Curs de miracole:190 – Aleg bucuria lui Dumnezeu în loc de durere.

durere:bucurie

Durerea e o perspectivă greșită. Când o resimți sub orice formă, e o dovadă de autoamăgire. Nu e deloc un fapt. Și nu ia nicio formă care nu va dispărea dacă o vezi cum trebuie. (…)

       -

E un coșmar cum că ai fost abandonat de o veșnică Iubire, care nu și-ar putea părăsi Fiul pe care l-a creat din iubire. Durerea e un indiciu că iluziile domnesc în locul adevărului. Dacă Dumnezeu este real, nu există durere. Dacă durerea este reală, nu există Dumnezeu. Ea demonstrează că Dumnezeu este negat, confundat cu frica, perceput ca nebun și văzut ca trădător Lui Însuși.(…) Iar frica, negând iubirea și folosind durerea să demonstreze că Dumnezeu e mort, a arătat că moartea e triumfătoare asupra vieții. Trupul e Fiul lui Dumnezeu, stricăcios în moarte…

-

Pace unor asemenea prostii!

-

Numai gândurile tale îți cauzează durere. Nimic din afara minții tale nu te poate răni sau leza în  niciun fel. Nu există cauză dincolo de tine care să se poată abate asupra ta să te oprime. Nimeni în afară de tine nu te afectează. Nu există nimic în lume care să aibă puterea de-a te face bolnav sau trist, slab sau plăpând. Dar tu ai puterea să domini toate lucrurile pe care le vezi recunoscând pur și simplu ce ești.

-

Sfântul meu frate, gândește-te puțin la următorul lucru: lumea pe care o vezi nu face nimic. Nu are nicidecum efecte. Ci reprezintă pur și simplu ce gândești. Și se va schimba complet când optezi să îți schimbi mentalitatea și alegi bucuria lui Dumnezeu drept ceea ce vrei cu adevărat. Sinele tău radiază în această bucurie sfântă, neschimbat, neschimbător și de neschimbat, în vecii vecilor. Chiar vrei să refuzi unui colțișor al minții tale propria lui moștenire și să îl ții pe post de spital pentru durere, un loc nesănătos, unde făpturile trebuie să vină, în final, să moară?

-

Lumea poate să pară că îți cauzează durere. Și totuși, lumea, fără cauză fiind, nu are puterea de-a cauza. Efect fiind, nu poate produce efecte. Iluzie fiind, e ceea ce dorești. Dorințele tale deșarte reprezintă durerile ei.

-

Durerea e gândul de rău luând formă și făcând ravagii în sfântă mintea ta. (…) În durere, frica pare să trimfe asupra iubirii, iar timpul să înlocuiască veșnicia și Cerul.  Iar lumea devine un loc plin de cruzime și amărăciune, unde domină întristarea, și micile bucurii cedează în fața atacului crâncen al durerii crunte ce așteaptă să nefericească toată bucuria.

-

Depune-ți armele și intră fără apărare în locul tihnit în care pacea Cerului potolește lucrurile toate, în sfârșit. Depune-ți toate gândurile de primejdie și frică. Nu lăsa să intre cu tine niciun atac. Depune-ți sabia nemiloasă a judecății pe care o ții la propriul gât… Aici vei înțelege că nu există durere. Aici îți aparține bucuria lui Dumnezeu. Azi e ziua în care ți-e dat să înțelegi lecția care conține toată puterea mântuirii. Iat-o: durerea e iluzie; bucuria, realitate. Durerea e doar somn; bucuria este deșteptare. Durerea e amăgire; doar bucuria este adevăr.

( Curs de miracole: Lecția 190-fragmente )

      Acum, retrage-te  în Sinele tău și du cu tine ideea zilei după metoda deja bine cunoscută descrisă la subsol.

***

      Să presupunem însă, că ai nimerit cu totul întâmplător aici, și nu ai parcurs nici cele 189 de lecții de până acum din Curs de miracole, și nu ai citit nici Textul. Fragmentele de mai sus sunt frumoase și motivante, dar fără o minte antrenată, greu de crezut că poți de unul singur să transformi durerea în bucurie și pace în intervalele de timp alocate practicii zilnice, așa cum cere lecția. Mă gândesc, de aceea, la un exercițiu de creare a unei ancore pozitive preluat din programarea neuro-lingvistică, și aș alege ca situație dureroasă atacul de panică pe care ne propunem să-l ținem sub control și apoi să-l eliminăm treptat. Soluția propusă este una reală, aplicată la o situație de viață reală.

     Așadar, durerea este o perspectivă greșită. Numai gândurile născute în propriile noastre minți pot crea durere. Uneori gândurile pot porni de la o amintire dureroasă, o situație de viață trăită cândva, sau pot veni de nicăieri, fără a avea aparent o cauză anume.

         Să înțelegem întâi cum se produce ancorarea și ce este o ancoră.

ancoră

(Pictură de Nata Gradinari)

      Ancorarea este un proces desfășurat în timp prin care  un stimul intern sau extern, cunoscut sau nu, creează un mecanism capabil să declanșeze automat, în anumite situații, anumite reacții ( în cazul de față atacul de panică).

      Stimulii pot fi, așa cum spuneam, situații de viață unice trăite intens  la nivel emoțional în trecut, cunoscute, sau pot fi situații repetate însoțite de emoții scăzute ca intensitate, de care nu suntem conștienți, dar care produc silențios ancore ce se fixează la întâmplare. În fiecare zi reacționăm la oameni, evenimente, informații, sunete, muzică, reclame, voci, obiecte, care în timp construiesc ancore pozitive sau negative, cărora nu le dăm importanță. Cu toate acestea, ancorele sunt veșnice și odată fixate ne conduc viața la nesfârșit. Libertatea emoțională constă în a deveni conștienți de ancorele pe care le avem și a alege să le activăm numai pe acelea care ne sunt benefice.

      Un miros, o aromă, un obiect, un sunet, o imagine, o reclamă, un cuvânt, o floare, o manifestare fizică cu totul nevinovată cum ar fi o tresărire a inimii, sau o durere trecătoare de cap, oricare dintre ele ne pot arunca în infernul durerii sau în paradisul bucuriei.

      Cum înlocuim o ancoră negativă cu una pozitivă? Deși cel mai potrivit este ca acest lucru să se facă în cadrul unei ședințe de coaching/NLP unde există îndrumarea necesară și sunt urmați toți pașii necesari, fiecare poate să-și creeze singur o ancoră atunci când simte că are nevoie de ea.

      Să zicem că dorim să înlocuim atacul de panică ( ancora negativă) cu o stare de liniște și pace ( ancora pozitivă).

