CURS DE MIRACOLE-Teoria

Lecțiile iubirii-2: Proiecție versus extindere.

By 27 June 2014 July 5th, 2014 No Comments

Citat-Neale-Donald-Walsch

   Unul dintre cei mai buni profesori în managementul calității ne spunea atunci când evalua  procedurile de lucru pe care  le realizam, că “nu am avut timp să documentăm  o procedură scurtă și bine închegată, așa că am scris una lungă și greu de înțeles.”

  Această lecție este un amalgam din tot ce am învățat până acum. Ideile sunt reluate și accentuate. Se explică diferența dintre felul în care proiectează eul și felul în care extinde Spiritul Sfânt. Nu există o narațiune în adevăratul sens al cuvântului, așa că am scris mai întâi varianta lungă, după care am sintetizat  varianta scurtă pe care am așezat-o în partea de sus sub forma unor idei. Am  speranța că dacă cineva va fi curios să arunce o privire și se va îngrozi de lungimea rezumatului, va putea să citească măcar aceste idei scurte.

        Varianta scurtă:

  • Suntem creați prin extensia Gândului lui Dumnezeu. Dumnezeu a reținut aceste extensii în Mintea Sa. De aceea suntem uniți în gând atât între noi, cât și cu Dumnezeu.
  • Purtăm în mintea noastră gândurile “sămânță” ale Creatorului. (Idee necesară pentru înțelegerea  exercițiului 45.)
  • Toate gândurile noastre sunt determinate de percepțiile noastre care sunt fie adevărate, fie neadevărate. Gândurile  se extind în afară.
  • Percepțiile neadevărate au luat naștere după separare, sunt determinate de simțurile noastre, nu transcend lumea fizică- iluzorie și sunt folosite de ego.
  • Eul/ego proiectează asupra celorlați ură, frică, judecată,atac, etc, considerându-se “mai bun” decât ceilalți și accentuând în acest fel separarea. Suntem primii care trăim și simțim produsele minții noastre nevindecate și ale eului (ura, frica, judecarea, atacul…) pentru că noi le-am creat.
  • Alternativa la proiecție este renunțarea la atac. Renunțăm la atac atunci când ne simțim în siguranță. Suntem sub protecția lui Dumnezeu prin însăși originea noastră, deci suntem în siguranță.
  • În lumea fizică – iluzorie, ne identificăm cu eul și cu trupul. Eul și trupul domină mintea. Eul este primul auzit de minte pentru că “țipă mai tare” și pentru că este puternic conectat la această lume.
  • În realitate, trupul este instrument de învățare pentru minte. Mintea domină trupul și nu invers.
  • Eul pune întrebări dar nu oferă răspunsuri. Cea mai importantă întrebare este “Ce/Cine sunt eu?”
  • Spiritul Sfânt/Inspirația Universală ne poate inspira percepțiile, care pot deveni adevărate, pot transcende lumea iluzorie, și ne pot conduce înapoi la Dumnezeu.
  • Pentru că păstrează legătura cu Dumnezeu și este conștient de Unime, Spiritul Sfânt extinde, nu judecă și nu proiectează așa cum face eul. Ne știe așa cum am fost, cum suntem acum și cum vom redeveni cândva: cu nevoi egale și cu capacități creatoare desăvârșite.
  • Fiecare alegem când și dacă dorim să ascultăm Vocea silențioasă a Spiritului Sfânt. El nu țipă, nu decide în locul nostru, nu obligă. Poate deveni Călăuza noastră și are răspunsuri la  toate întrebările.
  • Pentru a găsi Cărarea Împărăției avem nevoie să ne dezvoltăm aptitudinile. Avem un model de urmat – Iisus Hristos și o Călăuză/ Inspirație – Spiritul Sfânt.

finish

     Varianta lungă:

     În capitolele anterioare s-a vorbit separat despre eu/ego și despre Spiritul Sfânt. Am aflat care sunt iluziile determinate de ego și am aflat de asemenea că Spiritul Sfânt este acea “Inspirație Universală” care ne menține în permanență în contact cu Sursa, și care este disponibilă pentru fiecare Fiu al lui Dumnezeu.

     Așa cum am spus, în lecția de astăzi se punctează diferența dintre felul în care proiectează eul și felul în care extinde Spiritul Sfânt.

   A proiecta și a extinde sunt două noțiuni diferite. Pentru a fi înțelese, s-a pornit de la reamintirea faptului că “Dumnezeu și-a creat Fiii extinzându-Și Gândul și reținând extensiile Gândului Său în Mintea Sa. Toate Gândurile Sale sunt, așadar, cât se poate de unite în ele și între ele.”

