Curs de miracole:Recapitulare IV (141-150)

rec 5

Recapitulare IV 

 

      Acum recapitulăm din nou, de data aceasta conştienţi de faptul că ne pregătim pentru a doua parte a învăţăturii despre cum poate fi aplicat adevărul. Recapitulăm, aşadar, lecţiile recente şi gândurile lor reale, într-o manieră care va facilita dobândirea stării de a fi pregătit.

   Avem o temă centrală care unifică fiecare pas pe care îl întreprindem în cadrul acestei recapitulări, ce poate fi enunţată simplu prin aceste cuvinte:

-
În mintea mea nu există decât ce gândesc cu Dumnezeu.

-

      Asta este un fapt, şi reprezintă adevărul a Ceea ce eşti şi a Ceea ce Tatăl tău este. Acesta este gândul prin care Tatăl a dat creaţia Fiului, instaurându-l în calitatea de cocreator, împreună cu El Însuşi.
Acesta este gândul care îi garantează Fiului mântuirea deplină. Căci în mintea Sa nu pot sălăşlui alte gânduri decât cele pe care le împărtăşeşte Tatăl său. Lipsa iertării blochează acest gând, nelăsându-l să-i pătrundă în conştienţă. Cu toate acestea, este de-a pururi adevărat.

      Începe fiecare zi cu un răstimp dedicat cercetării minţii tale, ca ea să afle câtă libertate şi pace îţi poate oferi fiecare idee pe care o vei recapitula în acea zi. Deschideţi larg mintea şi goleşte-o de toate gândurile înşelătoare, lăsând doar acest singur gând să o ocupe complet, eliminând restul:

-

În mintea mea nu există decât ce gândesc cu Dumnezeu.

-

      Cinci minute dedicate acestui gând vor fi suficiente ca să aşeze ziua pe traseul marcat de Dumnezeu şi să laşi în seama minţii tale toate gândurile pe care le vei recepta în acea zi.

     După ce te-ai pregătit, citeşte pur şi simplu fiecare din cele două idei care ţi-au fost încredinţate spre a fi recapitulate pe ziua în curs.

     Închide apoi ochii şi rosteşte-le rar în sinea ta. Acum nu este rost de grabă, întrucât foloseşti timpul în scopul care i-a fost hărăzit. Lasă fiecare cuvânt să strălucească în înţelesul pe care i l-a dăruit Dumnezeu, aşa cum ţi-a fost dat prin Vocea Sa. Lasă fiecare idee pe care o recapitulezi în acea zi să-ţi aducă darul pe care El l-a depus în ea, ca tu să-l primeşti din partea Sa. 

      Nu adăugăm alte gânduri, ci le lăsăm pe acestea să fie mesajele ce sunt.

      Încheiem fiecare zi de exersare din cadrul acestei recapitulări aşa cum am început-o.

***

 Curs de miracole – Culegere de exerciții pentru studenți : Recapitulare IV( fragment)

 

      Vor fi recapitulate zilnic, timp de zece zile, câte două idei din ultimele douăzeci de exerciții (lecții). Acestea vor fi însoțite zilnic de ideea centrală:

-

În mintea mea nu există decât ce gândesc cu Dumnezeu.

-

Cele douăzeci de lecții sunt:

-∞-

Share Button

Curs de miracole: Ex.126;127- Despre iertare și iubire

iubirea

 Acesta este jocul lui Dumnezeu, și noi suntem Dumnezeu în formă vizibilă.

Fiecare față este o față a scenei, numele de scenă al Unicei Ființe Supreme.

Este Dumnezeu însuși care privește, Dumnezeu care se uită fără să judece. Și când Dumnezeu privește, Dumnezeu îl vede numai pe Dumnezeu.

( Mooji)

 

126: Tot ce dau îmi dau mie însumi.

 

Dacă ai crede afirmația aceasta nu ar mai fi probleme în privința iertării depline. Ai înțelege mijlocul prin care îți vine mântuirea și nu ai ezita să îl folosești acum.

-

Să vedem ce crezi în schimb:

Ți se pare că alții sunt separați de tine și că sunt în stare să se poarte în anumite feluri care nu au nicio legătură cu gândurile tale, și nici ale tale cu ale lor. De aceea, atitudinile tale nu au niciun efect asupra lor, iar strigătele lor de ajutor nu sunt nicidecum legate de-ale tale. În plus, crezi că pot păcătui fără să-ți afecteze percepția de sine, în timp ce tu poți să le judeci păcatul și să rămâi, totuși, necondamnat și împăcat. 

-

Când “ierți” un păcat nu ai niciun câștig direct. Îi arăți mărinimie cuiva care nu merită, doar ca să arăți că ești mai bun, pe un plan superior individului pe care îl ierți. El nu și-a câștigat toleranța milostivă, pe care o acorzi cuiva nevrednic de acest dar, căci păcatele lui l-au coborât sub adevărata lui egalitate cu tine. Nu are niciun drept la iertarea ta. Iar ea îi oferă lui un dar, nu ție. 

-

De aceea iertarea e fundamental greșită; un moft mărinimos, binevoitor însă nemeritat; un dar acordat uneori, alteori neacordat. Nemeritat fiind este corect să nu îl acorzi, și nu e drept să suferi tu când nu este acordat. Păcatul pe care îl ierți nu e al tău. L-a comis cineva separat de tine. 

-

Dacă asta e adevărat, iertarea e o excentricitate, prin care uneori binevoiești să acorzi cu indulgență o păsuire nemeritată. Rămâne însă dreptul tău să nu lași păcătosul să scape de răsplata îndreptățită pentru păcatul pe care l-a comis. 

-

Nu înțelegi iertarea. Așa cum o vezi tu nu e decât o frână pusă unui atac fățiș, fără să ceară corecție în mintea ta. Nu îți poate aduce pace așa cum o percepi. Nu e un mijloc de-a te elibera de ce vezi în altul decât tine. Nu are puterea să te facă să reconștientizezi unitatea ta cu el. Nu e ce-a menit-o Dumnezeu să fie pentru tine.

-

Mijlocul prin care se obține mântuirea – iertarea adevărată – trebuie să vindece mintea care dă, căci a da este a primi. Astăzi încercăm să înțelegem adevărul că dătătorul e totuna cu primitorul. Dacă reușești să deslușești o întrezărire cât de mică a eliberării care stă în ideea pe care o exersăm, astăzi va fi o zi de slavă pentru lumea întreagă.

Acordă azi de două ori câte cincisprezece minute încercării de-a înțelege ideeea de astăzi. E gândul prin care iertarea își ia locul cuvenit printre prioritățile tale. E gândul care-ți va elibera mintea de orice te împiedică să înțelegi semnificația iertării.

-

În tăcere închide-ți ochii la lumea care nu înțelege iertarea, și caută-ți refugiu în locul liniștit în care gândurile sunt transformate iar credințele false abandonate. Repetă ideea de azi și cere ajutor să înțelegi ce înseamnă. Fii dispus să te lași învățat. 

-

De câte ori îți este cu putință reamintește-ți astăzi că:

Tot ce dau îmi dau mie însumi.

Iar ajutorul de care am nevoie ca să învăț că lucrul acesta este adevărat este acum cu mine. 

Mă voi încrede în El.

Stai apoi în liniște câteva clipe, deschizându-ți mintea la corecția și la Iubirea Lui.

 

-∞-

127: Nu există altă iubire decât a lui Dumnezeu.

 

Poate crezi că există un soi de iubire pentru ceva, un soi pentru altceva; un mod de-a iubi una, un alt mod de-a iubi alta. Iubirea este una. Ea e inima lui Dumnezeu și, totodată a Fiului Său.

-

Înțelesul iubirii e obscur pentru cine crede că iubirea se poate schimba. Socotește că poate să iubească uneori și să urască alteori. Și că iubirea poate să fie acordată unuia, și totuși să rămână ea, deși li se refuză altora. Să crezi aceste lucruri despre iubire înseamnă să nu o înțelegi. Dacă ar putea să facă astfel de distincții, ar trebui să judece între drepți și păcătoși, și să îl perceapă pe Fiul lui Dumnezeu în părți separate. 

-

Iubirea nu poate judeca. Fiind ea însăși una, ea vede totul una. Înțelesul ei stă în unitate. Nu există altă iubire decât a lui Dumnezeu. Iubirea este o lege fără opus. Întregimea ei este puterea care ține laolaltă totul, legătura dintre Tată și Fiu. 

-

Nu poate să existe niciodată vreo diferență între ce ești cu adevărat și ce este iubirea. Înțelesul Iubirii este propriul tău înțeles, împărtășit de Dumnezeu Însuși. Căci ce ești tu e chiar ce este El. Nu există altă iubire decât a lui Dumnezeu, iar ce e El e tot ce există. Nu există limită pe care să Și-o impună, așa că ești nelimitat și tu. 

-

Niciuna din legile la care se supune lumea nu te poate ajuta să pricepi înțelesul iubirii. Nu există niciun singur principiu susținut de lume care să nu încalce adevărul despre ce e iubirea și despre ce ești și tu. 

-

Nu în lume trebuie să cauți și să îți găsești Sinele. Iubirea nu se găsește în întuneric și în moarte. Dar le e cât se poate de evidentă ochilor care văd și urechilor care aud Vocea iubirii.

-

Astăzi exersăm descătușarea minții tale de toate legile la care crezi că trebuie să te supui, de toate limitele sub stăpânirea cărora trăiești și de toate schimbările care crezi că fac parte din destinul omenesc. 

-

Astăzi facem cel mai mare pas pe care îl cere cursul acesta în înainterea ta spre țelul pe care și l-a propus. Astăzi, dacă reușești să întrezărești o deslușire cât de mică a înțelesului iubirii, înseamnă că ai avansat în direcția eliberării tale cu o distanță fără de măsură și cu un timp peste socoteala anilor. 

Timp de cincisprezece minute de două ori astăzi, scapă de toate legile în care crezi acum. Deschide-ți mintea și odihnește-te. Din lumea care pare să te țină prizonier poate scăpa oricine nu o îndrăgește. Retrage toată valoarea pe care ai atribuit-o sărăcăcioaselor ei prinosuri și darurilor ei fără de sens, și lasă darul lui Dumnezeu să le înlocuiască pe toate. 

-

Cheamă-ți Tatăl, sigur că Vocea Lui îți va răspunde. Tot El îți va pune o scânteie de adevăr în minte, oriunde renunți la o credință falsă, la o iluzie sumbră a propriei tale realități și a înțelesului iubirii. El va răzbate azi prin gândurile tale deșarte și te va ajuta să înțelegi adevărul iubirii. Cu o blândețe plină de iubire, El va rămâne cu tine, în timp ce Îi vei lăsa Vocea să predea înțelesul iubirii minții tale curate și deschise. Iar El va binecuvânta lecția cu iubirea Sa.

-

Astăzi legiunea anilor viitori de așteptare a mântuirii dispare în fața atemporalității lucrurilor pe care le înveți. Să aducem astăzi mulțumiri că suntem scutiți de un viitor ca trecutul. Astăzi lăsăm trecutul în urma noastră, pentru a nu ni-l mai aminti nicicând. Să ne ridicăm ochii asupra unui prezent diferit, unde mijește un viitor deosebit de trecut în toate privințele. 

-

Lumea aflată acum în fașă e nou-născută ca un prunc. Și o vom privi cum crește plină de sănătate și putere, să își reverse binecuvântarea asupra tuturor celor ce vin să învețe cum să dea la o parte lumea pe care au crezut-o plămădită din ură ca dușman al iubirii. Acum sunt eliberați cu toții, odată cu noi. Acum sunt cu toții frații noștri întru Iubirea lui Dumnezeu. 

-

Ne vom aduce aminte de ei pe tot parcursul zilei, pentru că nu putem lăsa o parte din noi în afara iubirii noastre, dacă vrem să ne cunoaștem Sinele. Cel puțin de trei ori pe oră, gândește-te la cineva care face această călătorie cu tine. Iar când îți vine în minte, dă-i acest mesaj din partea Sinelui tău:

Te binecuvântez frate cu Iubirea lui Dumnezeu pe care vreau să o împărtășesc cu tine. 

Căci vreau să învăț lecția voioasă că nu există altă iubire decât a lui Dumnezeu și a ta și a mea și a tuturor.

 

-∞-

Mooji: Divinitatea vede doar divinitatea

 


 

Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care, uneori, este supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmente din:

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.217-220 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Share Button

Curs de miracole:124;125 – Primele meditații

Frederic Delarue: un dar pentru umanitate –  muzică înălțătoare, care  poate umple timpul necesar atât pentru citirea acestui minunat exercițiu de meditație cât și pentru meditația în sine.

-∞-

Astăzi vom readuce mulțumiri pentru Identitatea noastră în Dumnezeu. Căminul nostru este în siguranță, protecția ne este garantată în tot ce facem, puterea și forța ne sunt la îndemână în tot ce întreprindem. Nu putem da greș în nimic. Tot ce atingem capătă o lumină strălucitoare care binecuvântează și vindecă. Una cu Dumnezeu și cu universul,  ne vedem bucuroși de drum, cu gândul că Dumnezeu însuși ne însoțește pretutindeni.

-

Cât de sfinte sunt mințile noastre! Și tot ce vedem reflectă sfințenia din mintea unită cu Dumnezeu și cu ea însăși. Cât de ușor dispar greșelile, și moartea face loc vieții fără de sfârșit. Urmele strălucitoare ale pașilor noștri arată pe ce drum se ajunge la adevăr, căci Tovarăș de drum ne este Dumnezeu cât timp ne perindăm un pic prin lume. Iar cei ce ne vin pe urme vor recunoaște drumul, căci lumina pe care o purtăm rămâne în urmă, deși e tot cu noi în timp ce ne continuăm drumul.

-

Ce primim e darul nostru veșnic pentru cei ce vin după noi și cei ce au mers înainte sau au stat un pic cu noi. Iar Dumnezeu, care ne iubește cu iubirea nepărtinitoare în care am fost creați, ne surâde și ne oferă fericirea pe care am dat-o la rândul nostru.

-

Astăzi nu ne vom îndoi de Iubirea Lui față de noi, nici nu vom pune la îndoială ocrotirea și grija Lui. Astăzi suntem una cu El în recunoaștere și amintire. Îl simțim în inimi. Mințile noastre Îi conțin Gândurile, ochii noștri Îi întrezăresc minunăția în tot ce vedem. Iar azi vedem un singur lucru ce iubește și merită iubit.

-

Îl vedem în aparențele durerii și durerea face loc păcii. Îl vedem în frenetici, triști și chinuiți, în cei însingurați și în cei înfricoșați, care sunt readuși la calmul și la pacea minții în care au fost creați. Și îi vedem în muribunzi și în morți, readucându-i la viață. Vedem toate aceste lucruri, pentru că l-am văzut mai întâi în noi înșine.