      În cazul de față, atacul de panică este însoțit de frică, disperare, senzație de sufocare, palpitații, tremur, senzația că moartea este iminentă,  urmate apoi de senzații de căldură și frig. Desigur, totul durează numai câteva minute care par o veșnicie și produc o cruntă suferință persoanei în cauză și celor dragi. După ce totul reintră în normal, în mod constant, se înfiripă sentimentul de vinovăție. Originea acestor atacuri este bănuită, dar cauzele ce le declanșează la mulți ani după trăirea situației perturbatoare scapă controlului conștient.

      Dacă analizăm puțin emoțiile ce însoțesc aceste atacuri prin prisma hărții conștiinței pe care a documentat-o Dr. David Hawkins, observăm următoarele:

      Nivelul de energie al câmpului conștiinței corespunzător vinovăției este 30, al disperării 50, al durerii și suferinței 75, iar frica ajunge la 100. Toate sunt energii negative, aflate pe hartă sub pragul critic al curajului, căruia îi corespunde nivelul energetic 200.

      Am stabilit ca obiectiv să construim o ancoră pozitivă care să ne conducă către liniște și pace sufletească. Pe harta conștiinței nivelul de energie corespunzărtor păcii și invulnerabilității este 600, cu mult mai mare decât cel al fricii, și cu mult mai puternic.

      Întrucât saltul de la frică la pace a fost considerat în cazul de față uriaș, persoana a decis că dorește să ajungă treptat la pace, alegând curajul, acceptarea și disponibilitatea  ca stări intermediare. Am ales atunci, ancorarea prin înlănțuire și am procedat – pe scurt – în felul următor:

1. Persoana a retrăit integral un atac de panică de intensitate medie, astfel încât pe timpul ședinței emoțiile generate să poată fi ținute sub control. Au fost readuse în memorie contextul, persoanele ce erau de față, reacțiile lor, tonurile vocilor, cuvintele, gesturile, senzațiile trăite la nivelul corpului,  etc.

2. Prima ancoră intermediară:

După o scurtă pauză în care s-a revenit în “aici și acum”, persoana și-a amintit și a retrăit timp de câteva minute la maxim și în cele mai mici amănunte o situație din viața ei în care și-a manifestat din plin și cu rezultate foarte bune, curajul.  ca și la prima etapă, s-a ținut seama de toate emoțiile trăite în acea situație, s-au readus în memorie sunete, voci ale persoanelor prezente, reacțiile lor, mirosuri, atingeri dacă au existat, emoții și mai ales curajul: cum a apărut, cum s-a amplificat, care au fost emoțiile și deciziile pe care le-a generat, etc. 

3.A doua ancoră intermediară:

A doua ancoră intermediară pe care și-a ales-o, disponibilitatea, a fost menită să o aducă în situația de a fi dispusă să facă schimbarea. Deși, încă destul de îndepărtată ca nivel energetic de cel al păcii, a considerat că este o alegere potrivită, care poate să o ajute să-și atingă obiectivul final. Așa că am ghidat-o să retrăiască o situație de viață în care și-a manifestat pe deplin disponibilitatea pentru schimbare, fără să judece și fără să lupte cu situația pe care la momentul respectiv a trăit-o și a decis s-o schimbe.

4.A treia ancoră intermediară:

După o scurtă pauză de câteva minute,a fost construită cea de-a treia ancoră, ghidând persoana să retrăiască cu intensitate maximă o situație de deplină acceptare din viața ei. O situație în care nu a opus rezistență evenimentului, lăsându-l să treacă prin și pe lângă ea, așa cum apa  trece peste pietrele ce rămân nemișcate în albia unui râu pe timp de furtună. Acceptarea și liniștea ce s-a instalat odată cu ea au fost trăite la nivel maxim, după care, iarăși, binemeritata întoarcere în prezent timp de câteva minute.

5. În sfârșit, ultima ancoră, cea mai puternică, cea de liniște și pace a fost realizată prin retrăirea în cele mai mici amănunte a unei situații de viață în care s-a simțit împăcată, protejată de Divinitate, în deplină siguranță și în afara oricăror constrângeri și limitări ale lumii. S-a reîntors în timp la un moment al existenței sale în care s-a contopit cu Sinele său lăuntric, cu acel loc din adâncul ființei sale în care nimeni și nimic nu îi putea face vreun rău. Deși la început o astfel de situație părea că nu există, atunci când a încercat să-și imagineze cum s-ar simți dacă ar trăi așa ceva, brusc a reintrat într-o stare de liniște de mult timp dată uitării, trăită cândva, în copilărie, o stare de profundă pace și bucurie. 

      Se poate asocia fiecărei ancore construite un simbol ( cuvânt, imagine, gest, etc.) astfel încât starea corespunzătoare ei să poată fi accesată rapid.

      Acum, odată construite, ancorele trebuie înlănțuite, astfel încât, plecând de la o situație trăită de atac de panică și trecând fără întrerupere prin toate ancorele deja create să se ajungă fără efort în starea finală de liniște și pace sau cel puțin, pentru început, într-o stare intermediară care să permită gestionarea situației. 

      Așadar, atunci când  atacul de panică dă târcoale, preț de câteva minute, persoana este dispusă să treacă de la panică, prin curaj și acceptare, la pace și liniște, fără a-și mai speria în mod inutil familia și fără a mai trăi clipe de disperare. 

      Este bine de știut că atunci când încerci să-ți construiești o ancoră pozitivă, situația de viață pe care ai ales să o trăiești trebuie să fie mai intensă decât ancora negativă, pe care dorești să o elimini. Este bine de știut, de asemenea, că pentru a deveni eficientă, o ancoră trebuie folosită în cel puțin 20 de situații, așa că dacă ai construit-o, nu ezita s-o folosești ori de câte ori ai ocazia, pentru a deveni eficientă. Poți alege să folosești ancore succesive, pe care să le înlănțuiești, dacă ți-e mai ușor, sau poți să construiești o singură ancoră pozitivă, puternică, la care să ai acces direct.

Succes și nu uita,

Nu există nimic în lume care să aibă puterea de-a te face bolnav sau trist, slab sau plăpând.”

( Curs de miracole )


OBSERVAȚIE

Cum se exersează:

Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul curs și ai rămas sub îndrumarea Profesorului lăuntric – este următoarea:

Dimineața și seara aloci meditației o perioadă mai lungă de timp (o oră sau cât poți și cât te face fericit). La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este perioada de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă, dar nu culcat. Cel mai bine este în capul oaselor. Nu sunt date indicații specifice privind poziția, respirația sau alte tehnici de meditație. Important este să te simți bine și să fii complet relaxat.

Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

Pe perioada zilei, din oră în oră sau ori de câte ori este posibil, îți iei răgaz câteva clipe pentru a-ți aminti în liniște ideea zilei. Aplici învățăturile lecției la orice situație concretă ce apare în viața ta.


 

Share Button

Curs de miracole: Exercițiile 101-105

curs exercitii

 

  • Nu există păcat. El nu are consecințe.
  • Fii fericit, căci fericirea e singura funcție pe care o ai aici.
  • Frica de Dumnezeu e teama de bucurie. Pentru că El este Iubire, bucurie, fericire, pace. Cum ți-ar putea face rău?
  • Bucuria și pacea sunt moștenirea și dreptul tău.
  • Oferă bucurie și pace semenilor tăi, pentru ca pacea și bucuria ta să sporească.

 

101: Voia lui Dumnezeu pentru mine e deplină fericire.

 

Acest exercițiu și toate cele care vor urma în care se continuă tema fericirii, sunt dedicate celor care mai cred că e nevoie de sacrificiu de sine și suferință pentru a fi mântuit. Celor care le este frică să fie fericiți, și care se simt “vinovați” pentru fericirea lor. Și bineînțeles, celor care se consideră “păcătoși”.

Poate că n-ar fi rău să ne întoarcem mai întâi privirea în urmă, la capitolul 3 din Text – lecția 1: “Ispășire fără sacrificiu” ( aici: http://www.emilena.ro/ispasire-fara-sacrificiu-miracolele-ca-perceptie-adevarata/ ) sau la capitolul 6 – lecția 1: “Mesajul răstignirii” ( aici  http://www.emilena.ro/lectiile-iubirii-1-mesajul-rastignirii/ ).

Se păstrează pentru toate exercițiile schema generală a intervalelor practice: la începutul fiecărei ore, câte cinci minute petrecute în liniște, cu ochii închiși.  Repetăm întâi ideea zilei, după care rămânem în pace. Pe parcursul zilei ne-o  amintim cât de des este posibil, și o aplicăm la situațiile concrete apărute, dacă este cazul.

 

Încă mai crezi că mântuirea cere suferință, ca penitență pentru “păcatele” tale. Nu e așa. Dar trebuie să crezi așa cât timp consideri că păcatul e real și că Fiul lui Dumnezeu poate păcătui. (…)

-

“Păcătoșii” merită numai durere și moarte, și asta și cer. Căci știu că îi așteaptă,că  îi va căuta și că îi va găsi, undeva, cândva, într-o formă care reglează “contul”  pe care I-l datorează lui Dumnezeu. Vor să scape de El în frica lor. Și totuși, El îi va urmări și nu vor putea să scape. (…) dacă păcatul e real, mântuirea trebuie să fie durere. Durerea e prețul păcatului, iar suferința nu poate fi evitată niciodată, dacă păcatul e real. Mântuirea trebuie să fie un lucru înfricoșător, căci va ucide sigur, dar încet, luând totul înainte de-a le acorda binevenita binefacere a morții victimelor ei, care nu vor mai fi decât niște oase până ajung să potolească mântuirea. Mânia ei este nemărginită, nemiloasă, dar cât se poate de justă.

-

Cine și-ar căuta o pedeapsă atât de crudă? Cine nu ar fugi de mântuire, încercând în fel și chip să înăbușească Vocea care i-o oferă?

-

Exercițiile te învață că păcatul nu este real și că tot ce crezi că trebuie să decurgă din păcat nu se va întâmpla niciodată pentru că nu are cauză. Acceptă Ispășirea cu o minte deschisă, în care nu mai există nicio urmă a credinței că ai făcut un demon din Fiul lui Dumnezeu. Nu există păcat. Exersăm gândul acesta cât putem de des astăzi, pentru că e temelia ideii de astăzi.

-

Voia lui Dumnezeu pentru tine e deplina fericire pentru că nu există păcat, iar suferința nu are cauză. Bucuria e îndreptățită, iar durerea nu e decât indiciul că te-ai înțeles greșit. Nu te teme de Voia lui Dumnezeu.

  • Voia lui Dumnezeu pentru mine e deplina fericire.
  • Nu există păcat; el nu are consecințe.

Așa să îți începi intervalele practice și să încerci apoi, din nou, să găsești bucuria pe care ți-o vor introduce în minte aceste gânduri.

Oferă bucuros aceste cinci minute, ca să înlături povara grea pe care ai luat-o asupra ta odată cu credința smintită că păcatul e real. Scapă azi de nebunie. Ai luat drumul libertății, iar acum, ideea de astăzi îți dă aripi și speranță să ajungi mai repede la obiectivul care te așteaptă: pacea. Nu există păcat. Ține minte asta…

-∞-


 

102: Împărtășesc Voia lui Dumnezeu de fericire pentru mine.

 

Nu vrei să suferi. Poate consideri că suferința îți asigură ceva și poate că mai crezi, un pic, că îți asigură ce vrei. Acum însă, credința aceasta e sigur zdruncinată, cel puțin atât cât să te lase să o pui sub semnul întrebării… Ea nu a dispărut încă, dar îi lipsesc rădăcinile care au înțepenit-o cândva în cotloanele întunecate ale minții tale.

-

Astăzi încercăm să slăbim și mai mult puterea cu care s-a înfipt, și să ne dăm seama că durerea nu are nici rost, nici cauză și nici putința de-a realiza ceva.

-

Timp de câteva zile vom continua să ne dedicăm intervalele practice unor exerciții concepute să te ajute să atingi fericirea pe care a așezat-o în tine Voia lui Dumnezeu. Aici e casa ta și siguranța ta. Aici e pacea ta și tot aici nu este nicio frică. Aici e mântuirea. Aici este repaus, în sfârșit.

-

Fii fericit, căci fericirea e singura funcție pe care o ai aici.

 

La începutul celor cinci minute practice de la începutul fiecărei ore să ne amintim că singura noastră misiune este să fim fericiți. Fericirea este o condiție a mântuirii, ca și pacea, ca și bucuria. Să acceptăm și să împărtășim Voia lui Dumnezeu pentru noi prin declarația:

  • Împărtășesc Voia lui Dumnezeu de fericire pentru mine
  • și o accept acum ca propria mea funcție.

În liniște apoi, cu ochii închiși, să acceptăm fericirea care ni se cuvine, iar apoi, pe parcursul zilei să ne amintim cât de des acest lucru.

-∞-


 

103: Dumnezeu, Iubire fiind este și fericire.

