CM:188 – Pacea lui Dumnezeu strălucește acum în mine.

      O lecție minunată, demnă de Noaptea de Crăciun; o invitație la pace infinită și o ancoră puternică pentru clipele în care nu mai știi cine ești. Niciun cuvânt nu se cere schimbat și niciun cuvânt nu merită a fi omis. Lămuririle suplimentare sunt de prisos pentru că nimic nu e de neînțeles. O lecție care atinge cele mai fine coarde ale inimii, lăsând cu mult în urmă nevoia minții de a stârni gânduri, căci în această noapte…

*

Muzica sufletului răsună în Univers

(Lao Tze)

Crăciun fericit!

*

noapte de craciun

Pacea lui Dumnezeu străluceşte acum în mine.

***

      De ce ai aştepta Cerul? Cei ce caută lumina pur şi simplu îşi acoperă ochii. Lumina e în ei acum. Iluminarea nu e decât o recunoaştere, şi nicidecum o transformare. Lumina nu e din lume, dar tu, care porţi lumina în tine, eşti străin aici şi tu. Lumina a venit cu tine din casa în care te-ai născut, şi a rămas cu tine pentru că este a ta. E singurul lucru pe care îl aduci cu tine de la Cel Ce e Sursa ta. Ea străluceşte în tine pentru că îţi luminează casa, şi te duce înapoi de unde a venit şi unde eşti acasă.

     Lumina aceasta nu poate fi pierdută. De ce ai aştepta să o găseşti în viitor sau ai crede că s-a pierdut deja sau că nici nu a fost? E atât de uşor de văzut, încât argumentele care arată că nu există devin ridicole. Cine poate nega prezenţa unui lucru pe care îl vede în sinea lui? Nu e greu să priveşti lăuntric, căci acolo începe toată viziunea. Nu există imagine, de vis sau dintr-o Sursă mai adevărată, care să nu fie decât umbra celor văzute prin viziune lăuntrică. Acolo începe percepţia şi tot acolo se sfârşeşte. Nu are altă sursă.

    Pacea lui Dumnezeu străluceşte acum în tine şi, din inima ta, se extinde de jur împrejurul lumii. Se opreşte să mângâie fiecare făptură, lăsându-i câte o binecuvântare care rămâne cu ea în vecii vecilor. Ce dă ea trebuie să fie veşnic. Ea alungă toate gândurile cele efemere şi fără valoare. Aduce reînnoire tuturor inimilor obosite şi luminează, în trecerea ei, toată viziunea. Toate darurile ei sunt date tuturor şi toţi se unesc să îţi aducă mulţumiri ţie, care dai, şi ţie, care ai primit.

     Strălucirea din mintea ta aminteşte lumii ce a uitat, iar lumea îţi redă această amintire ţie. Din tine, mântuirea emană daruri incomensurabile, date şi înapoiate. Ţie, dătătorul darului, Dumnezeu Însuşi îţi aduce mulţumiri. Şi, în urma binecuvântării lui, Lumina din tine străluceşte şi mai tare, sporind darurile pe care le ai de oferit lumii.

      Pacea lui Dumnezeu nu poate să fie stăvilită. Cine o recunoaşte în sinea lui trebuie să o dea. Iar mijloacele prin care o dă sunt accesibile înţelegerii lui. El iartă pentru că a recunoscut adevărul în sinea lui. Pacea lui Dumnezeu străluceşte acum în tine şi în toate făpturile. În linişte, e universal adeverită. Căci ce vede viziunea ta lăuntrică e modul în care percepi universul.

     Stai liniştit şi închide-ţi ochii. Lumina din tine este de ajuns. De una singură, are puterea să îţi dea darul vederii. Exclude lumea exterioară şi lasă-ţi gândurile să zboare la pacea din interior. Ele ştiu drumul. Căci gândurile oneste, nepătate de visul lucrurilor lumeşti din afara ta, devin mesagerele sfinte ale lui Dumnezeu Însuşi.

      Gândurile acestea le gândeşti cu El. Ele îşi recunosc casa. Şi indică sigur Sursa lor, Unde Dumnezeu Tatăl şi Fiul sunt una. Pacea lui Dumnezeu străluceşte asupra lor, dar ele trebuie să rămână şi cu tine, căci s-au născut în mintea ta, aşa cum s-au născut şi ale tale într-a lui Dumnezeu. Ele te readuc la pace, de unde au venit doar pentru a-ţi reaminti cum trebuie să revii.

     Ele iau aminte la Vocea Tatălui tău când tu refuzi să asculţi. Şi te îndeamnă cu blândeţe să accepţi Cuvântul Lui drept ce eşti, în locul fanteziilor şi al umbrelor. Ele îţi reamintesc că eşti cocreatorul tuturor făpturilor. Căci, aşa cum străluceşte pacea lui Dumnezeu în tine, trebuie să strălucească şi asupra lor.

     Astăzi exersăm apropierea de lumina din noi. Ne luăm gândurile hoinare şi le readucem cu blândeţe acolo unde se aliniază cu toate gândurile pe care le împărtăşim cu Dumnezeu. Nu le vom lăsa să rătăcească. Lăsăm lumina din minţile noastre să le îndrume să vină acasă. Noi le-am trădat, poruncindu-le să plece de la noi. Dar acum le chemăm înapoi, şi le curăţăm bine de deziderate bizare şi dorinţe dezordonate. Le refacem sfinţenia moştenirii lor.

     

     Aşa ni se refac şi minţile odată cu ele, şi adeverim că pacea lui Dumnezeu mai străluceşte în noi şi, din noi, spre toate făpturile care împărtăşesc viaţa noastră. Le vom ierta pe toate, absolvind lumea întreagă de ce am crezut că ne-a făcut. Căci noi suntem cei care facem lumea aşa cum vrem să o avem. Acum alegem să fie inocentă, lipsită de păcat şi deschisă la mântuire. Şi ne punem asupra ei binecuvântarea mântuitoare, spunând:

*

Pacea lui Dumnezeu străluceşte acum în mine.

În pacea aceea, să strălucească asupra mea lucrurile toate. Şi să le binecuvântez cu lumina din mine.

*


OBSERVAȚIE

Cum se exersează:

Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul curs și ai rămas sub îndrumarea Profesorului lăuntric – este următoarea:

Dimineața și seara aloci meditației o perioadă mai lungă de timp (o oră sau cât poți și cât te face fericit). La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este perioada de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă, dar nu culcat. Cel mai bine este în capul oaselor. Nu sunt date indicații specifice privind poziția, respirația sau alte tehnici de meditație. Important este să te simți bine și să fii complet relaxat.

Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

Pe perioada zilei, din oră în oră sau ori de câte ori este posibil, îți iei răgaz câteva clipe pentru a-ți aminti în liniște ideea zilei. Aplici învățăturile lecției la orice situație concretă ce apare în viața ta.


Share Button

Curs de miracole:187 – Despre sacrificiu

sacrificiu

  • Dă bucuros! Nu poți decât să câștigi din asta.
  • Nu uita niciodată că nu îți dai decât ție însuți!
  • Să ai, dă totul tuturor!
  • Să ai pace, predă pace ca să o înveți!
  • Mă vindec lăsându-Te pe tine să mă înveți să vindec.

      Îndemnuri ca cele de mai sus sunt presărate peste tot pe parcursul Cursului de miracole. Ce înseamnă asta? Simplul fapt că  ce proiectezi în exterior se întoarce la tine, mai devreme sau mai târziu sub aceeași formă sau într-o formă pe care este foarte posibil să nu o recunoști.

      Lecția de astăzi pornește de la ideea de sacrificiu, abordată de mai multe ori pe parcursul Textului. Încercăm să deslușim diferența dintre a sacrifica pe de o parte și a da/ a dărui, pe de altă parte. Se dezleagă ițele și se demonstrează cum “sacrificiul” este de fapt o manipulare a eului ( cu “e” mic)  și nu are nicidecum în spate iubirea, ea fiind doar o momeală frumoasă pe care o folosește știind că nimeni n-ar putea ghici că de fapt în spatele ei se acunde inducerea vinovăției în cei cărora le este dedicat sacrificiul.

    Din perspectiva Sinelui, a iubirii necondiționate, ideea de scrificiu este “smintită” căci a dărui din iubire necondiționată nu înseamnă nicicum să sacrifici. Un dar oferit din iubire nu este sacrificiu. Este un dar și este primit cu bucurie ca orice dar.

      Sacrificiul nu are legătură cu darul, ci cu pierderea; cu acel a da de la tine conștient fiind că pierzi ceva atunci când dai: poate viața trupului – așa numitul sacrificiu suprem , poate anumite libertăți, poate anumite lucruri.

    Sacrificiul apare în toate relațiile vieții pe acest pământ: de la relațiile personale, așa zis speciale, pe care le avem cu copiii, iubiții, soții/soțiile, părinții și până la relațiile sociale. Nu rar se aud expresiile: și-au sacrificat viața pentru viitorul neamului, mi-am sacrificat sănătatea muncind pentru voi, mi-am sacrificat tinerețea pentru ca voi să aveți o viață mai bună; adică am dat ceva de la mine, am pierdut ceva, am cedat ceva în favoarea cuiva și cedând acel ceva eu nu-l mai am, l-am pierdut, l-am sacrificat.

      Ideea de sacrificiu se naște din identificarea cu trupul și din convingerea că singura viață este ceea ce trăim acum, pe acest pământ; că suntem ființe limitate la corpul fizic și de fiecare dată când sacrificăm ceva, pierdem acel ceva în mod iremediabil în favoarea cuiva pe care-l facem responsabil și pe care îl facem să se simtă cumva vinovat în calitate de beneficiar al sacrificiului nostru. Este de așteptat așadar ca sacrificiul să se perpetueze și cei care au cules roadele sacrificiului să se sacrifice la rândul lor. Așa se perpetuează de fapt un veșnic sentiment de vinovăție.

      Cursul de miracole ne învață să facem o distincție clară între sacrificiul purtător de vinovăție ca simbol al eului, și darul oferit din iubire necondiționată ca simbol al Sinelui sfânt. Atunci când îți dăruiești trupul – ca “jertfă” supremă, atunci când dăruiești timp din viața ta pământeană, bunuri materiale din bunurile tale, nu înseamnă că sacrifici; înseamnă că dăruind, îți dăruiești ție însuți iubire, pace, bucurie, iar aceste daruri oferite aduc bucurie și nu un sentiment al vinovăției și o împovărare. Așa numita “jertfă supremă” nu mai este văzută ca jertfă, ci ca dar, și vine din conștiința faptului că nu sunt trup, sunt spirit liber și perfect, veșnic așa cum m-a creat Dumnezeu. Și atunci singurul lucru pe care-l putem spune este un sincer Mulțumesc!, iar asta poate aduce evoluție  și poate aduce o dorință firească de a duce darul mai departe, din inimă și nu din datorie. Iar dacă ai făcut asta, nu poți privi cu judecată la cei care nu sunt pregătiți încă pentru “jertfa supremă” sau pentru alt gen de “sacrificiu”.

      În una din lecțiile din Curs, Vocea afirmă răspicat că răstignirea a fost un instrument didactic, o lecție dusă la extrem pentru a i se putea desluși mesajul: că nu suntem trupuri, că atunci când ni se ia trupul nu înseamnă că noi am murit, că ideea dăinuie dincolo de trup, în veșnicie, că adevărata comunicare are loc la nivelul minții și nu al trupului. Trupurile pot să moară dar mesajele transmise prin intermediul minții și al inimii niciodată. Vocea afirmă clar că nu este necesar să repetăm exemplul jertifirii; viața noastră pământeană poate fi o clipă frumoasă în noianul veșniciei dacă înțelegem mesajul răstignirii. A dărui este un gest sfânt, aducător de bucurie. Sacrificiul în schimb  este însoțit de suferință; este un subterfugiu al eului care dorește să iasă în evidență, să fie respectat, iubit, venerat, compătimit. Mesajul corect la Răstignirii este un mesaj al dăruirii, al iubirii și nu unul al sacrificiului și durerii.

      Dacă privim la harta conștiinței pe care Dr. David Hawkins a documentat-o în cei 50 de ani de practică psihiatrică, vedem că vinovăția calibrează la nivelul 30, iar durerea /suferința  la nivelul 75,  ambele mult sub nivelul critic 200 – al curajului – nivel deasupra căruia oamenii încep să construiască relații sociale responsabile. Prin contrast, iubirea calibrează la nivelul 500, iar iubirea necondiționată, bucuria și extazul între 540 și 599 –  niveluri la care vindecarea este posibilă și care pregătesc terenul pentru nivelul 600, al păcii și care marchează totodată începutul stărilor iluminate de conștiință.

    În capitolul 15-XI din Text: “Crăciunul ca încetare a sacrificiului”, Vocea spune așa:

      Tu, care crezi că sacrificiul e iubire, trebuie să înveți că sacrificiul e separarea de iubire. Căci sacrificiul aduce vinovăție cu aceeași certitudine cu care iubirea aduce pace.