-

Niciun miracol nu li se poate refuza celor ce știu că sunt una cu Dumnezeu. Niciunui gând de-al lor nu îi poate lipsi puterea de-a vindeca toate formele de suferință în cine se găsesc, în vremurile care au trecut și în cele ce stau încă să vină, cu aceeași ușurință cu care le vindecă în cei ce merg acum cu ei. Gândurile lor sunt atemporale, și nu au de-a face nici cu distanța, nici cu timpul.

-

Ne alăturăm acestei conștiențe când spunem că suntem una cu Dumnezeu. Căci prin aceste cuvinte, spunem totodată că suntem mântuiți și videcați, și că putem mântui și vindeca, prin urmare. Am acceptat iar acum vrem să dăm. Căci vrem să păstrăm darurile pe care ni le-a dat Tatăl nostru. Astăzi vrem să încercăm sentimentul că suntem una cu El, ca lumea să poată împărtăși și ea cu noi recunoașterea realității. Când ne negăm separarea de Tatăl nostru, ea e vindecată odată cu noi. 

Pace ție astăzi. Consolidează-ți pacea exersând conștientizarea faptului că ești una cu Creatorul tău, după cum e și el una cu tine. La un moment dat, când ți se pare astăzi mai propice, dedică o jumătate de oră gândului că ești una cu Dumnezeu. Nu dăm nici reguli, nici cuvinte speciale după care să îți ghidezi meditația. Stai cu El această jumătate de oră. El va face restul. 

-

Nu vei trage foloase mai puține dacă vei crede că nu se întâmplă nimic. Poate astăzi nu ești gata să accepți ce ai de câștigat. Dar, undeva, cândva, tot îți va parveni, și nu vei putea să nu recunoști acest câștig când îți va miji cu certitudine în minte. Această jumătate de oră va fi montată într-o ramă de aur, și fiecare minut va fi ca un diamant încrustat de jur împrejurul oglinzii pe care ți-o va oferi acest exercițiu. Și în ea vei vedea fața lui Cristos, reflectând-o pe a ta. 

-

Azi – mâine îți vei zări propria schimbare la față în oglinda pe care ți-o va oferi această sfântă jumătate de oră, ca să te vezi. Când vei fi gata, o vei găsi acolo, în mintea ta, așteptând să o găsești. 

-

Azi-mâine, te vei uita în această oglindă și vei înțelege că lumina fără de păcat pe care o vezi îți aparține, că minunăția pe care o zărești e chiar minunăția ta. Consideră această jumătate de oră darul pe care i-l faci lui Dumnezeu, cu cerititudinea că darul pe care ți-l va da la rândul Lui va fi un sentiment de iubire pe care nu îl poți înțelege, o bucurie prea profundă pentru priceperea ta, o imagine prea sfântă pentru vederea ochilor trupești. Și totuși, poți să fii sigur că, într-o bună zi, azi-mâine, vei înțelege, vei pricepe și vei vedea. 

Adaugă alte nestemate la rama de aur a oglinzii ce ți se oferă azi, repetându-ți oră de oră:

-

Să îmi aduc aminte că sunt una cu Dumnezeu, una cu toți frații mei și cu Sinele meu, într-o sfințenie eternă și o pace fără de sfârșit. 

-

 

 

 După ce vraja meditației se va fi sfârșit iar lumea va pătrunde din nou în simțurile și în mintea noastră, mai jos, povestea întregimii și unirii noastre cu creația – o punte cu ziua de mâine și exercițiul care va urma. Un film pentru mințile analitice și poate încă nepregătite să accepte unitatea așa cum ne-o prezintă Creatorul – la toate nivele de existență.

 

Exercițiul 125: În liniște, primesc Cuvântul lui Dumnezeu astăzi.

Ziua de azi să fie o zi de tăcere și de ascultare în liniște. Tatăl tău te cheamă din străfundul minții tale, unde își are locul. Nici o pace nu e posibilă până ce mintea ta ascultând în liniște, nu acceptă mesajul pe care trebuie să îl audă lumea pentru a inaugura era liniștită a păcii. 

-

Lumea aceasta se va schimba prin tine, căci planul lui Dumnezeu e pur și simplu, următorul:

Fiul lui Dumnezeu e liber să se mântuiască singur, cu Cuvântul lui Dumnezeu drept Călăuză, mereu în mintea lui și lângă el să îl conducă negreșit la casa Tatălui său, după propria lui voie, mereu la fel de liberă ca a lui Dumnezeu. Nu e condus cu forța, ci numai prin iubire. Nu e judecat, ci numai sfințit. 

-

În tăcere vom auzi vocea lui Dumnezeu astăzi, fără bruiajul gândurilor noastre meschine, fără dorințele noastre personale și fără nicio judecată la adresa sfântului Său Cuvânt. Nu ne vom judeca astăzi, căci ceea ce suntem nu se poate judeca. Ne distanțăm de toate judecățile pe care le-a pus lumea pe seama Fiului lui Dumnezeu. Astăzi nu vom da ascultare lumii, ci vom aștepta în tăcere Cuvântul lui Dumnezeu.

-

 Nu S-a ascuns de tine, cât timp ai hoinărit o vreme departe de El. El nu prețuiește iluziile pe care le ai despre tine. Își cunoaște Fiul și voiește ca acesta să rămână parte din El, indiferent de visele lui, indiferent de nebunia lui cum că propria lui voie nu îi aparține. 

-

El îți vorbește astăzi. Vocea lui îți acceptă tăcerea, căci Cuvântul Lui nu poate fi auzit până nu tace mintea ta o vreme și până nu se potolesc dorințele lipsite de înțeles. Există o pace în tine la care să apelezi astăzi, să te ajute să îți pregătești preasfânta minte să audă cum vorbește Vocea pentru Creatorul ei. 

Astăzi, în momentele cele mai prielnice tăcerii, răpește-ți din timp de trei ori câte zece minute, în care nu mai da ascultare lumii. Dumnezeu îți vorbește de mai aproape decât inima. Vocea Lui ți-e mai aproape decât mâna. Iubirea Lui e tot ce ești și tot ce este El; totuna cu tine, și tu, totuna cu El. 

-

Vocea ta e cea pe care o asculți când îți vorbește El. Cuvântul tău e cel pe care îl rostește El. Este Cuvântul libertății și al păcii, al unității de voință și de scop, fără separare sau scindare în cadrul neîmpărțitei Minți a Tatălui și a Fiului. În liniște, ascultă-ți astăzi Sinele, și lasă-L să îți spună că Dumnezeu nu și-a părăsit niciodată Fiul, iar tu nu ți-ai părăsit niciodată Sinele. 

-

Stai doar în liniște. Nu vei avea nevoie de altă regulă să lași exercițiile de astăzi să te ridice deasupra gândirii lumii și să îți elibereze viziunea de ochii trupului. Nu fă niciun zgomot și ascultă. 

-

La cumpăna dintre ore astăzi, stai o clipă liniștit și amintește-ți că ai un scop special pentru ziua de azi: acela de-a primi, în liniște, Cuvântul lui Dumnezeu.

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care, uneori, este supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmente din:

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.213-216 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


Share Button

Curs de miracole: Cap.11- Dumnezeu sau eul (II)

transcenderea eului

6:Trezirea la izbăvire.

Experiențe – credințe – percepții

Percepțiile se construiesc pe baza experienței, iar experiența duce la credințe. Percepțiile nu se stabilizează până nu se fixează credințele.

-

Cursul acesta e cât se poate de clar. Dacă nu îl vezi cu claritate înseamnă că interpretezi în defavoarea lui și, de aceea, nu îl crezi. Și din moment ce credința determină percepția, nu percepi ce înseamnă și, de aceea nu îl accepți. Experiențe diferite duc însă la credințe diferite și, odată cu ele la percepții diferite. (…) Eu te conduc spre un nou tip de experiență, pe care vei deveni tot mai puțin dispus să o negi. (…) Lasă Cristosul din tine să interpreteze pentru tine, și nu încerca să limitezi ce vezi prin credințe mici și înguste.

Învierea: transcenderea eului.

Învierea e triumful deplin al lui Cristos asupra eului, nu prin atac, ci prin transcendență. Căci Cristos se ridică într-adevăr asupra eului și asupra tuturor lucrărilor acestuia.

-

Vrei să iei parte la înviere sau la răstignire? Vrei să îți condamni frații sau să îi eliberezi? Vrei să îți transcenzi închisoarea?

-

Eu sunt învierea ta și viața ta. Tu viețuiești în mine pentru că viețuiești în Dumnezeu. Și toți viețuiesc în tine, după cum viețuiești și tu în toți. Oare poți, atunci, să percepi nevrednicia într-un frate fără să o percepi în tine? Și poți să o percepi în tine fără să o percepi în Dumnezeu? (…) Crede în înviere pentru că s-a înfăptuit, și s-a înfăptuit în tine. Învierea e Voia lui Dumnezeu ce nu cunoaște nici timp și nici excepții. Dar să nu faci excepții nici tu, căci nu vei percepe ce s-a înfăptuit pentru tine. Căci ne suim la Tatăl împreună, după cum a fost la început, este acum și va fi  în veci, că așa e firea Fiului lui Dumnezeu după cum l-a creat Tatăl lui.

-

Nu subaprecia puterea pe care o are asupra Fiului lui Dumnezeu, Dumnezeul la care se închină. Înrobirea lui e la fel de totală ca libertatea lui, căci se va supune doar dumnezeului pe care îl acceptă. Dumnezeul răstignirii cere să răstignească, și cei ce i se închină i se supun. În numele lui se răstignesc, crezând că puterea Fiului lui Dumnezeu se naște din sacrificiu și durere. Iar Dumnezeul învierii nu cere nimic, căci nu e Voia Lui să ia. El nu cere ascultare, căci ascultarea implică supunere. Nu vrea decât să înveți voia ta și să o urmezi, nu în spiritul sacrificiului și al supunerii, ci în voioșia libertății.

-

Învierea trebuie să îți câștige loialitatea cu voioșie, căci e simbolul bucuriei. (…) Libertatea de-a lăsa în urmă tot ce te rănește, te umilește și te înspăimântă nu ți se poate impune, dar ți se poate oferi prin grația lui Dumnezeu.

-

Nu îți vei găsi pacea până nu scoți cuiele din mâinile Fiului lui Dumnezeu și nu îi iei și ultimul spin de pe frunte. (…) Nu preda că am murit în zadar. Predă în schimb că nu am murit, demonstrând că trăiesc în tine.

-

Te-ai țintuit pe o cruce și ți-ai pus pe cap o cunună de spini. Dar nu îl poți răstigni pe Fiul lui Dumnezeu , căci Voia lui Dumnezeu nu poate să moară. (…) Visul răstignirii îți șade încă greu pe ploape, dar ce vezi în vise nu e realitate. Cât îl percepi răstignit pe Fiul lui Dumnezeu, dormi. Și cât crezi că îl poți răstigni ai doar coșmaruri. Tu, care începi să te trezești, mai ești conștient de vise și nu le-ai uitat încă. Uitarea viselor și conștiența lui Cristos vin odată cu trezirea altora să-ți împărtășească izbăvirea.

-

Te vei trezi la propria ta chemare, căci Chemarea de-a te trezi e înăuntrul tău. Dacă trăiesc în tine, ești treaz.  Dar trebuie să vezi lucrările pe care le fac prin tine, căci altfel nu vei percepe că ți le-am făcut. Nu pune limite la ce crezi că pot face prin tine, căci altfel nu vei accepta ce pot face pentru tine. (…) Dacă nu dai tot ce ai primit, nu vei cunoaște că izbăvitorul tău este viu și că te-ai trezit cu el.

-

Fiul lui Dumnezeu e mântuit. Adu-i Fiimii doar această conștiență, și vei avea un rol în izbăvire la fel de valoros ca al meu. Căci rolul tău trebuie să fie ca al meu dacă îl înveți de la mine. De crezi că al tău e limitat, îl limitezi pe al meu. Miracolele nu au o ordine a dificultății pentru că toți Fiii lui Dumnezeu sunt de-o valoare egală și egalitatea lor e unitatea lor. Întreaga putere a lui Dumnezeu e în fiecare parte a Sa, și nimic din ce Îi contrazive Voia nu e nici mare și nici mic, nu are talie și nici măsură, căci…nu există.

7. Condiția realității

Dumnezeu a creat doar ce e veșnic, iar ce vezi tu e perisabil. De aceea, trebuie să existe o altă lume pe care nu o vezi. Biblia vorbește de un nou Cer și un nou pământ, dar nu poate fi adevărat literalmente, căci cele veșnice nu sunt re-create.

-

Fiecare gând iubitor pe care l-a avut vreodată Fiul lui Dumnezeu e veșnic. Gândurile iubitoare sunt singura realitate a lumii. Ele sunt tot percepții, dar sunt veșnice pentru că sunt iubitoare. Dacă percepi binele și răul deopotrivă, accepți falsul și adevăratul deopotrivă, și nu faci distincție între ele.

-

Eul poate să vadă câtva bine, dar niciodată numai bine. Iată de ce percepțiile lui sunt atât de variabile. El nu respinge binele în întregime, căci nu ai putea să accepți așa ceva. Dar adaugă întotdeauna ceva nereal la real, încurcând astfel iluzia cu realitatea.

-

Perceperea binelui nu e cunoaștere, dar negarea opusului binelui îți permite să recunoști o condiție în care nu există opuși. Iar asta e condiția cunoașterii.

-

Ai făcut multe idei pe care le-ai pus între tine și Creatorul tău, și credințele acestea sunt lumea așa cum o percepi. Adevărul nu lipsește de aici, dar e obscur. Nu cunoști diferența dintre ce e făcut de tine  și ce e creat de Dumnezeu…

 

8. Problema și răspunsul

 

Cursul acesta este foarte simplu. Poate nu simți că ai nevoie de un curs care, la urma urmei, te învață că numai realitatea e adevărată. Dar oare crezi lucrul acesta? Când vei percepe lumea reală vei recunoaște că nu l-ai crezut. Însă repeziciunea cu care noua și singura  ta percepție reală va fi transpusă în cunoaștere nu îți va lăsa decât o clipă să realizezi că numai asta e adevărat. Și atunci tot ce ai făurit va fi dat uitării: binele și răul, falsul și adevăratul.  Căci, când Cerul se va face una cu pământul, până și lumea reală o să dispară din privirea ta. Sfârșitul lumii nu e distrugerea ei, ci traducerea ei în Cer.

-

Biblia vă spune să deveniți precum copilașii. Copilașii recunosc că nu cunosc ce percep și, de aceea, întreabă ce înseamnă. Nu fă greșeala de a crede că înțelegi câte percepi, căci le pierzi înțelesul.