     Este cât se poate de clar că fiecare dintre noi, Fii ai lui Dumnezeu, purtăm  în mintea noastră gândurile lui Dumnezeu prin care am luat naștere. Aceste gânduri originare ne unesc între noi pentru că au aceeași Sursă, și ne mențin uniți în același timp cu Sursa. Aceste gânduri “sămânță” sunt cumva prezente în mintea noastră scindată, care este în același timp și în mult mai mare măsură, folosită de ego. Ego se bazează pe percepțiile provenite din lumea fizică, percepții “neadevărate” în esența lor pentru că se raportează numai la această lume. Aceste percepții sunt cele care ne conduc totuși spre re-cunoașterea adevărului, cu condiția să devină percepții “adevărate” care să se extindă dincolo de lumea fizică iluzorie. Spiritul Sfânt este cel care poate folosi percepția, pentru că “El poate inspira percepția și o poate conduce spre Dumnezeu”.

     Gândurile încep în mintea noastră și se extind în afară, exact așa cum se întâmplă și cu Gândurile lui Dumnezeu. Ceea ce gândim vine din ceea ce percepem, și ceea ce gândim proiectăm apoi  în afara noastră.

     Eul proiectează în exterior în baza percepțiilor neadevărate, bazate pe separare. Atunci când proiectăm asupra celorlați, judecată, ură, frică,…o facem pentru că separați crezându-ne, ne simțim diferiți de cel asupra căruia proiectăm, ne considerăm mai buni, iar prin judecarea lui, îl respingem, îl atacăm și îl menținem în continuare separat. Deși greu de înțeles, tocmai ce am proiectat asupra celuilalt ne aparține: ura, judecata, frica, sau atacul. Deși încercăm să ne disociem de ele, tocmai noi le-am creat, sunt ale noastre, și le folosim împotriva noastră de fapt, pentru că noi suntem cei care simțim din plin efectul judecării, fricii, atacului, urii. Ele creează în noi stări emoționale negative pe care cel asupra căruia le-am proiectat poate sau nu să le simtă.

    Spiritul Sfânt  exact așa cum am amintit mai sus, ne percepe așa cum suntem la origine: perfecți; cu toții perfecți și egali, și cu nevoi egale. Nici buni, nici răi. Pentru că lumea e un loc nefericit și lipsit de bucurie, singurul mod în care ne putem afla bucuria este de a recunoaște că de fapt, noi nu aparținem acestui loc:

    Nu poți fi unde nu te-a pus Dumnezeu, iar Dumnezeu te-a creat parte din El…Nu e o convingere ci un fapt. Ce a creat Dumnezeu e ca El de adevărat….A nega asta înseamnă a te nega pe tine și pe El, din moment ce e imposibil să accepți una fără alta.

   Deci eul proiectează asupra semenilor accentuînd separarea, iar Spiritul Sfânt extinde,“recunoscându-se pe el în fiecare minte și percepându-le astfel ca tot unitar”. E alegerea noastră dacă dorim să ne ascultăm  eul care țipă întotdeauna și primul, și cât îl ține gura, sau dacă alegem să descoperim vocea silențioasă a Spiritului Sfânt.

      Alternativa la proiecție este renunțarea la atac. Renunțarea la atac are loc atunci când ne simțim în siguranță. Ne simțim în siguranță atunci când înțelegem că suntem sub protecția lui Dumnezeu prin însăși originea noastră. Pentru a restabili însă legătura cu Dumnezeu/Sursa/Creatorul/Cineva Măreț…sau cum vrem noi să-i spunem, avem nevoie să permitem minții noastre să contacteze vocea Spiritului Sfânt, sau mai plastic, a “Inspirației Universale”. Și în momentul în care i-am dat voie să intre în viața noastră, să-i învațăm lecțiile și apoi să le predăm. A împărtăși  și nu a proiecta este  calea pe care trebuie să învățăm s-o urmăm. Atunci când împarți din învățătura ta, înveți și tu mai bine. Cu cât profesorilor le-au trecut prin mână mai multe generații de elevi, cu atât devin mai stăpâni pe ceea ce predau și mai desăvârșiți în metodele de predare.

     Singurul mod de-a avea pace este să o predai. Predând pacea, trebuie să o înveți și tu, căci nu poți preda ceva ce mai disociezi. Numai așa poți recâștiga cunoașterea pe care ai lepădat-o. O idee pe care o împărtășești trebuie să o și ai. Ea ți se deșteaptă în minte prin convingerea predării ei. Tot ce predai înveți. Predă numai iubire, și învață că iubirea e a ta și că ești iubire.

        Prima întrebare pe care eul a pus-o vreodată este ” Ce ești?” – întrebare care a apărut după separare și care a însemnat începutul îndoielii. Este întrebarea pe care eurile noastre o pune neîncetat, numai că nu toți suntem interesați să ne reamintim răspunsul. Răspunsul vine întotdeauna de la Spiritul Sfânt, chiar dacă nu vorbește  niciodată primul. Și răspunsul a venit prin lecțiile acestui curs de multe ori până acum, înclusiv atunci când am fost îndemnați:” Predă iubire căci asta și ești”. Și tot pentru că este născut din separare, eul are nevoie de aliați, la fel de separați. De aceea el recurge la trup ca la un aliat, “căci trupul nu e parte din tine. E o alință bazată franc pe separare.”  Eul ( care nu este real), folosește trupul să conspire împotriva minții superioare (care e reală, pentru că face parte din Mintea lui Dumnezeu) . El încearcă să convingă mintea că ea este instrument de învățare al eului, dar am învățat deja în primele lecții că trupul este instrument de învățare pentru minte. O minte complet vindecată duce la un trup complet sănătos.