  

     În clipa sfântă condiția iubirii e satisfăcută, căci mințile sunt unite fără amestecul trupului, iar unde e comunicare este pace. Domnul păcii S-a născut pentru a restabili condiția iubirii predânt lecția că o comunicare rămâne neîntreruptă chiar și atunci când trupul e distrus, cu condiția să nu consideri trupul  mijlocul necesar comunicării. Iar, dacă înțelegi această lecție, îți vei da seama că a sacrifica trupul înseamnă a nu sacrifica nimic, iar comunicarea, care trebuie să aparțină minții nu poate fi sacrificată. Și atunci unde e sacrificiul? Lecția pe care m-am născut să o predau – și pe care vreau să o predau în continuare tuturor fraților mei – este aceea că sacrificiul nu e nicăieri și că iubirea este pretutindeni. Căci comunicarea învăluie totul și, în pacea pe care o restabilește, iubirea vine de la sine.

   

     Nu lăsa deznădejdea să întunece bucuria Crăciunui, căci – fără bucurie – timpul lui Cristos e fără înțeles. Să sărbătorim împreună pacea necerând sacrificiu de la nimeni, căci așa îmi oferi iubirea pe care ți-o ofer.

      A-ți dărui trupul din iubire, spre folosul fraților tăi este fără îndoială apanajul ființelor cu adevărat evoluate. În volumul III din Conversații cu Dumnezeu, Neal Donald Walsch întreabă și Dumnezeu răspunde, iar întrebările și răspunsurile nu pot să nu te pună puțin pe gânduri. Au trecut foarte mulți ani de la răstignirea lui Hristos și pentru noi este cel puțin nefiresc dacă nu chiar o nebunie să lași pe cineva să-ți omoare trupul și să nu faci niciun efort să-l aperi.

      Să nu faci rău nimănui pare mai logic și ar fi în esență un obiectiv mai lesne de atins, dar să nu miști un deget pentru a te apăra atunci când ești atacat, pare o fantezie.

      În textul de mai jos, EFE este prescurtarea pentru “entități foarte evoluate ale universului” iar fragmentele selectate se referă la modul în care ar reacționa aceste entități în cazul în care ar fi atacate sau obligate să renunțe la  ceva ce le aparține, inclusiv trupul fizic. Modul lor de acțiune este modul “maestru”, pentru că EFE au ajuns la nivelul de maestru așa cum Isus Hristos a făcut-o în condițiile speciale de pe Pământ acum 2015 ani. În ceea ce ne privește pe noi ca civilizație, suntem încă pe drumul către starea de maestru, iar modul în care reacționăm la acțiunile celorlați este determinat de faptul că am uitat Cine Suntem cu Adevărat. Dar asta face parte din procesul de creștere, iar pe tot parcursul procesului de creștere trebuie să acționăm la nivelul la care suntem, pentru că este nivelul nostru de înțelegere, nivelul nostru de voință, nivelul nostru de reamintire.

     Primul principiu călăuzitor al unei civilizații avansate este unitatea. Conștientizarea Unimii și sacralitatea întregii vieți. Și astfel, ceea ce găsim în toate societățile evoluate este că, absolut în nicio situație, o ființă nu va vrea să ia de bună voie viața altei ființe din propria sa specie, împotriva voinței acesteia.

  

      Nici atunci când este atacată?

   

   O astfel de situație nu ar apărea în interiorul acelei societăți sau specii.

   

   Poate că nu în interiorul speciei, dar ce se întâmplă dacă vine din afară?

   

   Dacă o specie foarte evoluată ar fi atacată de alta, este absolut sigur că atacatorul ar fi mai puțin evoluat. Într-adevăr, atacatorul ar fi în esență o ființă primitivă. Pentru că nicio ființă evoluată nu ar ataca altă ființă.

   

     Înțeleg.

   

      Singurul motiv pentru care o specie atacată ar omorî pe alta ar fi că cel atacat a uitat Cine Este El cu Adevărat.

   

    Dacă ființa atacată s-ar identifica cu propriul ei trup – forma lui fizică – atunci și-ar putea omorî atacatorul, deoarece i-ar fi teamă de “sfârșitul propriei sale vieți”. Dacă, pe de altă parte ea ar înțelege foarte bine că nu este corpul ei, niciodată nu ar sfârși existența corporală a altcuiva – pentru că nu ar avea niciodată motiv să o facă. Pur și simplu, și-ar lăsa jos propriul corp și ar trece în experiența sinelui noncorporal.

   Prin urmare, ceea ce am spus aici este că EFE nu ar “omorî” niciodată la mânie o altă ființă conștientă. În primul rând ele nu trăiesc experiența mâniei. În al doilea rând ele nu ar pune capăt experienței trăite în trup de către nicio altă ființă, fără permisiunea acelei ființe.

  

     Și în al treilea rând – pentru ca să-ți răspund exact la întrebarea ta exactă – ele nu s-ar simți niciodată “atacate”, nici măcar din afara propriei lor societăți sau specii, pentru că, a te simți “atacat”, înseamnă că simți că cineva îți ia ceva – viața, cei dragi ție, libertatea, proprietatea, posesiunile – ceva. Iar o EFE n-ar trăi niciodată o astfel de experiență, deoarece o EFE ți-ar da, pur și simplu, orice ai crede tu că-ți trebuie atât de tare încât să fii gata să-l iei cu forța – chiar dacă aceasta ar costa-o pe EFE, viața ei corporală – deoarece o EFE știe că ea poate să creeze totul încă o dată. Ea ar da cu naturalețe totul, unei entități mai puțin evoluate care nu știe acest lucru. EFE nu sunt prin urmare martiri și nici victime ale “tiraniei” cuiva.

   

      Ba chiar mai mult decât atât. Nu numai că o EFE știe foarte clar că poate crea totul încă o dată, ei îi este, de asemenea, clar că nu e nevoie să o facă. Ei îi este clar că nu are nevoie de nimic pentru a fi fericită sau pentru a supraviețui. Ea înțelege că, pentru ea însăși nu are nevoie de nimic din exterior și că, ceea ce este “ea însăși”, nu are niciun fel de legătură cu nimic legat de lumea fizică. Entităților și neamurilor mai puțin evoluate nu le este întotdeauna clar acest lucru.

   

    O EFE înțelege că ea și atacatorii ei sunt Una. Ea îi vede pe atacatorii ei ca pe o parte rănită din Sinele ei. Funcția ei în această situație este de a vindeca toate rănile, astfel încât Totul în Unul, să se poată cunoaște din nou pe el însuși așa cum este el în realitate. Pentru ea, a ceda tot ceea ce are este la fel de simplu ca atunci când tu înghiți o aspirină.

      Așadar, adevărata comunicare și comuniune are loc la nivelul minții și al inimii, acolo unde se nasc gândurile, ideile și unde își are lăcașul iubirea. Toate lucrurile din care e construită viața noastră sunt efecte ale gândurilor pe care le emite mintea și pe care apoi le împărtășește. Dincolo de lucruri, împărtășim în primul rând idei, și dacă e să punem umărul la mântuirea lumii – căci despre asta este vorba în Curs – trebuie să accceptăm întâi mântuirea proprie, și nu vom crede că aceasta s-a înfăptuit până nu vom vedea efectele pe care le-a produs în jurul nostru celor pe care i-am atins cu viața noastră. Acestea sunt miracolele, iar felul în care ele apar este surprinzătoare, mereu schimbătoare ca formă, dar gândul din spatele lor, acela pe care l-am împărtășit, este inalterabil, și cu cât îl împărtășim mai mult cu atât devine mai puternic în propriile noastre minți.

      Nu uita niciodată că nu îți dai decât ție însuți. Cine înțelege ce înseamnă să dai nu poate decât să râdă de ideea sacrificiului. Și nu poate să nu recunoască numeroasele forme pe care le poate lua sacrificiul. El râde totodată de durere și pierdere, de boală și de necaz, de sărăcie, foamete și moarte. El recunoaște că sacrificiul rămâne singura idee care stă în spatele tuturor acestor lucruri, și, în duioasele lui hohote de râs, sunt vindecate toate.

      Iluzia recunoscută trebuie să dispară. Nu accepta suferința, și vei înlătura gândul suferinței. Binecuvântarea ta se oprește asupra tuturor celor care suferă, când alegi să vezi suferința drept ceea ce este. Gândul sacrificiului dă naștere la toate formele pe care pare să le ia suferința. Iar sacrificiul este o idee atât de smintită, încât sănătatea mintală o alungă imediat.

      Să nu crezi niciodată că poți sacrifica. Nu e loc de sacrificiu în ce are valoare. Dacă se ivește gândul, însăși prezența lui arată că a apărut o greșeală și că trebuie făcută o corecție. Binecuvântarea ta o va corecta. Dată mai întâi ție, e acum a ta pentru a o da și tu. Nicio formă de sacrificiu și de suferință nu poate ține mult în fața celui care s-a iertat și s-a binecuvântat pe sine însuși.

 

“Binecuvântez lumea pentru că mă binecuvântez pe mine însumi.”

- ∞ -

Conexiune:

Lecțiile iubirii: Mesajul răstignirii


OBSERVAȚIE

Cum se exersează:

Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul curs și ai rămas sub îndrumarea Profesorului lăuntric – este următoarea:

Dimineața și seara aloci meditației o perioadă mai lungă de timp (o oră sau cât poți și cât te face fericit). La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este perioada de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă, dar nu culcat. Cel mai bine este în capul oaselor. Nu sunt date indicații specifice privind poziția, respirația sau alte tehnici de meditație. Important este să te simți bine și să fii complet relaxat.

Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

Pe perioada zilei, din oră în oră sau ori de câte ori este posibil, îți iei răgaz câteva clipe pentru a-ți aminti în liniște ideea zilei. Aplici învățăturile lecției la orice situație concretă ce apare în viața ta.


Share Button

Dacă eu ajung iluminat, cu ce schimbă asta lumea?

 

osho1

      Am găsit în Cartea Secretelor o porțiune de text în care Osho, cu felul lui inconfundabil și inconfortabil de a spune lucrurilor pe nume, răspunde la o întrebare punctuală pusă de unul din discipolii săi, dar invită în același timp la autoanaliză pe toți aceia care, cu entuziasm, doresc să schimbe lumea și nu știu cum. Apoi, lecția 186 ( aici ) din Curs de miracole  nu mai prezintă dificultăți în a fi înțeleasă, căci mesajul clar și direct din acest răspuns nu prea mai lasă loc la interpretări.

      Iată întrebarea și apoi o parte dintr-un răspuns mai amplu pe care l-am preluat din Cartea Secretelor, apărută în 2008 la Pro Editură și Tipografie:

Î: Eu, cu siguranță îmi doresc să ajung iluminat. Dar, dacă voi reuși, cu ce va schimba asta lumea?

R: Dar de ce te preocupă restul lumii? Lasă lumea să se preocupe singură de ea însăși. Și văd că nu îți faci griji despre ce se va întâmpla cu restul lumii dacă rămâi ignorant…

      Dacă ești ignorant ce se va întâmpla cu restul lumii? Vei produce nefericire. Nu că ai face-o cu bună știință, nu, tu ești nefericirea, așa că orice ai face nu faci decât să semeni sămânța nefericirii peste tot în jurul tău. Speranțele tale sunt fără noimă, semnificativă este doar ființa ta. S-ar putea să te gândești că îi ajuți pe ceilalți, dar nu faci decât să-i încurci. (…) Și toate astea pentru că nu este important ceea ce speri tu, ceea ce crezi tu, ceea ce dorești tu. Important este doar ceea ce ești tu.

……………………………………………………………………………………………………..

      Fiecare se crede centrul lumii și deci trebuie să-și facă griji despre lume, s-o schimbe, să transforme lumea, să creeze o utopie. Unicul lucru ce poate fi făcut este acela de a te schimba pe tine. Nu poți schimba lumea. Îi faci mai mult rău încercârnd s-o schimbi, poți crea haos, poți provoca răni, poți produce tulburare. Și așa lumea este deja prea zăpăcită. Și poți provoca încă și mai multă frământare, nedumerire și haos.

      Te rog, lasă lumea în pace. Poți face un singur lucru, și anume: să-ți găsești liniștea interioară, fericirea interioară, lumina interioară. Dacă reușești asta, chiar ai ajutat foarte mult lumea. Prin transformarea unei pete de ignoranță într-o flacără iluminată, prin scoaterea cuiva din întuneric și aducerea sa la lumină, ai schimbat o parte a lumii. Iar această parte care s-a schimbat, va produce reacții în lanț. Buddha nu e mort. Iisus nu este mort. Ei nu pot fi morți, pentru că ei au provocat reacții în lanț – din lumină în lumină, din flacără în flacără. Și așa se va naște mereu un succesor, iar ei continuă să trăiască.

      Dar, dacă lumina ta nu există, dacă lampa ta nu este aprinsă, nu poți fi de niciun ajutor nimănui. Primul lucru esențial este să-ți găsești lumina interioară. Atunci și ceilalți vor primi ceva din ea. Atunci o scânteie de la tine va putea aprinde și lampa altora. Atunci va exista continuare. Atunci poți dispărea din trup, flacăra ta va trece din mână în mână. Va continua să existe în eternitate. Buddha nu va muri niciodată, cei iluminați nu mor niciodată, pentru că lumina lor devine o reacție în lanț. Iar cei care nu ating iluminarea nu trăiesc niciodată, pentru că ei nu pot provoca o reacție în lanț, nu au nicio lumină de împărtășit, nicio scânteie care să aprindă flacăra altcuiva.