-

Nu știi ce înseamnă nimic din ce percepi. Niciunul dintre gândurile tale nu e pe deplin adevărat. Recunoașterea acestui lucru e fermul tău început. Nu ești îndrumat greșit, căci nu ai acceptat nicio îndrumare.  Ai mare nevoie să fii instruit cum să percepi, căci nu înțelegi nimic. Recunoaște acest lucru, dar nu îl accepta, căci înțelegerea e moștenirea ta. Percepțiile se învață și nu ești fără profesor. Dar dorința ta de-a învăța de la El depinde de dorința ta de-a pune sub semnul întrebării tot ce ai învățat de la tine, căci tu – care ai învățat greșit – nu ar trebui să îți fii propriul profesor.

-

Te plângi, poate, că acest curs nu e destul de concret ca să îl înțelegi și să îl folosești. Dar  nu i-ai urmat, poate recomandările concrete. Nu e un curs de jocuri de idei, ci de aplicații practice. Nimic nu poate fi mai concret decât să ți se spună că, dacă ceri, ți se va da.

-

Fericit ești tu, cel dispus să ceri adevărul de la Dumnezeu fără nicio frică, pentru că numai așa poți învăța că răspunsul Lui e eliberarea de toată frica.  (…) Împărăția Cerului e înăuntrul tău. Crede că adevărul e în mine, căci știu că e în tine. Fiii lui Dumnezeu nu au nimic ce să nu împărtășească. Nu există unul printre noi care să nu aibă în el răspunsul, să îl dea oricui i-l cere.

-

În lumea reală nu există boală, căci nu e separare, nici diviziune. Numai gândurile iubitoare sunt recunoscute și,  din moment ce nimeni nu e lipsit de ajutorul tău, Ajutorul lui Dumnezeu te însoțește pretutindeni. (…) Nimic nu îți va întrece putera de vindecare, căci nimic nu se va refuza simplei tale rugăminți. Cere să înveți realitatea fratelui tău, pentru că tocmai asta vei percepe în el, și îți vei vedea frumusețea reflectată într-a lui.

-

Să te iubești înseamnă să te vindeci, și nu îți poți realiza obiectivul percepând bolnavă o parte a ta. Frate, ne vindecăm împreună după cum – tot împreună – trăim și iubim.

-

Dacă percepi vreo ofensă într-un frate, smulge ofensa din mintea ta, căci ești ofensat de Cristos și te înșeli în privința Lui. Vindecă întru Cristos și nu fi ofensat de El căci nu există nicio ofensă în El. Dacă te ofensează ce percepi, te-ai ofensat singur și îl condamni pe Fiul lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu nu îl condamnă. Lasă Spiritul Sfânt să înlăture toate ofensele Fiului lui Dumnezeu la propria-i adresă și nu percepe alta decât prin îndrumarea Lui, căci El vrea să te mântuiască de toată condamnarea. Acceptă-i puterea de vindecare și folosește-o pentru toți cei pe care ți-i trimite, căci voiește să îl vindece pe Fiul lui Dumnezeu, în privința căruia nu Se înșală.

Suntem copii înfricoșați.

Copiii percep stafii și monștri și balauri înspăimântători, și sunt de-a dreptul îngroziți. Dar, dacă întreabă pe cineva în care au încredere ce înseamnă lucrurile pe care le percep și sunt dispuși să își lepede propriile lor interpretări în favoarea realității, frica lor dispare odată cu ele. Când e ajutat să își traducă “stafia” într-o perdea, “monstrul” într-o umbră și “balaurul” într-un vis, copilul nu mai e înspăimântat și râde fericit de propria lui frică.

-

Tu, puiule, te temi de frații tăi și de Tatăl tău și de tine însuți. Dar nu faci decât să te înșeli în privința lor. Întreabă-L ce sunt ei pe Profesorul realității și, auzindu-I răspunsul, vei râde și tu de spaimele tale și ți le vei înlocui cu pace. Căci frica nu stă în realitate, ci în mințile copiilor ce nu înțeleg realitatea. Numai lipsa lor de înțelegere îi înspăimântă și, când învață să perceapă adevărat, nu se mai tem. Și datorită acestui lucru, vor cere din nou adevărul când sunt înspăimântați. Nu realitatea fraților tăi sau a Tatălui tău sau a ta te înspăimântă. Nu cunoști ce sunt și, de aceea, îi percepi ca stafii și monștri și balauri.

_

Oare nu ți-ai da spaimele în schimbul adevărului, dacă schimbul e al tău la cerere? (…) Când te vei percepe fără să te înșeli, vei accepta lumea reală în locul celei false pe care ai făcut-o. Și atunci Tatăl tău se va pleca până la tine și va face ultimul pas pentru tine ridicându-te la El.

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este supus uneori unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole- Text, pp.186-193 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


Share Button

Curs de miracole: Cap.11- Dumnezeu sau eul (I)

 porumbei

      Aceste lecții transmit  mesaje semnificative. Nu sunt numai purtătoare de informație, ci străpung bariera neîncrederii noastre prin apeluri direct la nivel de suflet. Orice încercare de schematizare sau de extragere a unor idei principale ar știrbi din frumusețea lor. 

      Fragmentele și frazele sunt extrase din toate lecțiile capitolului și așezate în așa fel încât să formaze un text cât mai ușor de înțeles.

Introducere

 

Fie Dumnezeu este dement, fie eul. Nici Dumnezeu nici eul nu propun un sistem de gândire parțial. Fiecare în parte e logic în sine, dar sunt diametral opuse în toate privințele, așa că e imposibil să le fi loial doar parțial. Amintește-ți, totodată, că rezultatele lor sunt la fel de diferite ca temeliile lor.

Nimic din ce e viu nu este fără Tată, căci viața e creație. De aceea, decizia ta e întotdeauna un răspuns la întrebarea: ” Cine e tatăl meu?” Și îi vei fi credincios tatălui pe care îl alegi.

Piatra unghiulară a creației lui Dumnezeu ești tu, căci sistemul Său de gândire e lumina. Adu-ți aminte razele care stau acolo, nevăzute. Pe măsură ce te apropii de centrul sistemului Său de gândire, lumina devine tot mai clară. Pe măsură ce te apropii de temelia sistemului de gândire al eului, calea devine tot mai întunecată și mai obscură. Dar chiar și mica scânteie din mintea ta e de ajuns să o lumineze. Lumina aceasta, du-o cu tine fără frică și ține-o cu curaj la temelia sistemului de gândire al eului. Fii dispus să îl judeci cu deplină onestitate.

Mesaj:

Frate,  faci parte din Dumnezeu și din mine. Vin la tine de la Tatăl nostru să îți reofer totul. Îți dau lampa și voi merge cu tine. Nu vei face această călătorie singur. Te voi conduce la adevăratul tău Tată, care are nevoie de tine cum am și eu. Nu vrei să răspunzi la chemarea iubirii cu bucurie?

 

1.Darurile paternității.

 

În nevoia de vindecare personală stă începutul revenirii la cunoaștere.

Iluzia singurătății și a separării:

Să fii singur înseamnă să fii separat de infinit, dar cum e cu putință așa ceva când infinitul nu are capăt? Nimeni nu poate fi dincolo de nelimitat, nelimitatul trebuind să fie pretutindeni. În Dumnezeu, al Cărui univers este El Însuși, nu există începuturi și sfârșituri. Te poți exclude oare din univers, sau din Dumnezeu, Care este universul? Eu și Tatăl meu una suntem cu tine, căci faci parte din Noi. Chiar crezi că lui Dumnezeu îi poate lipsi – sau că Își poate pierde  – o parte?

-

Dacă locul pe care îl ai în Mintea lui Dumnezeu nu poate fi ocupat decât de tine… fără tine ar exista un loc gol în mintea lui Dumnezeu. Extinderea nu poate fi blocată și nu are spații goale. Ea merge într-una oricât de mult ar fi negată. Faptul că îi negi realitatea o poate opri în timp, dar nu în veșnicie. Așteptarea e posibilă numai în timp, dar timpul nu are înțeles.

Universul iubirii.

Legile universului nu permit contrazicere. Ce e valabil pentru Dumnezeu  e valabil pentru tine. Infinitul nu are înțeles fărâ tine, iar tu nu ai înțeles fără Dumnezeu. Dumnezeu și Fiul Lui nu au capăt, căci noi suntem universul. Deoarece nu a voit să fie singur, Și-a creat un Fiu aidoma Lui Însuși. Vezi în creațiile lui pe Fiul Lui… Universul iubirii nu se oprește din cauză că nu îl vezi tu, și nici ochii tăi închiși nu și-au pierdut capacitatea de-a vedea. Privește slava creației Lui, și vei învăța ce a păstrat Dumnezeu pentru tine.

-

Iubirea nu limitează și ce creează ea nu este limitat. Să dai nelimitat e Voia lui Dumnezeu pentru tine, căci numai asta îți poate aduce bucuria care este a Lui și pe care o dorește împărtășită cu tine. Iubirea ta e la fel de nețărmurită ca a Lui pentru că este a Lui.

-

E posibil oare ca o parte din Dumnezeu să fie fără de Iubirea Lui… ?(…) Cum poți să dai altfel decât El dacă vrei să cunoști darul ce ți-l face? Dă, atunci, nesfârșit și nelimitat, să înveți ce mult ți-a dat El.

Voia ta și Voia lui Dumnezeu

Dumnezeu voiește să creeze, și voia ta este a Lui. Rezultă atunci, că tu voiești să creezi, din moment ce voia ta rezultă dintr-a Lui. Și, fiind o extensie a Voii Lui, a ta trebuie să fie aceeași. Voia ta însă nu o cunoști. Nimic ciudat în asta când îți dai seama că a nega este totuna cu cu ” a nu cunoaște”.

-

Proiecția eului face Voia lui Dumnezeu să pară în afara ta, deci nu a ta. În această interpretare, pare posibil ca Voia lui Dumnezeu și a ta să fie în conflict. Și atunci, poate să pară că Dumnezeu îți cere ce nu vrei să dai, privându-te astfel de ce vrei. De așa ceva să fie în stare Dumnezeu, Care vrea doar voia ta? Voia ta e viața Lui, pe care El ți-a dat-o ție. Chiar și în timp nu poți trăi separat de El. Somnul nu e moarte. Ce a creat El poate dormi, dar nu poate muri. Nemurirea este Voia Lui pentru Fiul Lui și voia Fiului pentru el însuși. 

-

Nu poți fi fericit dacă nu îți faci cu adevărat voia, un lucru pe care nu îl poți schimba pentru că este imuabil. (…) Ți-e frică să cunoști Voia lui Dumnezeu, deoarece crezi că nu e a ta. Credința aceasta e toată boala ta și toată frica ta. Fiecare simptom al bolii și al fricii se naște de aici, căci asta e credința ce te face să vrei să nu cunoști. Crezând-o te ascunzi în întuneric, negând că lumina e în tine. 

-

Spiritul Sfânt e Vocea pentru Dumnezeu, dar nu uita că Dumnezeu nu a voit să fie singur. El își împărtășește Voia cu tine, nu ți-o impune.  Voia lui Dumnezeu este ca Fiul Lui să fie una, și unit cu El în Unitatea Lui. Iată de ce vindecarea e începutul recunoașterii că voia ta este a Lui.

 

2.Invitația la vindecare

Dacă boala este separare, decizia de-a vindeca și de-a fi vindecat e primul pas. Fiecare atac o îndepărtează cu un pas și fiecare gând tămăduitor o aduce mai aproape. (…) Când ataci o parte din Dumnezeu și din Împărăția Lui, înțelegerea ta nu e perfectă.

-

Vindecarea devine o lecție de-a dobândi înțelegere și, cu cât o exersezi mai mult, cu atât devii mai bun ca student și ca profesor. Fiecare gând tămăduitor pe care îl accepți – de la fratele tău sau din propria ta minte – te învață că ești Fiul lui Dumnezeu. În fiecare gând dăunător pe care îl deții, oriunde l-ai percepe, stă negarea Paternității lui Dumnezeu și a apartenenței tale la Fiime.

Iar negarea e la fel de totală ca iubirea. Nu poți nega o parte din tine pentru că restul o să pară separat și, de aceea, fără înțeles.

-

Vindecarea e un indiciu că vrei să întregești. Iar disponibilitatea aceasta îți deschide urechile la Vocea Spiritului Sfânt, al Cărui mesaj e întregimea. (…) Oare ce nu poate să înfăptuiască Fiul lui Dumnezeu cu Paternitatea lui Dumnezeu în El?  Și totuși, invitația trebuie să vină de la tine, căci ai învățat cu siguranță, că oaspetele pe care îl inviți va sălășlui cu tine.

-

Spiritul Sfânt nu poate vorbi unei gazde neprimitoare, pentru că nu va fi auzit. Vocea lui pălește în companie străină. El are nevoie de ocrotirea ta numai din cauză că grija ta e un indiciu că Îl vrei. Gândește ca El chiar câtuși de puțin, și mica scânteie devine o lumină aprinsă ce îți umple mintea așa îcât El să devină singurul tău Oaspete. De câte ori poftești eul înăuntru, reduci primirea pe care I-o faci Lui. El va rămâne, dar te-ai aliat împotriva Lui. Indiferent ce călătorie alegi să întreprinzi, El va merge cu tine, așteptând. Poți să ai încredere deplină în răbdarea Lui, căci nu poate părăsi o parte a lui Dumnezeu. Dar tu ai nevoie de mult mai mult decât răbdare.  

-

Tu, care Îl ai pe Dumnezeu, trebuie să fii ca Dumnezeu, căci funcția Lui a devenit a ta odată cu darul Lui. Reinvită această cunoaștere în mintea ta și nu lăsa să intre nimic din ce ar putea să o facă obscură. Oaspetele pe care ți l-a trimis Dumnezeu te va învăța cum să o faci, dacă recunoști mica scânteie și ești dispus să o lași să crească. Dacă vrei să îi oferi doar un locșor, El ți-l va lumina atât de tare, încât îl vei lăsa bucuros să crească. Și, prin creșterea aceasta, vei începe să îți amintești creația.

-

Vrei să fii ostaticul eului, sau gazda lui Dumnezeu? Vei accepta doar pe cine inviți. Ești liber să determini cine va fi oaspetele tău și cât va rămâne cu tine. (…) Eul nu e nimic, fie că îl inviți să intre, fie că nu îl inviți. Libertatea reală depinde de găzduirea realității, și – dintre ospeții tăi – numai Spiritul Sfânt e real. Află, atunci, Cine sălăsluiește cu tine recunoscând că e deja de față, și nu te mulțumi cu mângâietori imaginari, căci Mângâietorul lui Dumnezeu este în tine.

 

3.Din întuneric la lumină 

Când ești epuizat, amintește-ți că ți-ai făcut rău. Mângâietorul tău te va odihni,  dar tu nu o poți face . Nu știi cum, căci – dacă ai ști – nu te-ai fi putut epuiza. Dacă nu ți-ai face rău singur, nu ai putea suferi  nicicum niciodată. Durerea nu ține de Dumnezeu, căci El nu știe de atac și pacea Lui te împresoară în tăcere. Dumnezeu e foarte silențios, căci nu e niciun conflict în El. Conflictul e rădăcina tuturor relelor, căci  – orb fiind –  nu vede pe cine atacă. Dar îl atacă întotdeauna pe Fiul lui Dumnezeu, iar Fiul lui Dumnezeu ești tu.

