Curs de miracole:189 – Simt în mine acum Iubirea lui Dumnezeu

iubirea lui Dumnezeu

      Ne apropiem de finalul lecțiilor practice/exercițiilor din Curs de Miracole. Temele abordate ne conduc subtil către cele mai ridicate stări de conștiință – acelea pe care și le-a propus ca obiectiv Cursul:pacea, iubirea, bucuria, realizarea Sinelui.

      Astăzi din nou o lecție perfectă despre Iubire și nu numai, care merită din plin savurată integral.

***

Simt în mine acum Iubirea lui Dumnezeu

      Există o lumină în tine pe care lumea nu o poate percepe. Şi, cu ochii ei, nu vei vedea lumina aceasta, căci lumea te orbeşte. Dar ai ochi să o vezi. E acolo ca să te iuţi la ea. Nu a fost pusă în tine pentru a o feri de privirea ta. Lumina aceasta e o reflecţie a gândului pe care îl exersăm acum. Să simţi Iubirea lui Dumnezeu în tine înseamnă să vezi lumea cu alţi ochi, să o vezi sclipind de inocenţă, vibrând de speranţă, şi binecuvântată cu desăvârşită milostivire şi iubire.

      Cui i-ar putea fi frică într-o lume ca aceasta? Ea te întâmpină cu căldură, se bucură că ai venit şi te ridică în slavă în timp ce te fereşte de orice formă de pericol şi durere. Îţi oferă o casă caldă şi plăcută în care să stai o vreme. Te binecuvântează toată ziua şi te veghează noaptea toată, paznic silenţios al sfântului tău somn. Ea vede mântuirea în tine şi ocroteşte lumina din tine, în care şi-o vede pe a ei. Îţi oferă florile ei şi zăpada ei, ca recunoştinţă pentru mărinimia de care dai dovadă.

      Iată lumea pe care ţi-o dezvăluie Iubirea lui Dumnezeu. E atât de diferită de lumea pe care o vezi prin ochii întunecaţi ai răutăţii şi ai fricii, încât una o dezminte pe cealaltă. Numai una poate să fie percepută. Cealaltă nu are niciun înţeles. O lume în care iertarea se răsfrânge asupra tuturor şi pacea îşi oferă lumina blândă tuturor e de neconceput pentru cei ce văd o lume a urii pornite din atac, gata să se răzbune, să ucidă şi să distrugă.

      Dar lumea urii e la fel de nevăzută şi de neconceput pentru cei ce simt în ei Iubirea lui Dumnezeu. Lumea lor reflectă tihna şi pacea care strălucesc în ei, blândeţea şi inocenţa pe care le văd înconjurându-i, bucuria cu care privesc din nesecatele fântâni ale bucuriei din interiorul lor. Ce au simţit în sinea lor ei şi privesc, şi îi văd reflecţia neîndoioasă pretutindeni.

      Ce vrei să vezi? Ţi s-a dat de ales. Dar învaţă şi nu îţi lăsa mintea să uite această lege a vederii: vei vedea ce simţi în interior. Dacă în inimas ta îşi găseşte loc ura, vei percepe o lume înfricoşătoare, ţinută cu cruzime între degetele uscăţive ale morţii. Dacă simţi în tine Iubirea lui Dumnezeu, vei vedea în afară o lume a îndurării şi a iubirii.

      Astăzi trecem de iluzii, căutând să ajungem la sâmburele de adevăr din noi şi să simţim tandreţea lui atotcuprinzătoare, Iubirea lui care ne ştie ca ea de perfecţi, vederea lui care e darul pe care ni-l acordă Iubirea lui. Învăţăm astăzi drumul. E la fel de sigur ca Iubirea însăşi, la care ne duce. Căci simplitatea lui evită capcanele pe care pretinsa raţiune a lumii, cu convoluţiile ei prosteşti, nu face decât să le ascundă.

      Fă doar atât: opreşte-te şi leapădă-ţi toate gândurile despre ce eşti şi ce e Dumnezeu, toate conceptele pe care le-ai învăţat despre lume, toate imaginile pe care le deţii despre tine însuţi. Goleşte-ţi mintea de tot ce crede că e adevărat sau fals, sau bun sau rău, de fiecare gând pe care îl judecă valoros şi de toate ideile de care îi e ruşine. Nu te agăţa de nimic. Nu adu cu tine niciun gând învăţat din trecut, nicio convingere dinainte învăţată din orice. Uită de lumea aceasta, uită de cursul acesta şi vino cu mâinile întru totul goale la Dumnezeul tău.

      Oare nu El e Cel Ce ştie cum să ajungă la tine? Nu e nevoie să ştii cum să ajungi la El. Rolul tău e doar acela de-a lăsa să fie înlăturate – în linişte şi pentru totdeauna – toate obstacolele pe care le-ai ridicat între Fiu şi Dumnezeu Tatăl. Ca răspuns voios şi imediat, Dumnezeu Îşi va îndeplini Propriul rol. Cere şi vei primi. Dar să nu Îi impui nimic şi să nu Îi indici lui Dumnezeu pe ce drum să îţi apară. Modul de-a ajunge la El e pur şi simplu acela de-a-L lăsa să fie. Căci aşa se proclamă şi realitatea ta.

      Aşa că astăzi nu alegem cum să mergem la El. Ci alegem să Îl lăsăm să vină. Şi, cu această hotărâre, ne odihnim. Şi, într-ale noastre inimi tăcute şi minţi deschise, Iubirea Lui îşi va croi singură drum. Ce nu a fost negat precis există, dacă e să fie adevărat şi poate fi atins cu siguranţă. Dumnezeu Îşi cunoaşte Fiul şi ştie cum să ajungă la el. Nu e nevoie să Îi arate Fiul cum să îl găsească. Prin fiecare uşă deschisă, Iubirea Lui răzbate din locaşul ei lăuntric şi aprinde lumea de inocenţă.

***

Tată, nu ştim cum să ajungem la Tine. Dar Te-am chemat şi ne-ai răspuns. Nu ne vom amesteca. Căile mântuirii nu sunt ale noastre, căci Ţie Îţi aparţin. Şi numai la Tine le căutăm. Mâinile noastre sunt deschise să Îţi primească darurile. Nu avem gânduri de gândit separat de Tine, şi nu nutrim convingeri despre ce suntem sau despre Cine ne-a creat. A Ta este calea pe care vrem să o găsim şi să o urmăm. Şi Îţi cerem ca numai Voia Ta, care este şi a noastră, să se facă în noi şi în lume, ca să devină acum o parte din Cer. Amin.

( Curs de miracole – Culegere de exerciții pentru studenți, pp. 344,345)


 

OBSERVAȚIE

Cum se exersează:

      Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul curs și ai rămas sub îndrumarea Profesorului lăuntric – este următoarea:

      Dimineața și seara aloci meditației o perioadă mai lungă de timp (o oră sau cât poți și cât te face fericit). La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este perioada de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă, dar nu culcat. Cel mai bine este în capul oaselor. Nu sunt date indicații specifice privind poziția, respirația sau alte tehnici de meditație. Important este să te simți bine și să fii complet relaxat.

      Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

      Pe perioada zilei, din oră în oră sau ori de câte ori este posibil, îți iei răgaz câteva clipe pentru a-ți aminti în liniște ideea zilei. Aplici învățăturile lecției la orice situație concretă ce apare în viața ta.


 

Share Button

Curs de miracole: Ex.138-140

 curs-text

 

 

138. Cerul este alternativa pentru care trebuie să mă decid.

 

În această lume, Cerul constituie o opţiune, fiindcă aici credem că există nişte alternative între care trebuie să alegem. Avem convingerea că toate lucrurile au un opus. Dacă Cerul există, trebuie să existe şi iadul, căci contradicţia este modul în care plăsmuim ceea ce percepem.

-

Creaţia nu cunoaşte contrarii. Dar aici, în lume, opoziţia face parte din a fi “real”. Tocmai această percepţie stranie a adevărului face ca opţiunea pentru Cer să pară totuna cu renunţarea la iad. Nu e chiar aşa. Ceea ce este adevărat în creaţia lui Dumnezeu nu poate pătrunde aici, până ce nu îşi găseşte reflectarea într-o formă pe care lumea o poate înţelege. Adevărul nu poate veni acolo unde n-ar putea fi perceput decât cu teamă.

-

Fără a lua o decizie în favoarea Cerului, timpul este irosit şi eforturile disipate. Sunt cheltuite pe nimic, iar timpul trece fără a vădi rezultate. Nu există niciun sentiment al câştigului, căci nimic nu se realizează; nimic nu se învaţă.

-

Te crezi confruntat cu mii de alternative, când, de fapt, nu există decât una singură. Nu te lăsa derutat de toate îndoielile pe care le vor aduce miriadele de decizii. Nu iei decât una singură. Iar când ai luat această unică decizie, vei percepe că nu a fost vorba de nicio alternativă. Căci adevărul este adevărat, şi nimic altceva nu este adevărat. Nu există ceva opus care poate fi ales în locul său. Nu există nicio contradicţie faţă de adevăr. Alegerea depinde de ceea ce ai învăţat. Iar adevărul nu poate fi învăţat, ci numai recunoscut. În recunoaştere rezidă acceptarea sa; precum este el acceptat, aşa este şi cunoscut. Dar cunoaşterea se află dincolo de obiectivele pe care ne-am propus să le arătăm în cadrul acestui curs. Obiectivele noastre sunt legate de instruire; sunt atinse învăţând cum se poate ajunge la ele, ce sunt şi ce oferă. Deciziile sunt rezultatul procesului tău de învăţare, căci se bazează pe ceea ce ai acceptat ca fiind adevărul cu privire la ceea ce eşti.

-

În această lume complicată, Cerul pare să ia forma unei alternative, în loc să fie, pur şi simplu, ceea ce este. Dintre toate opţiunile aceasta este cea mai simplă, întru totul definitivă şi constituind prototipul tuturor celorlalte, este cea care rezolvă toate deciziile. Dar dacă o rezolvi pe aceasta, celelalte sunt rezolvate împreună cu ea.

-

Prin urmare, astăzi începem să luăm în considerare acea opţiune, pentru luarea căreia ni s-a dat timpul întru ajutor. Acesta îi este rostul sfânt.

***

  • Dimineaţa, de îndată ce ne trezim, ne decidem în favoarea Cerului şi petrecem cinci minute încredinţându-ne că am făcut singura decizie sănătoasă. Recunoaştem că facem o alegere conştientă între ceea ce are existenţă şi ceea ce nu este decât o părelnicie a adevărului.
  • La noapte, înainte de a ne închide ochii de somn, ne reafirmăm alegerea pe care am făcut-o oră de oră. Şi acum dăruim ultimele cinci minute ale zilei deciziei pe care am luat-o la trezire.
  • Cu trecerea fiecărei ore ne-am reafirmat decizia, într-un scurt şi liniştit răgaz dedicat menţinerii lucidităţii. Pentru ca, în sfârşit, să ne încheiem ziua cu următoarele, recunoscând că alegem doar ceea ce vrem cu adevărat:

-

Cerul este alternativa pentru care trebuie să mă decid.

Mă decid acum, şi nu mă voi răzgândi, Cerul fiind singurul lucru pe care îl vreau.

-

-∞- 


 

 

139. Voi accepta Ispăşirea pentru mine însumi.

 

Aici se pune capăt oricărei alegeri. Căci ajungem aici la decizia de a ne accepta pe noi înşine aşa cum ne-a creat Dumnezeu.(…) Nu există îndoială care să nu-şi aibă rădăcinile aici. Nu există întrebare care să nu reflecte această incertitudine. Nu există conflict care să nu comporte această neechivocă şi simplă întrebare: Ce sunt eu?

