarte puțină încredere în mine deocamdată, dar va crește dacă recurgi tot mai des la călăuzirea mea, și nu la a eului. Rezultatele te vor convinge tot mai mult că e singurul lucru sănătos pentru care poți opta.1
 
     Acesta este un răspuns posibil la întrebarea din lecția anterioară: “De unde să îmi obțin protecția?”
     Trebuie să avem grijă însă, că atâta vreme cât suntem pe drumul căutării răspunsului, al învățării cum să scăpăm de iluzii și cum să controlăm eul, trebuie să nu scăpăm din vedere două lucruri: grija de a nu ne purta egoist cu frații noștri și conștientizarea faptului că suntem atât de îndatorați întregii Fiimi. Acest din urmă lucru ne poate duce atât de aproape de cunoaștere cât ne permite percepția. Distanța rămasă e atunci atât de mică, încât cunoașterea poate curge ușor peste ea, anulând-o pentru totdeauna.”
 
    Am spus mai înainte că eu răspund de Ispășire. O fac numai pentru că mi-am împlinit rolul în ea ca om și îl pot împlini acum prin alții.
   Voi merge cu tine la Cel Sfânt și, prin percepția mea, El va întinde o punte să acopere mica distanță. Recunoștința față de fratele tău e singurul dar pe care îl vreau. Îl voi duce la Dumnezeu pentru tine, știind că a-ți cunoaște fratele e a-L cunoaște pe Dumnezeu.
  Mântuirea e o inițiativă întreprinsă în cooperare. Nu poate fi întreprinsă cu succes de cei ce se desprind de Fiime, căci se desprind de mine.1
 
      Creație și comunicare.
 
       Ceea ce aflăm din ultima parte a acestui capitol stă la baza exercițiilor 35, 36, 37care pot fi accesate aici, și exercițiilor 38 și 39 care vor încheia seria acestor cinci exerciții referitoare la “sfințenia” noastră.
 
     Ca și creații ale lui Dumnezeu, suntem făcuți după “chipul și asemănarea Lui. “Aflăm că noi putem fi într-o permanentă comunicare cu El dacă alegem acest lucru. Această alegere ar trebui să vină din înțelegerea faptului că mintea noastră, deși este abstractă, s-a scindat.
    O parte a ei a devenit concretă și crede în eu, crezând în separare și în concretul lumii fizice, care este de fapt o iluzie în raport cu ” cealaltă viață a noastră care continuă fără întrerupere” .   Cealaltă parte a minții este în strânsă legătură cu spiritul. Despre spirit, și despre partea minții noastre aflată în strânsă comuniune cu el, aflăm următoarele:
 
     El știe că ce e adevărat e tot ce a creat Dumnezeu. Se află într-o comunicare deplină și directă cu fiecare aspect al creației, fiind într-o comunicare deplină și directă cu Creatorul lui. Această comunicare e voia lui Dumnezeu. Creația și comunicarea sunt sinonime. Dumnezeu a creat fiecare minte comunicându-i fiecăruia Mintea Lui, făcând astfel din fiecare, un canal de recepție a Minții și Voii Lui. Deoarece numai ființele de ordin similar pot să comunice cu adevărat, creațiile lui comunică firesc cu El și ca El….Dumnezeu te-a creat prin ea și cu ea. Iată de ce mintea nu își poate pierde total capacitatea de comunicare, chiar dacă poate refuza să o utilizeze în folosul ființei….Asta e realitatea ta. Nu o profana și nu te retrage din fața ei. E adevărata ta casă, adevăratul tău templu și adevăratul tău Sine….
    Biblia afirmă în repetate rânduri că trebuie să Îl lauzi pe Dumnezeu. Nu înseamnă că trebuie să Îi spui cât de minunat este. El nu are eu cu care să accepte astfel de laude, nici percepție cu care să le judece. Dar, dacă nu îți preiei locul în creație, Bucuria lui nu este deplină pentru că nici a ta nu este.
      Dumnezeu ți-a păstrat Împărăția, dar nu Își poate împărtăși bucuria cu tine până nu o cunoști cu mintea întreagă. Revelația nu e de ajuns, pentru că nu e decât o comunicare dinspre Dumnezeu ….Ea poate fi retransmisă de mintea respectivă altor minți, prin atitudinile aduse de cunoașterea venită din revelație. …Cei cu adevărat utili sunt făcătorii de miracole ai lui Dumnezeu, pe care îi îndrum până ne vom uni cu toții în bucuria Împărăției. Te voi îndruma oriunde poți fi într-adevăr util și la oricine îmi poate urma călăuzirea prin tine.1
            Având în vedere faptul că în fragmentul citat s-a făcut referire la “făcătorii de miracole”, despre ce sunt aceștia, ce sunt miracolele, și care sunt principiile acestora, pot fi accesate detalii aici.
finish
 
