CURS DE MIRACOLE-Teoria

Lecțiile iubirii-3: Lecțiile Spiritului Sfânt

By 30 June 2014 July 5th, 2014 No Comments

     Filmul scurt despre universul cuantic pe care l-am inserat mai jos, ne poate ajuta să înțelegem că acest Curs de Miracole are sens, așa cum au sens toate celelalte documente străvechi care până acum ceva ani, păreau că aruncă omenirea în zona misticului. De multe ori, termeni precum Dumnezeu și Spiritul Sfânt, ne fac să ne simțim ca și când am traversa o lume arhaică din care tocmai credeam că suntem pe cale să ieșim. Totul ne duce cu gândul la religie și trebuie să recunosc că eu personal simt din când în când nevoia să reiau contactul cu știința. Probabil că acum 20-30 de ani nici nu mi-ar fi trecut prin cap să dau importanță unui astfel de curs. Dar iată că toate drumurile duc la Roma și în cele din urmă, toate drumurile conștiinței noastre duc la Sursă/Dumnezeu. De dragul de a avea un limbaj comun cred că nu este totuși o idee rea să folosim acești termeni consacrați și să ținem mereu cont de faptul că ei, cuvintele în general, nu sunt decât simboluri.

      Ideea pe care o prezintă filmul din punct de vedere științific nu este nimic altceva decât o condensare a ideilor  care stau la baza cursului :

Iluzia separării.

Realul nu poate fi amenințat. ( Lumea eternă, de dincolo de simțurile noastre, pe care încă nu o înțelegem.)

Irealul nu există. ( Lumea noastră așa cum o înțelegem acum, prin intermediul celor cinci simțuri și al intelectului.)

       

         Lecțiile Spiritului Sfânt:

             Introducere

    Ca orice bun profesor, Spiritul Sfânt știe mai mult decât știi tu acum, dar predă doar ca să te facă egal cu El. Tu te-ai învățat deja greșit odată ce ai crezut neadevărul.

     Tot ce știe Dumnezeu este că nu Îi sunt deschise canalele de comunicare, așa că nu poate să Își confere bucuria și să știe că bucuria copiilor Lui este deplină. Așa că S-a gândit: ” Copiii mei dorm și trebuie treziți”.

     Cum poți să trezești mai delicat niște copii decât cu o Voce blândă care nu îi va speria, ci doar le va aminti că noaptea s-a încheiat și s-a făcut lumină? Nu îi anunți că visele de coșmar care i-au speriat atât de rău nu sunt reale, căci copiii cred în magie. Pur și simplu îi reasiguri că sunt în siguranță acum. Apoi îi antrenezi să recunoască diferența dintre somn și trezie, ca să înțeleagă că nu trebuie să le fie frică de vise. Și atunci, când vin visele rele, ei singuri vor apela  la lumină pentru a le spulbera.

          

         A: Să ai, dă totul tuturor

        M-aș încumeta să asociez această lecție cu expresia pe care o cunoaștem cu toții ” Dar din dar se face rai.” O folosim mai ales atunci când vrem să împărțim ceva primit în dar. 

       În aparență, această idee naște un conflict care poate să persiste o vreme în mintea celui care studiază. În text, acesta se referă la conflictul dintre a avea și a da. Acest conflict are legătură cu separarea și cu faptul că întreaga viață noi ne considerăm incompleți și inadecvați, motiv pentru care tot timpul facem și strângem de toate – lucruri, idei, cunoștințe – în speranța că la un moment dat vom deveni compleți și adecvați. Speranță iluzorie, ca în “Alchistul”  lui Coelho, pentru că noi suntem și avem totul încă de la început. Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne redescoperim așa cum suntem: perfecți; și pentru asta nu trebuie să străbatem deșertul, pentru că toată cunoașterea se află în noi, numai că trebuie să învățăm cum s-o accesăm.

       Când îți vor dispărea trupul, eul și visele, vei ști că o să dureze o veșnicie. Poate crezi că asta  se realizează prin moarte, dar nimic nu se realizează prin moarte , căci moartea nu e nimic. Totul se realizează prin viață, iar viața ține de minte și este în minte. Trupul nici nu trăiește nici nu moare, căci nu te poate conține pe tine, care ești viață. Dacă împărtășim aceeași minte poți birui moartea pentru că eu am biruit-o. Moartea e o încercare de-a rezolva conflictul prin neluarea niciunei decizii. Ca orice altă soluție imposibilă încercată de eu, aceasta nu va fncționa.

         Dumnezeu nu a făcut trupul, căci acesta poate fi distrus și, de aceea, nu ține de Împărăție. Trupul simbolizează ce crezi că ești. E clar că e un instrument de separare și, de aceea nu există. Ca întotdeauna, Spiritul Sfânt ia ce ai făcut tu și îl traduce într-un instrument didactic.