-

Singurul lucru care poate fi cu siguranţă cunoscut de orice vieţuitoare este ceea ce este ea. Din acest unic punct al certitudinii, ea contemplă celelalte lucruri ca fiind la fel de certe precum ea însăşi. A fi viu şi a nu te cunoaşte pe tine însuşi înseamnă a crede că, în realitate, eşti mort. Fiindcă, ce altceva înseamnă viaţa decât a fi tu însuţi, şi ce altceva poate fi viu în locul tău? Cine este cel care se îndoieşte? De ce anume se îndoieşte? Cui îi pune întrebări? Cine poate să-i răspundă?

-

El afirmă, pur şi simplu, că nu este el însuşi, prin urmare, fiind altceva, devine un cercetător a ceea ce este acel ceva. Dar el a acceptat ceea ce este, dat fiind că trăieşte; a judecat împotrivă decizând că nu cunoaşte singura certitudine datorită căreia trăieşte.

-

Astfel devine nesigur de propria sa viaţă, căci a negat ceea ce reprezintă ea. Din cauza acestei negaţii ai nevoie de Ispăşire. Negaţia ta nu a produs schimbări în ceea ce eşti. Dar ţi-ai scindat mintea într-o parte care cunoaşte, şi una care nu cunoaşte adevărul. Eşti tu însuţi. În privinţa aceasta nu există nici o îndoială. Şi totuşi, te îndoieşti de aceasta. Însă nu te întrebi care parte a ta se poate îndoi de tine însuţi.

-

Acea parte care pune această întrebare nu poate, în realitate, să fie o parte din tine. Căci întreabă de cineva care cunoaşte răspunsul. Dacă ar fi parte din tine, atunci incertitudinea ar fi imposibilă.

-

Ispăşirea remediază strania idee că este posibil să te îndoieşti de tine însuţi, să fii nesigur de ceea ce realmente eşti. Acesta este abisul nebuniei. Şi totuşi, este întrebarea universală a lumii.

-

Lumea este un popas unde cei care pretind că nu se cunosc pe ei înşişi pot veni să se întrebe ce anume sunt. Şi ei vor veni din nou până ce vor fi acceptat Ispăşirea şi vor fi învăţat că este imposibil să te îndoieşti de tine însuţi şi să nu fii conştient de ceea ce eşti.

-

Nu ţi se cere decât acceptare, căci ceea ce eşti este cert. Este de-a pururi pecetluit în sfânta Minte a lui Dumnezeu, precum şi în a ta însăţi. Să nu îngăduim sfintelor noastre minţi să se ocupe cu asemenea tâlcuiri fără rost.

-

Aici avem o misiune de îndeplinit. Nu am venit să reîntărim nebunia în care odinioară am crezut. Am venit să dobândim mai mult decât doar propria noastră fericire. Nu-i neglija pe fraţii tăi, căci pe tine însuţi te neglijezi. Priveşte-I cu iubire, ca să afle că sunt parte din tine, precum şi tu eşti parte din ei. Iată ce ne învaţă Ispăşirea. Accept-o astăzi, nu pentru a schimba realitatea, ci doar pentru accepta adevărul despre tine, ca apoi să-ţi continui drumul bucurându-te întru Iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu. 

***

  • Câte cinci minute, dimineaţa şi seara, le vom consacra în vederea aplecării minţilor noastre către tema de astăzi. Începem cu această recapitulare privind misiunea noastră:

-

Voi accepta Ispăşirea pentru mine însumi.

Căci sunt dintotdeauna aşa cum m-a creat Dumnezeu.

Nu am pierdut cunoaşterea pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu atunci când ne-a creat asemenea Lui.

Putem să ne aducem aminte de ea şi pentru ceilalţi, căci în creaţie toate minţile sunt una.

-

Iar în memoria noastră se află aducerea aminte despre cât de dragi ne sunt într-adevăr fraţii noştri, cât de mult fiecare minte este parte din noi, cât de credincioşi ne-au fost ei în realitate şi cum Iubirea Tatălui nostru îi conţine pe toţi.

-

  • Ne reafirmăm astăzi, la fiecare oră, ataşamentul faţă de cauza noastră, lăsând la o parte toate gândurile care ne-ar distrage de la ţelul nostru sfânt. Preţ de câteva minute, lasă-ţi mintea să se desprindă de păienjenişul prostesc pe care lumea vrea să-l urzească în jurul Fiului lui Dumnezeu.

Şi dă-ţi seama cât de fragilă este natura lanţurilor ce par să ţină cunoaşterea de tine însuţi în afara conştienţei tale, atunci când spui:

-

Voi accepta Ispăşirea pentru mine însumi.

Căci sunt dintotdeauna aşa cum m-a creat Dumnezeu.

-∞-


140.Numai mântuirea se poate spune că este leac.

 

Termenul leac nu poate fi aplicat, pe drept cuvânt, nici unui remediu pe care lumea îl acceptă ca fiind binefăcător. Ceea ce lumea percepe ca fiind un remediu terapeutic nu va face decât să îmbunătăţească corpu iar pacientul se percepe ca fiind sănătos. Atunci când încearcă să vindece mintea, nu sesizează vreo separare faţă de trup, unde crede că și există mintea.

-

 El nu este vindecat. Visase doar că era bolnav, iar în acest vis a găsit formula magică care să-l facă bine. Dar nu s-a trezit din vis şi, ca urmare, mintea sa rămâne în exact aceeaşi stare ca mai înainte. El nu a văzut lumina care l-ar trezi, punând capăt visului. (…) Ori dormi, ori eşti treaz. Aici nu există jumătăţi de măsură.

-

Ispăşirea vindecă temeinic şi lecuieşte toată boala. În absenţa vinovăţiei boala nu poate apare. Ispăşirea nu vindecă pe bolnav, căci aceasta nu este o lecuire. Ea îndepărtează vinovăţia care face posibilă boala. Căci boala a trecut de-acum, nemaiavând la cine să se întoarcă.

-

Lecuirea trebuie să vină din sfinţenie, iar sfinţenia nu poate fi găsită acolo unde este întreţinut păcatul. Dumnezeu sălăşluieşte în temple sfinte. Acolo unde a pătruns păcatul, El nu are cale liberă. Şi totuşi, nu există loc unde El să nu fie. Prin urmare, păcatul nu poate avea un lăcaş în care să se ascundă de binefacerea Sa. Nu există loc în care sfinţenia să fie absentă, iar păcatul şi boala nu au unde să locuiască. Iată gândul care lecuieşte. Acest gând nu este magic. Este un apel lansat adevărului, care nu poate întârzia să vindece, vindecând pentru totdeauna.

-

 Vindecarea nu trebuie căutată în altă parte, ci acolo unde se află ea. Nici un remediu din cele pe care le administrează lumea nu poate efectua vreo schimbare în vreun lucru. Mintea care aduce iluziile în faţa adevărului este cu adevărat schimbată. Altă schimbare nu există.

***

Astăzi căutăm să ne schimbăm mentalitatea în ceea ce priveşte sursa bolii. Astăzi vom încerca să găsim sursa vindecării, care se află în minţile noastre, întrucât Tatăl nostru acolo a aşezat-o pentru noi. Nu este mai departe de noi decât noi înşine. Ne este la fel de aproape ca propriile noastre gânduri, atât de aproape încât este imposibil să o scăpăm. Nu trebuie decât să o căutăm şi o vom găsi negreşit.

-

Aşa că ne lăsăm deoparte amuletele, talismanele, medicamentele, psalmodierile şi gesturile magice, indiferent de forma sub care apar. Vom sta în linişte în ascultarea Vocii vindecării, Care va lecui toate relele ca unul, restituind Fiului lui Dumnezeu starea de luciditate. 

-

  • Ne trezim auzindu-L pe El, lăsându-L să ne vorbească cinci minute la început de zi şi încheiem ziua ascultându-L din nou cinci minute înainte de culcare. Singura noastră pregătire constă în a lăsa deoparte gândurile care interferează, nu în mod separat, ci toate deodată.Cu mâinile golite de orice ne-am putea agăţa, cu inimile înălţate şi minţile ascultătoare, ne rugăm:

-

Numai mântuirea se poate spune că este leac.
Vorbeşte-ne, Tată, ca să putem fi vindecaţi.

-

Şi vom simţi cum mântuirea ne va acoperi cu o gingaşă ocrotire, cu pace atât de profundă, încât nicio iluzie nu ne poate tulbura minţile, nici să ne ofere dovezi cum că ar fi reală. Asta vom învăţa astăzi.

  • Şi ne vom spune rugăciunea pentru vindecare oră de oră, dăruindu-ne câte un minut atunci când bate ceasul, ca să auzim răspunsul la rugăciunea noastră, slujind în tăcere şi bucurie. Aceasta e ziua când pogoară în noi vindecarea. Aceasta e ziua când separarea ia sfârşit şi ne aducem aminte CINE SUNTEM CU ADEVĂRAT.

-∞-


 

Fragmente din ” Curs de miracole – Culegere de exerciții pentru studenți”

 


Share Button

Curs de miracole:121;122 – Exercițiile iertării.

 

iartare

 

121. Iertarea este cheia fericirii

 

Despre iertare I.

 

Iată răspunsul la încercările de-ați găsi pacea. Iată cheia înțelesului într-o lume ce nu pare să aibă sens. Iată cum te poți pune la adăpost în toiul primejdiilor aparente care par să te amenințe la tot pasul, aducând incertitudine tuturor speranțelor tale de-ați găsi vreodată liniștea și pacea. Iată răspunsul la toate întrebările; iată sfârșitul întregii incertitudini, în fine garantat.

-

Mintea neiertătoare e plină de frică, nelăsând iubirii nici loc să fie ea însăși, nici spațiu să își poată desfășura aripile în pace și să se avânte deasupra zbuciumului lumii. Mintea neiertătoare e tristă, fără speranța alinării și a izbăvirii de durere. Ea suferă și zace în nefericire, orbecăind prin întuneric, nereușind să vadă, dar sigură de primejdia care o pândește acolo.

-

Mintea neiertătoare e chinuită de îndoieli, confuză, nesigură de ea și de tot ce vede; plină de frică și de mânie, slabă și năvalnică, îngrozită să înainteze, îngrozită să stea pe loc, îngrozită să se trezească sau să adoarmă, îngrozită de fiecare sunet, dar și mai îngrozită de tăcere; speriată de întuneric, dar și mai speriată de apropierea luminii.

-

Mintea neiertătoare nu vede greșeli, ci numai păcate. Ea privește lumea cu ochi nevăzători și urlă când își vede prpriile proiecții ridicându-se să atace jalnica parodie a vieții.

-

Mintea neiertătoare e disperată…și totuși își consideră ireversibilă judecata supra lumii și nu vede că s-a condamnat singură la această disperare. Nu întreabă deoarece crede c știe. Nu pune la îndoială, sigură că are dreptate.

-

Iertarea se învață. Așa cum păcatul e o idee pe care ți-ai predat-o singur, tot așa și iertarea e o idee pe care trebuie să o înveți dar de la alt profesor decât tine, Care reprezintă celălalt Sine din tine.

 

Exercițiul:

 

Astăzi exersăm deprinderea aptitudinii de-a ierta. Poți să înveți astăzi cum să iei cheia fericirii și cum să o folosești spre binele tău. Vom dedica zece minute dimineața și alte zece seara deprinderii de-a da iertare și, totodată de-a o primi.