      Te rog, fii preocupat doar de tine însuți. Fii egoist. Îți spun asta pentru că doar așa vei putea ajunge fără ego. Doar așa vei putea ajunge să fii lumii ajutor și binecuvântare. Să nu te preocupe lumea, nu asta este problema ta. Cu cât vei fi mai îngrijorat de soarta lumii, cu atât te vei simți mai răspunzător față de ea. Și, cu cât va fi mai mare responsabilitatea, cu atât te vei simți mai important. Dar nu ești. Ești doar nebun. Ieși din această nebunie de a-i ajuta pe ceilalți. Ajută-te pe tine. Ăsta e singurul lucru pe care-l poți face.

      Și atunci multe se vor întâmpla… însă vor veni ca o consecință. De îndată ce ai devenit o sursă de lumină, schimbările încep să se producă. Vor fi mulți cei care se vor împărtăși din lumina ta, vor fi mulți cei care vor atinge, prin ea, iluminarea, vor fi mulți cei care, prin ea, vor cunoaște viața, mai multă viață, o viață deplină. Dar nu te gândi la lucrul acesta. Nu vei putea face nimic pentru asta în mod conștient. După aceea, totul va decurge de la sine.

      Iisus spune undeva: “Mai întâi, intră în împărăția lui Dumnezeu. Caută împărăția Domnului, și apoi toate celelalte vor veni.” Și eu vă spun la fel.

-∞-


Share Button

Curs de miracole: 186 – Mântuirea lumii depinde de mine.

proteste

            Lecțiile din Culegere de exerciții pentru studenți sunt concepute astfel încât  pe o perioadă de cel puțin un an de zile – cât ar trebui să dureze studiul- să fii pus în situația să aplici concret învățăturile în viața de zi cu zi.

      Ultima perioadă din viața noastră a fost extrem de dificilă iar evenimentele ce s-au derulat nu au favorizat punerea cu ușurință în practică a învățăturilor din acest curs. Moarte, traume psihice, vinovăție, judecată, conflict, întoarcere în trecut dar și solidaritate, ajutor, compasiune, empatie; toate s-au perindat pe scena vieții noastre pentru a alege și a învăța ceva din tot ce s-a întâmplat. Dar cel mai greu este să rămâi conștient în astfel de situații dificile, să nu-ți pierzi cumpătul și să nu te lași târât de val înapoi în lumea întunecată din care te străduiești să ieși. Într-o lume care deocamdată, în viața de zi cu zi, nu poate funcționa fără să judece, să stabilească vinovați și să ia măsuri corective ( căci de prevenție nu poate fi încă vorba cu adevărat) iertarea deplină pare imposibilă, căci este foarte greu să-i ierți pe toți și să-i simți pe toți, fără deosebire, frații tăi, una cu tine și cu tot ce înseamnă viață, indiferent cât de grave par a fi greșelile lor; ori tocmai spre asta ne îndrumă Cursul, căci aici este esența mântuirii.

         Să ne schimbăm noi, este probabil singurul lucru concret și la îndemâna oricui care poate fi făcut pentru a crea premisele schimbării acestui sistem social. Nehrănit, acest sistem va muri încet, încet.

      Tot ce se întâmplă – perceput a fi drept sau nedrept – face parte din procesul nostru de evoluție și toți am făcut de-a lungul timpului ce am crezut noi că este mai bine și mai drept. Acest curs ne învață să iertăm pentru a putea vindeca trecutul și pentru a putea să ne concentrăm pe ceea ce putem face acum pentru a ne contura viitorul. Acest curs este orientat către mântuire iar fără iertare nu există mântuire.

Iertarea – spune Cursul – e o formă pământească de iubire, care – așa cum e în Cer – nu are formă. Dar de ce este nevoie aici, se dă după nevoie. În forma aceasta, îți poți îndeplini funcția chiar și aici, deși ce va însemna iubirea pentru tine când ți se va reda neformitatea e ceva și mai măreț. Mântuirea lumii depinde de tine care poți să ierți. Aceasta e funcția pe care o ai aici. ( Curs de miracole – lecția 186)

           Cât despre dreptate aflăm că:

      În Cer nu există nici dreptate nici nedreptate, greșeala fiind imposibilă și corecția neavând înțeles. În lumea aceasta însă, iertarea depinde de dreptate, din moment ce tot atacul nu poate fi decât nedrept. Dreptatea e verdictul Spiritului Sfânt asupra lumii. Dreptatea nu e posibilă decât în judecata Lui, pentru că – în lume – nimeni nu e în stare să facă numai interpretări drepte și să se lepede de toate nedreptățile. Dacă Fiul lui Dumnezeu ar fi judecat drept, nu ar mai fi nevoie de mântuire. Gândul separării ar fi fost de-a pururi de neconceput.

-

Dreptatea, ca și opusul ei, este o interpretare. E însă singura interpretare care duce la adevăr. 

-

Toate conceptele tale de sine și de semeni, toate temerile de stări viitoare și toate preocupările cu trecutul își au originea în nedreptate. Iată lentila care, ținută înaintea ochilor trupului, distorsionează percepția și aduce mărturia lumii distorsionate înapoi minții care a făcut lentila și ține la ea foarte mult. Așa se clădește, selectiv și arbitrar, fiecare concept al lumii. “Păcatele” sunt percepute și justificate printr-o selectivitate atentă în care trebuie să se piardă toate gândurile întregimii. Iertarea nu are loc în asemenea mașinații, căci nu există “păcat” care să nu pară pe veci adevărat.

-

Judecata lui Dumnezeu este dreptatea Lui. Asupra acesteia – o Judecată total lipsită de condamnare; o evaluare bazată întru totul pe iubire – ți-ai proiectat nedreptatea, dându-i lui Dumnezeu lentila percepției deformate prin care privești.

-

Roagă-te pentru dreptatea lui Dumnezeu și nu Îi confunda milostivirea cu propria ta demență. Percepția poate face orice imagine vrea să vadă mintea. Să ții minte asta. În asta stă Cerul sau iadul, după cum alegi. Dreptatea lui Dumnezeu trimite la Cer tocmai pentru că e total  imparțială. Ea acceptă toate dovezile ce i se aduc, neomițând nimic și neapreciind nimic ca desprins și separat de restul. Ea judecă numai din acest punct de vedere, și numai din acesta. Aici tot atacul și condamnarea devin de neînțeles și de neapărat. Percepția încetează, mintea e liniștită și lumina vine iar. (Curs de miracole- Manual pentru profesori)

 

“Mântuirea lumii depinde de mine.”

-

      La prima vedere această afirmație poate părea arogantă pentru un creștin căruia i s-a inoculat de mic credința că este păcătos și neputincios. Cursul spune însă că acesta este gândul adevăratei umilințe pentru că exprimă acceptarea rolului care ți s-a atribuit în planul Cerului de mântuire a lumii.  Prin propria ta mântuire dai o mână de ajutor la mântuirea lumii. Cursul acesta pledează pentru depășirea tuturor iluziilor acestei lumi și descoperirea păcii interioare. Zbaterea lumii se cere înțeleasă cu multă compasiune, dar nu împărtășită. Obiectivele vieții se cer redimensionate și reorientate către alte valori. 

Astăzi nu ne vom da înapoi de la sarcina pe care o avem pe fățarnicul motiv că ne insultă modestia. Tocmai orgoliul vrea să nege Chemarea pentru Dumnezeu.(…) Dacă Vocea lui Dumnezeu te asigură că mântuirea are nevoie de partea ta și că întregul depinde de tine, fii sigur că așa și este.(…) Nu ești slab, cum ți-e imaginea de sine. Nu ești ignorant și neputincios. Păcatul nu poate păta adevărul din tine, iar nefericirea  nu se poate apropia de sfânta casă a lui Dumnezeu.

-

Vocea pentru Dumnezeu îți spune toate aceste lucruri. Și, în timp ce îți vorbește, imaginea tremură și caută să atace amenințarea pe care nu o știe, simțind că i se fărâmă temelia. Dă-i drumul, mântuirea lumii depinde de tine, și nu de acest mic boț de humă, praf din pământ.

-

Și așa ne găsim pacea. Vom accepta funcția pe care ne-a dat-o Dumnezeu, căci toate iluziile au la bază convingerea bizară că ne putem face alta. Rolurile pe care ni le-am făcut noi sunt labile și par să se schimbe de la bocitoare la beatitudinea extatică a dragostei și a iubirii. Putem râde sau plânge, și putem întâmpina ziua cu bucurie sau cu lacrimi. Însăși ființa noastră pare să se schimbe în cursul miilor de schimbări de dispoziție, iar sentimentele prin care trecem ne înalță foarte sus sau ne trântesc la pământ în plină disperare. 

-

Acesta să fie oare Fiul lui Dumnezeu? Ar crea El o asemenea instabilitate și ar numi-o Fiu? Cel Ce e neschimbător împărtășește atributele Sale cu Creația Sa. Toate imaginile pe care pare să le facă Fiul Său  nu afectează nicidecum ce este el. Ele se vântură prin mintea lui ca niște frunze suflate în vânt, grupându-se într-un fel o clipă, risipindu-se ca să se regrupeze și apoi împrăștiindu-se total. Sau ca mirajele percepute deasupra unui deșert, înălțându-se din pulbere și praf. 

-

Imaginile acestea lipsite de substanță vor trece și îți vor lăsa mintea liniștită și înseninată, când vei accepta funcția care ți s-a dat. Imaginile pe care le faci tu dau naștere la obiective conflictuale, efemere și vagi, incerte și ambigue. (…) Funcțiile pe care le apreciază lumea sunt atât de incerte, încât se schimbă de zece ori pe oră când sunt cel mai sigure. Ce speranță de izbândă se poate baza pe asemenea obiective?

-

Fă cum te îndrumă Vocea lui Dumnezeu. Și dacă îți cere un lucru ce pare imposibil, adu-ți aminte Cine îl cere și cine l-ar refuza. Apoi gândește-te la următorul lucru: cine are dreptate mai degrabă? Vocea care vorbește pentru Creatorul tuturor lucrurilor, Care cunoaște toate lucrurile exact așa cum sunt, sau distorsionata ta imagine de sine, derutată, uluită, inconsecventă și nesigură de toate? ( Lecția 186 – fragmente)

soare


OBSERVAȚIE

Cum se exersează:

    Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul curs și ai rămas sub îndrumarea Profesorului lăuntric – este următoarea:

      Dimineața și seara aloci meditației o perioadă mai lungă de timp (o oră sau cât poți și cât te face fericit). La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este perioada de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă, dar nu culcat. Cel mai bine este în capul oaselor. Nu sunt date indicații specifice privind poziția, respirația sau alte tehnici de meditație. Important este să te simți bine și să fii complet relaxat.

     Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

     Pe perioada zilei, din oră în oră sau ori de câte ori este posibil, îți iei răgaz câteva clipe pentru a-ți aminti în liniște ideea zilei. Aplici învățăturile lecției la orice situație concretă ce apare în viața ta.


 

 

Share Button

Curs de Miracole: 185 – Vreau pacea lui Dumnezeu.

 185: Vreau pacea lui Dumnezeu

 

hawkins

 

Iubirea necondiționată este un obiectiv practic, rezonabil și ușor de atins într-o viață omenească. De la acest nivel, angajamentul și dedicarea spirituală evoluează spre stările bucuriei perfecte – chiar cele ale extazului – pentru ca în final să atingă nivelul 600, al Păcii, care este nivelul de început al misticului.

      Pe o scară de la 0 la 1000, Dr. David R. Hawkins, a calibrat Pacea la nivelul 600. Este nivelul spre care ne conduc învățăturile din Curs de Miracole. Este obiectivul declarat al Cursului încă de la început, iar dacă ajungem sau nu aici pe perioada anului dedicat lui Dumnezeu și nouă înșine, nu depinde decât de noi: de cât de pregătită este mintea noastră să ajungă până aici, de cât de mult suntem dispuși să inversăm sistemul de gândire pe care l-am preluat  de  la alții și l-am implementat în viața noastră fără prea multe întrebări, de cât de bine ne-am adaptat în final, după un an de studiu, la noul mod de a trăi în această lume fără a-i aparține însă. Și uneori, nu depinde de nimic din toate acestea, pentru că se poate întâmpla ca nivelul Păcii să fie atins spontan de către studentul spiritual, situație în care acesta  este surprins, de cele mai multe ori, complet nepregătit în fața stărilor prin care trece. Dat fiind acest fapt, Dr. Hawkins îndeamnă studenții să se familiarizeze încă de la început cu ce ar putea să trăiască atunci când ajung la nivelele superioare ale conștiinței, pentru a putea integra corect și în deplină cunoștință de cauză evenimentele ce survin în viața lor.

      În secțiunea a patra a cărții “Transcenderea nivelurilor conștiinței”, Dr. Hawkins vorbește despre Pace, Extaz și Iluminare. Acesta afirmă că din punct de vedere tehnic, stările iluminate apar începând cu nivelul 600 al conștiinței – nivelul Păcii infinite și al Extazului iluminat de Lumina Sinelui Radiant – atunci când linearul este înlocuit de nonlinear ca urmare a unei schimbări majore a paradigmei. Întrucât starea de beatitudine pe care o atinge studentul face ca interesul pentru activitățile obișnuite să dispară, acesta simte în mod frecvent nevoia să se îndepărteze de lume. Cu toate acestea, în funcție de condițiile concrete de viață ( intervenția familiei, karmă, etc.), unii rămân în lume și devin învățători spirituali, alții devin genii în domeniul lor de activitate,  iar alții pur și simplu acționează spre binele omenirii în deplin anonimat.