-

Fiul lui Dumnezeu are înr-adevăr nevoie de mângâiere, căci nu știe ce face. Împărăția e a lui, și totuși rătăcește fără casă. Acasă în Dumnezeu, se simte singur și fără prieteni printre toți frații săi. 

-

O, puiule, dacă ai ști ce îți vorbește Dumnezeu, bucuria ta ar fi deplină! Iar ce voiește El s-a întâmplat, căci a fost adevărat întotdeauna. Când va veni lumina și vei spune: ” Voia lui Dumnezeu este a mea”, vei vedea o asemenea frumusețe, încât vei ști că nu vine de la tine. Mica lume pustie  va dispărea în neant, și inima ți se va umple de atâta bucurie, încât vei sări direct în Cer și direct în Prezența lui Dumnezeu. Nu îți pot spune cum va fi, căci inima nu ți-e pregătită. 

-

Calea nu e grea, dar este diferită. A ta este calea durerii. E într-adevăr o cale grea și foarte solitară. Frica și chinul sunt oaspeții tăi, care merg cu tine și stau cu tine tot drumul. Călătoria în întuneric nu e însă calea Fiului lui Dumnezeu. Pășește în lumină și nu îți vedea întunecații tovarăși de drum, căci nu sunt tovarăși demni de Fiul lui Dumnezeu, care a fost creat din lumină și în lumină. Marea lumină te înconjoară mereu și emană din tine. 

-

Fiul lui Dumnezeu nu își poate ascunde slava, căci Dumnezeu îl voiește slăvit și i-a dat lumina care strălucește în el. Nu îți vei pierde drumul niciodată căci te conduce Dumnezeu.  Când rătăcești nu faci decât să întreprinzi o călătorie nereală. Întoarce-te spre lumină căci mica scânteie din tine e parte dintr-o lumină atât de mare, încât te poate scoate din tot întunericul pentru totdeauna. Căci Tatăl tău este Creatorul tău și ești ca El.

-

Copiii luminii nu pot sălășlui în întuneric, căci întunericul nu este în ei. Nu te lăsa înșelat de mângâietorii întunecați… Numai Mângâietorul lui Dumnezeu te poate mângâia. În liniștea templului Său, El așteaptă să îți dea pacea care e a ta. Dar să fii sfânt în prezența lui Dumnezeu, căci nu vei cunoaște altfel că ești acolo. Căci ce nu e ca Dumnezeu nu poate pătrunde în Mintea Lui… Iar mintea ta trebuie să fie la fel de pură ca a Lui, dacă vrei să cunoști ce îți aparține.  Nu poți intra în Prezența lui Dumnezeu avându-i alături pe întunecații tovarăși de drum, dar nu poți intra nici singur. Toți frații tăi trebuie să intre cu tine, căci – până nu îi vei accepta pe ei – nu poți să intri tu. Căci nu poți înțelege întregimea până nu ești întreg, și nicio parte din Fiu nu poate fi exclusă dacă Fiul ține să știe Întregimea Tatălui său.

 

4.Moștenirea Fiului lui Dumnezeu.

Nu uita niciodată că Fiimea e mântuirea ta, căci Fiimea e Sinele tău. Ca și creație dumnezeiască Sinele tău nu are nevoie de mântuire, dar mintea ta are nevoie să învețe ce e mântuirea. Nu ești mântuit de ceva, ci ești mântuit pentru slavă. Slava e moștenirea ta, dată ție de Creatorul tău ca să o poți extinde. Dar, dacă urăști o parte a Sinelui tău, toată înțelegerea ta se pierde… .

-

Fiecare altar închinat lui Dumnezeu face parte din tine, căci lumina creată de el e una cu El. Chiar vrei să tai un frate de la lumina care e a ta? Nu ai face-o dacă ți-ai da seama că nu poți întuneca decât propria ta minte. Cum îl aduci înapoi pe el așa te vei întoarce tu. Asta e Legea lui Dumnezeu pentru protecția întregimii Fiului Său.

-

Numai tu te poți văduvi de ceva. Nu te opune acestei înțelegeri, căci e cu adevărat începutul mijirii luminii. Adu-ți aminte, totodată, că negarea acestui simplu fapt ia multe forme, și trebuie să înveți să le recunoști și să li te opui cu fermitate, fără excepție. Etapa aceasta e un pas hotărâtor în redeșteptate. Fazele inițiale ale acestei schimbări totale sunt deseori destul de dureroase, căci – atunci când nu se mai aruncă vina în afară – există o puternică tendință de-a ține vina în interior. E greu la început să îți dai seama că e exact același lucru, căci nu e nicio deosebire între interior și exterior.

-

Dacă frații  tăi fac parte din tine și îi învinuiești, te învinuiești pe tine. Iată de ce învinuirea trebuie desfăcută și nu văzută altundeva. Aruncă vina asupra ta, și nu te vei putea cunoaște, căci numai eul învinuiește. Învinuirea de sine este, așadar, o formă de identificare cu eul – și tot un mecanism de apărare al eului, exact ca învinuirea altora. Nu poți intra în Prezența lui Dumnezeu dacă Îi ataci Fiul .

 

Cristos.

Cristos e la altarul lui Dumnezeu, așteptând să îi întâmpine Fiul. Dar vino întru totul fără condamnare, căci altfel o să crezi că ușa e zăvorâtă și că nu poți intra. Ușa nu e zăvorâtă și e cu neputință să nu poți intra unde te vrea Dumnezeu. Iubește-te însă cu iubirea lui Cristos, căci așa te iubește Tatăl tău. Poți refuza să intri, dar nu poți zăvorî ușa pe care o ține deschisă Cristos.

-

La altarul lui Dumnezeu, Cristos Își așteaptă refacerea în tine. Cristos așteaptă să accepți că El nu e altul decât tine, și că Întregimea Lui nu e decât a ta. Căci Cristos e Fiul lui Dumnezeu Care trăiește în Creatorul Lui și strălucește de slava Sa. Cristos este extensia Iubirii și a minunăției lui Dumnezeu, la fel de desăvârșit ca și Creatorul Lui și de împăcat cu El.

-

Binecuvântat e Fiul lui Dumnezeu, a cărui strălucire e a Tatălui său,  și a cărui slavă voiește să o împărtășească după cum o împărtășește și Tatăl lui cu el.(…) Pace ție, cel ce odihnești în Dumnezeu și în care odihnește întreaga Fiime.

 

5: “Dinamica” eului.

             Pentru că mi s-a părut destul de grea această lecție, cred că este dificil de înțeles  fără să fi parcurs lecțiile anterioare despre eu/ego din acest curs, pe care, pentru propria mea înțelegere, le-am îmbogățit cu citate concludente, din lucrările unor personalități din lumea spiritualității.  Am atașat mai jos primele lecții despre ego din Capitolul 4: Iluziile eului.

http://www.emilena.ro/eul-si-falsa-autonomie-1/

http://www.emilena.ro/eul-si-falsa-autonomie-2/

http://www.emilena.ro/iluziile-eului-3/

http://www.emilena.ro/iluziile-eului-4/

 

Ce altceva e vindecarea decât îndepărtarea a tot ce stă în calea cunoașterii?

-

“Dinamica” eului va fi lecția noastră o vreme, căci trebuie să îl privim mai întâi pe acesta înainte de-a vedea dincolo de el. Suntem gata să privim mai atent sistemul de gândire al eului, pentru că împreună avem lampa ce îl va spulbera și, din moment ce îți dai seama că nu îl vrei, trebuie să fii gata. Vom desface greșeala aceasta împreună cu mult calm și ne vom îndrepta apoi privirea, dincolo de ea, spre adevăr. Nu te teme , căci ce vei privi (eul) e tocmai sursa fricii, și începi să înveți că frica nu e reală. Înveți că efectele ei pot fi spulberate pur și simplu și, evident, tot ce nu are efecte nu există.

 

Obiectivul eului: propria autonomie.

 

Să începem această lecție de “dinamică a eului” înțelegând că expresia însăși nu înseamnă nimic. “Dinamica” implică puterea de-a face ceva, iar întreaga falsitate a separării stă în credința că eul are puterea de-a face orice. Dar adevărul este foarte simplu:

  • Toată puterea ține de Dumnezeu.
  • Ce nu ține de El nu are puterea să facă nimic.

Frica apare nepotrivită într-un mod mai evident, dacă recunoști obiectivul eului, care e lipsit atât de clar de orice noimă, încât orice efort în direcția lui, e irosit inevitabil pe nimic. Foarte explicit: obiectivul eului e propria lui autonomie. Așa că, de la bun început, scopul lui e separarea, suficiența de sine și independența de orice altă putere decât cea proprie. Iată de ce eul e simbolul separării.

-

Eul crede că înfăptuirea obiectivului său duce la fericire. Recunoaște numai că obiectivul eului pe care l-ai urmărit cu atâta sârguință, ți-a adus doar frică și îți va fi greu să susții că frica este fericire. Dar Fiul lui Dumnezeu nu e dement și nu poate crede așa un lucru. Căci numai un dement ar alege frica în locul iubirii și numai un dement ar crede că iubirea poate fi obținută prin atac.

-

Credința în autonomia eului te costă cunoașterea dependenței tale de Dumnezeu, în care stă libertatea ta. Eul vede în toată dependența o amenințare și ți-a sucit până și dorul de Dumnezeu, într-un mijloc de-a se instala pe el.

-

Eul atacă întotdeauna în folosul separării. Eul e total derutat în privința realitățiii dar nu își pierde din vedere obiectivul. E mult mai vigilent decât tine, pentru că e cât se poate de sigur de scopul său. Tu ești derutat pentru că nu îl recunoști pe al tău.

-

Tot ce vine din eu e consecința firească a principalei lui credințe, iar modul de-a-i desface rezultatele e pur și simplu acela de a recunoaște că sursa lor nu e firească, nefiind în concordanță cu firea ta adevărată.  Conflictul pe care îl resimți e între dorințele deșarte ale eului și Voia lui Dumnezeu pe care o împărtășești. Să fie oare un conflict real?

 

Dependența de Dumnezeu: condiție a independenței creatoare

Îți revine independența creației, nu a autonomiei. Întreaga ta funcție creatoare stă în deplina ta dependență de Dumnezeu, a Cărui funcție și-o împărtășește cu tine. Fiind dispus să o împărtășească, El a devenit la fel de dependent de tine cum ești și tu de El, căci Automomia Lui o cuprinde pe a ta și este, de aceea, incompletă fără ea.

 

Eul, falsa putere și frica:

Trebuie să recunoști că ultimul lucru de care ar vrea eul să îți dai seama, e faptul că ți-e frică de el. Căci, dacă ți-ar stârni frică, și-ar diminua independența și și-ar slăbi puterea. Singurul mod în care îți reclamă loialitatea e acela de-a pretinde că el îți poate da putere. Cum poate atunci să își continue existența dacă îți dai seama că, acceptându-l, te micești și te lipsești de putere? 

-

Eul îți poate îngădui – și chiar îți îngăduie – să te consideri încrezut, incredul, “inimă ușoară”, distant, lipsit de profunzime afectivă, dur, indiferent, chiar disperat, dar nu și plin de frică. Cum poate propovădui separarea fără să o susțină prin frică, și l-ai asculta oare dacă ai recunoaște că tocmai asta face? Recunoașterea că tot ce pare să te separe de Dumnezeu e numai frica, este principala amenințare la adresa eului. Conștientizarea acestui lucru îi zdruncină până în temelii visul autonomiei.

-

Doar învățând ce este frica poți învăța la urma urmei, să distingi posibilul de imposibil și falsul de adevărat.

 

Eul și separarea:

 

Eul analizează; Spiritul Sfânt acceptă. Aprecierea întregimii vine numai din acceptare, căci a analiza înseamnă a descompune sau a fragmenta. Încercarea de-a înțelege totalitatea prin despompunerea ei e clar modul tipic contradictoriu în care eul abordează totul. Eul crede că puterea, înțelegerea și adevărul stau în separare și că pentru a statornici această credință, trebuie să atace. (…) Eul atacă tot ce percepe, descompunând totul în părți mici, decuplate, fără legături care să aibă un înțeles și, de aceea fără niciun înțeles. 

-

Interpretările date de eu legilor percepției sunt exact opusul celor date de Spiritul Sfânt. Eul se concentrează asupra greșelii și trece cu vederea adevărul. El acordă realitate fiecărei erori pe care o percepe și conchide – în urma unui sofism tipic – că, din cauza erorii, un adevăr consecvent, precis e lipsit de înțeles. Eul trece la următorul pas în sistemul lui de gândire: greșeala e reală și adevărul e greșeală.

-

Nu subaprecia puterea de atracție pe care o au demonstrațiile eului asupra celor ce vor să asculte. Percepția selectivă își alege atent mărturiile, iar mărturiile ei sunt consecvente. Poate oare eul să predea cu adevărat, când trece cu vederea adevărul? Poate oare să perceapă ce a negat? Mărturiile lui dovedesc într-adevăr că a negat, dar nu și ce-a negat. Eul se uită direct la Tată și nu Îl vede căci I-a negat Fiul. Tu vrei să îți reamintești Tatăl? Acceptă-i Fiul și îți vei reaminti. Nimic nu poate demonstra nevrednicia Fiului Său, căci nimic nu poate dovedi adevărul unei minciuni. Ce vezi din Fiul Lui prin ochii eului e o demonstrație că Fiul Lui nu există, dar – unde este Fiul – trebuie să fie Tatăl. Martorii de partea lui Dumnezeu stau în lumina Lui și văd ce a creat. Tăcerea lor este indiciul că l-au văzut pe Fiul lui Dumnezeu și, în prezența lui Cristos nu trebuie să demonstreze nimic… Sunt tăcuți pentru că le vorbește Cristos, și cuvintele rostite de ei sunt ale lui.

-

Fiecare frate pe care îl întâlnești devine martor fie de partea lui Cristos fie de partea eului, în funcție de ce percepi în el. Tot ce percepi e o mărturie la sistemul de gândire pe care îl vrei adevărat. Fiecare frate are puterea să te elibereze, dacă alegi să fii liber. Dacă nu îți vorbește de Cristos, nu i-ai vorbit de Cristos nici tu. Nu îți auzi decât propria voce și, de vorbește prin tine Cristos, Îl vei auzi.

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus uneori unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei. 