-

Mintea neiertătoare nu crede că a da și a primi este același lucru. De azi vom încerca să învățăm acest lucru exersând iertarea față de cineva pe care îl socotim dușman și față de cineva pe care îl considerăm prieten. Și învățând să îi vezi pe amândoi ca pe unul singur, vom extinde lecția la tine însuți și vom vedea că scăparea lor a inclus-o și pe a ta.

-

Gândește-te mai întâi la cineva care nu îți place, care pare să te irite sau pe care nu ți-ar plăcea să îl întâlnești; cineva pe care îl disprețuiești intens sau pur și simplu încerci să îl ignori. Nu contează ce formă ia mânia ta. Probabil că l-ai și ales. Acesta va fi numai bun.

-

Acum închide-ți ochii, încearcă să îl vezi în gând și să te uiți la el câteva clipe. Încearcă să percepi o lumină undeva în el, o mică licărire pe care nu ai mai observat-o. Încearcă să găsești o mică rază de lumină răzbătând din portretul hidos pe care i l-ai zugrăvit. Privește acest portret până vezi o lumină undeva în el, și apoi încearcă să lași lumina aceasta să se extindă până îl acoperă cu totul, făcând portretul frumos și bun.

-

Privește câteva clipe această percepție schimbată și apoi îndreaptă-ți mintea spre cineva pe care îl socotești prieten. Încearcă să îi transferi lumina pe care ai învățat să o vezi în jurul fostului tău “dușman”. Percepe-l acum ca mai mult decât prieten, căci – în lumina aceasta – sfințenia lui ți-l arată pe propriul tău mântuitor, mântuit și mântuind, vindecat și întreg.

-

Lasă-l apoi să îți ofere lumina pe care o vezi în el, și lasă-ți “dușmanul” și prietenul să se unească pentru a  te binecuvânta cu ce ai dat. Acum ești una cu ei și ei sunt una cu tine. Acum ai fost iertat de tine însuți. Nu uita, pe tot parcursul zilei, rolul pe care îl joacă iertarea în procesul de-a aduce fericire tuturor minților neiertătoare și, printre ele, minții tale. Spune-ți în fiecare oră:

-

Iertarea este cheia fericirii.

Mă voi trezi din visul că sunt muritor, failibil și plin de păcate, și voi ști că sunt desăvârșitul Fiu al lui Dumnezeu.

-

122: Iertarea oferă tot ce vreau.

Despre iertare II.

Vrei pace? Iertarea ți-o oferă. Vrei fericire, o minte liniștită, o certitudine a finalității, și un sentiment al valorii și frumuseții care transcende lumea? Vrei grijă și siguranță, și căldura ocrotirii sigure de-a pururi? Vrei o liniște care nu poate fi deranjată, o blândețe care nu poate fi lezată niciodată, o tihnă profundă și trainică, și o odihnă atât de desăvârșită, încât nu poate fi tulburată niciodată?

Iertarea îți oferă toate aceste lucruri, și încă multe altele. Îți împrăștie scântei pe dinaintea ochilor când te trezești și îți dă bucuria cu care să începi ziua. Te mângâie pe frunte în timp ce dormi și ți se așterne pe ploape, să nu vezi vise rele și înfricoșătoare, de răutate și atac. Iar, când te trezești din nou, îți oferă încă o zi de pace și de fericire. Iertarea îți oferă toate aceste lucruri, și încă multe altele. 

-

Iertarea te lasă să îl recunoști pe Fiul lui Dumnezeu și îți curăță memoria de toate gândurile moarte, ca amintirea Tatălui tău să îți poată trece pragul minții. Ce ți-ai dori, și iertarea nu îți poate da? Ce alte daruri în afară de acestea merită să cauți? 

-

De ce ai căuta un răspuns diferit de cel ce va răspunde la toate? Iată răspunsul perfect dat la întrebări imperfecte, la rugăminți fără noimă, dorințe neînflăcărate de-a auzi, sârguinței reduse la mai puțin de jumătate și încrederii parțiale. Iată răspunsul! Nu îl mai căuta. Nu vei găsi altul în locul lui. (…)  Iată răspunsul! Chiar vrei să stai pe dinafară când tot Cerul te așteaptă înăuntru? Iartă și fii iertat. Dând, vei primi. Iată răspunsul! Nu începe să hoinărești din nou fără țintă. Acceptă mântuirea acum. E darul lui Dumnezeu, și nu al lumii. Lumea nu poate oferi niciun dar de valoare unei minți care a primit ce i-a dat Dumnezeu să aibă. 

-

Deschide-ți ochii astăzi și vezi o lume fericită, plină de pace și de siguranță. Iertarea e mijlocul prin care această lume ajunge să ia locul iadului. Ea răsare în tăcere să dea binețe ochilor tăi deschiși și să îți umple inima de o liniște profundă, în timp ce adevăruri străvechi, veșnic nou născute, răsar în conștiența ta. Ce îți vei aminti atunci sunt lucruri de nedescris. Și totuși, iertarea ta ți le oferă. 

Exercițiul:

Dimineața și seara acordăm cu bucurie câte un sfert de oră căutării în care sfârșitul iadului e garantat. Începe cu nădejde căci am ajuns la răscrucea de unde drumul devine mult mai ușor. De aici, drumul care mai e de străbătut e scurt. Suntem chiar aproape de sfârșitul desemnat al visului.

-

Cufundă-te în fericire la începutul acestor intervale practice, căci ele îți acordă răsplata sigură a întrebărilor care și-au primit răspunsul și lucrurile pe care ți le aduce acceptarea acestui răspuns. Astăzi ți-e dat să simți pacea pe care ți-o oferă iertarea și bucuria pe care ți-o oferă ridicarea vălului. 

-

În fața luminii pe care o vei primi astăzi, lumea se va stinge până dispare cu totul, și vei vedea ivindu-se o altă lume, pe care nu ai cuvinte să o descrii. Pășim acum drept în lumină și primim darurile care ni s-au păstrat de la începutul timpului, în așteptarea zilei de astăzi. 

-

Iertarea îți oferă tot ce vrei. (…) Nu lăsa să ți se estompeze darurile pe parcursul zilei, când te întorci să întâlnești din nou o lume de schimbări continue și de aparențe sumbre. Continuă să îți conștientizezi darurile în timp ce vezi neschimbătorul în inima schimbării; lumina adevărului în spatele aparențelor.

-

Nu fi tentat să lași darurile să îți scape și să îți alunece în uitare, ci întipărește-ți-le ferm în minte prin încercările de-a te gândi la ele cel puțin un minut la fiecare sfert de oră care trece. 

  • Iertarea îmi oferă tot ce vreau.
  • Astăzi am acceptat asta e adevărat
  • Astăzi am primit darurile lui Dumnezeu.

 

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmente din :

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.205-210 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


Share Button

Curs de miracole: Exercițiile 95,96.

curs exercitii

 Sunt un singur Sine unit cu Creatorul meu.

 Mântuirea vine din singurul meu Sine.

-∞-

 

95: Sunt un singur Sine unit cu Creatorul meu.

 

      Ideea de astăzi ne descrie așa cum suntem creați de Dumnezeu: unități individuale, extesii ale lui Dumnezeu – “una în sinea ta”- și uniți cu El. Noi ne vedem rupți în bucăți, scindați: suflete păcătoase, nefericite și copleșite de durere, minți slabe,  împovărate de gânduri și griji, trupuri urâte și bolnave – mai multe părți care se luptă între ele, separate de Dumnenzeu.

   Exercițiul de astăzi este o nouă încercare de a ne regăsi Sinele unitar, complet, unit cu Creatorul Său.

   Se vor folosi pentru intervalele practice primele 5 minute ale fiecărei ore, așa cum este explicat la exercițiul 93. În faza de învățare, aceste cinci minute, sunt mai eficiente decât intervalele lungi, pentru că mintea nedisciplinată nu are timp să înceapă să emită gânduri parazite, neobișnuită fiind să rămână perfect liniștită. Un alt avantaj este acela că este eliminată tendința de a sări peste aplicațiile scurte și dese din timpul zilei, absorbiți fiind de treburile și obiectivele noastre efemere.Această metodă este bună “pentru cei ce continuă să aibă o motivație inconsecventă și o puternică reacție de apărare față de tot ce înseamnă a învăța”. Scăpările de la acest orar nu trebuie să conducă în mod eronat la concluzia că ziua este ratată și că trebuie să abandonăm exercițiul. În spatele acestei tendințe se ascunde de fapt “refuzul de-ați lăsa greșeala să fie corectată și lipsa bunăvoinței de-a încerca din nou”.

Să fim hotărâți atunci, mai ales în cursul săptămânii viitoare, să fim dispuși să ne iertăm scăpările de nesilință și nereușitele de-a urma indicațiile de exersare a ideii zilei. Această toleranță față de slăbiciune ne va da posibilitatea să o trecem cu vederea în loc să îi dăm putința să ne țină în urmă cu învățătura. Dacă îi dăm putința să o facă, o considerăm putere și confundăm puterea cu slăbiciunea.

-

Când nu reușești să te conformezi cerințelor acestui curs,  ai făcut pur și simplu o greșeală. Aceasta necesită corecție și atât. Să lași o greșeală să persiste înseamnă să faci greșeli suplimentare, care sunt bazate pe prima și o întăresc.

(…)

Desprinde-te de toate aceste greșeli  recunoscând ce sunt. 

 

Sunt încercări de a ne ține departe de adevăr și inconștienți de faptul că:

  • Sunt un singur Sine unit cu Creatorul și cu fiecare aspect al creației, de o putere nelimitată și o pace fără sfârșit. 

Aceasta este afirmația care va marca începutul fiecărui interval de 5 minute. Cu ochii închiși, vom repeta apoi de câteva ori, rar și atent, lăsând să pătrundă adânc în minte, faptul că :

  • Sunt un singur Sine.

 

  • Ești un singur Sine, unit și în siguranță în lumină și bucurie și pace. 
  • Ești un singur Sine, deplin, vindecat și întreg, cu puterea de-a ridica vălul întunericului de pe fața lumii și de-a lăsa lumina din tine să răzbată pentru a învăța lumea întreagă adevărul despre tine însuți.
  • Ești un singur Sine, în perfectă armonie cu tot ce este și cu tot ce va fi. 
  • Ești un singur Sine, Sfântul Fiu al lui Dumnezeu, unit cu frații tăi în acest Sine.

-

Simte acest Sine din tine și lasă-L să îți spulbere toate iluziile și îndoielile. (…) Ești un singur Sine, și ți-e dat să simți acest Sine în tine și să îți alungi toate iluziile din singura Minte care e Sinele acesta, sfântul adevăr din tine.

 -

Să nu uiți astăzi. Avem nevoie de ajutorul tău, de mica ta contribuție la aducerea fericirii lumii întregi. Iar Cerul contează pe tine, încrezător că azi o să încerci. Fii vigilent. Să nu uiți astăzi. Pe tot parcursul zilei să nu îți uiți obiectivul. repetă ideea de astăzi cât de des și înțelege că, de fiecare dată când o repeți, cineva aude vocea speranței, freamătul adevărului în minte, foșnetul blând al aripilor păcii.

Să spunem astăzi tuturor celor pe care-i întâlnim că

  • Noi doi suntem un singur Sine, uniți cu Creatorul nostru în acest Sine. Te cinstesc ca urmare a Ce sunt și a Ce este El, Cel care ne iubește pe amândoi ca pe unul singur.