 

Fericirea este un atribut al iubirii, și nu poate fi resimțită în absența ei.  Pentru că Dumnezeu este pretutindeni și nelimitat. Iar Dumnezeu este Iubire. Acest lucru este deja lămurit în exercițiile anterioare. Așa că bucuria este și ea pretutindeni și nelimitată. Numai să ne-o dorim. Mintea nevindecată face loc însă fricii să creeze goluri în iubire, în care poate să intre “păcatul”, aducând durere în loc de bucurie. Așa apare frica de Dumnezeu. Dar nu uita că numai acea minte a ta legată de eul pământean poate fi nevindecată. Numai la acest nivel există frică. În Mintea lui Dumnezeu nu există goluri în Iubire, nu există păcat, deci frica ta e nejustificată.

 Intervalele practice de astăzi încep cu ideea care corectează credința falsă în frica de Dumnezeu:

  • Dumnezeu, Iubire fiind, este și fericire.
  • Frica de El e teama de bucurie.

 

Lasă să ți se așeze în minte această singură corecție în fiecare oră de trezie astăzi. Primește apoi cu bucurie toată fericirea pe care o aduce, când adevărul înlocuiește frica și bucuria devine ceea ce aștepți să ia locul durerii.

 

-∞-

 


104: Caut doar ce îmi aparține într-adevăr.

 

Bucuria și pacea nu sunt vise deșarte. Ele sunt dreptul nostru ca urmare a ce suntem. Ele  vin de la Dumnezeu, dar trebuie să fim pregătiți să le primim. Bucuria și pacea sunt darurile lui Dumnezeu. Sunt diferite de bucuriile iluzorii pe care ni le făurim singuri cât trăim pe acest pământ, pentru că bucuria și pacea transcend timpul, prelungindu-se în eternitate;

Darurile Lui sunt cele care sunt într-adevăr ale noastre. Darurile lui sunt cele pe care le-am moștenit înainte de începuturile timpului și cele care vor continua să fie ale noastre când timpul va trece în eternitate. Darurile Lui sunt cele care sunt acum în noi pentru că sunt veșnice. Și nu trebuie să așteptăm ca să le avem.  Ele ne aparțin astăzi.

Cele cinci minute de exercițiu de la începutul fiecărei ore vor începe cu repetarea ideii :

  • Caut doar ce-mi aparține într-adevăr, 
  • Iar bucuria și pacea sunt moștenirea mea.

Ne vom desprinde apoi de toate conflictele lumii; ne vom desprinde de toate falsele bucurii pe care ni le închipuim. Lăsăm bucuria și pacea să ne cuprindă. Acea bucurie și acea pace dumnezeiască, dincolo de toate bucuriile mărunte și trecătoare ale vieții și dincolo de toate supărările și necazurile închipuite ale vieții.  

Vom reveni apoi cu gândul la pace și la bucurie, pe tot parcursul zilei, în afara celor cinci minute, cât de des, și ori de câte ori ne este îngăduit. Înțelegem că dincolo de toate trăirile noastre efemere în sufletul nostru există o oază de pace și bucurie. O redescoperim. Ne vom reaminti că tot ce dorim este pacea și bucuria. Le căutăm, pentru că  ne aparțin de drept.

Așa Îi lăsăm liberă trecerea azi, recunoscând pur și simplu că Voia Lui s-a făcut deja și că bucuria și pacea ne aparțin, ca veșnice daruri de la El.

-∞-


 

105: Pacea și bucuria lui Dumnezeu sunt ale mele.

 

Știm acum că pacea și bucuria sunt în noi dinaintea timpului și le ducem cu noi dincolo de timp. Ele sunt moștenirea noastră. Învățăm să le redescoperim. Știm că ne aparțin și nu le vom pierde nicicând. De aceea învățăm să le oferim, fără frica de a le pierde.

Unul dintre principalele oiective didactice ale acestui curs este acela de-a inversa modul în care vezi actul de-a da, ca să poți primi. Căci datul a devenit o sursă de frică, așa că eviți singurul mijloc prin care poți să primești. Acceptă bucuria și pacea lui Dumnezeu, și vei învăța un alt mod te-a te uita la un dar. Darurile lui Dumnezeu nu se împuținează niciodată când sunt date. Date, ele doar sporesc.(…) adevărata dăruire e creație. Ea extinde nemărginitul la nelimitat, veșnicia la eternitate și iubirea la ea însăși. ea sporește tot ce e deja deplin, nu în simplul sens de-a adăuga mai mult, căci asta presupune că înainte era mai puțin.

Oferită semenilor noștri, pacea și bucuria din sufletul nostru nu pot decât să sporească. Oferă pace, și pacea ta va spori. Oferă bucurie, și bucuria ta va spori. Nu tulbura pacea altor suflete, nu știrbi din bucuria atât de greu recâștigată în lumea aceasta!

Începe cele cinci minute de la începutul fiecărei ore de astăzi gândindu-te la cei cărora le-ai tulburat pacea și bucuria, la “dușmanii” tăi și la cei față de care mai ai resentimente. Trece cu vederea totul. Asta înseamnă să ierți – pe ei și pe tine. Oferă-le pacea și bucuria care le revine de drept. Oferă-ți astfel pacea și bucuria pe care le meriți prin ceea ce ești: copilul lui Dumnezeu. spune în gând fiecărei persoane care îți vine în minte:

  • Fratele meu, îți ofer pace și bucurie,
  • Ca pacea și bucuria lui Dumnezeu să fie ale mele.

Cu sufletul ușor de darul iertării și al dăruirii, trăiește-ți în liniște pacea și bucuria cu ochii închiși.

Nu mai tulbura apoi pacea nimănui pe toată durata zilei, între cele cinci minute practice ale fiecărei ore, și nu mai permite nimănui să-ți tulbure pacea și bucuria. Binecuvântează și iartă. Este un prilej să pui în practică ideile zilei de astăzi. Repetă  ori de câte ori este necesar cuvintele de mai sus.

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil, supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.174-181 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


Share Button

Curs de miracole: Exercițiile 99,100

curs exercitii

 

 

Mântuirea e singura funcție pe care o am aici.

Rolul meu este esențial planului dumnezeiesc de mântuire.

 

Mă gândesc uneori cât de ciudate par aceste afirmații la prima vedere și recunosc faptul că limbajul pe care îl folosește acest curs nu prea îmbie la studiu o persoană nefamiliarizată cu termenii, sau mai ales o persoană care nu este religioasă, una care a exclus dictonul “crede și nu cerceta” din filosofia sa de viață. Cu toate acestea, dacă încerci să vezi dincolo de cuvinte, să reiterezi firul vieții la nivel macro, utilizând toate informațiile pe care le avem la dispoziție, științifice sau spirituale, este imposibil să nu devii indulgent și să recunoști marea bogăție a învățăturilor dăruite. Acest curs este un curs pentru viață, un curs de vindecare a sufletului.