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”

(Curs de Miracole)

Fragmente din:

***Curs de miracole – Text: Cap. 11- Dumnezeu sau eul, pp.174-186 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


 

 

Share Button

Curs de miracole: 9(5)-Autoevaluarea sinelui; Grandoare și grandiozitate

grandoare

      Astăzi, ultimele două lecții din capitolul 9 din Curs de miracole, care se referă la evaluarea sinelui, și la grandoare ca antonim al grandiozității. Dacă ar fi să găsesc un moto pentru aceste lecții, aș alege cele câteva cuvinte ale poetului sufist Rumi, pe care le-am găsit în Matricea Divină a lui Gregg Braden, și care mi-au plăcut tare mult:

-

Ce ființe ciudate suntem!

Stând în infern, la talpa întunericului, ne este frică de însăși nemurirea noastră.

-

        Autoevaluarea sinelui.

      Această lecție este dedicată  modului în care funcționează evaluarea și autoevaluarea noastră. Pentru a înțelege acst lucru trebuie să revenim la conceptul fundamental pe care se bazează întregul nostru sistem de gândire și sistemul social în care trăim. Pentru că sistemul nostru de gândire este împrumutat. El ne este inoculat de sistemul social în care am pătruns încă de la naștere, așa încât pe parcursul vieții nu facem decât să dezvoltăm acest sistem, această matrice în care intrăm și ale cărei reguli ne sunt impuse. Din interiorul sistemului devine cumplit de greu să-i pui la îndoială regulile, și de aceea este necesar ca ceva/cineva din “exterior” să-ți deschidă ochii și mintea pentru a o putea face. Prin urmare, felul în care ne privim, părerea noastră despre noi ca individ și ca familie de indivizi, este predeterminată.

      Conceptul fundamental pe care se bazează deci, acest sistem de gândire este eul/ego, individul separat de toți ceilalți, în luptă cu ceilalți, pentru propria supraviețuire și propășire, pentru un timp scurt și împrumutat din propria noastră veșnicie, așa cum frumos era spus într-una din lecțiile trecute.

      Cine suntem noi? Să ne amintim că la origine suntem creații perfecte ale lui Dumnezeu,  care am ales să experimentăm această parte a creației și să ne supunem voluntar legilor ei. Numai că acest lucru a presupus scindarea. Sinele nostru a rămas în contact permanent cu Sursa, cu singurul nostru Sine real, Unic și unitar, dar a fost necesară plăsmuirea unui ego, ireal, efemer, specific realității pe care am ales s-o explorăm. Ceea ce se întâmplă însă, este că odată prinși în această “realitate”, întoarcere acasă nu mai este posibilă decât acceptând și urmând Călăuza potrivită. Confuzia face ca eul să devină “călăuza” pe care noi o considerăm reală, în detrimentul  singurei legături care ne-a mai rămas cu originea noastră și cu adevăratul nostru Sine. Aici este cheia, aici este greutatea: capacitatea de a ne trezi, de  a conștientiza adevărata noastră natură, și a recunoaște singura Călăuză care ne poate duce Acasă: Spiritul Sfânt din noi. De aceea a apărut necesitatea mântuirii, un proces al cărui instrument suntem noi înșine, ca indivizi și comunitate. 

Voia lui Dumnezeu e mântuirea ta. (…) Nu trebuie să-ți cauți prea departe mântuirea. Frații tăi sunt pretutindeni. Fiece minut și fiece secundă îți dau o șansă să te mântuiești. Nu pierde aceste șanse, nu pentru că nu vor reveni, ci pentru că amânarea bucuriei e de prisos. Voia lui Dumnezeu e să ai fericire desăvârșită acum. Se poate oare să nu fie și voia ta? Și se poate să nu fie și voia fraților tăi? Pot să existe dezacorduri în orice privință dar nu și în aceasta. Aici își are sălașul pacea. Dar nu poți sălășlui în pace dacă nu accepți Ispășirea, pentru că Ispășirea este calea către pace.

      Revenind acum la procesul evaluării, înțelegem că putem face acest lucru din punct de vedere al Spiritului Sfânt ca expresie a iubirii necondiționate, a adevărului și a cunoașterii. Felul în care ne percepe Spiritul Sfânt e sublim. El nu e amăgit de ce facem, pentru că nu uită ce suntem. Suntem iubire, și de aceea starea noastră firească ar trebui să fie  fericirea, și bucuria, pentru că asta suntem. Iubirea împărtășită și recunoscută în toți ceilalți duce în final la dizolvarea credinței în ego pentru că este o recunoaștere a unității – o adevărată amenințare pentru el care este simbolul separării.

      Prin contrast, eul care supraviețuiește numai prin separare nu poate recunoște iubirea din tine și de aceea este capabil  să te atace de fiecare dată când reacționezi cu iubire, pentru că te-a evaluat ca fiind lipsit de iubire și deci îi contazici judecata și-i spulberi “realitatea”. De aici pornesc suspiciunea în cel mai bun caz, și cruzimea în cel mai rău. Nu-i poți cere eului să te scape de senzația inadecvării pe care tot el a produs-o.

      Cele două evaluări de sine se bat cap în cap și nu pot fi adevărate amândouă, așa că a noastă e alegerea: A fi iubire și a recunoște iubirea din ceilalți, trecând cu vederea tot ceea ce în această lume ar putea însemna greșeală, conștienți fiind că ea, greșeala și comportamentul neiubitor,  nu reprezintă decât un comportament neconsecvent al unor ființe divine în esența lor, dar care momentan nu se află ” în mintea lor corectă” ? Sau a ne lăsa târâți de ego în suspiciune, judecare, atac și cruzime? 

      Dacă  alegem ultima variantă trebuie s-o facem în cunoștință de cauză, pentru că alegem nefericirea. Alegem să fim mici și să ne lamentăm micimea, când Dumnezeu ne-a creat grandioși. 

În cadrul sistemului de gândire al eului micimea e considerată normală, dar “Cine a consimțit-o?” Aceasta este  întrebarea care pune sub semnul întrebării întregul nostru sistem de gândire. Când am ajuns să punem această întrebare începem să ne trezim.

Lipsa cunoașterii de orice fel este asociată întotdeauna cu lipsa dorinței de-a cunoaște, iar asta produce o lipsă totală de cunoaștere deoarece cunoașterea este totală. Să nu te îndoiești de micimea ta înseamnă,  așadar, să negi toată cunoașterea și să păstrezi intact întregul sistem de gândire al eului deoarece cunoaște că temelia lui nu e adevărată. De aceea tot ce ia naștere din eu nu are niciun înțeles. (…) Spiritul Sfânt judecă în defavoarea realității sistemului de gândire al eului deoarece cunoaște că temelia lui nu e adevărată. De aceea, tot ce ia naștere din eu nu are niciun înțeles. El judecă fiecare credință pe care o deții prin prisma provenienței sale. Dacă vine de la Dumnezeu El o cunoaște ca adevărată. dacă nu, o cunoaște lipsită de înțeles. 

-

De câte ori te îndoiești de valoarea ta, spune:

-

Dumnezeu Însuși e incomplet fără mine. 

-

Amintește-ți acest lucru când îți vorbește eul, și nu îl vei auzi. Adevărul despre tine e atât de sublim, încât tot ce e nedemn de Dumnezeu nu e demn  de tine. Alege, atunci ce vrei în acești termeni, și nu accepta nimic din ce nu i-ai oferi lui Dumnezeu ca dar total cuvenit lui. Altceva nu vrei. Restituie-i partea ta, și ți se va da și El întreg în schimb că I-ai restituit ce Îi aparține și ce Îl face complet.

Grandoare versus grandiozitate.

 Ultima învățătură din acest capitol este despre grandoare și grandiozitate. Care este diferența dintre ele? Și care este pericolul care ne paște alegând grandiozitatea? Cum o putem recunoaște?

Știm acum că suntem grandioși. Dar, ne dăruim grandoarea  atunci când mintea noastră este vindecată, iar  inima  și ochii noștri s-au deschis. Altfel, dominați de ego, transformăm această grandoare în grandiozitate.

Grandoarea își face simțită prezența ori de câte ori devenim conștienți de natura noastră divină și de legea iubirii care ocrotește lumea lui Dumnezeu. Grandiozitatea se traduce prin îngâmfare, mândrie și aroganță. Atunci când călăuza este eul, este ușor să transformăm grandoarea în grandiozitate, să ne considerăm “speciali” doar pentru că începem să ne trezim, și să-i considerăm pe ceilalți ” rămași în întuneric”. În această situație, declarându-te grandios fără să simți și să manifești acest lucru, vei folosi mândria, îngâmfarea și aroganța rezultate din acest fapt, ca pe un paravan care ascude de fapt deznădejdea și credința că ești “mic”.

Grandiozitatea provine din rivalitate, din încercarea de a te convinge  că tu ești mai bun decât ceilalți, mereu mai bun, și presupune întotdeauna atac. Eul atacă întotdeauna, fie că atacă acum, fie că acumulează resentimente și va ataca mai târziu. Ori de câte ori devenim conștienți de aceste aspecte, și încercăm să revenim cu gândul și simțirea în lumea lui Dumnezeu, ne vom aminti că toate problemele pe care le avem au la bază aceste resentimente. Am învățat deja acest lucru. Și atunci, vom încerca să înlocuim resentimentele cu un miracol: acceptare, iubire, iertare… Atunci înlocuim grandiozitatea cu grandoarea, reducând eul la tăcere. Atunci adeverim puterea și iubirea lui Dumnezeu din noi. A trăi mereu însă în comuniune cu Dumnezeu necesită vigilență, pentru că eul, aflat atât de aproape de noi în experiența pământeană pe care o avem, se reface repede, deși grandoarea e cât se poate de reală și “irezistibil de convingătoare”:

Dar convingerea de realitate nu va rămâne cu tine decât dacă nu îi permiți eului să o atace. Eul va depune toate eforturile să se refacă și să își mobilizeze energia împotriva eliberării tale. Îți va spune că ești nebun și va argumenta că grandoarea nu poate fi o parte reală din tine din cauza micimii în care crede el. (…)

-

Din grandoarea ta poți doar binecuvânta, pentru că grandoarea ta e abundența ta. Binecuvântând o păstrezi în minte, protejând-o de iluzii și ținându-te în Mintea lui Dumnezeu. Amintește-ți mereu că nu poți fi altundeva decât în mintea lui Dumnezeu. Când uiți acest lucru, vei deznădăjdui și vei ataca.

-

Eul depinde doar de cât ești de dispus să îl tolerezi.

-

Când grandoarea îți scapă, ai înlocuit-o cu ceva făcut de tine. Poate cu credința în micime; poate cu credința în grandiozitate.

-

E ușor să distingi grandoarea de grandiozitate, pentru că iubirii i se răspunde în același fel, iar mândriei, nu.

Nu este greu deci să-ți dai seama când aluneci în grandiozitate. Uită-te în jurul tău și vezi ce primești. Dacă este altceva decât iubire, dacă este altceva decât bucurie și fericire, pune-te pe gânduri! 

Dar nici ușor nu este să-ți accepți grandoarea, de frică să nu cazi în grandiozitate. Echilibrul este fin, și ține de talentul fiecăruia să se păstreze în realitate.

Să te accepți cum te-a creat Dumnezeu nu poate fi o aroganță, fiind negarea aroganței. Să îți accepți micimea este arogant, însemnând să crezi că evaluarea pe care ți-o faci tu este mai adevărată decât cea dumnezeiască. 

-

Nu tu ți-ai stabilit valoarea, care nu are nevoie de apărare. Nimic nu o poate ataca, nici birui. Ea nu variază. Ci pur și simplu este.

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole-Text-Cap.9: Acceptarea ispășirii, pp.157-162 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


Share Button

Curs de miracole: Exercițiile 99,100

curs exercitii

 

 

Mântuirea e singura funcție pe care o am aici.

Rolul meu este esențial planului dumnezeiesc de mântuire.

 

Mă gândesc uneori cât de ciudate par aceste afirmații la prima vedere și recunosc faptul că limbajul pe care îl folosește acest curs nu prea îmbie la studiu o persoană nefamiliarizată cu termenii, sau mai ales o persoană care nu este religioasă, una care a exclus dictonul “crede și nu cerceta” din filosofia sa de viață. Cu toate acestea, dacă încerci să vezi dincolo de cuvinte, să reiterezi firul vieții la nivel macro, utilizând toate informațiile pe care le avem la dispoziție, științifice sau spirituale, este imposibil să nu devii indulgent și să recunoști marea bogăție a învățăturilor dăruite. Acest curs este un curs pentru viață, un curs de vindecare a sufletului.

Ce poate fi atât de sofisticat în faptul că a te mântui înseamnă a învăța să ierți, să treci cu vederea, să nu mai desfaci firul în patru acordând realitate greșelilor tale și ale altora. Și ce nu este clar în faptul că dacă fiecare dintre noi face acest lucru și dacă-și învață în primul rând copiii să trăiască așa, prin puterea exemplului personal, întreaga noastră lume se va schimba? De aceea fiecare ființă este foarte importantă în acest joc al schimbării. Și iarăși, ce este atât de greu de înțeles că toată această lume în care trăim face parte dintr-un mecanism cosmic care funcționează după anumite legi, după un “plan” pe care nici nu este nevoie să ne străduim prea mult să-l înțelegem pentru că este mult prea evident pentru a nu fi luat în considerație?

Acest curs a fost scris în primul rând pentru creștini, pentru a dizolva frica de Dumnezeu cu care am fost îndoctrinați, și pentru a readuce în sufletele noastre iubirea pentru tot ce există, și deci, și pentru noi. Este un curs despre recâștigarea respectului de sine. Cum ar putea un copil veșnic pedepsit de părintele lui aspru să mai vină cu dragoste și fără frică în brațele sale? Și cum ar putea un copil care nu și-a cunoscut niciodată tatăl să dorescă să-l cunoască dacă toți cei în preajma cărora trăiește i-au povestit că la întâlnire nu va fi trecută cu vederea nicio greșeală din cele pe care le-a săvârșit cu exuberanța copilăriei? Căci noi suntem cu toții niște copii în grădina de joacă a universului. Și dacă unui copil îi spui mereu și mereu că este prost, rău, urât, că s-a născut păcătos, că viața e o luptă, și apoi, nu ai șanse să ajungi la părintele tău decât dacă ești sfânt, cu siguranță își va pierde speranța. Suntem o lume de oameni disperați pentru că suntem o lume de oameni înfricoșați, fără speranță și fără pace în suflet.

Să revenim dar, la exerciții. Din când în când mi-o mai ia pe dinainte gura… pardon scrisul, atunci când gândesc, cu degetele fiind pe tastatura calculatorului. Nu mi-am propus să-mi exprim propriile opinii aici, dar, decât să vorbesc singură… Mi-am propus să studiez, să caut să înțeleg, și să trec prin filtrul intuiției mele toate aceste informații.

-∞-

99: Mântuirea e singura funcție pe care o am aici.