-∞-


96: Mântuirea vine din singurul meu Sine.

      Continuând ideea de la începutul exercițiului anterior, ni se reamintește că, deși suntem un singur Sine, noi ne simțim scindați în opuși: bun – rău, minte – trup, iubitor – plin de ură. Acești opuși nasc în noi conflicte acute, repetabile, urmate de dorința de a găsi o soluție pentru “reconcilierea” acestor contradicții. Este lupta pentru mântuire, pentru eliminarea “răului”. Dar, pentru a fi mântuiți, trebuie să acceptăm faptul că iluzia și adevărul nu pot fi reconciliate, pentru că noi suntem un singur Sine. Până nu vom înțelege acest lucru, ne vom irosi timpul și efortul, trecând prin speranță și îndoială, la nesfârșit, stabilind o listă nesfârșită de obiective pe care nu le vom putea nicicând atinge.

Problemele care nu au înțeles nu pot fi rezolvate în cadrul în care sunt puse. Două sine în conflict nu pot fi împăcate, iar binele și răul nu au niciun punct de întâlnire. Sinele făurit de tine nu poate fi niciodată Sinele tău; și nici Sinele tău nu poate fi împărțit în două, și să rămână în continuare ce este și ce trebuie să rămână mereu. Mintea și trupul nu pot exista amândouă. Nu fă nicio încercare să le reconciliezi, căci își neagă reciproc realitatea. Dacă ești de natură fizică, mintea ta dispare din conceptul tău de sine…Dacă ești spirit, atunci trupul trebuie să nu aibă niciun înțeles pentru realitatea ta.

-

Spiritul folosește mintea ca mijloc de-a-și găsi expresia de Sine. Iar mintea care servește spiritul e plină de pace și de bucurie. Primindu-și puterea din spirit, ea îndeplinește fericită funcția pe care o are aici. Mintea însă se poate vedea și divorțată de spirit, percepându-se într-un trup cu care se confundă. Și atunci, fără funcția ei nu are pace, iar fericirea e străină de gândurile ei.

-

Dar mintea separată de spirit nu poate să gândească. Și-a negat sursa puterii și se vede neputincioasă, limitată și slabă. Disociată acum de funcția ei, se crede singură și separată, atacată de armate comasate împotriva ei, de care se ascunde în șubredul reazem pe care i-l oferă trupul.

(…)

Nu îți mai irosi timpul pe așa ceva. Cine poate să rezolve conflictele fără noimă pe care le prezintă un vis?(…) Mântuirea nu poate să facă din iluzii o realitate, nici să rezolve o problemă care nu există. Speri probabil că poate. Dar vrei oare ca planul lui Dumnezeu de eliberare a Fiului Său drag să îi aducă durere și să nu îl poată elibera?

-

Sinele tău își păstrează Gândurile, iar ele rămân în mintea ta și în Mintea lui Dumnezeu. Spiritul Sfânt ține mântuirea în mintea ta și îi oferă calea către pace. Mântuirea e un gând pe care îl împărtășești cu Dumnezeu…s-a păstrat printre Gândurile care sunt dragi Sinelui tău și la care ține pentru tine. 

-

Mântuirea vine din acest singur Sine prin Cel Care e Puntea dintre mintea ta și acest Sine.

Intervalele practice de 5 minute de astăzi sunt dedicate găsirii gândului de mântuire prezent în mintea noastră care face parte din Mintea lui Dumnezeu. Vom găsi gândul de mântuire din Sinele nostru. Spiritul Sfânt este Puntea de legătură dintre noi și Dumnzeu, dintre noi și singurul, unicul, nostru Sine: Sinele dumezeiesc.

Vom repeta la începutul intervalului:

  • Mântuirea vine din singurul meu Sine. Gândurile Lui sunt ale mele ca să le folosesc. 

 

Caută-i apoi Gândurile și revendică-le ca propriile tale gânduri. Acestea sunt adevăratele tale gânduri pe care le-ai negat, lăsându-ți mintea să rătăcească într-o lume de vise, pentru a găsi iluzii în locul lor. Mântuirea se află printre ele; găsește-o printre ele. Dacă reușești, gândurile care îți vin îți vor spune că ești mântuit și că mintea ta și-a găsit funcția pe care a vrut să o piardă. Sinele tău o va întâmpina cu bucurie și îi va aduce pace. (…) Mintea ta va binecuvânta toate lucrurile. Odată confuzia încheiată, ești restabilit, pentru că ți-ai găsit Sinele. 

-

Sinele tău știe că astăzi nu poți să dai greș. Poate că mintea îți va rămâne nesigură încă un pic. Nu te lăsa descurajat de asta.(…) De fiecare dată când spui astăzi minții tale frenetice că mântuirea vine din singurul tău Sine, mai pui încă o comoară în tezaurul tău crescând.

-∞-  


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.159-164 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


 

Share Button

Curs de Miracole: Exercițiile 76-80.

trezirea 0002

76: Nu sunt supus altor legi decât celor dumnezeiești.

Citatul „Daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu“ mi se pare că este un caz tipic de eronată înţelegere prin scoaterea afirmaţiei din context. Există aspecte de detaliu ale scenei în care Isus dă celebra replică şi care se omit, din păcate. Isus răspunde unei întrebări privitoare la legitimitatea plăţii impozitelor faţă de romani, pusă de farisei cu rea intenţie, căci ei urmăreau ca Isus să fie compromis indiferent de răspuns. Dacă Isus ar fi răspuns că impozitele trebuie plătite, trecea de colaboraţionist şi prestigiul său era compromis în contextul ocupaţiei romane. Dacă ar fi răspuns că impozitele nu trebuie plătite, trecea drept insurgent şi misiunea Sa putea fi lesne interpretată ca fiind pur politică. Apoi, e greu să nu sesizezi şi să nu iei în seamă ironia socratică cu care Mîntuitorul dă acest răspuns. Isus cere o monedă, arată pe ea chipul lui Cezar şi dă răspunsul. Sensul răspunsului este că spaţiile de autoritate sînt marcate cu chipul stăpînului, iar „lumea“ banilor este a Cezarului pentru că, iată, chipul său marchează moneda. Numai că Cezarul nu poate stăpîni, în această logică, nimic mai mult decît monedele pe care le bate. Pe de altă parte, pornind de la acest episod, o întreagă patristică aminteşte că omul, fiind făcut după chipul lui Dumnezeu, trebuie să se livreze lui Dumnezeu, căci îi aparţine, aşa cum moneda cu chipul Cezarului aparţine Cezarului. De fapt, Isus reafirmă o ordine supremă, care e însăşi ordinea Creaţiei, şi nu divide lumea aşezată ca un întreg. Astfel înţelegînd pilda cristică, ajungem la concluzia că cei care spun că în lumea politicului Dumnezeu nu are ce căuta stabilesc implicit că politica stă sub puterea totală a banului. Ceea ce, cel puţin o minoritate dintre noi, se încăpăţînează să creadă că nu este adevărat. 

Sever Voinescu

Dilema Veche, Nr. 241 / 25 septembrie – 1 octombrie 2008

Sursa: http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=10970

-∞-

Am văzut mai înainte câte lucruri fără sens ți s-au părut o mântuire. Fiecare dintre ele te-a încarcerat cu legi la fel de fără sens ca ele. Nu ești legat de ele. Trebuie să îți dai seama că mântuirea nu stă în ele. Câutând-o în lucruri fără înțeles, te legi de niște legi care nu au niciun sens. Așa cauți să dovedești că mântuirea este unde nu este. 

Gândește-te la libertatea pe care o dobândești când recunoști că nu ești legat de toate legile ciudate și sucite pe care le-ai conceput pentru a te mântui. Chiar crezi că ai muri de foame dacă nu ai avea teancuri de fâșii verzi de hârtie și grămezi de discuri din metal. Chiar crezi că o mică tabletă rotundă sau vreun lichid împins în vene printr-un ac ascuțit te vor feri de boală și moarte. Chiar crezi că ești singur dacă nu stă cu tine un alt trup. 

Demența este cea care crede toate aceste lucruri. Tu le numești legi și le pui sub nume diferite într-un registru lung de ritualuri care nu au folos și nu servesc la nimic. Consideri că trebuie să te supui “legilor” medicinei, economiei și sănătății. Ocrotește trupul și vei fi mântuit. 

Acestea nu sunt legi ci curată nebunie. Trupul e periclitat de mintea care se rănește singură. Trupul suferă doar ca mintea să nu vadă că e propria ei victimă. Suferința trupului e o mască pe care și-o pune mintea pentru a ascunde cine suferă de fapt. Nu vrea să înțeleagă că e propriul ei dușman, că se atacă singură și vrea să moară. Iată de ce anume vor să mântuiască trupul “legile” pe care le-ai făcut. Iată de ce crezi că ești un trup. 

Nu există alte legi decât legile lui Dumnezeu. Lucrul acesta trebuie repetat tot mereu până îți dai seama că se referă la tot ce ai făurit în opoziție cu Voia lui Dumnezeu. Magia ta nu are noimă. 

Legile lui Dumnezeu nu pot fi înlocuite niciodată. Vom închina ziua de azi bucuriei că așa e. Nu mai e un adevăr pe care vrem să îl ascundem.  Ne dăm seama, în schimb, că e un adevăr care ne ține veșnic liberi. 

Cum se procedează:

Intervalele practice mai lungi :

  • Trecem în revistă mai întâi tipurile de “legi” cărora am crezut că trebuie să ne supunem:
  1. “Legile” nutriției, imunizării, sănătății, medicației, protejării trupului în fel și chip.
  2. “Legile” economiei.
  3. “Legile” prieteniei, “bunelor” relații și reciprocității.
  4. “Legile” care stipulează ce e al lui Dumnezeu și ce e al tău. Multe “religii” au avut asta la bază. Ele nu vor să mântuiască, ci să osândescă în numele Cerului.
  5. Alte “legi” cărora te supui ca să fii în siguranță.

        Nu există alte legi decâtcele dumnezeiești. 

  •        Respinge azi toate nesăbuitele credințe magice și ține-ți mintea în tăcere, gata să audă Vocea care îți spune adevărul. Îl vei asculta pe Cel Care spune că, sub legile lui Dumnezeu, nu există pierdere. Nici plată nu se dă și nici nu se primește. Nu se pot face schimburi, nu există înlocuitori și nimic nu e substituit cu altceva. Legile lui Dumnezeu dau întotdeauna și nu iau niciodată. Ascultă-L pe Cel Care îți spune asta și dă-ți seama cât de nesăbuite sunt “legile” care ai crezut că susțin lumea pe care ai crezut că o vezi. Apoi ascultă mai departe. Îți va mai vorbi. Despre iubirea pe care ți-o poartă Tatăl tău. Despre bucuria nesfârșită pe care ți-o oferă El. Despre cât de mult tânjește după singurul Lui Fiu, creat să Îi fie canal de creație, negat Lui de crința lui în iad. Să Îi deschidem azi lui Dumnezeu Propriile-I canale și să Îi lăsăm Voia să se extindă prin noi la El. În felul acesta creația sporește la nesfârșit. Vocea Lui ne va vorbi despre asta, precum și despre bucuriile Cerului, pe care legile Lui l țin veșnic nelimitate.
  •       Vom repeta ideea de astăzi până vom auzi și vom înțelege că nu există alte legi decât cele dumnezeiești. Vom încheia în modul acesta intervalul practic:

Nu sunt supus altor legi decât celor dumnezeiești.