      În jurul anului 2006, conform măsurătorilor, existau doar șase persoane în lume ( anonime) ce calibrau peste nivelul 600: trei în intervalul 600-700 și câte una în intervalele 700-800, 800-900 și  900-1000.

      Descriind apoi nivelurile de conștiință ce depășesc pragul 600, Dr. Hawkins ne explică cum începând cu acest nivel acțiunea este percepută lent, suspendată parcă în timp și spațiu. Totul este însuflețit și radiant, iar în minte există o liniște infinită întrucât aceasta a încetat să mai conceptualizeze.

   Observatorul se dizolvă în peisaj și devine totuna cu obiectul observației sale. Toate lucrurile sunt legate între ele printr-o Prezență de o putere și o tandrețe infinită.(…) La acest nivel nu există nicio persoană separată care să observe tranziția pentru că este deja conținută în Sine, situația putând fi exprimată prin sintagma Cunoscătorul și cunoscutul sunt unul și același lucru. Aici există starea unei păci infinite, o inescapabilă prezență a lui Dumnezeu ce aparține unei dimensiuni complet diferite față de pacea și liniștea emoțională ori psihologică.

      În această tăcere, totul se întâmplă de la sine, autonom și spontan. Sunetul nu are niciun efect asupra liniștii, ce persistă chiar și în cadrul sunetului.(…) Funcțiile fiziologice pot ajunge la o limită: nu există nicio dorință de mișcare sau vorbire, iar Liniștea interioară este mută și suspendată în atemporal.

    Faptul că trupul își continuă sau nu supraviețuirea nu mai prezintă interes sau semnificație, fiind o chestiune lăsată la latitudinea Universului. Dacă propensiunile karmice sunt aliniate la continuarea vieții fizice, atunci corpul supraviețuiește, dacă nu, el este pur și simplu abandonat – pentru că a venit din pământ și din pământ se întoarce, după ce și-a servit scopul pentru spirit.

***

Prezența este autoîmplinitoare și completă, unică, tăcută și extrem de plăcută. Esența ei precede toate manifestările, în calitate de Sursă a Existenței. Totul este văzut ca apărând din manifestarea nemanifestatului sub forma Creației, dintr-o Sursă atotprezentă, înnăscută și dincolo de voință.

***

Tot ceea ce există este perfect și complet. Creația nu face tranziția de la imperfecțiune la perfecțiune (așa cum crede eul), ci merge de la perfecțiune la perfecțiune. Iluzia trecerii de la imperfecțiune  la perfecțiune este un produs al minții. De exemplu, un boboc de trandafir nu este defel un trandafir imperfect. Atunci când este deschis pe jumătate el reprezintă tot o floare perfectă, lucru valabil și atunci când este deschis complet. În fine, când se ofilește nu reprezintă altceva decât o floare ofilită perfect.

      În tabelul de mai jos am selectat din aceeași lucrare nivelurile calibrate pentru unii învățători/învățături din zona valorii 600, conform Dr. Hawkins:

Un curs în miracole 600
Geneza ( Biblia Lamsa) 600
Kabala 605
Scrierile lui LaoTzu 610
Tzu, Lao 610
Vivekananda 610
Evanghelia după Toma 660
Evanghelia după Luca 699

 

      Lecția de astăzi din Curs de Miracole ne îndeamnă să punem o întrebare conștiinței noastre și să ne răspundem cu sinceritate  la ea: “Vrem cu adevărat pacea lui Dumnezeu?”. Simpla afirmație declarativă că vrem pacea lui Dumnezeu nu înseamnă nimic. Mulți au rostit aceste cuvinte dar puțini au spus-o cu toată convingerea și acest lucru se vede în lumea din jurul nostru, căci pacea lumii este de fapt o chestiune personală. Pacea despre care vorbește Cursul și de asemenea Dr. Hawkins, nu este o pace care derivă din atingerea obiectivelor personale, încadrate în timp,  măsurabile, fie că sunt în domeniul împlinirii materiale, în domeniul relațiilor, al vieții sociale sau în celelalte aspecte ale vieții pământene. Acestea sunt obiective efemere și așa cum ele vin și trec doar pentru a face loc altora, și pacea ce rezultă din împlinirea lor este la fel de efemeră și diferită de la persoană la persoană în funcție de percepțiile complet diferite ale acestora. Pacea lui Dumnezeu vine dintr-o înțelegere profundă a Creației, a vieții și a drumului pe care-l avem de parcurs noi toți și fiecare în parte până la regăsirea stării originare de perfecțiune. Pacea lui Dumnezeu transcende toate formele de pace aparentă, vulnerabilă la influențele și evenimentele ce au loc în viața personală și în lumea din jurul nostru. Pacea lui Dumnezeu este unică și percepută în același mod de fiecare ființă ce o atinge.

      Într-una din lecțiile din Text a fost explicat detaliat faptul că mintea noastră are două aspecte: unul egotic și unul divin. Aspectul divin al minții este în contact permanent cu Mintea lui Dumnezeu, pe când aspectul egotic este cel folosit în mod uzual în timpul vieții în dimensiunea spațiu-timp. Mintea lui Dumnezeu, la care sunt conectate toate aspectele divine ale minților noastre, este sursa adevărului etern și locul de întâlnire și de îngemănare pentru mințile celor hotărâți să iasă din iluzie și “vis”, să-și depășească aspectul egotic, pământean și să trăiască Pacea lui Dumnezeu.

      Cursul spune că :

      Două minți cu un singur țel devin atât de puternice, încât ce voiesc ele devine Voia lui Dumnezeu. Căci mințile pot fi îngemănate numai în adevăr. În vise nu sunt doi care să împărtășească același țel. Pentru fiecare în parte eroul visului e altul, iar rezultatul dorit nu e același pentru amândoi. Pierzătorul și câștigătorul alternează pur și simplu în configurații schimbătoare, în funcție de aspectul diferit sau forma diferită pe care o ia raportul câștig-pierdere și pierdere-câștig.

-

      Dar visul poate aduce numai compromis. Uneori acesta ia forma uniunii, dar numai forma ei.(…) Mințile nu se pot uni în vise. Pot doar să cadă la învoială. Dar ce învoială le-ar putea aduce pacea lui Dumnezeu? Iluziile vin să îi ia locul.

-

      Să spui cu convingere că vrei pacea lui Dumnezeu înseamnă să renunți la toate visele. Căci nimeni nu spune cu toată convingerea cuvintele acestea dacă vrea iluzii și caută, prin urmare, mijloacele care aduc iluzii. Le-a privit și le-a găsit nesatisfăcătoare. Acum încearcă să treacă de ele, recunoscând că un alt vis nu i-ar oferi cu nimic mai mult decât toate celelalte. Visele sunt una pentru el. Și a învățat că singura diferență între ele e una de formă, căci unul va aduce aceeași disperare și nefericire ca toate celelalte.

-

      Mintea care crede cu convingere că tot ce vrea e pace trebuie să se unească cu alte minți, căci așa se obține pacea. Iar când dorința de pace e autentică, mijloacele de a o găsi se dau într-o formă pe care o poate înțelege, cu toată sinceritatea, fiecare minte care o caută. Indiferent ce formă ia lecția, e concepută pentru el în așa fel încât să nu o poată interpreta greșit, dacă cere cu sinceritate. Dar, dacă cere fără sinceritate, lecția nu va fi acceptată și învățată cu adevărat sub nicio formă.

       Referitor la acest  din urmă paragraf îmi amintesc de îndrumările pe care Sal Rachele le oferea într-una din cărțile sale cititorilor aflați pe calea înălțării. Acest proces, spunea el, necesită o purificare, o vindecare accelerată, iar cei hotărâți să meargă mai departe trebuie să-și asume cu răbdare acele lecții și evenimente ce vor apărea în viața lor și care îi vor conduce negreșit pe drumul evoluției spirituale. Același lucru se poate întâmpla uneori și după procesul de Reconectare™ personală. Evenimente noi, neașteptate, idei, o intuiție mai bună, soluții nesperate la probleme vechi, uneori fericite, înțelese și acceptate, alteori  neacceptate și frustrante, vindecari, situații și relații incomode ce zăceau adormite în adâncul vieții noastre –  toate pot ieși la lumină într-un timp nesperat de scurt. Iar persoanele care nu înțeleg rostul acestor provocări, pot fi debusolate chiar dacă și-au dorit evoluție accelerată, sperând să beneficieze numai de un lung șir de miracole și vindecări, fără să accepte efortul personal și consecințele uneori incomode ale unor întâmplări ce vor fi să apară în viața lor.

      De aceea, “Cursul de Miracole” mi se pare un instrument minunat pe care îl putem folosi în tot procesul nostru de reconectare la ființa noastră divină. Faptul că durata cursului se întinde pe cel puțin un an de zile, faptul că lecțiile sunt concepute în așa fel încât să vindecăm gradat multe din aspectele importante ale vieții noastre, ne luminează cumva calea și ne ușurează procesul de evoluție. Apoi, celelalte metode de vindecare și reconectare sunt înțelese și acceptate altfel, iar consecințele acestora pot fi cu adevărat din cele mai fericite.

***

      Perioadele practice de astăzi vor fi consacrate ideii că noi ne dorim cu adevărat pacea lui Dumnezeu. Este o înțelegere și o acceptare a faptului că obiectivele și “visele” care ne-ar mai putea îmbia în această lume sunt deșarte, efemere, în zadar. În locul lor ne dorim cu adevărat pacea lui Dumnezeu ca simbol al veșniciei și garantă a invulnerabilității cât timp mai suntem încă întrupați pe această planetă. Ne vom cerceta mintea cu atenție și onestitate și vom scoate la lumină acele vise la care încă mai ținem. Ne gândim la ce anume mai credem că ne poate alina și aduce fericire. Vom pune fiecărui vis în parte întrebarea:

*

” Oare asta vreau să am în loc de Cer și de pacea lui Dumnezeu?”

*

      Și visele, dar și pacea lui Dumnezeu vor veni așa precum le-am cerut. Visele pentru a fi urmate de alte și alte vise, sau pacea pentru a rămâne cu noi pe veșnicie.

      De fapt, pace își doresc toți cei care par să caute vise la nesfârșit. Atunci când tu ai găsit pacea lui Dumnezeu îi aduci mai aproape de ea pe toți cei pe care îi atingi cu viața ta. Pentru ei pacea poate fi un lucru complet necunoscut, la care nici măcar nu au visat și pe care nici măcar nu sunt conștienți că o caută în spatele tuturor viselor. Și tu în drumul tău “ai fost slab uneori, lipsit de certitudinea finalității și nesigur ce anume vrei, unde să cauți și de unde să aștepți ajutor în această încercare.” Să ne amintim că în Împărăția lui Dumnezeu nu intrăm decât doi câte doi, de mână, noi și semenii noștri. Pacea este un dar al lui Dumnezeu și “niciun dar dumnezeiesc nu poate fi neâmpărtășit”.

      Nimeni nu poate să piardă și toți trebuie să câștige ori de câte ori s-a cerut și s-a primit un dar dumnezeiesc. Dumnezeu dă doar ca să unească. Pentru El, a lua nu are înțeles. Și, când ajunge la fel de lipsit de înțeles și pentru tine, poți să fii sigur că ești de o Voie cu El, și El cu tine. Și vei ști, deopotrivă, că ești de o voie cu toți frații tăi, al căror țel este al tău.

-

      Iată singurul țel pe care îl urmărim astăzi, unindu-ne dorințele cu nevoia fiecărei inimi, cu chemarea fiecărei minți, cu speranța care stă mai presus de disperare, cu iubirea pe care atacul vrea să o ascundă, cu frăția pe care ura a încercat să o dezbine, dar care continuă să rămână cum a creat-o Dumnezeu. Cu un asemenea Ajutor alături putem oare să nu reușim azi când cerem să ni se dea pacea lui Dumnezeu?

*

Cine caută cu adevărat pacea lui Dumnezeu nu poate să nu o găsească.

*


OBSERVAȚIE

      Cum se exersează:

    Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul curs și ai rămas sub îndrumarea Profesorului lăuntric – este următoarea:

      Dimineața și seara aloci meditației o perioadă mai lungă de timp (o oră sau cât poți și cât te face fericit). La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este perioada de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă, dar nu culcat. Cel mai bine este în capul oaselor. Nu sunt date indicații specifice privind poziția, respirația sau alte tehnici de meditație. Important este să te simți bine și să fii complet relaxat.

     Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

      Pe perioada zilei, din oră în oră sau ori de câte ori este posibil, îți iei răgaz câteva clipe pentru a-ți aminti în liniște ideea zilei. Aplici învățăturile lecției la orice situație concretă ce apare în viața ta.


Share Button

Vindecarea Reconectivă – informații utile.

pliant 1

„Vindecarea ta poate veni sub forma în care o anticipezi… Sau poate veni într-o formă pe care nici măcar nu ai visat-o, una pe care universul a proiectat-o special pentru tine!”

- Dr. Eric Pearl -

***

„Cu toţii avem capacitatea de a purta aceste noi frecvenţe de vindecare. Nu este un dar pentru câţiva oameni aleşi…”

- Dr. Eric Pearl -

***

      

      Dacă ați intra în posesia unui pliant despre Vindecarea Reconectivă, ați obține  clar și la obiect informații care răspund pe scurt la următoarele întrebări:

  • Ce este?
  • Cum se desfășoară?
  • Cum trebuie să abordați ședința de Vindecare Reconectivă?
  • Cum vă puteți proteja de eventualele persoane care nu sunt abilitate să predea cursuri despre Vindecarea Reconectivă sau să practice Vindecarea Reconectivă.