Ce poate fi atât de sofisticat în faptul că a te mântui înseamnă a învăța să ierți, să treci cu vederea, să nu mai desfaci firul în patru acordând realitate greșelilor tale și ale altora. Și ce nu este clar în faptul că dacă fiecare dintre noi face acest lucru și dacă-și învață în primul rând copiii să trăiască așa, prin puterea exemplului personal, întreaga noastră lume se va schimba? De aceea fiecare ființă este foarte importantă în acest joc al schimbării. Și iarăși, ce este atât de greu de înțeles că toată această lume în care trăim face parte dintr-un mecanism cosmic care funcționează după anumite legi, după un “plan” pe care nici nu este nevoie să ne străduim prea mult să-l înțelegem pentru că este mult prea evident pentru a nu fi luat în considerație?

Acest curs a fost scris în primul rând pentru creștini, pentru a dizolva frica de Dumnezeu cu care am fost îndoctrinați, și pentru a readuce în sufletele noastre iubirea pentru tot ce există, și deci, și pentru noi. Este un curs despre recâștigarea respectului de sine. Cum ar putea un copil veșnic pedepsit de părintele lui aspru să mai vină cu dragoste și fără frică în brațele sale? Și cum ar putea un copil care nu și-a cunoscut niciodată tatăl să dorescă să-l cunoască dacă toți cei în preajma cărora trăiește i-au povestit că la întâlnire nu va fi trecută cu vederea nicio greșeală din cele pe care le-a săvârșit cu exuberanța copilăriei? Căci noi suntem cu toții niște copii în grădina de joacă a universului. Și dacă unui copil îi spui mereu și mereu că este prost, rău, urât, că s-a născut păcătos, că viața e o luptă, și apoi, nu ai șanse să ajungi la părintele tău decât dacă ești sfânt, cu siguranță își va pierde speranța. Suntem o lume de oameni disperați pentru că suntem o lume de oameni înfricoșați, fără speranță și fără pace în suflet.

Să revenim dar, la exerciții. Din când în când mi-o mai ia pe dinainte gura… pardon scrisul, atunci când gândesc, cu degetele fiind pe tastatura calculatorului. Nu mi-am propus să-mi exprim propriile opinii aici, dar, decât să vorbesc singură… Mi-am propus să studiez, să caut să înțeleg, și să trec prin filtrul intuiției mele toate aceste informații.

-∞-

99: Mântuirea e singura funcție pe care o am aici.

      Mântuirea și iertarea sunt același lucru. Dar pentru a exista mântuire și iertare, trebuie să existe ceva care trebuie mântuit sau iertat, ceva în neregulă, care trebuie corectat.  Să ne amintim că iertarea înseamnă a trece cu vederea o greșeală care la nivelul Sinelui nostru nu există. Este doar o manifestare a eului legat de trup. Dar noi nu suntem ego pentru că nu suntem trup. Suntem un spirit creat perfect. Deci, greșeala este doar o iluzie, legată de ego, trup, și povestea în care suntem actori aici, în lumea aceasta. Atunci când ne vedem ca fiind trupuri, ne vom manifesta ca trupuri, în toate aspectele vieții noastre. Numai la acest nivel este posibilă greșeala, numai la acest nivel este necesară iertarea și mântuirea. Atâta vreme cât vom ține Cerul separat de pământ, și pe noi separați de Creator, vom avea nevoie de mântuire. Cerul și pâmântul sunt în noi, nu există separare.

Mântuirea devine acum hotarul dintre adevăr și iluzie. Ea reflectă adevărul, pentru că e mijlocul prin care poți scăpa de iluzii. Dar nu e încă adevărul, pentru că desface ce nu s-a făcut nicicând.

-

Cum ar putea să existe un punct de întâlnire unde Pământul și Cerul să poată fi reconciliate într-o minte  în care să existe amândouă? Mintea care vede iluzii le consideră reale. Ele există prin faptul că sunt gânduri, iar mintea care gândește aceste gânduri e separată de Dumnezeu.

-

Ce plan ar putea să țină adevărul neatins, dar să recunoască totodată nevoia pe care o aduc iluziile, și să ofere mijloacele prin care acestea se desfac fără atac și fără pic de durere? Ce altceva ar putea să fie acest plan decât un Gând de-al lui Dumnezeu, prin care se trece cu vederea ce nu s-a făcut nicicând și se uită păcate care nu au avut nicicând realitate? 

-

Spiritul Sfânt ține acest plan dumnezeiesc exact așa cum l-a primit de la El, în Mintea lui Dumnezeu și într-a ta. Planul e în afara timpului prin faptul că Sursa lui e atemporală. Dar operează în cadrul timpului, datorită credinței tale că timpul e o realitate. Spiritul Sfânt se uită netulburat la ce vezi tu: păcat, durere, moarte, necaz, separare și pierdere. Dar știe că un lucru trebuie să mai fie adevărat: Dumnezeu tot Iubire este, și toate astea nu sunt Voia Lui.

-

Iată gândul a cărui funcție este să mântuiască dându-ți funcția lui să fie propria ta funcție. Mântuirea e funcția ta, cu Cel Căruia I s-a dat planul. Acum planul acesta ți se încredințează ție, alături de El.

-

Tu, care vei ajunge să faci miracole, fii atent să exersezi cum trebuie ideea de astăzi. Încearcă să percepi puterea cuvintelor pe care le rostești, căci sunt niște cuvinte în care stă libertatea ta. Tatăl tău te iubește. Toată lumea durerii nu e voia Lui. Iartă-ți gândul care a vrut toate acestea pentru tine. Apoi lasă Gândul lui Dumnezeu să intre în cotloanele întunecate din partea minții tale care a gândit gândurile ce nu au fost niciodată Voia Lui.(…) Lasă lumina să pătrundă, și nu vei vedea nicio piedică la ce voiește El să ai. Dezvăluie-ți secretele în fața blândei Lui lumini, și vezi ce tare mai strălucește încă lumina aceasta înăuntrul tău.

-

E voia lui Dumnezeu ca mintea ta să fie una cu a Lui. E Voia lui Dumnezeu să aibă un singur Fiu. E Voia lui Dumnezeu ca singurul Lui Fiu să fii tu.

Cele cinci minute practice de la începutul fiecărei ore vor începe cu afirmația:

  • Mântuirea e singura funcție pe care o am aici.
  • Mântuirea și iertarea sunt același lucru.