      Mântuirea și iertarea sunt același lucru. Dar pentru a exista mântuire și iertare, trebuie să existe ceva care trebuie mântuit sau iertat, ceva în neregulă, care trebuie corectat.  Să ne amintim că iertarea înseamnă a trece cu vederea o greșeală care la nivelul Sinelui nostru nu există. Este doar o manifestare a eului legat de trup. Dar noi nu suntem ego pentru că nu suntem trup. Suntem un spirit creat perfect. Deci, greșeala este doar o iluzie, legată de ego, trup, și povestea în care suntem actori aici, în lumea aceasta. Atunci când ne vedem ca fiind trupuri, ne vom manifesta ca trupuri, în toate aspectele vieții noastre. Numai la acest nivel este posibilă greșeala, numai la acest nivel este necesară iertarea și mântuirea. Atâta vreme cât vom ține Cerul separat de pământ, și pe noi separați de Creator, vom avea nevoie de mântuire. Cerul și pâmântul sunt în noi, nu există separare.

Mântuirea devine acum hotarul dintre adevăr și iluzie. Ea reflectă adevărul, pentru că e mijlocul prin care poți scăpa de iluzii. Dar nu e încă adevărul, pentru că desface ce nu s-a făcut nicicând.

-

Cum ar putea să existe un punct de întâlnire unde Pământul și Cerul să poată fi reconciliate într-o minte  în care să existe amândouă? Mintea care vede iluzii le consideră reale. Ele există prin faptul că sunt gânduri, iar mintea care gândește aceste gânduri e separată de Dumnezeu.

-

Ce plan ar putea să țină adevărul neatins, dar să recunoască totodată nevoia pe care o aduc iluziile, și să ofere mijloacele prin care acestea se desfac fără atac și fără pic de durere? Ce altceva ar putea să fie acest plan decât un Gând de-al lui Dumnezeu, prin care se trece cu vederea ce nu s-a făcut nicicând și se uită păcate care nu au avut nicicând realitate? 

-

Spiritul Sfânt ține acest plan dumnezeiesc exact așa cum l-a primit de la El, în Mintea lui Dumnezeu și într-a ta. Planul e în afara timpului prin faptul că Sursa lui e atemporală. Dar operează în cadrul timpului, datorită credinței tale că timpul e o realitate. Spiritul Sfânt se uită netulburat la ce vezi tu: păcat, durere, moarte, necaz, separare și pierdere. Dar știe că un lucru trebuie să mai fie adevărat: Dumnezeu tot Iubire este, și toate astea nu sunt Voia Lui.

-

Iată gândul a cărui funcție este să mântuiască dându-ți funcția lui să fie propria ta funcție. Mântuirea e funcția ta, cu Cel Căruia I s-a dat planul. Acum planul acesta ți se încredințează ție, alături de El.

-

Tu, care vei ajunge să faci miracole, fii atent să exersezi cum trebuie ideea de astăzi. Încearcă să percepi puterea cuvintelor pe care le rostești, căci sunt niște cuvinte în care stă libertatea ta. Tatăl tău te iubește. Toată lumea durerii nu e voia Lui. Iartă-ți gândul care a vrut toate acestea pentru tine. Apoi lasă Gândul lui Dumnezeu să intre în cotloanele întunecate din partea minții tale care a gândit gândurile ce nu au fost niciodată Voia Lui.(…) Lasă lumina să pătrundă, și nu vei vedea nicio piedică la ce voiește El să ai. Dezvăluie-ți secretele în fața blândei Lui lumini, și vezi ce tare mai strălucește încă lumina aceasta înăuntrul tău.

-

E voia lui Dumnezeu ca mintea ta să fie una cu a Lui. E Voia lui Dumnezeu să aibă un singur Fiu. E Voia lui Dumnezeu ca singurul Lui Fiu să fii tu.

Cele cinci minute practice de la începutul fiecărei ore vor începe cu afirmația:

  • Mântuirea e singura funcție pe care o am aici.
  • Mântuirea și iertarea sunt același lucru.

După aceea, gândurile vor fi îndreptate către Spiritul Sfânt, și ne vom lăsa în Voia Lui pentru a învăța să îndepărtăm toată frica și să ne cunoaștem Sinele ca fiind Iubire. Ne vom ierta gândurile care ne atacă întregimea, unitatea și pacea. Ne vom ierta funcțiile false pe care ni le-am atribuit în această viață, înțelegând că singura noastră funcție este cea care vine de la Dumnezeu.

Obs: Toate aceste afirmații se fac la timpul prezent, conferindu-le certitudine. Nu le vom plasa în viitor și nici  nu le vom considera niște simple dorințe.

Există un mesaj special pentru astăzi, care are puterea să înlăture din mintea ta, pentru totdeauna, toate formele de îndoială și de frică. Dacă ești tentat să le consideri adevărate, adu-ți aminte că aparențele nu pot ține piept adevărului pe care îl conțin aceste puternice cuvinte:

  • Mântuirea e singura funcție pe care o am aici.
  • Dumnezeu tot Iubire este, iar asta – păcat, durere și moarte, necaz, separare și pierdere – nu e Voia Lui.

Singura ta funcție îți spune că ești unul singur. Reamintește-ți acest lucru în răstimpul ce se scurge între intervalele de cinci minute pe care le împărtășești cu Cel Ce împărtășește, la rândul Lui, cu tine planul dumnezeiesc. Reamintește-ți că :

  • Mântuirea e singura funcție pe care o ai aici.

-∞- 


100:  Rolul meu este esențial planului dumnezeiesc de mântuire.

 

Mântuirea trebuie să răstoarne credința smintită în gânduri și trupuri separate, care duc vieți separate și merg, fiecare în direcții separate. 

-

Voia lui Dumnezeu pentru tine e deplina fericire. De ce ai alege să te împotrivești Voii Sale? Bucuria ta trebuie să fie deplină, pentru ca planul Său să fie înțeles de cei la care te trimite El. 

-

Ești într-adevăr esențial planului dumnezeiesc. Fără bucuria ta, bucuria Sa nu e deplină. Fără zâmbetul tău, lumea nu poate fi mântuită. Cât timp ești trist, lumina pe care Dumnezeu Însuși a desemnat-o mijlocul de mântuire al lumii rămâne ștearsă și fără strălucire, și nimeni nu râde, pentru că tot râsul nu poate fi decât ecoul râsului tău. 

-

Ești într-adevăr esențial planului dumnezeiesc. Așa cum lumina ta întețește toate luminile ce strălucesc în Cer, tot așa și bucuria ta pe pământ cheamă toate mințile să își lepede toate amărăciunile și să își ia locul alături de tine în planul dumnezeiesc. Mesagerii lui Dumnezeu sunt bucuroși, iar bucuria lor vindecă amărăciunea și disperarea. 

-

Astăzi nu ne vom lăsa cuprinși de tristețe. Căci, dacă ne lăsăm, nu vom reuși să ne preluăm rolul, esențial atât planului Dumnezeiesc, cât și viziunii noastre. Tristețea e indiciul că vrei să joci un alt rol, în locul celui pe care ți l-a desemnat Dumnezeu. 

-

Astăzi nu ne vom lăsa cuprinși de tristețe. Căci, dacă ne lăsăm, nu vom reuși să ne preluăm rolul, esențial atât planului dumnezeiesc, cât și viziunii noastre. Tristețea e indiciul că vrei să joci un alt rol, în locul celui pe care ți l-a desemnat Dumnezeu. 

-

Astăzi vom încerca să înțelegem că bucuria e funcția pe care o avem aici. Dacă ești trist, rolul tău rămâne neîndeplinit, și toată lumea e lipsită de bucurie, odată cu tine. Dumnezeu te roagă să fii fericit, ca lumea să vadă cât de mult Își iubește Fiul și cât de mult voiește să nu îi curme bucuria nicio amărăciune; să nu îi asalteze nicio frică, pentru a-i tulbura pacea. Astăzi ești mesagerul lui Dumnezeu. Aduci fericirea Lui tuturor celor pe care îi vezi; pacea Lui tuturor celor ce te privesc și îi văd mesajul în fața ta fericită. 

-

Începe exercițiile cu gândul pe care îl conține ideea de astăzi. Înțelege apoi că rolul tău este să fii fericit. Gândește-te ce înseamnă asta. Te-ai înșelat, într-adevăr, crezând că ți se cere sacrificiu. Potrivit planului dumnezeiesc, ai numai de primit, și nu pierzi, nu sacrifici și nu mori niciodată. 

-

Să încercăm acum să găsim acea bucurie care ne arată, nouă și lumii întregi, care e Voia lui Dumnezeu pentru noi. De aceea ai venit. Aceasta să fie ziua în care reușești. Uită-te adânc în interiorul tău, fără să te sperii de toate gândurile mărunte și de toate oiectivele prostești pe lângă care treci în timp ce te înalți să întâlnești Cristosul din tine. 

-

El va fi prezent. Și poți să ajungi la El acum. Ce gând mărunt are puterea să te tragă înapoi? Ce obiectiv prostesc îți poate înfrâna reușita, când Cel Care te cheamă e însuși Dumnezeu?

-

El va fi prezent. Ești esențial planului dumnezeiesc. Astăzi ești mesagerul Lui. (…) Sinele tău e Cel Care te cheamă astăzi.

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.169-173 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


Share Button

Curs de miracole: Exercițiile 97,98

curs exercitii

Sunt spirit.

Vreau să îmi accept rolul în planul dumnezeiesc de mântuire.

 

-∞-

97: Sunt spirit.

 

” Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim …”

   Se pare că drumul în timp este mult mai lung decât atât până la recâștigarea conștienței totale, dar cu fiecare exercițiu pe care-l înțelegem, și-l aplicăm, drumul se scurtează puțin câte puțin, cu mii de ani.

   “Sunt spirit”. Acesta este adevărul care trebuie repetat astăzi cât mai des. Această idee aduce conștiența un pic mai aproape de mintea noastră. La începutul celor cinci minute practice de la începutul fiecărei ore, vom lăsa să picure acest adevăr în mintea noastră prin Vocea Spiritului Sfânt, și vom lăsa  ecoul acestei voci să răsune în lumea întreagă. Vom înțelege și ne vom însuși următoarea afirmație:

  • Spirit sunt, un sfânt Fiu al lui Dumnezeu, liber de toate limitele, ocrotit, vindecat și întreg, liber să iert și liber să mântuiesc lumea.

Ne vom reaminti prin Vocea Spiritului Sfânt, că suntem spirit, una cu El și cu Dumnezeu, cu frații noștri și cu Sinele nostru.

(Modul în care se realizează aceste exerciții este explicat aici: http://www.emilena.ro/curs-de-miracole-exercitiile-9394/)

 

Ideea de astăzi te identifică cu singurul tău Sine. (…) Nici un fior de frică nu poate să intre, căci odată ce a abandonat iluziile unei minți scindate, mintea ta a fost absolvită de nebunie. 

-

Astăzi încercăm să aducem realitatea și mai aproape de mintea ta. De fiecare dată când exersezi, aduci conștiența un pic, cel puțin, mai aproape; uneori economisești o mie de ani sau și mai mult. Minutele pe care le oferi se multiplică de nenumărate ori, pentru că miracolul se folosește de timp, dar nu e guvernat de timp. Mântuirea este un miracol, cel dintâi și cel din urmă;

-

Tu ești spiritul în a cărui minte stă miracolul în care timpul stă nemișcat; miracolul în care un minut petrecut folosind ideile acestea devine un timp fără limită și fără sfârșit.

-

Spiritul Sfânt se va bucura să îți ia din mână cinci minute din fiecare oră și să le poarte în jurul acestei lumi suferinde în care par să domnească durerea și nefericirea. El nu va scăpa din vedere nicio minte deschisă care vrea să accepte darurile tămăduitoare aduse de ele, și le va așeza oriunde știe că vor fi binevenite. Iar ele își vor spori puterea de vindecare de fiecare dată când le acceptă cineva ca propriile sale gânduri și le folosește pentru a vindeca. 

-

Așa se va multiplica – de o mie de ori și de zeci de mii de ori – fiecare dar pe care I-l aduci. Iar când ți se va înapoia, forța lui va depăși micuțul dar adus de tine, în aceeași măsură în care sclipirea soarelui întrece plăpânda licărire pe care o pâlpâie un licurici timp de un moment incert înainte de a se stinge.

-∞-


98: Vreau să îmi accept rolul în planul dumnezeiesc de mântuire

      Exercițiul de astăzi ne îndeamnă cumva să primim în viața noastră puterea și călăuzirea Spiritului Sfânt,  pentru a ne îndeplini misiunea sacră pe care fiecare o avem în această viață. Deși abstractă, această denumire simbolică ar trebui să ne permită să ne creăm propria reprezentare, credibilă pentru noi și necesară pentru a putea realiza exercițiul.

      Ne începem și ne încheiem rugăciunile “în numele Tatălui, al Fiului și-al Sfântului Duh”. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, cuvintele cad ca un ritual lipsit de semnificație, așa cum sună de altfel și rugăciunea, învățată ca o poezie și rostită în cadrul acestei “ceremonii” . Ca să-l putem primi pe Spiritul Sfânt este absolut necesară înțelegerea esenței Sale – cel puțin în termenii pe care-i avem la dispoziție.  Este obligatorie conștientizarea importanței și semnificației pe care o are. În “Conversații cu Dumnezeu” Neal Donald Walsh te îndeamnă subtil să-l asociezi cu “Sufletul lui Dumnezeu”, un Suflet Unic, care îmbrățișează și care unește toate sufletele nostre, individuale și în același timp Unul.  În ultimele pagini ale cărții ” Mintea de dincolo”, la care am mai făcut referire, profesorul Dumitru Constantin Dulcan te pune pe gânduri, formulând concluziile într-un mod care te poate determina  să asociezi Spiritul Sfânt cu energia vieții, cu “câmpul cuantic” din fizica modernă,  acel “ceva” care unește Sursa creației cu propria-I creație, din care noi facem parte, și care permite comunicarea și comuniunea dintre noi la nivel subtil.

      Poate ar fi util ca înainte de a parcurge exercițiul, să accesăm una dintre primele lecții, în care sunt explicați termenii folosiți în acest curs, și în care vom afla ce reprezintă  Spiritul Sfânt în lumina acestei lucrări: http://www.emilena.ro/manual-pentru-profesori-termeni-continuare/

 De asemenea, este util pentru o mai bună înțelegere și acceptare a exercițiului, să amânăm puțin ziua dedicată lui, pentru a parcurge întâi  lecțiile din partea teoretică care se referă la corectarea greșelii, iertare și mai ales vindecătorul nevindecat. Ele  vor fi disponibile pe blog în zilele următoare.

Deci:

      Astăzi este o zi de deosebită consacrare. ( …) Ne consacrăm adevărului azi, și mântuirii așa cum a conceput-o Dumnezeu.  