      Ar fi de preferat ca înainte de a programa o ședință de Vindecare Reconectivă să citiți cu atenție cele două carți, care oferă informații detaliate despre această metodă; este vorba despre: Eric Pearl: “Reconectarea – vindecă-i pe alții vindecă-te pe tine” și Eric Pearl, Frederick Ponzlov: ” Solomon vorbește despre reconectarea vieții tale“. Veți avea ocazia să aflați câteva lucruri interesante despre  ce înseamnă  vindecarea în ansamblul ei,  să priviți Vindecarea Reconectivă din perspectiva practicianului și mai ales  veți înțelege de ce este bine să intrăm în ședința de vindecare fără așteptări – atât eu in calitate de practician, cât și tu in calitate de client.

      Nu în ultimul rând, veți înțelege că ședința de Vindecare Reconectivă este de fapt un proces de comunicare subtilă, la nivel spiritual, și în niciun caz un proces țintit, de “rezolvare” a unor boli care nu au răspuns la  tratamente medicamentoase sau de altă natură. 

       Așadar:

     Aș începe mai întâi cu definiția, așa cum apare ea în Standardul de Practică:

DEFINIȚII:

Așa cum este utilizat în acest document, termenii de mai jos au urmatoarea semnificație:
• „Societatea” înseamnă The Reconnection, LLC, o societate cu răspundere limitată înfiinţată în Statul California, Statele Unite şi, dacă contextul o cere, include filiala europeană actuală, The Reconnection (Europe) S.L., şi orice altă societate mamă precedentă, actuală sau viitoare, filială, afiliat şi/sau cesionari.
• “Vindecare Reconectivă” se referă la procedeele de vindecare dezvoltate de Eric Pearl şi predate de Societate şi/sau de reprezentanţii acesteia – inclusiv dar fără a se limita la procedurile predate la programele de formare descrise la Nivelul I (Elemente Esenţiale ale Vindecării Reconective), Nivelul II (Programul de Bază al Practicianului de Vindecare Reconectivă), şi Programul Practicianului Certificat de Reconectare (cunoscut ca Nivelul III/Reconectare).

CE ESTE VINDECAREA RECONECTIVĂ?

 

Vindecarea reconectivă este o întoarcere la o stare optimă de echilibru, integritate şi vitalitate. Este o punte între limitele percepute pe care le acceptăm în vieţile noastre şi a felului în care poate fi viaţa atunci când ne atingem potenţialul real.

 Este tangibilă, măsurabilă… Puteţi să o simţiţi, de fapt!

Vindecarea reconectivă vă oferă acces la o conştientizare interioară cu o rezonanţă vibraţională care promovează forța, capacitatea intelectuală, înţelepciunea, stabilitatea emoţională şi vitalitatea fizică. Când accesaţi acest spectru de Energie, Lumină & Informaţie™, se creează un lanţ de evenimente care pot amplifica şi îmbunătăţi foarte mult toate aspectele vieţii dvs. – sănătate, carieră, relaţii, abundenţă… Potenţialul aparent de neatins devine realitate.

Recunoscută şi sprijinită de ştiinţă, inclusiv de cercetători afiliaţi la instituţii precum Harvard, Yale şi Stanford, această abordare puternică a vindecării este ceva ce se poate învăţa în doar câteva zile. Aproximativ 100.000 de oameni din întreaga lume au primit diferite niveluri de formare în Vindecarea reconectivă, cu mai mult de 30.000 de specialişti activi la nivel global. Vindecarea reconectivă vă oferă posibilitatea de a atinge sănătatea optimă şi echilibrul pe tot parcursul vieţii.

„Informaţia de ultimă oră din medicină.“

– Profesor Emerit de la Universitatea Stanford, Dr. William Tiller-

Despre vindecarea reconectivă s-a dovedit stiintific* faptul că:

• Restructurează ADN-ul deteriorat;

Este de peste două ori mai eficientă decât fizioterapia în restabilirea mobilității de mișcare;

Sprijină performanțele atletice de vârf;

*Studiile stiințifice sunt disponibile la TheReconnection.com

The Reconnection, LLC nu dă garanţii sau interpretări cu privire la diagnosticul medical şi/sau tratamentul medical, nici nu diagnostichează, previne sau tratează probleme de sănătate specifice.

INFORMAȚII PRIVIND ȘEDINȚA DE VINDECARE

 

Experienţa fiecăruia cu Vindecarea reconectivă este unică. Adesea vindecările sunt raportate după doar o singură ședință. Se recomandă să efectuaţi până la trei ședințe de Vindecare reconectivă şi apoi lăsaţi experienţa dvs. să se desfăşoare. Vindecarea poate veni sub orice formă. Modul optim pentru a permite vindecarea este de a vă afla într-o stare de expectativă, fără aşteptări specifice şi fără atașament de rezultate.

Îmbrăcăminte:

Îmbrăcaţi-vă confortabil. Veţi fi complet îmbrăcați, fără încălţăminte, odihnindu-vă cu faţa în sus pe o masă de masaj capitonată (Informaţi-vă practicianul dacă aveţi dificultăţi în poziţia culcat pe spate şi vă va acomoda cât mai bine.)

Miresme, parfumuri şi arome:

Diverse miresme, parfumuri şi/sau arome apar de multe ori în timpul ședințelor dvs. Vă rugăm să veniți neparfumați.

Durata:

Ședințele de Vindecare reconectivă durează de obicei 30 de minute. Vindecările au loc în afara constrângerilor de timp şi spaţiu, aşadar mai mult timp nu este mai bine.

În mod normal sunt sugerate 1-3 ședințe.

Bijuterii, curele, monede, telefoane mobile etc.:

Nu trebuie să vă goliţi buzunarele, să scoateți cureaua, monedele, inelele, ceasul şi dispozitivele care funcţionează cu baterii, cum ar fi telefoanele mobile. Pur şi simplu faceţi-vă comozi.

Starea psihică optimă:

În timpul ședinței vi se va cere să vă întindeţi şi să închideţi ochii. Întindeţi-vă ca şi cum aţi avea un pic de timp neaşteptat de odihnă. Concentraţi-vă atenţia în interiorul corpului dvs. şi observaţi ce simţiţi. În timpul acestor ședințe nu este necesar şi, de fapt, nu se recomandă să aşteptaţi sau să vă atașaţi de vreun rezultat specific. Nu este nevoie să respiraţi într-un anumit mod, să vizualizaţi scene de relaxare sau rezultatele dorite, să meditaţi sau să repetaţi mantre. Şi, pentru rezultate optime, se sugerează să nu faceţi acest lucru. În schimb, observaţi orice apare în atenţia dvs. Fiţi receptivi la experienţă, ştiind că participaţi la un proces pozitiv şi interesant adus dvs. de Dumnezeu/Iubire/Univers pentru a vă oferi exact ceea ce aţi avea nevoie în acest moment.

Amestecarea:

Ședințele de Vindecare reconectivă şi/sau de Reconectare nu trebuie să fie amestecate cu tehnici de vindecare energetică, precum Reiki, Qi Gong, tonifiere, cristale sau alte practici „energetice”. Amestecarea ședințelor cu altceva le diluează şi le reduce la un nivel inferior Vindecării reconective şi/sau Reconectării complete. Evitaţi „activităţile energetice” începând cu câteva zile înainte de ședințe şi în săptămânile următoare. Cu cât mai mult timp vă permiteţi să fiţi în propria energie, cu atât mai bine.

Pentru protecţia dvs.:

Singurii instructori autorizaţi şi calificaţi pentru a preda Vindecarea reconectivă sau Reconectarea sunt Eric Pearl şi Echipa de predare a Reconectării. De asemenea, reţineţi că numai absolvenţii aprobaţi de nivel II sunt autorizaţi şi calificaţi pentru a facilita Vindecarea reconectivă şi că numai absolvenţii aprobaţi de nivel III sau PPCR (Programul Practicianului Certificat de Reconectare) sunt autorizaţi şi calificaţi pentru a facilita Reconectarea. Dacă aveţi întrebări cu privire la specialistul sau ședințele dvs., contactaţi The Reconnection, LLC pentru verificarea acreditărilor practicianului sau instructorului şi a tarifelor, înainte de a primi ședințele de Vindecare reconectivă şi/sau Reconectare sau de a participa la un seminar sau prezentare privind Vindecarea reconectivă sau Reconectarea.

Tarifele pentru ședințe:

Tarifele ședințelor de Vindecare reconectivă sunt stabilite individual de către practicianul dvs. şi nu sunt nici „ambalate” într-un pachet, nici reduse.

⇒ Pentru programări, vezi pagina CONTACT

Dr. William Tiller, despre Vindecarea Reconectivă
( preluat de pe site-ul reconectarea.com; traducere Andra Ivanov)

 

- ∞ -

Share Button

Dr. Eric Pearl despre “Vindecarea Reconectivă și ce înseamnă aceasta” (II).

eric-image

Informații oficiale despre Vindecarea Reconectivă și Reconectare sunt disponibile aici:

 Cărți:

  • Dr. Eric Pearl – “Reconectarea” ; București: For You, 2006.

reconectarea

  • Dr. Eric Pearl și Frederick Ponzlov – Solomon vorbește despre reconectarea vieții tale; București: For You, 2013

solomon


      În prima parte a selectiei de fragmente de text din cartea “Reconectarea” s-au atins pe scurt aspecte legate de  ADN-ul uman, s-a vorbit despre teoria corzilor și despre procesul nostru de transformare în  ființe umane trans-senzoriale sau transcendent – senzoriale.  Dr. Eric Pearl despre “Vindecarea Reconectivă și ce înseamnă aceasta” (I)

   Fragmentele selectate mai jos aduc câteva lămuriri asupra termenului “energie”- ca purtătoare de Spirit, lumină și informație. Se explică ce sunt frecvențele reconective utilizate atât în Vindecarea Reconectivă (VR) cât și în Reconectare (R) și se lămurește de ce este utilizat termenul RE-conectare.

   Sunt aduse câteva precizări referitoare la “vindecare” și “vindecător”, ultimul nemaifiind utilizat în prezent în cadrul VR și R.

   Mai multe lămuriri importante atât pentru potențialii clienți cât și pentru practicieni sunt disponibile în cartea “Solomon vorbește despre reconectarea vieții tale”.

***

Energie versus spirit.

      Mai întâi dați-mi voie să subliniez că nu prea mă intersează cuvântul energie, folosit în legătură cu genul acesta de muncă de vindecare. Pentru mine, este un termen mult prea rece și prea mecanic. Un alt motiv este că, în general, se consideră că energia scade odată cu distanța. Frecvențele acestui continuum de reconectare nu scad odată cu distanța. Asta, pentru că vindecarea și transformarea au loc printr-un schimb de informații – “lumină și informații”, ca să fiu mai exact. Deși vindecarea aceasta se poate transmite prin energie, componenta energetică a acestei informații este doar unul dintre purtătorii ei. (…) În orice caz, aici nu vorbim despre utilizarea energiei în sine, ci despre transferul de informație.(…) Din acest motiv, vindecarea reconectivă ne duce dincolo de domeniul oricărei forme de vindecare energetică.

     Vindecarea reconectivă se înscrie, mai degrabă,  în sensul vindecării prin Spirit, sau prin spiritualitate. Însă nu mă intersează nici termenul de vindecasre spirituală, pentru că, deși în sensul său pur, este mai în ton cu ceea ce facem, ceea ce a ajuns el să însemne astăzi este o colecție de lucruri date din mână în mână și o serie de oameni care se prosternează în fața lor cu venerație. Așa că, nici termenul acesta nu este bun. Din câte înțeleg eu acum, ceea ce se întâmplă ar putea fi definit cel mai bine ca și o “comunicare spirituală/ schimb de informații la nivel spiritual”.

-

      Așa că pentru moment – și ca să facem comunicarea mai ușoară și textul mai simplu, să folosim doar cuvântul energie.

***

Frecvențe.

   Dar “vibrație”?(…) Coarda unei chitare vibrează când o atingi; numărul de deplasări înainte și înapoi ale coardei într-o secundă este “frecvența” vibrației.

-

     Vibrația și frecvența au de a face cu alte două concepte – rezonanța și antrenarea. Gregg Braden, în cartea sa, “Pășind între lumi” le definește. Rezonanța, explică el, este…

” un schimb de energie între două sau mai multe sisteme energetice. Schimbul este bidirecțional și permite fiecărui sistem să devină un punct de referință pentru celălalt. Un experiment obișnuit pentru ilustrarea rezonanței este plasarea a două instrumente cu coarde, în colțuri opuse ale camerei. Dacă atingem coarda cea mai de jos a unui instrument, va vibra aceeași coardă la cel de al doilea instrument. ” A doua coardă” nu este atinsă de nimeni; ea reacționează la undele de energie care traversează încăperea și își găsesc rezonanța cu cealaltă coardă. “

Antrenarea, continuă el, este…

” o aliniere de forțe sau de câmpuri energetice, astfel încât să permită transferul maxim de informație sau comunicare. Spre exemplu, să luăm două elemente adiacente, care vibrează amândouă. Unul vibrează mai repede, iar celălalt vibrează la o viteză mai lentă. Tendința elemetului de vibrație scăzută de a se sincroniza și de a se conforma elementului de vibrație mai rapidă poate fi considerată antrenare.  În măsura în care se realizează potrivirea, putem spune că a avut loc antrenarea, sau că vibrația mai rapidă a antrenat vibrația mai lentă.”