După aceea, gândurile vor fi îndreptate către Spiritul Sfânt, și ne vom lăsa în Voia Lui pentru a învăța să îndepărtăm toată frica și să ne cunoaștem Sinele ca fiind Iubire. Ne vom ierta gândurile care ne atacă întregimea, unitatea și pacea. Ne vom ierta funcțiile false pe care ni le-am atribuit în această viață, înțelegând că singura noastră funcție este cea care vine de la Dumnezeu.

Obs: Toate aceste afirmații se fac la timpul prezent, conferindu-le certitudine. Nu le vom plasa în viitor și nici  nu le vom considera niște simple dorințe.

Există un mesaj special pentru astăzi, care are puterea să înlăture din mintea ta, pentru totdeauna, toate formele de îndoială și de frică. Dacă ești tentat să le consideri adevărate, adu-ți aminte că aparențele nu pot ține piept adevărului pe care îl conțin aceste puternice cuvinte:

  • Mântuirea e singura funcție pe care o am aici.
  • Dumnezeu tot Iubire este, iar asta – păcat, durere și moarte, necaz, separare și pierdere – nu e Voia Lui.

Singura ta funcție îți spune că ești unul singur. Reamintește-ți acest lucru în răstimpul ce se scurge între intervalele de cinci minute pe care le împărtășești cu Cel Ce împărtășește, la rândul Lui, cu tine planul dumnezeiesc. Reamintește-ți că :

  • Mântuirea e singura funcție pe care o ai aici.

-∞- 


100:  Rolul meu este esențial planului dumnezeiesc de mântuire.

 

Mântuirea trebuie să răstoarne credința smintită în gânduri și trupuri separate, care duc vieți separate și merg, fiecare în direcții separate. 

-

Voia lui Dumnezeu pentru tine e deplina fericire. De ce ai alege să te împotrivești Voii Sale? Bucuria ta trebuie să fie deplină, pentru ca planul Său să fie înțeles de cei la care te trimite El. 

-

Ești într-adevăr esențial planului dumnezeiesc. Fără bucuria ta, bucuria Sa nu e deplină. Fără zâmbetul tău, lumea nu poate fi mântuită. Cât timp ești trist, lumina pe care Dumnezeu Însuși a desemnat-o mijlocul de mântuire al lumii rămâne ștearsă și fără strălucire, și nimeni nu râde, pentru că tot râsul nu poate fi decât ecoul râsului tău. 

-

Ești într-adevăr esențial planului dumnezeiesc. Așa cum lumina ta întețește toate luminile ce strălucesc în Cer, tot așa și bucuria ta pe pământ cheamă toate mințile să își lepede toate amărăciunile și să își ia locul alături de tine în planul dumnezeiesc. Mesagerii lui Dumnezeu sunt bucuroși, iar bucuria lor vindecă amărăciunea și disperarea. 

-

Astăzi nu ne vom lăsa cuprinși de tristețe. Căci, dacă ne lăsăm, nu vom reuși să ne preluăm rolul, esențial atât planului Dumnezeiesc, cât și viziunii noastre. Tristețea e indiciul că vrei să joci un alt rol, în locul celui pe care ți l-a desemnat Dumnezeu. 

-

Astăzi nu ne vom lăsa cuprinși de tristețe. Căci, dacă ne lăsăm, nu vom reuși să ne preluăm rolul, esențial atât planului dumnezeiesc, cât și viziunii noastre. Tristețea e indiciul că vrei să joci un alt rol, în locul celui pe care ți l-a desemnat Dumnezeu. 

-

Astăzi vom încerca să înțelegem că bucuria e funcția pe care o avem aici. Dacă ești trist, rolul tău rămâne neîndeplinit, și toată lumea e lipsită de bucurie, odată cu tine. Dumnezeu te roagă să fii fericit, ca lumea să vadă cât de mult Își iubește Fiul și cât de mult voiește să nu îi curme bucuria nicio amărăciune; să nu îi asalteze nicio frică, pentru a-i tulbura pacea. Astăzi ești mesagerul lui Dumnezeu. Aduci fericirea Lui tuturor celor pe care îi vezi; pacea Lui tuturor celor ce te privesc și îi văd mesajul în fața ta fericită. 

-

Începe exercițiile cu gândul pe care îl conține ideea de astăzi. Înțelege apoi că rolul tău este să fii fericit. Gândește-te ce înseamnă asta. Te-ai înșelat, într-adevăr, crezând că ți se cere sacrificiu. Potrivit planului dumnezeiesc, ai numai de primit, și nu pierzi, nu sacrifici și nu mori niciodată. 

-

Să încercăm acum să găsim acea bucurie care ne arată, nouă și lumii întregi, care e Voia lui Dumnezeu pentru noi. De aceea ai venit. Aceasta să fie ziua în care reușești. Uită-te adânc în interiorul tău, fără să te sperii de toate gândurile mărunte și de toate oiectivele prostești pe lângă care treci în timp ce te înalți să întâlnești Cristosul din tine. 

-

El va fi prezent. Și poți să ajungi la El acum. Ce gând mărunt are puterea să te tragă înapoi? Ce obiectiv prostesc îți poate înfrâna reușita, când Cel Care te cheamă e însuși Dumnezeu?

-

El va fi prezent. Ești esențial planului dumnezeiesc. Astăzi ești mesagerul Lui. (…) Sinele tău e Cel Care te cheamă astăzi.

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.169-173 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


Share Button

Vindecare și întregime-1. Exerciții-39,40.

caraș ionuț blog 4

“Bucuria nu este decât semnul că emoția creativă și-a îndeplinit scopul”        

( Charles du Bos)

” Bucuria este trecerea omului de la o perfecțiune mai mică la una mai mare”

(Baruch Spinoza)

      Am ajuns încetișor cu studiul și rezumatele la capitolul 5 din Curs de miracole. Dacă ar fi să rezum în două fraze esența acestor lecții, aceste două fraze ar fi:

  1.  Bucuria este apanajul unui om vindecat și starea firească și obligatorie a celui care oferă vindecare.
  2. Spiritul Sfânt este ” Inspirația universală” acel “ceva” care facilitează comunicarea dintre noi și Mântuitor, și mai departe, dintre noi și Creator.

      Sunt lecții-apel, care nu pot fi tratate cu ușurință și care nu pot să nu trezească în inimile noastre dorința de a fi ceva mai mult decât ceea ce ni s-a spus până acum că suntem. 

     Și acum, pe rând și detaliat:

   

    Bucuria.

      ” Înălțarea înseamnă viață trăită în bucurie.”