Ascultă, atunci, unicul răspuns al Spiritului Sfânt la toate întrebările puse de eu: ești un copil al lui Dumnezeu, o parte neprețuită a Împărăției Sale, pe care a creat-o ca parte din El. Nimic altceva nu există și numai asta e real. Ai ales un somn în care ai visat urât, dar somnul nu este real și Dumnezeu te cheamă să te trezești. Când Îl vei auzi, nu va mai rămâne nimic din visul tău, pentru că te vei trezi. Visele tale conțin multe din simbolurile eului și te-au derutat. Dar nu numai din cauză că ai dormit și nu ai cunoscut. Când te vei trezi, vei vedea adevărul în jurul tău și în tine, și nu vei mai crede în vise pentru că nu vor mai avea realitate pentru tine.

      De ce ne sunt necesare aptitudinile?

      De ce, dacă suntem ființe asemenea Creatorului avem nevoie să ne dezvoltăm aptitudinile? De ce perfecțiunea mai are nevoie de aptitudini? Par întrebări fără sens dacă ne raportăm la “nou dobânditul” statut de copii ai lui Dumnezeu cu “puteri depline”, dar:

Aptitudinile trebuiesc dezvoltate înainte de-a le putea folosi. Deși asta nu e adevărat referitor la nimic din ce a creat Dumnezeu, e cea mai blândă soluție posibilă la ce ai făurit tu. Într-o situație imposibilă, îți poți dezvolta aptitudinile până la punctul în care pot să te scoată din ea. Ai o Călăuză care să îți arate cum să le dezvolți ( Spiritul Sfânt/ Inspirația universală), dar nu ai alt comandant decât tine. Împărăția e lăsată astfel în seama ta, cu o Călăuză ca să o găsești și un mijloc de-a o păstra. Ai un model de urmat ( Iisus Hristos) care-ți va întări comanda și nu o va diminua în nici un fel…Spiritul Sfânt nu comandă niciodată. Comanda presupune inegalitate, iar Spiritul Sfânt demonstrează că așa ceva nu există.

 finish

       În “Conversații cu Dumnezeu” Neal Donald Walsch reia o mare parte din ideile care erau deja scrise în “Curs de miracole”. Ceea ce spune el se mulează foarte bine pe textul acestui curs. La un moment dat, în primul volum, există chiar un schimb de “replici” care confirmă acest lucru, și se leagă cumva și cu subiectul lecției de astăzi ( D=Dumnezeu; N=Neal):

D: Orice atac este o chemare după ajutor.

N: Am citit asta în Un curs de miracole.

D: Eu am pus-o acolo.

N: Măi să fie! Ai răspuns pentru orice!

D:….Dar hai să ne întoarcem pentru că nu vreau să pierdem șirul a ceva ce este foarte important.

    Viața este o creație, nu o descoperire. Voi nu trăiți în fiecare zi ca să descoperiți ce vă rezervă ea, ci ca să o creați. Voi vă creați realitatea în fiecare clipă, probabil chiar fără să o știți.

    Iată de ce se întâmplă asta și cum funcționează:

  1. V-am creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
  2. Dumnezeu este creatorul.
  3. Sunteți trei ființe într-una singură. Puteți numi aceste trei aspecte ale ființei cum doriți: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh; minte,trup și spirit; supraconștient, conștient și subconștient.
  4. …Voi creați la trei nivele. Instrumentele creației sunt: Gândul, cuvântul și fapta.
  5. Tot ceea ce este creat începe cu gândul ( “vine de la Tatăl”). Tot ceea ce este creat se mută apoi în cuvânt ( “Cere și ți se va da, întreabă și ți se va răspunde”). Tot ceea ce este creat este desăvârșit prin faptă( “Și Cuvântul S-a făcut trup și a sălășluit între noi.”)
  6. Ceea ce gândiți, dar despre care nu mai vorbiți după aceea creează la un alt nivel….

( Conversații cu Dumnezeu, Vol.1, pp.104-105, București, ForYou-2009)

          În cele cinci minute de conferință de mai jos, Neal se referă pe scurt la teologia/cosmologia separării, așa cum o cunoaștem majoritatea dintre noi, și aduce argumente palpabile împotriva acestei teorii care a dominat și domină încă viața omenirii.

 

finish


Fragmente citate:

***Curs de miracole-Text,Cap.6: Lecțiile iubirii, pp.86-93; Editura Centrum- Polonia 2007.