         Eul folosește trupul pentru atac, plăcere și mândrie. Spiritul Sfânt vede trupul doar ca un mijloc de comunicare; și deoarece comunicarea e împărtășire, ea devine comuniune. Poate crezi că atât iubirea, cât și frica pot fi comunicate, și deci împărtășite. Cei ce comunică frică stârnesc atac, iar atacul sistează comunicarea întotdeauna, făcând-o imposibilă. Eurile se unesc într-adevăr într-o loialitate temporară, dar numai pentru ce poate să capete fiecare separat. Spiritul Sfânt comunică doar ce poate să dea fiecare tuturor. 

         Odată ce ai ales să apuci pe această cale, te pui la cârma călătoriei, unde tu și numai tu trebuie să rămâi. 

ascensiune maestrii spirituali

              B. Să ai pace, predă pace ca să o înveți.

       Aceasta este una dintre ideile care au încheiat partea a 2-a ( lecția trecută)  din acest capitol. Un profesor devine cu atât mai bun cu cât predă mai des lecțiile pe care a ales să le predea. Odată ce predă, el nu numai că-și însușește mai bine acele lecții dar capătă experiență și devine în final maestru. Acesta  este de fapt mesajul acestei lecții a Spiritului Sfânt.

       Ce trebuie să recunoști este că atunci când nu împărtășești un sistem de gândire, îl slăbești. …Căci fiecare se identifică cu propriul sistem de gândire și fiecare sistem de gândire se axează pe ce crezi că ești. Dacă centrul sistemului de gândire e adevărat, din el se extinde numai adevăr. Dar dacă la centrul lui e o minciună, din el emană numai amăgire.

       Toți profesorii buni își dau seama că numai o schimbare fundamentală va dura, dar nu încep la acest nivel. Tot ce trebuie să facă un profesor ca să garanteze o schimbare e să sporească motivația studentului pentru schimbare. O schimbare de motivație e o schimbare a minții, iar asta va produce inevitabil o schimbare fundamentală, pentru că mintea e fundamentală.

       Ca să ieși din conflictul existent între două sisteme de gândire opuse, e clar că trebuie să alegi unul și să renunți la celălalt. Dacă te identifici cu propriul sistem de gândire  – un lucru fără ieșire – și dacă accepți două sisteme de gândire în complet dezacord, pacea minții e cu neputință. Dacă le predai pe amândouă – un lucru pe care precis îl vei face dacă le accepți pe amândouă -, predai și înveți conflict. De vrut vrei pace, căci nu ai fi chemat într-ajutor Vocea pentru pace.

              C. Veghează numai pentru Dumnezeu și Împărăția Sa.

            Această a treia lecție este o invitație la vigilență și la disciplină. Odată ce ne-am  poziționat la cârma propriei evoluții spirituale, odată ce am ales să redeschidem canalul de comunicare cu Sursa, este necesar să ne asumăm munca și responsabilitatea acestei transformări. 

       E un pas major în direcția schimbării fundamentale; pasul acesta cere o vigilență constantă …Ți-am spus deja că poți fi la fel de vigilent împotriva eului, cât și pentru eu. Această lecție te învață nu numai că poți, dar că trebuie. Ea nu se ocupă de ordinea de dificultăți, ci de prioritatea răspicată pe care o acordă vigilenței. E o lecție neechivocă, în sensul că te învață să nu existe excepții, deși nu neagă că o să apară tendința de-a le face. Aici se apelează deci la consecvanța ta în ciuda haosului. 

         Cât timp credința în Dumnezeu și în Împărăția Lui e asaltată de orice îndoieli în mintea ta, nu îți este evidentă desăvârșita lui realizare.  Eul își ridică vocea împotriva creației Lui, stârnind astfel îndoială. Acum trebuie să fii vigilent să îi ții în minte unitatea, căci – dacă lași să intre îndoiala – vei pierde conștiența întregimii ei  și nu vei fi în stare să o predai. Vigilența nu este necesară pentru adevăr, dar este necesară împotriva iluziilor. Tot ce este în afara Împărăției este iluzie. 

        Al treilea pas, afirmă așadar, ce vrei să crezi, și dă de înțeles că ești dispus să renunți la orice altceva.

     Vigilența cere într-adevăr efort, dar numai până înveți că efortul însuși nu e necesar. 

       Concluzie:

          Înveți, mai întâi, că baza lui a avea e a da, și nu a căpăta. Înveți apoi că înveți ce predai și că vrei să înveți pace. Asta e condiția identificării cu Împărăția, fiind condiția Împărăției. Ai crezut că ești în afara Împărățieiși te-ai exclus, așadar, din ea în convingerea ta.

          Al treilea pas e, așadar, unul de protejare a minții tale,  permițându-ți să te identifici numai cu centrul, unde Dumnezeu a pus altarul închinat Lui Însuși. Altarele sunt convingeri, dar Dumnezeu și creațiile Lui sunt mai presus de convingere, fiind mai presus de îndoială.

finish


Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole-“Text”, Cap.6-“Lecțiile iubirii”, pp.93-100 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!