-

      Cu vindecarea reconectivă se întâmplă ceva similar. Acordându-ne (armonizându-ne) cu noile frecvențe energetice, începem să simțim schimbări în interiorul corpului. Vibrațiile se vor înregistra în noi și vor deveni o parte din noi.

***

Marea transformare.

      Cum se face că brusc există “noi” frecvențe pe planetă?

-

     După cum văd eu lucrurile, apariția bruscă a acestor frecvențe pe Pământ pare să aibă legătură cu modul în care se schimbă timpul.(…) Ca urmare, dacă timpul își mărește viteza, atunci frecvențele care stau la baza tuturor dimensiunilor universului nostru trebuie că se transformă și ele. Ca dovadă, luați aminte la toate schimbările care s-au petrecut în ultimele două decenii ale secolului XX. Acum cincisprezece ani poate că nu v-ar fi interesat să citiți această carte. Acum șapte ani eu nu aș fi scris-o.

-

    În ultimii douăzeci de ani, în filme s-a pus un accent clar pe chestiuni spirituale: filme despre îngeri, viață după moarte, transformări de paradigme, dimensiuni paralele, capacități paranormale.

      Efectele acestei transformări devin clare și la alte niveluri. Probabil că ați observat că mulți oameni, conștient sau nu, aleg, în aceste vremuri, să părăsească planeta prin boli de gen SIDA, cancer și diverse alte moduri de a ieși.

     Alții, cum sunteți voi, ați ales să rămâneți și să sprijiniți tranziția la noile vibrații superioare. (…) Tranziția a fost prezisă de mayași, de incași, de indienii Hopi, de Nostradamus, de Edgar Cayce și de Kabbala ( atât cea creștină cât și cea iudaică).

-

     Previziunile de amploarea asta nu apar așa, din senin.

    Atâtea similitutidini nu fac decât să sprijine conceptul foarte plauzibil al unei Inteligențe Universale, al unui corp de cunoaștere, la care unii oameni – cei care își permit să fie suficient de deschiși – se pot conecta cu ușurință. Edgar Cayce, Nostradamus și alții ne-au adus aceste informații. Acum, Trecerea este aici. Aproape că trebuie să faci eforturi să nu o observi.

***

Adevărata natură a vindecării.

  Când se gândesc la “vindecare”, cei mai mulți oameni se concentreză pe noțiunea unei persoane care suferă de o afecțiune, sau de o rană  – și care “se face bne”.

    Dar ce înseamnă “a se face bine”? Bine față de ce? Bine față de cum erau la un moment dat în trecutul lor?

     Bine în comparație cu alții?

   “A se face bine” este o definiție mult prea limitată a vindecării. Faptul că gândim în acest fel ne deposedează de dreptul nostru din naștere, acela de a fi în comuniune directă cu Dumnezeu/ Iubirea/Universul – de a fi, prin urmare, ființe care se susțin singure și se vindecă singure.

   După cum înclinăm să credem deseori, vindecarea poate însemna reabilitarea simptomelor, a bolilor, a infirmităților și a altor aspecte observabile, care împiedică o funcționare deplină. Vindecarea înseamnă și restaurarea integrității spirituale a unei persoane. În esență, vindecarea este așa: eliberarea sau îndepărtarea unui blocaj sau a unei interferențe care ne-a ținut separați de perfecțiunea universului.  Dar vindecarea se referă la evoluția noastră și include și restrucutrarea evolutivă a ADNului nostru și reconectarea noastră cu universul, la un alt nivel.

***

De ce “RE-conectare”?

      Cu toții venim în această existență cu anumite limitări. După cum o dovedește istoria, omenirea, ca întreg, a fost deconectată cu mult timp înainte de la liniile de energie care ne acordează cu propriile noastre corpuri, cu câmpurile energetice ale celor din jurul nostru, cu liniile planetei și – de aici- cu grila energetică a întregului univers.

-

      Fenomenul reconectării ne transportă, într-o măsură diferită, înapoi în amintirile noastre interioare, la această epocă de aur – și ne leagă cu sentimentul nostru inițial, de conexiune profundă cu tot ce este viață.

     Ne întoarcem și – în aceeași măsură – înaintăm către ceva nou. Vindecarea vine din această integritate.

Adevărata vindecare. Vindecarea ce aduce evoluție.

     În ciuda a tot ce se spune despre “întoarcere”, adevărul este că nivelul de vindecare despre care vorbim aici nu ne-a fost accesibil tot timpul.

     La un moment dat, specia noastră era conectată mai deplin, era “întreagă” , așa că fecvențele specifice reconectării nu erau necesare.

      Ne-a fost accesibil altceva, însă: capacitatea de a înălța conștiința colectivă la nivelul la care putem accepta și putem găzdui frecvențe de genul acesta.

     Nivelul acesta a fost atins, în sfârșit, iar universul a hotărât că acum este momentul ca ele să fie prezentate.

    Cu toții avem capacitatea de a transporta această nouă frecvență de vindecare. Nu este un dar pentru câțiva aleși – guru sau “sfinți” ( în accepțiunea generală).

    Este un dar al acestui timp; inteligența și înțelepciunea de care avem nevoie ca să ne îndrume este deja aici.

    Ca rasă, pătrundem la un nivel de frecvență la care neadevărurile nu își vor mai putea antrena vibrațiile și – fiind prea dense – pur și simplu se vor destrăma;

***

Rolul “vindecătorului”.

     Vindecarea este o chestiune care se decide între pacient și univers.

-

    Ca “vindecători”, devenim o verigă în lanțul reconectării. Energia vindecătoare vine de la Sursă – ea curge în noi și prin noi, emanând de la noi și înspre noi. Această energie este ca o lumină care trece printr-o prismă. Noi suntem prisma. Ne alăturăm pacientului și universului, pentru a genera un câmp reciproc format din iubire – în cel mai exaltat sens al acestui cuvânt – și o stare de unitate. Universul recunoaște nevoile pacientului și apoi furnizează circumstanțele care permit o reacție corespunzătoare la acele nevoi.

-

     Noi nu suntem vindecători. Noi suntem doar un termen al ecuației. Ecuația are trei termeni: un termen este pacientul, un termen suntem noi, iar un alt termen este Dumnezeu. Când Dumnezeul din noi se întâlnește cu Dumnezeul din pacient, se întâmplă lucrurile cele mai uimitoare. Ecuația aceasta se numește uneori “Puterea lui Unu” sau “Puterea lui Trei”. De ce suntem implicați în această ecuație?

     Să fie pentru binele celorlalți? Probabil că nu. După cum spuneam mai devreme, cel mai probabil este că suntem implicați în această ecuație pentru noi. ( Pentru aceia dintre voi pe care îi deranjează folosirea cuvântului Dumnezeu – depășiți-vă problema. E doar egoul vostru. Dumnezeu, Iubire, Univers,  Sursă, Creator, Lumina – toate aceste cuvinte înseamnă același lucru și sunt interschimbabile în textul cărții. Alegeți termenul care vă place.)

***

Cine se vindecă?

      Că tot veni vorba, ce înseamnă atunci când un pacient nu primește vindecarea la care se aștepta?

-

      Problema nu este cu vindecarea ci cu așteptările.

      Obișnuiam să spun că nu toată lumea se vindecă.

     Acum nu mai cred asta. Acum cred că toată lumea se vindecă – deși nu neapărat în modul în care se așteaptă să se întâmple acest lucru. Recunoscând că “vindecarea” înseamnă reconectarea cu perfecțiunea universului, ne dăm seama că universul știe ce ne trebuie și ce vom dobândi, ca rezultat a ceea ce am primit. Chestia este că ceea ce ne trebuie s-ar putea să nu corespundă întotdeauna cu ceea ce așteptăm noi, sau cu ceea ce credem că vrem.

      Așa cum vindecătorii trebuie să-și accepte rolul de canale, la fel și pacienții trebuie să-și accepte rolul de primitori. Treaba pacientului este, pur și simplu, să se pună la dispoziția energiilor vindecătoare și apoi să accepte ceea ce aduc acestea. Și este sigur că ele vor aduce ceva.

      Doar că ceea ce aduc s-ar putea să fie o surpriză. Să spunem că vine la voi un pacient cu ulcer. Facilitați o ședință de vindecare – sau două, sau trei, dar ulcerul rămâne. Pacientul se simte frustrat, iar voi vă simțiți ca niște ratați, deși știți că nu ar trebui, pentru că, vorba aceea, nu sunteți decât oameni. Dar după câteva luni, pacientul vă sună din nou. ” Sunt bine” vă spune el. ” Ulcerul s-a curățat. Poate pentru că, după ce am fost la tine, am încetat să-mi mai fac atâtea griji și m-am lăsat de băut și de fumat – și mă înțeleg mult mai bine cu soția și cu copiii…” Uneori, pacientul va atribui vindecarea oricăror altor factori, numai nu timpului pe care l-au petrecut cu voi. Însă, la urma urmei, asta chiar nu contează!

      Astfel de oameni sunt atât de atașați de rezultat – iar marea interferență, dacă există vreuna, este chiar acest atașament. Atașamentul este o legătură de constrângere, iar o constrângere retează curgerea a ceea ce v-ar plăcea să primiți.

***

Vindecarea, medicina și viitorul sistem de asistență medicală.

       La ora actuală, după părerea mea, punctele forte ale medicinei sunt două domenii de bază. Pe cel dintâi îl voi descrie ca primul ajutor sau asistența în situații de criză. (…) Medicii și asistenții de pe salvare sunt cei mai buni când e vorba să se ocupe de răni sângerânde și de oase rupte. După ce m-am stabilizat și sunt în siguranță, putem vorbi și de chiropractică, de homeopatie, de nutriție și de alte forme de vindecare. Acesta ar fi momentul cel mai potrivit să-i dăm corpului șansa să se vindece.

      Al doilea domeniu în care pot să admit că abordarea medicală este de dorit, e atunci când nimic altceva nu a funcționat. Dacă organismul nostru nu a reușit să se vindece singur, aceasta este faza în care ar putea fi nevoie de medicamente, de intervenții chirurgicale, sau de alte măsuri extreme.

     Nu de mult, întâlneam adesea – iar astăzi îi întâlnim poate și mai des – oameni care aleargă la doctor la primul semn de dezechilibru. Principalul demers al doctorului, în cele mai multe cazuri, este să ne prescrie o medicație sau să ne taie din corp. Nu pot să se abțină; așa au învățat.

      Din păcate, recurgerea la soluția medicală de la început întârzie de cele mai multe ori, un ajutor natural important – însă corpul nostru are cu atât mai multe șanse să se vindece complet și deplin, cu cât apelăm mai devreme la cineva care ne poate ajuta.

    Dacă luăm medicamente și ne mascăm simptomele chiar de la început, până ce lucrurile vor ajunge să se înrăutățească atât de mult, încât să fim nevoiți să mergem la cineva care să se ocupe de îndepărtarea cauzei și să dea voie corpului să se vindece, se poate ca sănătatea noastră să fi ajuns deja la un punct de la care să nu mai poată fi recuperată sută la sută. La fel, dacă o luăm de la început pe calea chirurgicală și operația nu dă rezultate, atunci, până ce ajungem să consultăm un chiropractician, un acupuncturist sau pe altcineva care să lucreze din perspectiva îndepărtării dezechilibrului și să dea voie vindecării noastre să vină de sus, de jos, dinăuntru și din afară, ne vom putea duce la ei doar cu partea din noi care a mai rămas întreagă.

      Dacă, dintr-un motiv oarecare, demersul natural nu dă rezultate în cazul nostru, medicina este – în toate circumstanțele – următoarea soluție logică.

-

      Atunci  cum vedem întâlnirea dintre medicină și vindecare? Acum, la intrarea în noul mileniu, eu observ o schimbare la nivelul conștiinței profesioniștilor din serviciile de sănătate: mulți își dau seama că nu îndeplinesc spiritul visului care i-a adus în această meserie de la bun început și încep să înțeleagă că trebuie să fie ceva mai mult – și să dorească să caute acest ceva.

eric


⇒ Pentru programări, vezi pagina CONTACT


- ∞ -

Share Button

Dr. Eric Pearl despre “Vindecarea Reconectivă și ce înseamnă aceasta.”(I)

eric-big

***

Informații oficiale despre Vindecarea Reconectivă și Reconectare sunt disponibile aici:

 

 

  • Dr. Eric Pearl – “Reconectarea” ; București: For You, 2006

reconectarea

  • Dr. Eric Pearl și Frederick Ponzlov – Solomon vorbește despre reconectarea vieții tale; București: For You, 2013

solomon


       Mai jos am extras  din cartea “Reconectarea” câteva fragmente relevante pentru înțelegerea Vindecării Reconective ca proces, pentru cei care doresc să beneficieze în viitor de o astfel de experiență.

     Astăzi partea I:

      Ceea ce am ajuns să numesc Reconectarea ( nume pe care l-am luat din cea de-a treia și din cea de-a patra frază pe care le-am primit prin channeling) nu este ceva imaginar. Pe lângă faptul că mă bazam pe  cele șase fraze primite și pe ființele spirituale din alte dimensiuni, care să confirme și să dovedească realitatea existenței acestei reconectări, ea este evidentă și în practică, dar și în laboratoarele științifice.