     Prin 2012, atunci când peste tot se vorbea despre înălțare și trecerea în a patra dimensiune, citeam cu disperare tot ce se putea citi despre aceste lucruri. Din tot ce-am citit însă, singurul lucru care mi-a stăruit în minte este fraza citată mai sus. Iată că acum, parcurgând Curs de miracole, am ajuns să aprofundez bucuria dincolo de semnificația uzuală a cuvântului. Este ușor de înțeles în acest context, cum poți, în calitate de “făcător de miracole”, să faci un miracol atât pentru tine cât și pentru alții. Să vindeci, înseamnă să împarți bucurie.

     Să vindeci înseamnă să faci fericit…Cei ce încearcă să vindece fără să fie ei înșiși pe deplin bucuroși stârnesc diferite tipuri de reacții în același timp, lipsindu-i astfel pe ceilalți de bucuria unei reacții din toată inima.

   Ca să faci ceva din toată inima trebuie să fii fericit. …Nu există diferență între iubire și bucurie. De aceea,  singura stare deplină cu putință e cea de bucurie deplină.

   Ești binecuvântat de fiecare gând benefic din partea oricăruia dintre frații, de oriunde. Nu e nevoie să îi cunoști personal, sau să te cunoască ei pe tine. Iată de ce rugăciunea celui ce vindecă este:

Să cunosc fratele acesta cum mă cunosc pe mine însumi”

                O lume de idei.

        Am învățat  că mintea noastră face parte din Mintea lui Dumnezeu. Am învățat  că deși abstractă, mintea s-a scindat după separare, astfel încât noi folosim foarte mult mintea inferioară, legată de ego, și foarte puțin mintea superioară legată de Spiritul Sfânt prin care comunicăm cu Mintea lui Dumnezeu. Am învățat că pentru Spiritul Sfânt nu există nicio diferență între a fi și a avea, pentru că noi suntem totul, și avem totul ( suntem compleți, dar avem o minte nevindecată care nu ne permite să ne percem corect). Am învățat de asemenea că numai o minte vindecată poate să ofere vindecare. Am învățat că cel mai mare dușman al nostru este propriul nostru ego. Dacă ne referim acum la a fi și la a avea  din punct de vedere al eului, știm din proprie experiență că pentru el, sunt două lucruri separate.

        Să nu uităm că acesta este un curs de miracole. Este deci un curs a cărui absolvire ar trebui să ne pună în postura finală de “vindecători”,  adică de oameni vindecați, care aduc în jurul lor vindecare, oferind bucurie prin ideile pe care le împart.

      Pentru ego, a împărți ce ai, în sens de bun material, înseamnă a împărți dreptul de proprietate asupra acelui bun și înseamnă automat că tu vei avea mai puțin. Cu toate acestea, până și mintea inferioară înțelege că atunci când  împarți idei, deși acestea rămân toate ale tale și nu rămâi în nici un fel “mai sărac”, împărțite, ele cresc și capătă valoare.

     Dacă poți accepta conceptul că lumea e o lume de idei, dispare toată credința în asocația falsă pe care o face eul între a da și a pierde.      Să ne începem procesul de redeșteptare cu câteva concepte simple:

  • Gândurile sporesc dându-le.
  • Cu cât cred mai mulți în ele, cu atât devin mai puternice.
  • Totul e o idee.
  • Atunci, cum se pot asocia a da și a pierde?

duhul sfant

             Spiritul sfânt ( Sfântul Duh).

    Spiritul Sfânt e spiritul bucuriei.

      Spiritul Sfânt e Răspunsul lui Dumnezeu la separare.

 …Spiritul Sfânt e în mintea ta corectă, după cum a fost și într-a mea. Biblia spune: “Să aveți în voi mintea care era și în Cristos Isus” și folosește asta ca o binecuvântare. E binecuvântarea minții dispuse la miracole. Ea îți cere să gândești cum am gândit eu.     Spiritul Sfânt e singura parte a Sfintei Treimi care are o funcție simbolică. La el se referă denumirile de Vindecător, Mângâietor și Călăuză. Eu însumi am spus: “Dacă mă duc, vă voi trimite un alt Mângâietor, iar el va rămâne cu voi.” Funcția simbolică a Spiritului Sfânt Îl face greu de înțeles, căci simbolismul poate da loc la diverse interpretări. Ca om și ca una dintre creațiile lui Dumnezeu, gândirea corectă care mi-a venit de la Spiritul Sfânt – sau Inspirația Universală – m-a învățat, mai întâi de toate, că această inspirație e pentru toți.