Conexiune:
 
      În cartea sa ” Experiența akashică, știința și câmpul memoriei cosmice” dedicată investigării experiențelor akashice, Ervin Laszlo a adunat douăzeci de mărturii provenite de la o serie de oameni caracterizați de autor ca fiind serioși, foarte cunoscuți și deosebit de credibili.
   Jude Currivan, cosmolog, instructor și terapeut cu sensibilități extrasenzoriale, deține un doctorat în arheologie, pe teme de cercetare a vechilor cosmologii, și un masterat în fizică pe teme de cosmologie și fizică cuantică. Ea este unul din “martorii” pe care Ervin Laszlo i-a adus în cartea sa în sprijinul minții și memoriei cosmice. Iată ce povestește:
 
    Aveam patru ani și mă cuibăream în pat ca să dorm, când în întunericul ce stăpânea dormitorul am simțit o prezență necunoscută, pe care apoi am și văzut-o sub forma unei licăriri slabe. Mânată de un simț al curiozității, …am fost mai degrabă interesată decât înspăimântată de respectiva entitate. Călăuzirea și învățarea au început atunci.
       La vârsta de cinci ani și instruită de ghidul meu fără trup, studiam deja științe avansate și învățături desprinse din înțelepciunea antică. De asemenea, experimentam ceea ce s-ar numi acum “conștiință non-locală” – conștientizarea akashică, dincolo de limitele de spațiu și de timp. Pentru mine, erau chestiuni normale, nu paranormale; naturale, nu supranaturale.
     Îmi amintesc o după-amiază când aveam aproximativ opt ani. Mama îi invitase pe vecinii noștri să vină să mă asculte vorbind despre fizica cuantică. Am fost în elementul meu explicând interconexiunile dintre toate lucrurile, în interiorul și dincolo de marginile universului nostru. Mama a oferit publicului meu ceai și biscuiți. Și, deși nu sunt sigură că cineva înțelegea vreo boabă din ce spuneam, cred că au apreciat gustarea!
   Trăirile mele privind “pășitul între lumi” , ca și studiile de înțelepciune antică, m-au făcut să apreciez foarte repede experiența akashică. Canavaua conștiinței, mintea cosmică, din care mi-am dat seama că fac parte, mi se dezvăluia pas cu pas, aproape ca o cale inițiatică….
      Pe măsură ce creșteam, îmi era tot mai clar că domeniul cosmic al câmpului akashic generează lumea fizică, și nu invers.2
 
       Mai departe, povestește despre ” găurile negre fizice și emoționale” prin care a trecut odată cu înscrierea la Universitatea Oxford, despre limitările abordărilor reducționiste, și despre faptul că deși își dorea o carieră academică, în ultimul an toate ușile îi sunt închise.
      Povestește cum pierde legătura cu Thoth (același care a fost purtătorul înțelepciunii vechilor egipteni, zeul Toth) – ghidul spiritual care a condus-o din copilărie, și cum urmează apoi drumul unei femei de afaceri plină de succes până în jurul vârstei de patruzeci de ani când entuziasmul stârnit de provocările materiale s-a diminuat și n-a mai putut ocoli golul din interior. Atunci “s-a trezit din nou”, reconectându-se într-un mod mult mai profund cu Toth, cu ghizii săi, cu cosmosul.
       Au urmat cincizeci de ani de sincronicități, de comunicări, de călătorii și de experiențe în tărâmurile multidimensionale. În final spune:
 