       Avem de îndeplinit un scop măreț și ne-au fost date toate cele necesare să ne atingem scopul. Nicio greșeală nu ne stă în cale. Căci am fost absolviți de greșeli. Toate păcatele noastre sunt șterse cu buretele când realizăm că nu au fost decât niște erori. 

-

      Cei lipsiți de vinovăție nu se tem pentru că sunt în siguranță și își recunosc siguranța. Ei nu recurg la magie, nici nu inventează modalități de-a scăpa de amenințări închipuite și lipsite de realitate. Ei rămân în liniștita  certitudine că vor face ce le e dat să facă. Nu se îndoiesc de propria lor capacitate, pentru că știu că funcția lor va fi îndeplinită pe deplin la momentul oportun și în locul oportun. 

      Ei vor fi cu noi; toți care au luat poziția pe care o luăm noi astăzi ne vor oferi cu bucurie tot ce au învățat și tot ce au câștigat. Cei încă lipsiți de certitudine ni se vor alătura și ei… Iar cei încă nenăscuți vor auzi chemarea pe care am auzit-o noi și îi vor răspunde când vor veni să aleagă din nou. Nu alegem astăzi numai pentru noi.

 * Oare de câte ori am mai fost puși în situația să alegem și nu am făcut-o? De câte ori ne vom mai naște până vom știi ce să alegem? 

-

      Oare nu merită, din timpul tău, câte cinci minute din fiecare oră putința de-a accepta fericirea pe care ți-a dat-o Dumnezeu? Nu sunt oare cinci minute o cerință infimă când e vorba de un câștig atât de mare, încât nu are măsură? Ai încheiat până acum cel puțin o mie de afaceri păgubitoare.

*Cel puțin o mie de vieți fără răspunsuri ? Cel puțin o mie de vieți în afara adevărului și al înțelepciunii?

      Iată acum o ofertă care îți garantează eliberarea deplină de orice fel de dureri și o bucurie pe care lumea nu o conține. Poți să dai și tu un pic din timpul tău în schimbul păcii minții și al certitudinii finalității, cu făgăduința succesului deplin. Și fiindcă timpul nu are înțeles, nu ți se cere nimic în schimb pentru tot. 

-

      Astăzi vei exersa cu Spiritul Sfânt, spunând:

Vreau să îmi accept rolul în planul dumnezeiesc de mântuire.

      Dă-i Lui cuvintele și El va face restul. Te va face să înțelegi funcția specială pe care o ai. Va deschide calea către fericire, iar pacea și încrederea vor fi darurile Lui, răspunsul Lui la cuvintele tale. (…) El va fi cu tine în fiecare interval practic pe care-l împărtășești cu El, schimbând fiecare clipă de timp pe care I-o oferi cu eternitatea și cu pacea. 

      Pe tot parcursul orei, petrece-ți timpul pregătindu-te bucuros pentru următoarele cinci minute pe care le vei petrece din nou cu El. Repetă ideea de astăzi în timp ce aștepți să sosească din nou la tine clipele de bucurie. Iar, când trece ora și El este din nou prezent să petreacă un pic de timp cu tine, fii recunoscător și lasă de-o parte toate trebuințele pământești, toate gândurile mărunte și toate ideile limitate, și petrece-ți din nou câteva clipe fericite în compania Lui. Spune-I încă o dată că accepți rolul pe care vrea să îl preiei și pe care te va ajuta să îl îndeplinești, iar El îți va da siguranța că vrei acest lucru, pe care l-ați ales  El cu tine și tu cu El.

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”

(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

*** Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.165-168 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


Share Button

Curs de miracole: Exercițiile 93,94.

 

curs exercitii

 

93: Lumina și bucuria și pacea își au locul în mine.

94: Sunt așa cum m-a creat Dumnezeu.

         De astăzi începe o serie de exerciții în care intervalele practice vor dura câte 5 minute la începutul fiecărei ore de pe parcursul zilei.  Aceste 5 minute se vor desfășura cu ochii închiși și vor începe de fiecare dată cu repetarea ideilor, după care restul timpului va fi consumat în deplină liniște, urmând indicațiile din fiecare exercițiu. Dacă nu există dorință, disponibilitate sau condiții pentru a realiza aceste intervale practice în forma cerută de curs, este sugerat ca măcar din oră în oră să fie repetate ideile zilei, pe cât posibil cu ochii închiși, timp de un minut.

93: Lumina și bucuria și pacea își au locul în mine.

     

Suntem educați prin diferite mijloace că în noi își au locul răul, întunericul și păcatul. Uneori suntem atât de dezamăgiți de propriile noastre persoane încât considerăm că dacă cineva ar cunoaște tot adevărul despre noi, ar fugi ” ca de un șarpe înveninat”.

E evident că ai făcut greșeli. Că ți-ai căutat mântuirea în moduri ciudate; că ai fost amăgit; că ai amăgit; că te-ai speriat de fantezii prostești și vise turbate; și că te-ai închinat la idoli făcuți din pulbere și praf…Aceste gânduri nu concordă cu voia lui Dumnezeu. El nu împărtășește cu tine aceste convingeri trăsnite.

De ce nu ai fi încântat la culme să primești încredințarea că tot răul pe care crezi că l-ai făcut nu s-a făcut nicicând, că toate păcatele tale nu sunt absolut nimic, că ești la fel de pur și de sfânt cum ai fost creat, și că lumina și bucuria și pacea își au locul în tine. Imaginea ta de sine nu poate ține piept Voii lui Dumnezeu.

Sinele făurit de tine nu e Fiul lui Dumnezeu. De aceea sinele acesta nu există.(….) Nu este nici rău nici bun. E ireal și nimic mai mult. Nu se luptă cu Fiul lui Dumnezeu. Nu îl rănește și nici nu îi atacă pacea.

Nepăcătoșenia ta e garantată de Dumnezeu…iar lumina și bucuria și pacea își au locul în tine. Lucrul acesta trebuie repetat tot mereu, până se acceptă. E adevărat.

Mântuirea cere acceptarea unui singur gând: ești așa cum te-a creat Dumnezeu, nu ce ai făcut din tine. Indiferent ce rău consideri că ai făcut, ești așa cum te-a creat Dumnezeu. Indiferent ce greșeli ai făcut, adevărul despre tine rămâne neschimbat. Creația e veșnică și imuabilă.(…) Ești și vei fi întotdeauna așa cum ai fost creat. Lumina și bucuria și pacea își au locul în tine pentru că Dumnezeu le-a pus acolo.

Cum se procedează:

La începutul celor cinci minute vom reafirma adevărul despre noi:

  • Lumina și bucuria și pacea își au locul în noi.
  • Nepăcătoșenia noastră e garantată de Dumnezeu.

Vom încerca să îndepărtăm toate imaginile nefavorabile pe care le-am construit despre noi. Suntem fie așa cum ne-a creat Dumnezeu, fie așa cum ne-am “creat” noi. Încercăm să apreciem divinitatea Sinelui nostru și iubirea din care a fost creat.  Ne vom petrece restul intervalului practic în liniște, fără gânduri, simțindu-ne așa cum ne-a creat Dumnezeu.

Dacă pe parcursul zilei suntem tentați să ne supărăm pe cineva putem, în gând, să reafirmăm adevărul despre acea persoană, dincolo de imaginea pe care i-am făurit-o noi:

  • Lumina și pacea și bucuria își au locul în tine.
  • Nepăcătoșenia ta e garantată de Dumnezeu.

-∞-

94: Sunt așa cum m-a creat Dumnezeu.

Acesta este singurul gând care reduce eul la tăcere și îl desface total(…) Sunetele acestei lumi amuțesc, imaginile acestei lumi dispar și toate gândurile pe care le-a deținut vreodată această lume sunt șterse de această singură idee. Iată mântuirea realizată. Iată luciditatea redată.

Lumina e adevărata putere… Dacă râmâi cum te-a creat Dumnezeu, trebuie să fii puternic și lumina trebuie să fie în tine. Cel Care ți-a asigurat nepăcătoșenia trebuie să fie, negreșit, și garanția puterii și a luminii.

Cum se procedează:

La începutul celor cinci minute vor fi repetate ideile:

  • Sunt așa cum m-a creat Dumnezeu.
  • Sunt Fiul Lui pe vecie.
  • Sinele făurit de mine e ireal și nimic mai mult.

În restul intervalului practic vom încerca să ajungem la Fiul lui Dumnezeu din noi:

E Sinele care nu a păcătuit nicicând și care nu Și-a făurit o imagine, un chip cu care să înlocuiască realitatea. E Sinele care nu și-a părăsit niciodată căminul pe care îl are în Dumnezeu, ca să cutreiere lumea la voia întâmplării. E Sinele care nu cunoaște frica și pentru Care lipsa, suferința și moartea sunt de neconceput. 

Ca să atingi acest obiectiv, nu ți se cere decât să renunți la toți idolii și la toate imaginile de sine; să lași în urmă lista de atribute, bune și rele, pe care ți le-ai desemnat; și să aștepți adevărul într-o expectativă tăcută. Dumezeu Însuși a făgăduit că acesta va fi relevat tuturor celor ce o cer. Tu ceri acum.

Dacă din nou, pe parcursul zilei vom fi iritați de anumite persoane, să ne amintim că:

  • E așa cum l-a creat Dumnezeu.
  • E Fiul Lui pe vecie.

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.  Mulțumesc!

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.154-158 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


 

 

 

 

Share Button

Curs de Miracole: Exercițiile 70-75.

 000

      Urmează astăzi șase exerciții din Culegerea de exerciții pentru studenți, care pot fi practicate cel puțin tot atâtea zile, pentru că nu pot fi făcute mai multe exerciții într-o zi, conform instrucțiunilor acestui curs. Deși în textele de mai jos am selectat cele mai importante fragmente din aceste exerciții, în cazul în care vă doriți variantele integrale sau unele foarte apropiate de acestea, le puteți accesa pe diferite situri și bloguri. Cel mai bine însă, dacă vă intersează cu adevărat subiectul, este să achiziționați cartea, și ea disponibilă la diferite librării online.

      Pentru intervalele practice mai lungi ale exercițiilor care urmează, regula stabilită în curs este următoarea:

      Se stabilesc zilnic două intervale de 10-15 minute, în care vom rămâne singuri, în liniște, pe cât posibil în fiecare zi la aceleași ore. Modul în care se vor  desfășura practic aceste intervale va fi explicat în cadrul fiecărui exercițiu. În cazul în care unele exerciții nu sut suficient înțelese este indicat să se revadă ultimele lecții din teorie ( rezumatele lecțiilor din prima parte a cursului). De  fapt acesta este modul corect și indicat  pentru a parcurge cursul.

70. Mântuirea mea vine din mine.

Mântuirea pare să vină de oriunde altundeva decât din tine. La fel par să stea lucrurile și cu sursa vinovăției. Nu vezi că nici vinovăția, nici mântuirea nu sunt nicăieri altundeva decât în mintea ta. …Înseamnă că nimic din afara ta nu te poate mântui; că nimic din afara ta nu îți poate aduce pace. Dar mai înseamnă și că nimic din afara ta nu poate să te rănească, nici să îți tulbure pacea, nici să te supere cumva. Ideea de astăzi te pune la cârma universului, acolo unde îți este locul ca urmare a ceea ce ești.

Dumnezeu nu ar fi putut să pună remediul bolii unde nu te poate ajuta.

Astăzi exersăm realizarea faptului că Voia Lui Dumnezeu și a noastră sunt de fapt aceeași. Dumnezeu ne vrea vindecați, iar noi chiar nu vrem să fim bolnavi, pentru că boala ne face nefericiți. De aceea, acceptând ideea de astăzi, suntem de fapt în consens cu Dumnezeu. El nu ne vrea bolnavi. Nici noi nu ne vrem. El ne vrea vindecați și noi ne vrem.

Înțelegând lucrurile acestea ești mântuit.

Cum se procedează:

Intervalele lungi:

  • Cu ochii închiși, formulezi și întărești ideea de astăzi prin afirmația zilei, la care mai poți adăuga ceva cum ar fi:

Mântuirea mea vine din mine. Nu poate veni de nicăieri altundeva.

  • Treci în revistă apoi timp de câteva minute locurile exterioare în care ți-ai căutat mântuirea în trecut ( oameni, achiziții, concepte de sine pe care ai încercat să le faci reale, situații, ….) Recunoaște că  mântuirea ta nu poate fi aflată acolo și spune-ți:

 Mântuirea mea nu poate veni din niciunul dintre aceste lucruri.

 Mântuirea mea vine din mine și numai din mine.

  •   Acum vom încerca din nou să ajungem la lumina din tine, locul în care se află mântuirea ta. Nu o poți găsi în norii care înconjoară lumina, și tocmai în ei ai căutat-o. Nu e în ei. E dincolo de nori, în lumina din spatele lor. Amintește-ți că va trebui să străpungi norii înainte de-a putea ajunge la lumină. Dar amintește-ți, totodată, că nu ai găsit în configurațiile de nori pe care ți le-ai închipuit ceva ce-a dăinuit sau ceva ce ți-ai dorit vreodată. Din moment ce toate iluziile mântuirii ți-au înșelat așteptările, precis nu vrei să rămâi în nori, uitându-te în van pe acolo după idoli, când ai putea atât de ușor să intri în lumina adevăratei mântuiri. Încearcă să străpungi norii prin orice mijloc îți place. Dacă te ajută, gândește-te că te țin de mână și te conduc. Și te asigur că nu va fi o fantezie deșartă.

Intervalele scurte de peste zi:

Amintește-ți că mântuirea ta vine din tine și că nimic în afara gândurilor tale nu îți poate împiedica progresul. Tu răspunzi de mântuirea ta. Tu răspunzi de mântuirea lumii.

Mântuirea mea vine din mine. Nimic din afara mea nu mă poate opri.

În mine e mântuirea lumii și a mea.

-∞-

71. Numai planul dumnezeiesc de mântuire va funcționa.

S-ar putea să nu îți dai seama că eul a stabilit un plan de mântuire opus celui dumnezeiesc. Tocmai în acest plan crezi tu. …Mai crezi și că a accepta planul lui Dumnezeu în locul celui oferit de eu înseamnă să te osândești la chinurile iadului. Sună absurd firește.

Planul de mâtuire al eului se axează pe resentimente. El susține că,  dacă altcineva ar vorbi sau s-ar purta altfel, dacă s-ar schimba unele împrejurări sau întâmplări exterioare, ai fi mântuit. Așa că sursa mântuirii e constant în afara ta. Ceri schimbarea mentalității de la toți și de la toate , dar nu și de la tine.

Prin urmare, rolul desemnat propriei tale minți în cadrul acestui plan este pur și simplu acela de-a determina ce anume, în afara ei înseși, trebuie să se schimbe dacă e să fi mântuit. O altă persoană îți va servi poate mai bine ; o altă situație îți va oferi poate succes.

Iată planul eului pentru mântuirea ta: “Caută dar nu vei afla”.