***

1. Suntem aici să îți spunem să faci ceea ce faci.

2. Ceea ce faci tu, aduce lumină și informații pe planetă.

3. Ceea ce faci tu, reconectează catenele.

4. Ceea ce faci tu reconectează corzile.

5. Trebuie să știi că ești maestru.

6. Am venit datorită reputației tale.

( cele șase fraze)

***

      Reconectarea este procesul general de reconectare la univers care permite ca vindecarea reconectivă să aibă loc.

      Aceste vindecări și frecvențe progresive au o lățime de bandă diferită și ne vin printr-un spectru de lumină și informație care nu a fost prezent pe Pământ până acum. Prin Reconectare, putem să interacționăm cu aceste noi niveluri de lumină și informație, ne putem reconecta.

      Acum sunteți deja pregătiți să vă faceți o idee despre ce este procesul acesta, de unde vine și cum funcționează el.

      Bun venit la ceva nou. Acest lucru este diferit. Este real - și, cumva, el se află în voi.

     Din fericire, nu este nevoie să depănăm povești despre sursa sau despre natura acestei energii.Vindecarea Reconectivă este sprijinită de cele mai recente teorii din fizica nucleară și cuantică, prin care tot ceea ce noi, oamenii, știam că este adevărat, acum este răsturnat cu susul în jos: timpul curge invers, gravitatea crește odată cu distanța, iar materia și energia se desfac în bucle de corzi care vibrează.

****

“Ceea ce faci tu, reconectează catenele.”

 “Ceea ce faci tu, reconectează corzile.”

_

      Așa cum am mai spus înainte, astea erau cea de a treia și cea de a patra afirmație, care îmi fuseseră transmise prin channling, printr-o serie de pacienți de ai mei. Din propria experiență, am știut imediat la ce se refereau “catenele”.

      Când folosim această energie vindecătoare, facem mai mult decât să rezolvăm o anumită problemă; de fapt, efectiv, reconectăm catenele – catenele de acid dezoxiribonucleic, de ADN. ADN-ul este o moleculă complexă, formată din două catene conectate într-o formă de dublă spirală, ca o scară răsucită. Știința ne învață că fiecare ființă umană are aceste două stringuri în fiecare moleculă de ADN din corp și că această configurație este baza codului nostru genetic – a structurii noastre. Din aceste mici fărâme de materie provine structura corpului, a creierului și chiar a personalității noastre. Ceea ce nu ne spune știința – cel puțin, nu încă – este că, la un moment dat, se poate ca noi să fi avut 12 catene de ADN, care codificau încă și mai multă informație! ( Ei bine, închideți-mă am spus-o, deși am jurat că nu am să o fac!)

      “Reconectarea catenelor” implică, în mod special, faptul că rasa omenească nu mai continuă să evolueze într-o manieră aproape lineară, ci va ajunge înapoi în timp, și va scoate la iveală aspecte din vremea când eram oameni mai compleți. Asta este, în parte, ceea ce se întâmplă acum, cu Reconectarea: ne reconectăm cu cine am fost altădată.

***

      La început am crezut că cele două fraze înseamnă, mai mult sau mai puțin, același lucru – unii foloseau cuvântul catene, alții cuvântul corzi, asta era singura diferență.

      O diferență semantică.

    Apoi am auzit de un concept din fizica cuantică și mi-am dat seama că nu mă prinsesem defel despre ce era vorba cu “catenele” la care se refereau entitățile.

      A doua frază nu se referea deloc la ADN. Ea se referea la planurile existențiale paralele ( care se întâmplă în același timp): se referea la fizica subnucleară.

   Era vorba despre descrierea strucutrii fundamentale a universului.

   

Despre teoria corzilor.

Mai jos, o conexiune la Curs de Miracole.

http://www.emilena.ro/curs-de-miracole-91-acceptarea-realitatii-stephen-hawking-despre-teoria-m/

   În esență, “teoria corzilor, sau a stringurilor” este un mod de a vedea “cărămizile” de materie și energie, într-un fel care ar putea să clarifice dilema care îi bântuie pe oamenii de știință de decenii încoace: anume, că nu se poate ca amândouă ramurile fizicii să fie adevărate.( fizica cuantică și teoria relativității a lui Einstein)

    Asta nu este fizica pe care am învățat-o cu toții la școală, ci una care sprijină și observă viața, spiritualitatea, planurile paralele ale existenței.

***

     Ce înseamnă Teoria Corzilor pentru noi?

    Teoria corzilor sugerează că forma și conținutul întregului univers sunt determinate de frecvențele vibraționale din inima fiecărui atom, a fiecărei particule.

   Acest concept coroborează ideea că, până la urmă,  nu este nicio diferență între materie și energie. Totul este una –  și totul este ca un fel de muzică. Vă sună cunoscut?

    Conceptul acesta a fost deja înțeles de mistici și de alte persoane de spiritualitate înaltă, cu secole în urmă.

   Dar asta nu e totul. La nivelul minuscul al Teoriei Corzilor – un domeniu atât de mic, încât poate fi descris prin formule matematice extrem de complexe – universul nu este construcția cvadri-dimensională pe care suntem obișnuiți să o percem noi, oamenii și în care suntem obișnuiți să trăim.

    Până acum, fizicienii care lucrează cu teoria corzilor postulează că aceste corzi există peste tot, în 7 până la 11 dimensiuni diferite în același timp. Într-un târziu vor identifica și o a douăsprezecea dimensiune – unii spun deja că există mai multe.

***

    Până acum, cei mai mulți dintre noi am fost conștienți de singurul univers pe care îl ocupăm. Acum, prin noile frecvențe de reconectare, putem să interacționăm cu alte planuri, sau cu alte dimensiuni … la nivel conștient.

   Aceasta este trecerea noastră de la ființe omenești cu cinci simțuri, la ceea ce Gary Zucav numește ființe omenești multisenzoriale – sau ceea ce eu  numesc ființe omenești trans- senzoriale sau transcendent- senzoriale.

***

   Ce înseamnă faptul că diferite persoane care au venit la mine  în cabinet văd aceleași entități în repetate rânduri – entități care nu sunt pomenite în nicio carte, în nicio poveste?

  Oamenii ăștia văd aceiași îngeri, aceleași ființe, aceiași ghizi, aceiași… cum vreți voi să le spuneți.

   Ce înseamnă faptul că oameni străini unii de alții percep aceleași mirosuri, văd aceleași culori și forme și trăiesc aceleași senzații?

   E cu neputință ca aceste manifestări să se repete cu o asemenea acuratețe absolută – în afară de cazul în care ele chiar există undeva, iar diferiți oameni le percep, printr-o transcendere a celor cinci simțuri.

   Cu alte cuvinte, pare clar că aceste persoane sunt în contact cu cel puțin un univers alternativ – diferit de al nostru și totuși unit cu el, undeva în spuma cuantică.

   Două universuri, trei universuri, mai multe universuri legate unul de altul și legate de toate universurile posibile… prin corzile vibrânde care se află în miezul a toate.

***

    Deși interpretarea și descrierea pe care o dăm acestor experiențe se bazează deseori pe cuvintele familiare care reprezintă cele cinci simțuri ale noastre, experiența în sine nu este aceeași. Ca vindecător pacienții (sau clienții) pe care îi aveți ar putea să spună: ” Am auzit o voce, dar nu era chiar o voce… Nu aș putea spune chiar că am auzit-o.”

   Sau, așa cum mi-a spus Gary: “Am simțit ca și cum niște mâini invizibile mi-ar fi rotit piciorul, dar nu le simțeam deloc ca pe niște mâini.”

***

     Dintr-o dată, când noi, ca vindecători, lucrăm cu cineva, nu numai că simțim un vânt în mâini, deși în încăpere nu este nicio adiere – sau o senzație ca niște balonașe în palme, sau scântei sau pulsuri magnetice – ci îi aducem și pe ceilalți într-un loc în care și ei interacționează cu alte dimensiuni.

    Nu numai noi facem tranziția, ci îi ajutăm și pe ceilalți, în tranziția și transformarea lor în ființe trans-senzoriale sau transcendent senzoriale. Îi purtăm dincolo, peste cele cinci simțuri pe care le au. Îi conducem prin și în schimbare. Însă, mai mult decât atât, îi ajutăm să evolueze dincolo de limitele lor omenești, să existe dincolo de experiența materială și independent de aceasta.

_

Obs: termenul de “vindecător” nu mai este utilizat, el fiind înlocuit cu “practician” așa cum cel de “pacient” este înlocuit cu “client”.

 (Fragmente din Reconectarea: Vindecă-i pe alții, vindecă-te pe tine/ dr. Eric Pearl – București: For You, 2006; pp. 126-137)

 


 ⇒  Pentru programări, vezi pagina “Contact


- ∞ -

Share Button

Curs de miracole: 184 – Numele lui Dumnezeu e moștenirea mea.

 

conștiință

         

     Introducere și conexiuni.

        În introducerea lecției din Curs de Miracole, mă voi referi la trei autori celebri și la aspectele pe care ei le-au subliniat  în legătură cu acel “Ceva” inefabil care ne unește pe toți: Albert Einstein, J.J. Hurtak în Cheile lui Enoh și David Hawkins în Ochiul Sinelui. Informațiile sunt de asemenea foarte utile pentru înțelegerea Vindecării Reconective ca proces, pentru cei care sunt interesați să primească o astfel de ședință de vindecare.

      Sunt multe studii științifice în diferite domenii, multe cărți scrise, articole sau prelegeri care confirmă principiile spirituale străvechi conform cărora spațiul dintre lume și noi – pe care îl vedem și îl credem a fi gol – nu e câtuși de puțin gol.  La începutul secolului XX, celebrul fizician Albert Einstein vorbea răspicat despre acea forță misterioasă de care era sigur că există în spațiile din universul pe care-l vedem în jurul nostru. Ulterior, spre sfârșitul vieții, a identificat această forță extraordinară ca fiind  Iubirea ( aici un fragment din scrisoarea către fiica sa Liendsel) . El afirma :

*

Natura ne arată doar coada leului. Nu mă îndoiesc că leul există în continuarea cozii, chiar dacă el nu se poate dezvălui dintr-o dată, din cauza dimensiunilor lui enorme.

(citat de fizicianul Michio Kaku într-un articol online care se referea la Teoria M – detalii aici)

*

      Pe de altă parte, prin 1973, James Joachim Hurtak –  sociolog, lingvist, futurolog și autor ce înglobează în lucrările sale elemente din domeniile religiei, filosofiei, astrofizicii, arheologiei și altele – face cunoscute publicului acele învățături ce i-au fost revelate cu scopul de a pregăti omenirea pentru schimbările cuantice care vor afecta fiecare nivel de inteligență de pe această planetă în următorii  ani. În felul acesta a apărut Cartea cunoașterii: Cheile lui Enoh

      Cheia 1.0.4 afirmă că piramidele vii de lumină sunt cheile universului biofizic și astrofizic, ele manifestându-se în fiecare structură și în fiecare domeniu al creației. Creația umană trebuie să treacă în drumul său spre creația superioară prin toate nivelurile de evoluție dintr-o piramidă de Lumină. Piramida de Lumină este energizată în centrul său cu Ochiul lui Dumnezeu – o constantă cosmologică care permite fiecărui domeniu de inteligență să fie reprogramat într-un nivel mai ridicat de creație. Piramida de Lumină și Ochiul lui Dumnezeu sunt cu noi în orice moment și lucrează cu noi pe fiecare nivel de evoluție.

      Cristalul de platină văzut la un microscop cu câmp de ioni ( figura de mai jos în care nu vor fi luate în considerație săgețile ce indică  impurități din material) ne dezvăluie formaţiuni care formează bule de formă piramidală de Lumină. Același lucru ne arată și cristalele sângelui văzute printr-un microscop electronic.

      Cheile lui Enoh ne mai spun că relaţiile biofizice care există în toate procesele vieţii de la cel mai mic atom de hidrogen la cea mai mare formațiune cvasi-stelară, în cele din urmă vor dovedi faptul că Piramida de Lumină este o formă geometrică centrală pentru toată evoluţia biofizică şi a conştiinţei. Piramida arată că Mintea Universală este prezentă peste tot, nu numai în fiecare moleculă ionizată a unei stele, dar în fiecare vibraţie a fluxului de conştiinţă. Oriunde te uiţi, vei descoperi că fluxul de conştiinţă va merge în această constantă universală. Încă o dată, astronomii vor înţelege de ce anticii au văzut piramida ca poartă de acces la stele şi forma prin care inteligenţele stelare vin să servească creaţia umană. Încă o dată, Omul va înţelege cum geometriile piramidei contopesc spaţiul, timpul şi materia pentru a forma o concentrare ideală pentru transmiterea energiei stelare.

 platină

Emisfera de Cristal Platinum cu o mie de faţete de cristal (75000X) – Mueller, Penn State University

            În strânsă legătură cu afirmațiile de mai sus și cu lecția din Curs de miracole, am să citez acum un fragment din cartea doctorului David R. Hawkins – OCHIUL SINELUI de care nimic nu se poate ascunde – apărută în 2001 și editată în limba română la Cartea Daath în 2005.