Un alt mod de a fi
 
      Poate că sinele nostru spiritual ne arată cum să trecem dincolo de limitele percepției noastre și cum să ne jucăm cu realitatea.
    Viziunea emergentă a câmpului akashic și integralitatea lumii ne obligă să recunoaștem că suntem atât creații ale cosmosului, cât și co-creatori ai realității noastre. În experiențele mele akashice, această co-creativitate, cuprinde mai multe niveluri de conștientizare, de la impulsuri adesea reprimate, răspunsuri din subconștient și percepții “normale” din starea de veghe specifică individului uman, trecând prin conștiința transpersonală, colectivă și arhetipală, și până la reuniunea finală cu mintea cosmică infinită.
    La ambele niveluri, personal și colectiv, conștiința noastră se extinde rapid, dincolo de limitările din trecut. Schimbarea de conștiință ne oferă perspective mai profunde și mai puternice asupra naturii noastre și asupra întregii lumi. Pe măsură ce ne deschidem spre experiența akashică și spre o mai mare conștientizare, care ne este moștenire înnăscută și destin, cred că putem să ne transcendem egoul – nu pentru a devei un ego mai mic, ci pentru a ne elibera de acesta cu totul. Iar când facem acest lucru, intrăm tot mai mult în armonie cu fluxul cosmosului și devenim în mod progresiv, co-creatori to mai conștienți.
      Cu cât ne acordăm mai mult, cu atât mai numeroase vor fi opțiunile care ne dau putere și care sunt inerent altruiste. Conștienți de tot ceea ce suntem – atât lumini, cât și umbre – transcendem juecata percepției bazate pe polaritate, și începem să personificăm conștientizarea unității necondiționat iubitoare, care în cele din urmă este întreaga lume a câmpului akashic și a minții cosmice.
     Acesta este un nou mod de a fi. În urmă cu două mii de ani Isus a spus: ” Așa cum fac eu aceste lucruri, așa le veți face și voi, ba încă veți face altele și mai mari decât acestea.” Și – așa cum susțin înțelepții popoarelor indigene care încă se mai află pe fața Pământului – noi suntem cei pe care îi așteptam. Schimbarea în conștiință este următorul nostru salt evolutiv. Aceasta face să ne reamintim cine suntem cu adevărat, iar în cele din urmă să ne ipostaziem pe deplin natura spirituală și conectivitatea non-locală înnăscută, integrându-le în experiențele noasre umane.
 
“Prin ceea ce avem în comun cu omenirea, suntem cu toții ființe obișnuite.
Prin ceea ce avem în comun cu divinitatea, suntem cu toții ființe extraordinare.”
(Toth)
 
    Cuvintele simple, dar profunde, venite în acea dimineață de ghidul meu fără trup, au indus în mine o schimbare majoră. Am devenit brusc conștientă de ceea ce pierdusem, nefiind pe deplin prezentă în fiecare aspect al vieții. În loc să vin cu o atitudine de bucurie, creativitate și sacralitate în raport cu acele componente ale vieții mele, pe care le consideram obișnuite, le-am judecat ca fiind mai puțin importante. În acel moment, am considerat că voi putea cuprinde echilibrul și integritatea pe care le căutam numai dacă voi percepe extraordinarul în obișnuit și obișnuitul în extraordinar, ceva în genul simbolului chinezesc yin și yang.2
7

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul”
Curs de Miracole

1:***Curs de miracole-Text, pp. 60-64, Editura CENTRUM, Polonia-2007.

2: Ervin laszlo, Experiența akashică, Știința și câmpul memoriei cosmice- Elena Francisc Publishing- București,2012, pp.91-105.


Observație:
Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui.
Mulțumesc!