Planul dumnezeiesc de mântuire funcționează tocmai pentru că, sub îndrumarea Lui, cauți mântuirea acolo unde este, dar trebuie să fii dispus să cauți doar acolo: în tine. Altfel, scopul tău e împărțit și vei încerca să urmezi două planuri de mântuire diametral opuse, iar rezultatul nu poate aduce decât confuzie, disperare, nefericire și eșec.

Cum se procdează:

Intervalele lungi:

  • Repetând ideea zilei conștientizezi că este formată din două părți:

1. Planul dumnezeiesc de mântuire va funcționa.

2. Niciun alt plan nu va funcționa.

  • Restul intervalului practic va fi folosit pentru o “conversație cu Dumnezeu” în care cerem să ne dezvăluie planul Său întrebând:

1.Ce ai vrea să fac?

2.Unde ai vrea să merg?

3. Ce ai vrea să spun și cui?

Îți va răspunde pe măsura disponibilității tale de-a-I auzi Vocea. Nu refuza să auzi. Însuși faptul că faci exercițiile dovedește că ești cât de cât dispus să asculți.

Intervalele scurte de peste zi:

Încearcă să-ți amintești ideea zilei de 6-7 ori/oră. Fii atent la toate resentimentele și răspunde-le cu următoarea formă a ideii de astăzi:

Resentimentele sunt opusul planului Dumnezeiesc de mântuire.

Și numai planul Lui va funcționa.

-∞-

72. Resentimentele sunt un atac la planul dumnezeiesc de mântuire.

Planul de mântuire al eului bazat pe căutare în afara ta și pe resentimente, este un atac activ la adresa planului dumnezeiesc și o încercare deliberată de-al distruge.

Dorința fundamentală a eului este să-l înlocuiască pe Dumnezeu. Eul este întruparea fizică a acestei dorințe. Acesta împrejmuiește mintea cu un trup ținând-o separată și singură, incapabilă să ajungă la alte minți decât prin trup. Ce legătură au toate astea cu resentimentele? Nu sunt oare mereu asociate cu ce face un trup? O persoană spune ceva ce nu-ți place. Face ceva ce-ți displace. Își trădează gândurile ostile prin comportament.  Toate acestea le face trupul – masca, nu persoana divină de dincolo de trup, făcută după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Te preocupă exclusiv ce face într-un trup. Nu numai că nu o ajuți să se elibereze de limitările trupului. Ci și încerci activ să o legi de acesta, confundând-o cu trupul și considerându-i unul și același lucru. Așa e atacat Dumnezeu, căci – dacă Fiul Lui e doar un trup – tot asta trebuie să fie și El.

Dacă Dumnezeu este un trup, care trebuie să fie planul Lui de mântuire? Care altul decât moartea?  Încercând să se prezinte ca Autor al vieții și  nu al morții, El este un mincios și un înșelător, plin de făgăduințe false, oferind iluzii în loc de adevăr. Realitatea aparentă a trupului face de-a dreptul convingător acest mod de a-L privi pe Dumnezeu. De fapt, dacă trupul ar fi real, ar fi foarte greu de evitat o asemenea concluzie. Și fiecare resentiment pe care îl ai insistă că trupul este o realitate. Resentimentele nesocotesc total ce e fratele tău. Îți întăresc convingerea că e un trup și îl condamnă pentru asta.

În această arenă atent pregătită, în care animalele furioase își caută prada și în care mila nu poate intra, eul “vine să te mântuiască”. Dumnezeu te-a făcut trup. Foarte bine. Să acceptăm asta și să ne bucurăm. Ca trup nu te lăsa lipsit de ce oferă trupul. Ia puținul pe care îl poți obține. Dumnezeu nu ți-a dat “nimic”. Trupul e singurul tău “mântuitor”. El e moartea lui Dumnezeu și “mântuirea” ta.

Aceasta e credința universală a lumii pe care o vezi. Unii urăsc trupul și încarcă să îl rănească și să îl umilească. Alții iubesc trupul și încearcă să îl preamărească și să îl proslăvească. Dar, cât timp trupul stă în centrul conceptului tău de sine, ataci planul dumnezeiesc de mântuire și îți îndrepți resentimentele împotriva Lui și a creației Sale, ca nu cumva să auzi Vocea adevărului și să O primești ca pe un Prieten.

Percepția ta total pe dos ți-a ruinat pacea minții. Te-ai văzut într-un trup, cu adevărul în afara ta, devenit inaccesibil coștienței tale, închis fiind de limitările trupului.

Lumina adevărului este în noi, acolo unde a pus-o Dumnezeu. Trupul e cel ce se află în afara noastră și nu ne privește. Să fim fără trup înseamnă să fim în starea noastră firească. Să recunoaștem lumina adevărului din noi, înseamnă să ne recunoaștem așa cum suntem. Să ne vedem Sinele separat de trup înseamnă să punem capăt atacului la adresa planului dumnezeiesc de mântuire și să îl acceptăm în schimb. Iar acolo unde I se acceptă planul s-a și înfăptuit.

Cum se procedează:

Intervale mai lungi:

Scopul acestor intervale este să devenim conștienți că planul dumnezeiesc de mântuire s-a și înfăptuit în noi. Trebuie să înlocuim atacul cu acceptarea. Lăsăm deoparte judecata și întrebăm:

Ce e mântuirea Tată? Eu nu știu. Spune-mi ca să înțeleg.

Apoi îi vom aștepta în liniște răspunsul. Ne-am folosit resentimentele să ne închidem ochii și să ne astupăm urechile. Acum vrem să vedem, să auzim și să învățăm. “Ce e mântuirea Tată?” Cere să ți se răspundă și ți se va răspunde. Caută și vei afla.

De câte ori simți că îți scade încrederea și îți slăbește speranța reușitei până la punctul de a se stinge, rostește-ți din nou întrebarea și rugămintea, amintindu-ți că le adresezi Creatorului infinit al infinitului, Care te-a creat după Propria-I asemănare.

Ce e mântuirea Tată? Eu nu știu. Spune-mi ca să înțeleg.

Îți va răspunde. Fii hotărât să auzi.

Intervalele scurte de peste zi:

Sunt suficiente unul-două intervale scurte pe oră care se vor desfășura astfel:

  1. Se repetă afirmația:                                                                                                                                                       Resentimentele sunt un atac la adresa planului dumnezeiesc de mântuire. Să îl accept în schimb pe acesta.Ce e mântuirea tată? 
  2.     Așteaptă răspunsul în liniște, cu ochii închii, circa un minut.

 -∞-

73: Voiesc să fie lumină.

Astăzi ne vom gândi la voia pe care o împărtășești cu Dumnezeu. Nu e același lucru cu dorințele deșarte ale eului din care iau naștere întunericul și nimicul.

Dorințele deșarte și resentimentele sunt parteneri sau coproducători în reprezentarea lumii pe care o vezi. Dorințele eului i-au dat naștere, iar nevoia eului de-a avea resentimente, necesare pentru a o menține, o populează cu figuri care par să te atace și să ceară judecată “dreaptă”. Aceste figuri devin mijlocitorii tocmiți de eu să facă trafic de resentimente.

În acest troc ciudat în care vinovăția trece dintr-o parte în alta, iar resentimentele sporesc cu fiecare târg pe care îl închei, voia ta se pierde. Oare așa lume să fi creat Voia pe care Fiul lui Dumnezeu o împărtășește cu Tatăl său? A creat Dumnezeu un dezastru pentru Fiul Său?…Ar crea oare Dumnezeu o lume în care să Îl ucidă chiar pe El?

Astăzi vom încerca încă o dată să ajungem la lumea care este în consens cu voia ta. Lumina e în ea pentru că nu contrazice Voia lui Dumnezeu. Nu e Cerul, dar lumina Cerului se răsfrânge asupra ei. Întunericul a dispărut. S-a renunțat la dorințele deșarte ale eului. Dar lumina care se răsfrânge asupra acelei lumi reflectă voia ta, așa că o vom căuta tocmai în tine.

Nici sursa luminii nici sursa întunericului nu se pot găsi  în afară. Resentimentele îți întunecă mintea și vezi afară o lume întunecată. Iertarea risipește întunericul…Am subliniat de repetate ori că poți să treci ușor de bariera resentimentelor și că ea nu poate sta între tine și mântuirea ta. Motivul este foarte simplu. Chiar vrei să fii în iad? Chiar vrei să plângi, să suferi și să mori?

Uită argumentele eului care urmărsc să arate că asta este Cerul. Știi că nu este așa. Nu poți să îți dorești așa ceva. …Suferința nu este fericire și fericire vrei de fapt. …Tu vrei să reușești în ce încercăm să facem astăzi. Întreprindem totul cu binecuvântarea ta și cu acordul tău voios.

Mântuirea este pentru tine. Mai presus de toate, vrei libertatea de a-ți aminti Cine ești cu adevărat. Astăzi, eul e cel ce stă neputincios în fața voii tale.

Să se facă astăzi voia ta și să se pună capăt pentru totdeauna convingerii demente că alegi iadul în locul Cerului.

Planul de mântuire al lui Dumnezeu concordă întru totul cu voia ta. Nu e scopul unei puteri străine, pe care ai fost obligat să îl accepți.

Cum se procedează:

Intervalele lungi:

Ești dispus chiar azi să vezi lumina din tine și să fii mântuit.

Ține-ți voia limpede în minte, și spune-ți cu fermitate blândă și certitudine liniștită:

Voiesc să fie lumină. 

Să văd lumina care reflectă voia lui Dumnezeu și a mea. 

Pune restul intervalului practic sub călăuzirea lui Dumnezeu și a propriului tău Sine. Alătură-te Lor în timp ce Ei deschid drumul.

Intervalele scurte de peste zi:

De câteva ori pe oră, și mai ales atunci când te încearcă un resentiment  de orice fel, repeți:

Voiesc să fie lumină. Întunericul nu e voia mea.

-∞-

74: Nu există altă voie decât a lui Dumnezeu.

Ideea de astăzi poate fi considerată gândul central spre care sunt îndreptate toate exercițiile noastre. Când ai recunoscut acest lucru, ai recunoscut că voia ta e a Lui. Credința în posibilitatea conflictului a dispărut.

E multă pace în ideea de astăzi, iar exercițiile de astăzi sunt îndreptate în direcția găsirii ei. Să încercăm astăzi să recunoaștem acest lucru și să simțim pacea pe care o aduce această recunoaștere.

Cum se procedează:

Intervalele lungi:

  • Începe intervalele practice mai lungi repetând de câteva ori aceste gânduri rar și cu hotărârea fermă de-a înțelege ce înseamnă și de-a le ține minte.

Nu există altă voie decât a lui Dumnezeu. Nu pot fi în conflict. 

  • Adaugă apoi timp de câteva minute gânduri aferente de forma;

Sunt în bună pace.

Nimic nu mă poate tulbura. Voia mea e a lui Dumnezeu.

Voia mea și a lui Dumnezeu sunt una.

Dumnezeu voiește pace pentru Fiul Său.

  • Identifică orice gând de conflict care-ți trece prin minte. Dacă e o zonă de conflict greu de rezolvat, ocupă-te de ea în mod special, identificând persoanele în cauză și situațiile și spune-ți:

Nu există altă voie decât a lui Dumnezeu.

Aceste gânduri de conflict nu au niciun înțeles. 

Conflictele mele în legătură cu ……..nu pot fi reale.

  • După ce ți-ai limpezit mintea, închide ochii și încearcă să simți pacea la ce ești îndreptățit. Cufundă-te în ea și simte-o învăluindu-te din toate părțile. Dacă reușești vei avea un sentiment profund de bucurie și vioiciune sporită, în loc să te simți toropit și moleșit.  Bucuria caracterizează pacea. Prin această trăire vei recunoaște că ai ajuns la ea. Dacă simți că o pierzi, sau că te moleșești, repetă imediat ideea zilei și mai încearcă.

Intervalele scurte de peste zi:

Un minut-două la fiecare jumătate de oră, cu ochii închiși dacă se poate, vei repeta:

Nu există altă voie decât a lui Dumnezeu. Caut astăzi pacea Lui.

-∞-

75: A venit lumina.

A venit lumina. Ești vindecat și poți vindeca. Ești mântuit și poți mântui. Ești în bună pace și duci cu tine pace oriunde mergi. Întunericul, zbuciumul și moartea au dispărut. A venit lumina.

Astăzi sărbătorim încheierea fericită a lungului tău vis de dezastru. Nu mai sunt acum vise întunecate. Astăzi începe epoca luminii pentru tine și pentru toți. Este o eră nouă în care se află o lume nouă. Cea veche nu și-a lăsat nicio amprentă asupra ei.

Cum se procedează:

Intervalele practice lungi: 

Astăzi privim lumea pe care ne-o arată iertarea noastră. Astăzi nu vrem să vedem umbra eului asupra lumii. Vedem lumina și în ea vedem reflecția Cerului, întinzându-se de-a lungul și de-a latul lumii.  Nu stărui asupra trecutului astăzi. Ține-ți mintea complet deschisă, spălată de toate ideile trecutului și curățită de fiecare concept pe care l-ai făurit. Azi ai iertat lumea. Încă nu știi cum arată. Aștepți pur și simplu să îți fie arătată. Începe intervalul practic aducându-ți la cunoștință vestea bună a eliberării tale:

A venit lumina. Am iertat lumea. 

Spune-ți că iertarea ta îți dă dreptul la viziune. Înțelege că Spiritul Sfânt nu întârzie să dea darul vederii celor care iartă. Îți va arăta ce vede adevărata viziune. Așteaptă-l cu răbdare. Va fi prezent.

Spune-I că știi că nu poți să nu izbutești, pentru că ai încredere în El. Și spune-I că aștepți cu certitudine să vezi lumea pe care ți-a fâgăduit-o. De acum înainte vei vedea altfel. Astăzi a venit lumina. Și vei vedea lumea care ți s-a făgăduit de la începutul timpului și în care sfârșitul timpului e garantat.

Intervalele scurte de peste zi:

Reamintește-ți cam din sfert în sfert de oră că sărbătorim ceva deosebit. Adu mulțumiri pentru mila și Iubirea lui Dumnezeu. Bucură-te de puterea pe care o are iertarea să îți vindece vederea total. Fii încrezător că în ziua de astăzi stă un nou început. Și ce vezi e atât de binevenit, încât vei extinde bucuros la nesfârșit ziua de astăzi.

Spune așadar:

A venit lumina. Am iertat lumea.

Dacă ești tentat cumva, spune-i celui care pare să te tragă înapoi în întuneric:

A venit lumina. Te-am iertat.

Închinăm ziua de astăzi seninătății în care te vrea Dumnezeu. Ține-o în conștiența sa de sine și vezi-o astăzi peste tot, în timp ce sărbătorim începutul viziunii tale și vederea lumii reale, care a venit să înlocuiască lumea neiertată pe care ai crezut-o reală.

finish

Share Button