       Intervalele scurte de peste zi:

     Vom repeta ideea de mai sus de cel puțin 4-5 ori/oră, și mai ales atunci când ne simțim tentați să ne simțim supuși altor legi.

      E modul în care ne afirmăm libertatea de toată primejdia și de toată tirania.E modul în care adeverim că Dumnezeu e Tatăl nostru, și că Fiul Lui e mântuit.

-∞-

76: Am dreptul la miracole.

Pentru a înțelege acest exercițiu și cele care vor urma, este esențial să ne amintim ce sunt miracolele.

Link pentru lecția despre miracole aici:  http://www.emilena.ro/miracole/

Ai dreptul la miracole ca urmare a ceea ce ești. Vei primi miracole ca urmare a ceea ce este Dumnezeu. Și vei oferi miracole pentru că ești una cu Dumnezeu.

Dreptul tău la miracole nu constă în iluziile pe care le ai despre tine. Nu depinde de puterile magice pe care ți le-ai atribuit, nici de vreunul din ritualurile pe care le-ai inventat. Ți-a fost asigurat în creația ta și garantat de legile lui Dumnezeu.

Ți s-a făgăduit eliberarea deplină de lumea pe care ai făcut-o. Ai fost încredințat că Împărăția lui Dumnezeu este în tine și că nu o poți pierde niciodată. Nu cerem decât ce ne aparține cu adevărat.

Cum se procedează:

Intervalele lungi:

  • Cu ochii închiși îți reamintești că:
  1. Ai dreptul la miracole.
  2. Ceri ce îți aparține de drept.
  3. Cerându-ți drepturile susții drepturile tuturor.
  4. Ceri mântuirea lumii și a ta.
  5. Miracolele sunt mijloacele prin care se înfăptuiește mântuirea.
  6. Miracolele nu se supun legilor acestei lumi, pentru că decurg din legile lui Dumnezeu.
  7. Nu ceri decât să se facă Voia lui Dumnezeu.
  •  Așteaptă apoi liniștit asigurarea că ți s-a îndeplinit rugămintea. Cerând asta nu ceri de fapt nimic. Afirmi un fapt care nu poate fi negat. Spiritul Sfânt nu poate decât să te asigure că ți s-a îndeplinit rugămintea. Faptul că ai acceptat trebuie să fie un fapt real. Nu e loc de îndoială și incertitudine astăzi. Vei primi asigurarea pe care o cauți. 

 

Intervalele scurte de peste zi:

Spune-ți astăzi cât de des:

Am dreptul la miracole.

Cere-le ori de câte ori se ivește o situație în care se impun. Vei recunoaște aceste situații. Și, din moment ce te bazezi pe tine însuți pentru a găsi miracolul, ești total îndreptățit să îl primești oricând îl ceri. 

Dacă vei fi tentat de resentimente spune-ți de îndată:

Nu voi da miracolele pe resentimente. Vreau doar ce îmi parține. 

Dumnezeu a stabilit miracolele ca drept al meu.

-∞-

78:Fie ca miracolele să înlocuiască toate resentimentele.

Poate că nu ți-e încă foarte clar că fiecare decizie pe care o iei e o decizie între un resentiment și un miracol. Fiecare resentiment stă ca un paravan de întuneric și de ură în fața miracolului pe care vrea să îl ascundă. Și, ridicându-l înaintea ochilor, nu vei vedea miracolul de după el. În tot acest timp însă, el te așteaptă în lumină, dar tu îți vezi resentimentele în schimb.

Astăzi trecem dincolo de resentimente, să vedem miracolul în schimb. Nu vom aștepta în fața paravanului de ură, ci îl vom coborî și ne vom ridica ușor ochii, în tăcere, să îl zărim pe Fiul lui Dumnezeu. 

El te așteaptă în spatele resentimentelor tale și, când ți le cobori, îți va apărea în lumina strălucitoare în care a stat odinioară fiecare. Căci fiecare resentiment e un obstacol în calea vederii și, când e ridicat, îl vezi pe fiul lui Dumnezeu acolo unde a fost mereu. El stă în lumină dar tu ai fost în întuneric. Fiecare resentiment a îngroșat întunericul și nu ai putut să vezi. 

Astăzi vom încerca să îl vedem pe Fiul lui Dumnezeu.

Vom alege o persoană pe care ai folosit-o ca țintă a resentimentelor tale, vom lepăda resentimentele și o vom privi. Cineva de care ți-e frică, poate, și pe care îl urăști; cineva pe care consideri că îl iubești, dar te-a supărat; cineva care spui că ți-e prieten, dar îți pare dificil uneori sau  greu de mulțumit, pretențios, enervant sau infidel idealului pe care ar trebui să și-l accepte, potrivit rolului pe care i l-ai desemnat.  

Știi pe care să îl alegi, numele lui ți-a și trecut prin minte. Lui îi vom cere să ți-l arate pe Fiul lui Dumnezeu. Văzându-l în spatele resentimentelor pe care le-ai cultivat la adresa lui, vei învăța că ce stătea ascuns cât timp nu l-ai văzut există în toți, și poate fi văzut. Cel ce ți-a fost dușman ți-e mai mult decât prieten când e eliberat să preia sfântul rol pe care i l-a desemnat Spiritul Sfânt. Lasă-l să fie azi mântuitorul tău. Acesta este  rolul lui în planul lui Dumnezeu.

Cum se procedează:

Intervalele lungi:

Vei încerca să ții persoana în mintea ta așa cum o consideri acum. Îi vei trece în revistă lipsurile, greutățile pe care le-ai avut cu el, durerea pe care ți-a provocat-o, neglijența, și toate jignirile mici și mari pe care ți le-a adus. Îi vei privi trupul cu defectele sau părțile mai bune, te vei gândi la greșelile lui și chiar și la “păcatele” lui. 

Să Îl rugăm apoi pe Cel Care îl cunoaște pe acest Fiu al lui Dumnezeu în realitatea și adevărul lui să îl privim altfel și să ne vedem mântuitorul strălucind în lumina adevăratei iertări, date nouă. 

Să îmi văd mântuitorul în această făptură pe care mi-ai desemnat-o să fie cea pe care o rog să mă conducă la lumina sfântă în care stă, ca să mă unesc cu ea.

Ochii trupului sunt închiși și, în timp ce te gândești la cel ce te-a mâhnit, lasă să i se arate minții tale lumina care stă în el, în spatele resentimentelor tale. 

Ce ai cerut nu ți se poate refuza. Mântuitorul tău a așteptat mult asta. Vrea să fie liber și să facă din libertatea lui libertatea ta. Spiritul Sfânt se apleacă de la el la tine, nevăzând nicio separare în Fiul lui Dumnezeu. Iar ce vezi prin el vă va elibera pe amândoi. Fii foarte liniștit acum și privește-ți mântuitorul plin de strălucire. Niciun resentiment întunecat nu te împiedică să îl vezi. Ai lăsat Spiritul Sfânt să exprime prin el rolul pe care i l-a dat Dumnezeu ca să fii mântuit. 

Dumnezeu îți mulțumește pentru aceste clipe de liniște astăzi, în care ți-ai lepădat imaginile și ai văzut miracolul iubirii pe care ți l-a arătat Spiritul Sfânt în locul lor. Lumea și Cerul  se unesc să îți mulțumească, căci nu există gând de-al lui Dumnezeu care să nu se bucure  când ești mântuit, și -odată cu tine- lumea întreagă.

Intervalele scurte de peste zi:

Pe tot parcursul zilei ne vom prelua rolul care ni s-a desemnat ca parte din planul de mântuire al lui Dumnezeu. 

Lăsăm să ne mântuiască fiecare persoană întâlnită și refuzăm să ascundem lumina ei în spatele resentimentelor noastre. Fiecărei persoane întâlnite – și celor la care te gândești sau pe care ți-i aduci aminte din trecut – lasă să i se dea rolul de mântuitor, ca să îl poți împărtăși cu el. Pentru voi amândoi, și pentru toți cei ce nu văd, ne rugăm:

Fie ca miracolele să înlocuiască toate resentimentele.

-∞-

79: Să recunosc problema,  ca să se poată rezolva.

O problemă nu se poate rezolva dacă nu știi care este. Chiar dacă s-a rezolvat deja, vei continua să o ai pentru că nu vei recunoaște că s-a rezolvat. Iată în ce situație se află lumea. Problema separării care este de fapt singura problemă, s-a rezolvat deja. Dar nu se recunoaște soluția pentru că nu se recunoaște problema.

În lumea aceasta, fiecare pare să aibă propriile probleme speciale. Dar toate sunt una și aceeași problemă. 

În această postură te afli tu acum. Ai răspunsul dar ești încă nesigur care e problema. Pari să te confrunți cu o serie întreagă de probleme diferite și, când scapi de una, apar altele și altele. Par să nu se mai termine. Nicio clipă nu te simți complet, fără probleme și împăcat. 

Tentația de-a considera problemele ca fiind multiple este tentația de-a ține nerezolvată problema separării. Lumea pare să îți prezinte o multitudine de probleme, fiecare necesitând un răspuns diferit. Nimeni nu ar putea să rezolve toate problemele pe care pare să le aibă lumea. Par să se prezinte la atâtea niveluri, sub atâtea forme variabile și cu un conținut atât de variat, încât te confrunți cu o situație imposibilă. Privindu-le, panica și depresia sunt inevitabile. Unele apar pe neașteptate, chiar dacă crezi că le-ai rezolvat pe cele precedente. Altele rămân nerezolvate sub norul negării și reapar din când ca să te chinuiască, înainte de-a se reascunde, tot nerezolvate. 

Dacă ai putea să recunoști că singura ta problemă este separarea, indiferent ce formă ia, ai putea accepta răspunsul pentru că i-ai vedea relevanța. Percepând constanta de la baza tuturor problemelor cu care pari să te confrunți, ai înțelege că ai mijloacele necesare să le rezolvi pe toate. 

Cum se procedează:

Intervalele lungi:

Astăzi vom întreba care este problema și care este răspunsul. Nu vom presupune că știm deja. Vom încerca să ne eliberăm mințile de toate problemele multe și mărunte pe care credem că le avem. Vom încerca să ne dăm seama că nu avem decât o singură problemă,  pe care nu reușit  să o recunoaștem. Vom întreba care este această problemă și vom aștepta să ni se dea răspunsul. Ni se va da. Apoi vom cere să ni se dea soluția la această problemă. Și ni se va da. 

Exercițiile de astăzi vor reuși în măsura în care nu insiști să definești tu problema. Poate nu vei reuși să te desprinzi de toate noțiunile tale preconcepute, dar nici nu este necesar. Tot ce este necesar este să  privești cu oarecare îndoială realitatea versiunii tale despre natura problemelor cu care te confrunți. Recunoscând problema, încerci să recunoști că ți s-a dat răspunsul, așa încât problema și răspunsul să poată fi reunite și să îți poți găsi pacea. 

Intervalele scurte de peste zi:

Acestea vor fi stabilite astăzi în funcție de nevoie. 

Vei vedea multe probleme astăzi fiecare cerând un răspuns. Eforturile noastre vor fi îndreptate spre recunoașterea faptului că nu există decât o singură problemă și un singur răspuns. În această recunoaștere e pace.

De câte ori pare să se ivească vreo dificultate spune-ți repede:

Să recunosc această problemă, ca să se poată rezolva.

Apoi încearcă să îți suspenzi toată judecata despre natura problemei. Dacă se poate, închide ochii o clipă și întreabă care e problema. Vei fi auzit și ți se va răspunde.

-∞-

80: Să recunosc că mi s-au rezolvat problemele.