        Din  primele lecții ale acestui curs am învățat că Iisus Hristos, în calitate de frate al nostru mai mare, răspunde de procesul Ispășirii, iar prin Spiritul Sfânt rămâne deschis canalul de comunicare între noi și El, pentru ca El să ne poată răspunde atunci când suntem pregătiți pentru Ispășire și când ne dorim acest lucru. Atunci când mintea noastră și Mintea Mântuitorului se vor fi unit,  distanța până la cunoaștere este atât de mică încât însuși Creatorul va face acest din urmă pas, iar percepția adevărată dobândită va fi transformată în final în cunoaștere.
        Spiritul Sfânt își are rostul numai până când acest proces de Ispășire este încheiat la nivel global. El “privește” la copiii lui Dumnezeu și “îi vede” pe de o parte așa cum erau atunci când nu aveau nevoie de vindecare, iar pe de altă parte “îi vede” așa cum vor fi atunci când din nou, nu vor mai avea nevoie de vindecare pentru că se vor fi vindecat.
          Alegerea Spiritului Sfânt, denotă decizia noastră de a vindeca separarea prin renunțarea la ea, iar această decizie, chiar dacă nu a fost luată încă, va fi luată la un moment dat, pentru că “Dumnezeu Însuși îți ține voia vie transmițând-o de la Mintea Lui la a ta cât există timpul. Când a fost făcut eul, Dumnezeu a pus în minte Chemarea la bucurie. Iată de ce trebuie să alegi să auzi una din cele două voci lăuntrice.” Una dintre aceste voci este vocea eului, iar cealaltă este vocea dată de Creator, și transmisă prin vocea Spiritului Sfânt. Această voce ne cheamă Acasă. 
          Acum urmează o idee interesantă și o provocare în același timp, și anume că:
         E posibil chiar și în lumea aceasta să nu auzi decât această Voce. Cere efort și mare dorință să înveți. E ultima lecție pe care am învățat-o eu, iar Fiii lui Dumnezeu sunt la fel de egali ca studenți cum sunt ca Fii.
     Tu ești Împărăția Cerului, dar ai lăsat să îți pătrundă în minte credința în întuneric, așa că ai nevoie de o lumină nouă.
         Dumnezeu nu e în tine în sens propriu, ci tu faci parte din El. Când ai ales să Îl părăsești, ți-a dat o Voce care să vorbească pentru El, căci nu și-a mai putut împărtăși nestingherit cunoașterea cu tine. Comunicarea directă a fost întreruptă… 
         Prin urmare ne așteaptă niște opțiuni. Dacă optăm pentru sfințenie, stare în care puterea creatoare e nelimitată, optăm pentru a asculta Vocea Spiritului Sfânt. Ea nu comandă, nu impune, nu domină, nu atacă. E cât se poate de silențioasă și domoală, căci vorbește despre pace. Rămâne domoală și silențioasă și în toiul tărăboiului pe care cealaltă voce- a eului – îl face. De aceea, pentru a auzi Vocea Spiritului Sfânt avem nevoie de liniște, avem nevoie de a potoli gâlceava și neastâmpărul din interior.
       Ce îi va folosi omului de câștigă lumea întreagă, dacă își pierde sufletul? Dacă asculți vocea greșită, chiar că ți-ai pierdut din vedere sufletul. Nu îl poți pierde, dar poți să nu îl cunoști. De aceea ți-e pierdut dacă nu alegi corect. Spiritul Sfânt e călăuza care te îndrumă cum să alegi. El e singura comunicare care ți-a mai rămas cu Dumnezeu, pe care o poți întrerupe, dar nu o poți distruge. Spiritul Sfânt e modul în care voia lui Dumnezeu se face pe pământ precum în Cer. Atât Cerul, cât și pământul sunt în tine, căci chemarea ambelor este în mintea ta.
       Mintea mea va fi mereu ca a ta, căci am fost creați egali. Numai decizia mea mi-a dat toată puterea în Cer și pe pământ. Singurul dar pe care ți-l fac e să te ajut să iei și tu aceeași decizie. Eu sunt modelul tău de decizie.
      Te-am asigurat că Mintea care a decis pentru mine este și în tine, și că o poți lăsa să te schimbe așa cum m-a schimbat pe mine…Odihna nu vine din somn, ci din trezire.
Pruncul lui Dumnezeu, mesajul meu e pentru tine, să îl auzi și să îl dai ca răspuns Spiritului Sfânt din tine. 
       Ar fi păcat să încheiem această minunată lecție-mesaj pe care am primit-o prin Vocea lui Hristos, fără să ne umplem sufletele cu bucuria dorului de “Acasă” așa cum ne-o transmit în mod strălucit Peter, Sue & Marc prin “Păsările paradisului spuneau”. Este o melodie pe care eu o iubesc, pentru că mă conectează întotdeauna cu esența mea și îmi asigură pacea pentru tot restul zilei.
           Cred de asemenea, că poate constitui o pauză și poate asigura fondul necesar realizării intervalelor practice pentru  exercițiile pe care le-am rezumat pe scurt mai departe.

finish

Exercițiul 39.

” Sfințenia mea e mântuirea mea.”

” Dacă vinovăția este iadul care este opusul ei?”

       Acest exercițiu este ultimul din seria celor cinci care ne ajută să ne identificăm ca părți ale Creației Sfinte, minți din Mintea Creatorului. Această idee este ultima propoziție din acea frază în construcție pe care astăzi o rotunjim:

“Mintea mea face parte din Mintea lui Dumnezeu. Sunt foarte sfânt. Sfințenia mea învăluie tot ce văd. Sfințenia mea binecuvânteză lumea. Nu există ceva ce sfințenia mea să nu poată face. Sfințenia mea e mântuirea mea.”

      Explicații:

       Am repeat deja că acceptând ideea de apartenență la Creator, acceptăm ideea că suntem creații divine. Cu această sfințenie, sau divinitate, cum dorim s-o numim, binecuvântăm întreaga lume. Dar cu noi cum rămâne? Nu putem da ce nu avem. Așadar, exercițiul de astăzi ni-l vom aplica nouă înșine, pentru că nu putem binecuvânta până când nu suntem noi înșine binecuvântați, nu putem mântui, până ce nu suntem noi înșine mântuiți.

  Sfințenia ta e răspunsul la fiecare întrebare care s-a pus vreodată, care se pune acum, sau care se va pune în viitor. Sfințenia ta înseamnă sfârșitul vinovăției și, de aceea sfârșitul iadului. Sfințenia ta este mântuirea lumii și a ta. …Dumnezeu nu cunoaște nesfințenia. Se poate oare să nu Își cunoască Fiul?

        Cum se procedează:

Ca de obicei, sunt necesare:

  • Patru intervale practice de câte cinci minute, în care la început, se repetă ideea cu ochii închiși. Dacă încă nu suntem acomodați cu cele cinci minute de liniște și tihnă personală, putem să mai apelăm încă la motivația pe care ne-o oferă fragmentul:

” cinci minute “

         Apoi, căutăm în minte orice gând lipsit de iubire care ne dă târcoale ( neliniște, depresie, mânie, frică, îngrijorare, atac, nesiguranță, etc.). Aplicăm ideea zilei pentru fiecare gând selectat în felul următor:  

Gândurile mele lipsite de iubire despre__________mă țin în iad. Sfințenia mea e mântuirea mea.

       La sfârșitul fiecărui interval se repetă ideea zilei și se adaugă:

Dacă vinovăția este iadul, care e opusul ei?

  • Intervale frecvente ( trei-patru ori/oră),  repartizate pe tot parcursul zilei, în care se repetă pe îndelete ideea zilei. Dacă apare un gând neliniștitor, se poate repeta ideea sub forma:

Sfințenia mea mă mântuiește de asta.

finish

Exercițiul 40.

” Sunt binecuvântat ca fiu al lui Dumnezeu”

“Sunt fericit, mulțumit, plin de pace și iubire.”

sau

“Sunt binecuvântat ca fiu al Dumnezeu.”

“Sunt calm, liniștit, încrezător și sigur de mine.”

      Acesta este primul exercițiu din seria celor care se doresc a fi afirmațiile unor lucruri fericite la care suntem îndreptățiți, dat fiind cine suntem.

      Cele două seturi de afirmații vor fi repetate alternativ,  în mod ideal din zece în zece minute, pe parcursul întregii zile. În cazul în care nu există suficient timp pentru repetarea completă a celor două fraze, poate fi repetată numai prima:

“Sunt binecuvântat ca Fiu al lui Dumnezeu”.

finish

Variantale integrale ale exercițiilor pot fi accesate aici


“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul” Curs de Miracole Fragmentele citate: ***Curs de miracole-“Text” pp.65-70 și Culegere de exerciții pentru studenți , pp.58-60, Editura CENTRUM, Polonia-2007.


Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!

Share Button