      Dr. Hawkins povestește cum după ani de lupte interioare, suferințe și inutile strădanii spirituale, mintea fusese condusă spre o înfrângere agonizantă și finală. Chiar și voința fusese redusă la tăcere.  A strigat în disperare ” Dacă există un Dumnezeu, îl rog să mă ajute!”, după care totul a dispărut în uitare. Într-un moment uluitor, toate au fost înlocuite de o conștiență infinită, atotcuprinzătoare, radiantă, totală, completă și liniștită pe care a numit-o simplu, ca și  Jiddu Krishnamurti – PREZENȚA:

         

   O tăcere liniștitoare a îmbibat împrejurimile, mișcarea însăși încetinind pentru a deveni, într-un final, liniștită. Toate lucrurile radiau o intensă viețuire interioară. Fiecare lucru care există este conștient de existența tuturor celorlalte. Natura calității luminoase a radianței este copleșitor de Divină. Ea este completă; include totul în unicitatea sa totală, astfel încât toate lucrurile sunt interconectate și în stare de comunicare și armonie prin intermediul conștienței și prin faptul că își împart calitatea fundamentală a esenței vieții înseși.

       Prezența este acel continuum care ocupă complet ceea ce înainte ( din perspectiva percepției normale) părea a fi numai un spațiu gol, un vid. Această conștiență interioară nu este diferită de Sine; ea pătrunde esența oricărui lucru. Conștiența este conștientă de propria sa conștiență și omniprezență. Esența și expresia sa – atât cea a formei, cât și cea lipsită de formă – este Dumnezeu, ce se află în mod egal în toate obiectele, în toate persoanele, în toate plantele și în toate animalele. Tot ceea ce există este unit prin divinitatea existenței.

     Esența universală și atotcuprinzătoare include totul, fără nicio excepție. Din punct de vedere al importanței și al semnificației lor, mobilele dintr-o încăpere sunt egale cu pietrele și cu plantele. Nimic nu este exclus din Totalitatea atotcuprinzătoare, totală, completă și căreia nu-i lipsește nimic . Toate lucrurile au o valoare egală, pentru că singura valoare reală este divinitatea existenței.

      Sinele este total, complet și în mod egal prezent pretutindeni. Nu există nevoi, dorințe sau lipsuri. Nici imperfecțiunea sau discordia nu sunt posibile, întrucât fiecare obiect dăinuie ca o operă de artă, ca o sculptură de o perfectă armonie și frumusețe. (…) Totul este iluminat de o mare splendoare și este redus la tăcere în venerație și respect. Revelația insuflă o pace și o liniște infinită.

        La o privire atentă, corpul se dovedește a fi la fel cu orice altceva – neposedat de un individ, egal cu mobila sau cu orice alte obiecte, pe scurt, nimic mai mult decât o parte din Ceea Ce Există. Nu există nimic personal în corp, cum, dealtfel, nu există nici vreo identificare cu acesta. El se mișcă spontan, executându-și corect funcțiile specifice, umblând și respirând fără efort. Este autopropulsat și acțiunile sale sunt determinate și activate de Prezență. Corpul este pur și simplu un terț, un “obiect” egal cu oricare altul dintr-o încăpere.

       În stările obișnuite ale conștiinței, predomină sunetele, care înlocuiesc fundalul de liniște. Prin contrast,  atunci când Prezența este prezentă ( dacă ni se permite această formulare), lucrurile stau exact invers. Deși sunetul este perceptibil, de data aceasta el este cel din fundal. Predomină liniștea, care nu mai este întreruptă sau înlocuită de către sunet. Nimic nu tulbură această liniște și nici nu  interferează cu pacea sa. Deși mișcarea se petrece, ea nu perturbă liniștea lipsită de mișcare. Totul pare a se mișca cu încetinitorul, pentru că timpul este absent. Tot ceea ce există este o stare continuă de “Acum”.

      Am găsit în ultimul paragraf din textul de mai sus o explicație minunată a ceea ce se întâmplă în timpul ședințelor de Vindecare Reconectivă. Despre Vindecarea Reconectivă am mai vorbit și o să mai vorbesc, pentru că face parte acum din viața mea. Într-o stare obișnuită de conștiință, lumea este prezentă în noi, iar Prezența este trecută ușor cu vederea. În timpul ședințelor de vindecare reconectivă practicianul deschide o ușă prin care persoana din fața lui alege să pășească, sau nu, în această Conștiință de dincolo de timp și de lume. Prezența își face simțită prezența. Așa se face că acele treizeci de minute în care ești supus frecvențelor reconective se reduc uneori numai la trei minute, sau la numărul de minute pe care l-ai petrecut până să intri în “prezența Prezenței”. Așa se face că în acele minute sunt posibile diferite experiențe care nu pot fi trăite în mod obișnuit. Așa se face că în acele minute în care reușești să te conectezi la Prezență sunt posibile vindecări emoționale sau chiar fizice. Nu este vorba numai despre Energie, ci mai degrabă despre un Câmp Spiritual Conștient de Energie, Iubire, Lumină, Informație – omniprezent, omniscient, omnipotent. 

 

***

Lecția 184: Numele lui Dumnezeu e moştenirea mea

Trăieşti prin simboluri. Ai inventat nume pentru tot ce vezi. Fiecare lucru devine o entitate separată, identificată prin propriul ei nume. Prin asta îl dai afară din unitate. Prin asta îi desemnezi atribute speciale şi îl distingi de alte lucruri reliefând spaţiul care îl înconjoară. Spaţiul acesta îl pui între toate lucrurile cărora le dai un nume diferit.

 Vezi ceva unde nu e nimic şi, totodată, nu vezi nimic unde este unitate; un spaţiu între toate lucrurile, între toate lucrurile şi tine. (…) Prin această dezbinare consideri că te constitui ca unitate care funcţionează cu o voinţă independentă.

-

Ce sunt aceste nume prin care lumea devine o serie de întâmplări distincte, de lucruri neunificate, de trupuri despărţite, având drept conştiinţe separate nişte frânturi de minte? Tu le-ai dat aceste nume, înfiinţând percepţia aşa cum ai dorit să fie. Lucrurile fără nume au primit nume, primind astfel şi realitate. Căci ce primeşte un nume primeşte şi un înţeles, şi îl vei vedea apoi ca având un înţeles; o cauză a unui efect adevărat, cu consecinţe care îi sunt inerente.

-

Aşa se face realitatea prin viziune parţială, în contrast deliberat cu adevărul dat. Duşmanul ei e întregimea. Căci concepe lucruri mărunte şi le vede apoi. Şi ne-spaţiul, simţul unităţii sau viziunea care vede diferit devin ameninţările pe care trebuie să le înfrângă, să le contrazică şi să le nege.

-

Totuşi, această altă viziune continuă să rămână, pentru minte, o direcţie firească în care să îşi îndrepte percepţia. E greu să înveţi mintea mii şi mii de nume străine. Dar tocmai asta crezi că înseamnă a învăţa;

-

Iată ce predă lumea. E o fază a învăţării prin care trebuie să treacă toţi cei ce vin. Dar, cu cât percep mai repede ce stă la baza ei, cât de discutabile sunt premisele ei, cât de îndoielnice rezultatele, cu atât îi pune mai repede la îndoială efectele. Învăţarea care se opreşte la ce îţi predă lumea se opreşte înainte de-a ajunge la semnificaţie.(…) Ea serveşte doar ca punct de plecare de unde poate începe un alt mod de-a învăţa, poate fi dobândit un nou mod de-a percepe şi pot fi retrase, de îndată ce sunt puse la îndoială, toate numele arbitrare pe care le acordă lumea.Ce e adevărat pe pământ şi în Cer e mai presus de numirile date de tine.

-

Când îţi chemi un frate, îi invoci numai trupul. Adevărata lui Identitate ţi-e ascunsă de ceea ce crezi că este el. Trupul lui răspunde la numele cu care îţi chemi fratele, căci mintea lui consimte să îşi însuşească numele pe care i l-ai dat. În felul acesta, unitatea lui e de două ori negată, căci îl percepi separat de tine, iar el acceptă şi îşi însuşeşte acest nume separat.

-

Ar fi chiar ciudat dacă ţi s-ar cere să treci de toate simbolurile lumii, uitându-le pentru totdeauna, şi să îţi asumi totodată o funcţie didactică. Ai nevoie să foloseşti un timp simbolurile lumii. Dar nu te lăsa amăgit şi tu de ele. Ele nu reprezintă absolut nimic şi, în exerciţiile tale, tocmai gândul acesta te va elibera de ele. Ele devin un simplu mijloc prin care poţi comunica în moduri pe care lumea le poate înţelege, dar care recunoşti că nu e unitatea în care poate fi găsită adevărata comunicare.

-

Ai nevoie, aşadar, de intervale zilnice în care învăţarea lumii devine o fază tranzitorie, o închisoare din care ieşi la lumina soarelui şi uiţi de întuneric. Aici înţelegi Cuvântul, Numele pe care ţi l-a dat Dumnezeu, singura Identitate pe care o împărtăşesc lucrurile toate, singura adeverire a ce e adevărat. Şi apoi te întorci în întuneric, nu pentru că îl crezi real, ci doar ca să îi proclami irealitatea în termeni care au încă înţeles în lumea dominată de întuneric.

-

Foloseşte toate numele şi simbolurile mărunte care delimitează lumea întunericului. Dar nu le accepta ca realitatea ta. Spiritul Sfânt le foloseşte pe toate, dar nu uită: creaţia are un singur Nume, un singur înţeles şi o singură Sursă, care unifică în Ea lucrurile toate. Foloseşte toate numele pe care le atribuie lumea acestor lucruri doar de convenienţă, dar nu uita că ele împărtăşesc Numele lui Dumnezeu laolaltă cu tine.

-

Dumnezeu nu are nume. Şi totuşi, Numele Lui devine lecţia finală că toate lucrurile sunt un tot unitar şi, cu această lecţie, toată învăţarea se încheie. Toate numele sunt unificate, tot spaţiul e umplut cu reflecţia adevărului. Fiecare gol e astupat, iar separarea vindecată. Numele lui Dumnezeu e moştenirea pe care le-a dat-o El celor care au ales să lase învăţătura lumii să ia locul Cerului. În exerciţiile noastre, urmărim să ne lăsăm minţile să accepte ce-a dat Dumnezeu ca răspuns la moştenirea jalnică pe care ai făurit-o tu ca tribut demn de Fiul pe care îl iubeşte.

-

Cine caută să ajungă la înţelesul Numelui lui Dumnezeu nu poate să nu reuşească. Trăirea trebuie să vină să suplimenteze Cuvântul. Mai întâi însă, trebuie să accepţi Numele pentru toată realitatea şi să realizezi că numeroasele nume pe care le-ai dat aspectelor ei au distorsionat ce vezi, dar nu au perturbat nicidecum adevărul. Un singur Nume aducem în exerciţiile noastre. Un singur Nume folosim pentru a ne unifica vederea.

-

Şi, deşi folosim un alt nume pentru fiecare conştienţă a unui aspect al Fiului lui Dumnezeu, înţelegem că ele au un singur Nume, dat de El. E Numele pe care Il folosim în exerciţii. Şi, prin folosirea Lui, toate separările prosteşti care ne-au ţinut orbi dispar. Şi ni se dă puterea de-a vedea dincolo de ele. Acum văzul ne e binecuvântat cu binecuvântări pe care le putem da aşa cum le primim.

 (Culegere de exerciții pentru studenți – pp.331-333)


OBSERVAȚIE

Cum se exersează:

Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul curs și ai rămas sub îndrumarea Profesorului lăuntric – este următoarea:

Dimineața și seara aloci meditației o perioadă mai lungă de timp (o oră sau cât poți și cât te face fericit). La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este perioada de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă, dar nu culcat. Cel mai bine este în capul oaselor. Nu sunt date indicații specifice privind poziția, respirația sau alte tehnici de meditație. Important este să te simți bine și să fii complet relaxat.

Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

Pe perioada zilei, din oră în oră sau ori de câte ori este posibil, îți iei răgaz câteva clipe pentru a-ți aminti în liniște ideea zilei. Aplici învățăturile lecției la orice situație concretă ce apare în viața ta.


Share Button

Prețuri

Link

Bine de știut!!!ProBono

Pe toată perioada lunii august 2016, în limita timpului disponibil ofer sedințe pro bono de coaching și programare neuro-lingvistică pentru  elevi, studenți, șomeri și alte categorii de persoane aflate în dificultate*.

Programele la care pot avea acces gratuit sunt:

  • Orientare carieră
  • Misiune, viziune, valori
  • Decizii /Obiective

*Îmi rezerv dreptul de a selecta persoanele aflate în dificultate.


Prețurile afișate sunt valabile până la 31.12.2016.

vindecare reconectivă
Vindecare Reconectivă: 50 Euro/sedință

Sunt recomandate între una și trei sedințe efectuate fie în zile consecutive, fie la interval de câteva zile.

În cazul în care condițiile concrete o impun, se poate realiza și la distanță.

Întâlnirea durează 60 minute, iar durata efectivă a sedinței durează 30 minute.

***

Reconectare

reconectare1

Reconectare: 333$

Constă în două sedințe realizate în două zile consecutive. Este necesar să fie făcută deja o sedință de Vindecare Reconectivă. Se realizează numai în prezența clientului.

Întâlnirea durează 60 de minute. Durata efectivă a procedurii durează 30-40 de minute.

***

nlp1Coaching și programare neuro-lingvistică: 50Euro/ședință

O sedință durează în medie 45-60 min.

Share Button