Dacă ești dispus să îți recunoști problemele, vei recunoaște că nu ai probleme. Singura ta problemă centrală și-a primit răspunsul și alta nu mai ai. De aceea trebuie să îți fi găsit pacea. Mântuirea s-a realizat. Ți s-a dat eliberare de tot conflictul. 

Singura ta problemă s-a rezolvat. Repetă-ți asta mereu astăzi cu recunoștință și convingere. Ți-ai recunoscut singura problemă, lăsând astfel cale liberă Spiritului Sfânt să îți dea răspunsul lui Dumnezeu. 

Ai dreptul la pace astăzi. O problemă rezolvată nu te mai poate supăra. Fii atent însă să nu uiți că toate problemele sunt una și aceeași. Multiplele lor forme nu te vor amăgi cât timp ții minte asta. O singură problemă, o singură soluție.  Acceptă pacea pe care o aduce această simplă afirmație. Ești mântuit.

În intervalele practice mai lungi, închide ochii , recunoaște că ți s-au rezolvat problemele, recunoaște că ai ieșit din conflict, că ești liber și împăcat. Mai presus de toate ține minte că ai o singură problemă și că problema are o singură soluție.

Pe parcursul zilei, repetă cât mai des posibil și cu convingere profundă că ți s-au rezolvat problemele. Să fim hotărâți să scăpăm de problemele care nu există. Mijlocul e simpla onestitate. Recunoaște fără să te amăgești care e problema, și vei recunoaște negreșit că s-a rezolvat.

Pentru orice problemă concretă care se ivește spune-ți repede: 

Să recunosc că această problemă s-a rezolvat.

și să nu uităm:

Să fim hotărâți astăzi să nu acumulăm resentimente.

geopolitică

“Furia, resentimentul si gelozia nu schimbă sufletul celorlalți – îl schimbă doar pe al tău”.

(Shannon L. Alder)

finish

Observație: Intervalele practice lungi se vor organiza ca și la exercițiile anterioare: 10-15 minute de două ori pe zi, pe cât posibil la aceleași ore, într-un mediu care permite să fim singuri și liniștiți.


Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Textul reprezintă o selecție de fragmente din :

***Curs de miracole – Culegere de exerciții pentru studenți, pp.128-137 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


 

 

Share Button

Curs de Miracole: Exercițiile 70-75.

 000

      Urmează astăzi șase exerciții din Culegerea de exerciții pentru studenți, care pot fi practicate cel puțin tot atâtea zile, pentru că nu pot fi făcute mai multe exerciții într-o zi, conform instrucțiunilor acestui curs. Deși în textele de mai jos am selectat cele mai importante fragmente din aceste exerciții, în cazul în care vă doriți variantele integrale sau unele foarte apropiate de acestea, le puteți accesa pe diferite situri și bloguri. Cel mai bine însă, dacă vă intersează cu adevărat subiectul, este să achiziționați cartea, și ea disponibilă la diferite librării online.

      Pentru intervalele practice mai lungi ale exercițiilor care urmează, regula stabilită în curs este următoarea:

      Se stabilesc zilnic două intervale de 10-15 minute, în care vom rămâne singuri, în liniște, pe cât posibil în fiecare zi la aceleași ore. Modul în care se vor  desfășura practic aceste intervale va fi explicat în cadrul fiecărui exercițiu. În cazul în care unele exerciții nu sut suficient înțelese este indicat să se revadă ultimele lecții din teorie ( rezumatele lecțiilor din prima parte a cursului). De  fapt acesta este modul corect și indicat  pentru a parcurge cursul.

70. Mântuirea mea vine din mine.

Mântuirea pare să vină de oriunde altundeva decât din tine. La fel par să stea lucrurile și cu sursa vinovăției. Nu vezi că nici vinovăția, nici mântuirea nu sunt nicăieri altundeva decât în mintea ta. …Înseamnă că nimic din afara ta nu te poate mântui; că nimic din afara ta nu îți poate aduce pace. Dar mai înseamnă și că nimic din afara ta nu poate să te rănească, nici să îți tulbure pacea, nici să te supere cumva. Ideea de astăzi te pune la cârma universului, acolo unde îți este locul ca urmare a ceea ce ești.

Dumnezeu nu ar fi putut să pună remediul bolii unde nu te poate ajuta.

Astăzi exersăm realizarea faptului că Voia Lui Dumnezeu și a noastră sunt de fapt aceeași. Dumnezeu ne vrea vindecați, iar noi chiar nu vrem să fim bolnavi, pentru că boala ne face nefericiți. De aceea, acceptând ideea de astăzi, suntem de fapt în consens cu Dumnezeu. El nu ne vrea bolnavi. Nici noi nu ne vrem. El ne vrea vindecați și noi ne vrem.

Înțelegând lucrurile acestea ești mântuit.

Cum se procedează:

Intervalele lungi:

  • Cu ochii închiși, formulezi și întărești ideea de astăzi prin afirmația zilei, la care mai poți adăuga ceva cum ar fi:

Mântuirea mea vine din mine. Nu poate veni de nicăieri altundeva.

  • Treci în revistă apoi timp de câteva minute locurile exterioare în care ți-ai căutat mântuirea în trecut ( oameni, achiziții, concepte de sine pe care ai încercat să le faci reale, situații, ….) Recunoaște că  mântuirea ta nu poate fi aflată acolo și spune-ți:

 Mântuirea mea nu poate veni din niciunul dintre aceste lucruri.

 Mântuirea mea vine din mine și numai din mine.

  •   Acum vom încerca din nou să ajungem la lumina din tine, locul în care se află mântuirea ta. Nu o poți găsi în norii care înconjoară lumina, și tocmai în ei ai căutat-o. Nu e în ei. E dincolo de nori, în lumina din spatele lor. Amintește-ți că va trebui să străpungi norii înainte de-a putea ajunge la lumină. Dar amintește-ți, totodată, că nu ai găsit în configurațiile de nori pe care ți le-ai închipuit ceva ce-a dăinuit sau ceva ce ți-ai dorit vreodată. Din moment ce toate iluziile mântuirii ți-au înșelat așteptările, precis nu vrei să rămâi în nori, uitându-te în van pe acolo după idoli, când ai putea atât de ușor să intri în lumina adevăratei mântuiri. Încearcă să străpungi norii prin orice mijloc îți place. Dacă te ajută, gândește-te că te țin de mână și te conduc. Și te asigur că nu va fi o fantezie deșartă.

Intervalele scurte de peste zi:

Amintește-ți că mântuirea ta vine din tine și că nimic în afara gândurilor tale nu îți poate împiedica progresul. Tu răspunzi de mântuirea ta. Tu răspunzi de mântuirea lumii.

Mântuirea mea vine din mine. Nimic din afara mea nu mă poate opri.

În mine e mântuirea lumii și a mea.

-∞-

71. Numai planul dumnezeiesc de mântuire va funcționa.

S-ar putea să nu îți dai seama că eul a stabilit un plan de mântuire opus celui dumnezeiesc. Tocmai în acest plan crezi tu. …Mai crezi și că a accepta planul lui Dumnezeu în locul celui oferit de eu înseamnă să te osândești la chinurile iadului. Sună absurd firește.

Planul de mâtuire al eului se axează pe resentimente. El susține că,  dacă altcineva ar vorbi sau s-ar purta altfel, dacă s-ar schimba unele împrejurări sau întâmplări exterioare, ai fi mântuit. Așa că sursa mântuirii e constant în afara ta. Ceri schimbarea mentalității de la toți și de la toate , dar nu și de la tine.

Prin urmare, rolul desemnat propriei tale minți în cadrul acestui plan este pur și simplu acela de-a determina ce anume, în afara ei înseși, trebuie să se schimbe dacă e să fi mântuit. O altă persoană îți va servi poate mai bine ; o altă situație îți va oferi poate succes.

Iată planul eului pentru mântuirea ta: “Caută dar nu vei afla”.

Planul dumnezeiesc de mântuire funcționează tocmai pentru că, sub îndrumarea Lui, cauți mântuirea acolo unde este, dar trebuie să fii dispus să cauți doar acolo: în tine. Altfel, scopul tău e împărțit și vei încerca să urmezi două planuri de mântuire diametral opuse, iar rezultatul nu poate aduce decât confuzie, disperare, nefericire și eșec.

Cum se procdează:

Intervalele lungi:

  • Repetând ideea zilei conștientizezi că este formată din două părți:

1. Planul dumnezeiesc de mântuire va funcționa.

2. Niciun alt plan nu va funcționa.

  • Restul intervalului practic va fi folosit pentru o “conversație cu Dumnezeu” în care cerem să ne dezvăluie planul Său întrebând:

1.Ce ai vrea să fac?

2.Unde ai vrea să merg?

3. Ce ai vrea să spun și cui?

Îți va răspunde pe măsura disponibilității tale de-a-I auzi Vocea. Nu refuza să auzi. Însuși faptul că faci exercițiile dovedește că ești cât de cât dispus să asculți.

Intervalele scurte de peste zi:

Încearcă să-ți amintești ideea zilei de 6-7 ori/oră. Fii atent la toate resentimentele și răspunde-le cu următoarea formă a ideii de astăzi:

Resentimentele sunt opusul planului Dumnezeiesc de mântuire.

Și numai planul Lui va funcționa.

-∞-

72. Resentimentele sunt un atac la planul dumnezeiesc de mântuire.

Planul de mântuire al eului bazat pe căutare în afara ta și pe resentimente, este un atac activ la adresa planului dumnezeiesc și o încercare deliberată de-al distruge.

Dorința fundamentală a eului este să-l înlocuiască pe Dumnezeu. Eul este întruparea fizică a acestei dorințe. Acesta împrejmuiește mintea cu un trup ținând-o separată și singură, incapabilă să ajungă la alte minți decât prin trup. Ce legătură au toate astea cu resentimentele? Nu sunt oare mereu asociate cu ce face un trup? O persoană spune ceva ce nu-ți place. Face ceva ce-ți displace. Își trădează gândurile ostile prin comportament.  Toate acestea le face trupul – masca, nu persoana divină de dincolo de trup, făcută după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Te preocupă exclusiv ce face într-un trup. Nu numai că nu o ajuți să se elibereze de limitările trupului. Ci și încerci activ să o legi de acesta, confundând-o cu trupul și considerându-i unul și același lucru. Așa e atacat Dumnezeu, căci – dacă Fiul Lui e doar un trup – tot asta trebuie să fie și El.

Dacă Dumnezeu este un trup, care trebuie să fie planul Lui de mântuire? Care altul decât moartea?  Încercând să se prezinte ca Autor al vieții și  nu al morții, El este un mincios și un înșelător, plin de făgăduințe false, oferind iluzii în loc de adevăr. Realitatea aparentă a trupului face de-a dreptul convingător acest mod de a-L privi pe Dumnezeu. De fapt, dacă trupul ar fi real, ar fi foarte greu de evitat o asemenea concluzie. Și fiecare resentiment pe care îl ai insistă că trupul este o realitate. Resentimentele nesocotesc total ce e fratele tău. Îți întăresc convingerea că e un trup și îl condamnă pentru asta.

În această arenă atent pregătită, în care animalele furioase își caută prada și în care mila nu poate intra, eul “vine să te mântuiască”. Dumnezeu te-a făcut trup. Foarte bine. Să acceptăm asta și să ne bucurăm. Ca trup nu te lăsa lipsit de ce oferă trupul. Ia puținul pe care îl poți obține. Dumnezeu nu ți-a dat “nimic”. Trupul e singurul tău “mântuitor”. El e moartea lui Dumnezeu și “mântuirea” ta.

Aceasta e credința universală a lumii pe care o vezi. Unii urăsc trupul și încarcă să îl rănească și să îl umilească. Alții iubesc trupul și încearcă să îl preamărească și să îl proslăvească. Dar, cât timp trupul stă în centrul conceptului tău de sine, ataci planul dumnezeiesc de mântuire și îți îndrepți resentimentele împotriva Lui și a creației Sale, ca nu cumva să auzi Vocea adevărului și să O primești ca pe un Prieten.

Percepția ta total pe dos ți-a ruinat pacea minții. Te-ai văzut într-un trup, cu adevărul în afara ta, devenit inaccesibil coștienței tale, închis fiind de limitările trupului.

Lumina adevărului este în noi, acolo unde a pus-o Dumnezeu. Trupul e cel ce se află în afara noastră și nu ne privește. Să fim fără trup înseamnă să fim în starea noastră firească. Să recunoaștem lumina adevărului din noi, înseamnă să ne recunoaștem așa cum suntem. Să ne vedem Sinele separat de trup înseamnă să punem capăt atacului la adresa planului dumnezeiesc de mântuire și să îl acceptăm în schimb. Iar acolo unde I se acceptă planul s-a și înfăptuit.

Cum se procedează:

Intervale mai lungi:

Scopul acestor intervale este să devenim conștienți că planul dumnezeiesc de mântuire s-a și înfăptuit în noi. Trebuie să înlocuim atacul cu acceptarea. Lăsăm deoparte judecata și întrebăm:

Ce e mântuirea Tată? Eu nu știu. Spune-mi ca să înțeleg.

Apoi îi vom aștepta în liniște răspunsul. Ne-am folosit resentimentele să ne închidem ochii și să ne astupăm urechile. Acum vrem să vedem, să auzim și să învățăm. “Ce e mântuirea Tată?” Cere să ți se răspundă și ți se va răspunde. Caută și vei afla.

De câte ori simți că îți scade încrederea și îți slăbește speranța reușitei până la punctul de a se stinge, rostește-ți din nou întrebarea și rugămintea, amintindu-ți că le adresezi Creatorului infinit al infinitului, Care te-a creat după Propria-I asemănare.

Ce e mântuirea Tată? Eu nu știu. Spune-mi ca să înțeleg.

Îți va răspunde. Fii hotărât să auzi.

Intervalele scurte de peste zi:

Sunt suficiente unul-două intervale scurte pe oră care se vor desfășura astfel:

  1. Se repetă afirmația:                                                                                                                                                       Resentimentele sunt un atac la adresa planului dumnezeiesc de mântuire. Să îl accept în schimb pe acesta.Ce e mântuirea tată? 
  2.     Așteaptă răspunsul în liniște, cu ochii închii, circa un minut.

 -∞-

73: Voiesc să fie lumină.

Astăzi ne vom gândi la voia pe care o împărtășești cu Dumnezeu. Nu e același lucru cu dorințele deșarte ale eului din care iau naștere întunericul și nimicul.

Dorințele deșarte și resentimentele sunt parteneri sau coproducători în reprezentarea lumii pe care o vezi. Dorințele eului i-au dat naștere, iar nevoia eului de-a avea resentimente, necesare pentru a o menține, o populează cu figuri care par să te atace și să ceară judecată “dreaptă”. Aceste figuri devin mijlocitorii tocmiți de eu să facă trafic de resentimente.

În acest troc ciudat în care vinovăția trece dintr-o parte în alta, iar resentimentele sporesc cu fiecare târg pe care îl închei, voia ta se pierde. Oare așa lume să fi creat Voia pe care Fiul lui Dumnezeu o împărtășește cu Tatăl său? A creat Dumnezeu un dezastru pentru Fiul Său?…Ar crea oare Dumnezeu o lume în care să Îl ucidă chiar pe El?

Astăzi vom încerca încă o dată să ajungem la lumea care este în consens cu voia ta. Lumina e în ea pentru că nu contrazice Voia lui Dumnezeu. Nu e Cerul, dar lumina Cerului se răsfrânge asupra ei. Întunericul a dispărut. S-a renunțat la dorințele deșarte ale eului. Dar lumina care se răsfrânge asupra acelei lumi reflectă voia ta, așa că o vom căuta tocmai în tine.

Nici sursa luminii nici sursa întunericului nu se pot găsi  în afară. Resentimentele îți întunecă mintea și vezi afară o lume întunecată. Iertarea risipește întunericul…Am subliniat de repetate ori că poți să treci ușor de bariera resentimentelor și că ea nu poate sta între tine și mântuirea ta. Motivul este foarte simplu. Chiar vrei să fii în iad? Chiar vrei să plângi, să suferi și să mori?

Uită argumentele eului care urmărsc să arate că asta este Cerul. Știi că nu este așa. Nu poți să îți dorești așa ceva. …Suferința nu este fericire și fericire vrei de fapt. …Tu vrei să reușești în ce încercăm să facem astăzi. Întreprindem totul cu binecuvântarea ta și cu acordul tău voios.

Mântuirea este pentru tine. Mai presus de toate, vrei libertatea de a-ți aminti Cine ești cu adevărat. Astăzi, eul e cel ce stă neputincios în fața voii tale.

Să se facă astăzi voia ta și să se pună capăt pentru totdeauna convingerii demente că alegi iadul în locul Cerului.

Planul de mântuire al lui Dumnezeu concordă întru totul cu voia ta. Nu e scopul unei puteri străine, pe care ai fost obligat să îl accepți.

Cum se procedează:

Intervalele lungi:

Ești dispus chiar azi să vezi lumina din tine și să fii mântuit.

Ține-ți voia limpede în minte, și spune-ți cu fermitate blândă și certitudine liniștită:

Voiesc să fie lumină. 

Să văd lumina care reflectă voia lui Dumnezeu și a mea. 

Pune restul intervalului practic sub călăuzirea lui Dumnezeu și a propriului tău Sine. Alătură-te Lor în timp ce Ei deschid drumul.

Intervalele scurte de peste zi:

De câteva ori pe oră, și mai ales atunci când te încearcă un resentiment  de orice fel, repeți:

Voiesc să fie lumină. Întunericul nu e voia mea.

-∞-

74: Nu există altă voie decât a lui Dumnezeu.

Ideea de astăzi poate fi considerată gândul central spre care sunt îndreptate toate exercițiile noastre. Când ai recunoscut acest lucru, ai recunoscut că voia ta e a Lui. Credința în posibilitatea conflictului a dispărut.

E multă pace în ideea de astăzi, iar exercițiile de astăzi sunt îndreptate în direcția găsirii ei. Să încercăm astăzi să recunoaștem acest lucru și să simțim pacea pe care o aduce această recunoaștere.

Cum se procedează:

Intervalele lungi:

  • Începe intervalele practice mai lungi repetând de câteva ori aceste gânduri rar și cu hotărârea fermă de-a înțelege ce înseamnă și de-a le ține minte.

Nu există altă voie decât a lui Dumnezeu. Nu pot fi în conflict. 

  • Adaugă apoi timp de câteva minute gânduri aferente de forma;

Sunt în bună pace.

Nimic nu mă poate tulbura. Voia mea e a lui Dumnezeu.

Voia mea și a lui Dumnezeu sunt una.

Dumnezeu voiește pace pentru Fiul Său.

  • Identifică orice gând de conflict care-ți trece prin minte. Dacă e o zonă de conflict greu de rezolvat, ocupă-te de ea în mod special, identificând persoanele în cauză și situațiile și spune-ți:

Nu există altă voie decât a lui Dumnezeu.

Aceste gânduri de conflict nu au niciun înțeles. 

Conflictele mele în legătură cu ……..nu pot fi reale.

  • După ce ți-ai limpezit mintea, închide ochii și încearcă să simți pacea la ce ești îndreptățit. Cufundă-te în ea și simte-o învăluindu-te din toate părțile. Dacă reușești vei avea un sentiment profund de bucurie și vioiciune sporită, în loc să te simți toropit și moleșit.  Bucuria caracterizează pacea. Prin această trăire vei recunoaște că ai ajuns la ea. Dacă simți că o pierzi, sau că te moleșești, repetă imediat ideea zilei și mai încearcă.

Intervalele scurte de peste zi:

Un minut-două la fiecare jumătate de oră, cu ochii închiși dacă se poate, vei repeta:

Nu există altă voie decât a lui Dumnezeu. Caut astăzi pacea Lui.

-∞-

75: A venit lumina.

A venit lumina. Ești vindecat și poți vindeca. Ești mântuit și poți mântui. Ești în bună pace și duci cu tine pace oriunde mergi. Întunericul, zbuciumul și moartea au dispărut. A venit lumina.

Astăzi sărbătorim încheierea fericită a lungului tău vis de dezastru. Nu mai sunt acum vise întunecate. Astăzi începe epoca luminii pentru tine și pentru toți. Este o eră nouă în care se află o lume nouă. Cea veche nu și-a lăsat nicio amprentă asupra ei.

Cum se procedează:

Intervalele practice lungi: 

Astăzi privim lumea pe care ne-o arată iertarea noastră. Astăzi nu vrem să vedem umbra eului asupra lumii. Vedem lumina și în ea vedem reflecția Cerului, întinzându-se de-a lungul și de-a latul lumii.  Nu stărui asupra trecutului astăzi. Ține-ți mintea complet deschisă, spălată de toate ideile trecutului și curățită de fiecare concept pe care l-ai făurit. Azi ai iertat lumea. Încă nu știi cum arată. Aștepți pur și simplu să îți fie arătată. Începe intervalul practic aducându-ți la cunoștință vestea bună a eliberării tale:

A venit lumina. Am iertat lumea. 

Spune-ți că iertarea ta îți dă dreptul la viziune. Înțelege că Spiritul Sfânt nu întârzie să dea darul vederii celor care iartă. Îți va arăta ce vede adevărata viziune. Așteaptă-l cu răbdare. Va fi prezent.

Spune-I că știi că nu poți să nu izbutești, pentru că ai încredere în El. Și spune-I că aștepți cu certitudine să vezi lumea pe care ți-a fâgăduit-o. De acum înainte vei vedea altfel. Astăzi a venit lumina. Și vei vedea lumea care ți s-a făgăduit de la începutul timpului și în care sfârșitul timpului e garantat.

Intervalele scurte de peste zi:

Reamintește-ți cam din sfert în sfert de oră că sărbătorim ceva deosebit. Adu mulțumiri pentru mila și Iubirea lui Dumnezeu. Bucură-te de puterea pe care o are iertarea să îți vindece vederea total. Fii încrezător că în ziua de astăzi stă un nou început. Și ce vezi e atât de binevenit, încât vei extinde bucuros la nesfârșit ziua de astăzi.

Spune așadar:

A venit lumina. Am iertat lumea.

Dacă ești tentat cumva, spune-i celui care pare să te tragă înapoi în întuneric:

A venit lumina. Te-am iertat.

Închinăm ziua de astăzi seninătății în care te vrea Dumnezeu. Ține-o în conștiența sa de sine și vezi-o astăzi peste tot, în timp ce sărbătorim începutul viziunii tale și vederea lumii reale, care a venit să înlocuiască lumea neiertată pe care ai crezut-o reală.

finish

Share Button

Exercitiul zilei (67-69): Iubire, resentimente, lumina Sinelui Divin.

soare in nori

Astazi încheiem  seria exercițiilor  prin care am invatat ca fiecare dintre noi suntem lumina lumii, si prin care am invatat care este functia noastra in calitate de lumina din Lumina lui Dumnezeu. Am invatat deci, ca principala noastra  functie este sa iertam, pentru ca asa vom aduce pace si mantuire fiecarei minti pe care o iertam. Am invatat ca mantuirea este singurul nostru obiectiv important in aceasta lume, si ca toate obiectivele marunte legate de viata de cu zi sunt nesemnificative. In zilele urmatoare, iata, invatam ca suntem iubire din Iubirea lui Dumnezeu,  invatam sa descoperim acea minunata lumina din noi -Sinele Divin-  si sa intelegem ca resentimentele nu-si au rostul. Ele ascund vesnic soarele dupa nori.

Sunt ultimele exercitii din seria celor care necesita un singur interval practic mai lung, de 15-20 de minute, si care se organizeaza asa cum a fost explicat la exercitiul 65, aici:

 

http://www.emilena.ro/curs-de-miracole-exercitiul-zilei-61-65-tu-esti-lumina-lumii/

 ∞

67: Iubirea m-a creat asemanator sieși

Una dintre primele notiuni la care s-a facut referire în  acest curs a fost aceea de “ispasire” sau “mântuire”, acea stare pe care ne asteptam sa o dobândim  la  capatul drumului ce am ales să-l parcuregem studiind aceasta carte, si obiectivul final al cursului. Deși nimeni nu garanteaza atingerea mantuirii, drumul in sine nu poate sa nu lase urme și experiențe în ființa noastra.  Suntem mântuiti, sau am atins ispășirea atunci cand am parcurs intreg drumul inapoi catre Dumnezeu. Avem doua instrumente importante pentru a ne indeplini aceasta misiune sacra: iubirea si iertarea. De aceea, ori de cate ori vom intalni unul dintre aceste doua cuvinte: ispășire sau mântuire – si acest lucru se întâmplă des – ne vom gandi la semnificatia lor: iubire si iertare.

Noi, suntem cu totii copiii sfinti ai lui Dumnezeu. Suntem creati dupa Chipul si asemanarea Lui.

Ultima afirmatie este unanim acceptata si predicata dar, ca o contradictie, prima nu. Dimpotriva, conform sistemului de credinte unanim acceptat, noi suntem pacatosi. Cu stigmatul acesta ne naștem și murim. Îl purtăm în subconștientul nostru de veacuri și-l transmitem copiilor noștri odată cu sistemul de gândire pe care l-am moștenit și pe care ni l-am însușit. 

Cum Il definim însă pe Dumnezeu? Am aflat multe de-a lungul timpului, dar cum este El de fapt?  Cum se defineste El prin Vocea Lui? Furios, judecator, aspru? Daca ar fi sa judecam dupa atitudinea noastră față de lume, si tinand cont ca suntem facuti, asa cum am  acceptat,  dupa chipul si asemanarea Lui, da, ar insemna că noi, suntem fiii unui tată aspru, furios, distrugător, care judecă si pedepsește. Chiar dacă știm că undeva în străfundul Lui poartă iubire, mai stim că ea nu este împărtășită decât celor care ating sfințenia – un obiectiv imposibil de atins pentru marea majoritate a copiilor lui Dumnezeu într-o singură viață. Și-atunci nu este normal să trăim noi cu “frica de Dumnezeu?”  Cum ar putea să se întoarcă un copil acasă dacă-i este frică de tatăl lui? Cum să dorească să se întoarcă acasă chiar dacă a greșit, știind că îl așteaptă pedeapsa veșnică? Nu este un îndemn mut la separare veșnică?  

Dar oare aceasta este realitatea, adevarata imagine a lui Dumnezeu si a noastra? Ne-a facut oare pacatosi doar simpla dorinta  și decizie de a cunoaste Imparatia prin experiență, oricat ar fi ea de dureroasa?  Un prinț tinut prizonier în castel de propriul lui părinte pentru a nu fi “rănit” de experiențele și durerile vieții ar fi fericit?  De ce Tatal nostru ne cheama inapoi Acasă? Cine suntem noi de fapt? Si cum ne-am putea cunoaste ca fiind sfinti, daca n-am sti ce e pacatul, cum ne-am cunoaste ca fiind  iubire daca n-am sti ce e ura? Cum am cunoste pacea fara razboi si intunericul fara lumina? Dar,  dupa ce vom fi cunoscut toate acestea si inca multe altele, cand ne vom fi descoperit și experimentat adevaratul nostru Sine, vom dori sa ne intorcem Acasa conștienți de toata puterea, iubirea și sfințenia noastră. Pentru că noi suntem adevărata comoară a lui Dumnezeu. Vocea Spiritului Sfant ne trezeste atunci usor din cosmar, si ne spune:

  • Dumnezeu este Iubire. V-a creat extinzandu-Se, prin iubire, iar rolul vostru este sa-i extindeti mai departe Imparatia. Voi sunteti iubire.
  • Dumnezeu este Iertare. Voi sunteti iertare.
  • Dumnezeu este Sfant. Voi sunteti sfinti.
  • Dumnezeu este Putere. Voi sunteti putere.
  • Dumnezeu este Vesnic. Voi sunteti vesnici.
  • Dumnezeu este Lumina. Voi sunteti lumina.
  • Dumnezeu este pace. În voi este pace.
  • Dumnezeu este bun. Voi sunteți buni.

Daca El este toate acestea iar noi suntem extensia Lui si suntem creati dupa Chipul si asemanarea Lui, undeva, adanc in fiinta noastra, toata aceasta bogatie de iubire, iertare, putere, lumina, vesnicie, sfintenie,pace, bunatate exista. Ele sunt ingropate adanc pentru ca prin ego ne-am separat de Sinele nostru Dumnezeiesc. Dumnezeu este in noi, precum si noi suntem in El, si suntem iubire, pentru ca din iubire ne-am nascut. Dar până nu vom deveni constienti de toate aceste comori din noi, nu vom putea extinde Împărăția lui Dumnezeu după Voia Lui, care va fi atunci, voia noastră.

Acesta este raspunsul pe care il primim prin exercitiul de astazi si pe care trebuie sa-l repetam des, pentru a ne schimba imaginea gresita pe care ne-am facut-o despre noi de-a lungul veacurilor. Este sugerata repetarea ideii principale de 4-5 ori pe ora, impreuna cu toate aceste idei aferente despre adevarata noastra natura. Iar in intervalul lung de 15-20 de minute in care ne linistim si ramanem numai noi, cu propriile noastre fiinte, Vocea ne indeamna sa procedam astfel:

Vom incepe cu repetarea acestui adevar despre tine, si vom petrece cateva minute adaugand cateva ganduri aferente…Poti folosi orice atribut care concorda cu Dumnezeu dupa cum se defineste El Insusi. Daca Iubirea te-a creat asemanator sinesi, acest Sine trebuie sa fie in tine. Si se afla undeva in mintea ta ca sa Il gasesti.

Poate vei reusi sa treci de intervalul la care nu te gandesti la nimic si sa ajungi sa constientizezi o lumina aprinsa in care sa te recunosti asa cum te-a creat iubirea. Fii convins ca vei face astazi foarte mult pentru a aduce mai aproape clipa acestei constientizari, indiferent daca simti ca ai reusit sau nu.

Young pretty woman lying on the grass at summer sunset. Natural

In intervalele practice mai scurte, incearca sa iti dai seama ca nu vocea ta minuscula si solitara iti spune toate acestea. Ci Vocea pentru Dumnezeu, aducandu-ti aminte de Tatal tau si de Sinele tau. E Vocea adevarului, inlocuind tot ce iti spune eul despre tine cu simplul adevar despre Fiul lui Dumnezeu. Ai fost creat de iubire asemanator siesi.

 ∞

68: Iubirea nu are resentimente.

resentimenteresentimente2

 

Observatie utila:

Conform DEX: RESENTIMÉNT, resentimente, s.n. Sentiment ostil faţă de cineva, pornire împotriva cuiva provocată de amintirea neplăcerilor suportate; duşmănie, ură, pică, resimţământ. – Din fr. ressentiment.

Sa ai un resentiment inseamna sa uiti cine esti. Sa ai un resentiment inseamna sa te vezi ca trup. Sa ai un resentiment inseamna sa lasi eul sa iti stapaneasc mintea si sa condamni trupul la moarte. Poate ca inca nu iti dai bine seama exact ce efect are asupra mintii tale faptul ca ai  resentimente. Pare sa te rupa de Sursa ta si sa te faca diferit de El.

Rupt de Sinele tau, care ramane constient de Propria-I asemanare cu Propriu-I Creator, sinele tau pare sa doarma, pe cand partea mintii tale care tese iluzii …pare sa fie treaza. Pot oare sa porneasca toate acestea de la resentimente? O da! Caci cel care le are neaga faptul ca l-a creat iubirea si, in visul lui de ura, propriu-i creator a devenit pentru el ceva infricosator. Cine poate sa viseze ura si sa nu fie cuprins de frica de Dumnezeu?

Cei ce au resentimente il vor redefini pe Dumnezeu dupa chipul lor…Cei ce au resentimente vor fi cuprinsi de vinovatie cu aceeasi certitudine cu care cei ce iarta isi vor gasi pacea.

Incepe-ti intervalul practic mai extins de astazi cu cercetarea mintii pentru a gasi persoanele fata de care consideri ca nutresti resentimente majore.

Gandeste-te apoi la resentimentele aparent minore pe care le nutresti fata de cei pe care ii placi si chiar consideri ca-i iubesti. Te vei lamuri de indata ca nu exista nimeni fata de care sa nu nutresti un soi sau altul de resentimente. Asta te-a lasat singur in tot universul, in modul in care te percepi tu.

Hotaraste-te sa-i vezi pe toti acesti oameni prieteni. Spune-le tuturor, gandindu-te pe rand la fiecare in parte:

-

Vreau sa te vad prietenul meu

ca sa-mi amintesc ca faci parte din mine si sa ajung sa ma cunosc pe mine insumi.

-

Petrece-ti restul intervalului practic incercand sa te gandesti ca esti impacat total cu toti si cu toate, ca esti in siguranta intr-o lume care te ocroteste si iubeste, si pe care o iubesti la randul tau. (…) Incearca sa crezi chiar si cateva clipe, ca nimic nu iti poate face rau in niciun fel. La sfarsitul intervalului practic, spune-ti:

-

Iubirea nu are resentimente.

Cand ma voi desprinde de toate resentimentele pe care le am, voi sti ca sunt in deplina siguranta.

-

Intervalele practice scurte vor include o aplicatie rapida a ideii de astazi in forma urmatoare, de cate ori apare vreun resentiment fata de cineva, prezent sau absent:

-

Iubirea nu are resentimente.

Sa nu imi tradez Sinele

-

In plus repeta ideea de cateva ori pe ora in forma urmatoare:

-

Iubirea nu are resentimente. Ma voi trezi la Sinele meu lasandu-mi de-o parte toate resentimentele si trezindu-ma la El.

-

prietenie 2

69: Resentimentele mele ascund lumina lumii din mine.

Și acum, În cea mai mare liniște, cu ochii închiși, încearcă să te desprinzi de tot conținutul care îți ocupă în general conștiința. Inchipuie-ți că mintea ta e un cerc vast, înconjurat de un strat de nori grei și intunecați. Poți vedea numai norii pentru că pari sa stai în afara cercului, total separat de el.

De unde stai, nu poți să vezi ca norii ascund o lumina sclipitoare. Norii par sa fie singura realitate. Par sa fie tot ce este de văzut. De aceea nu încerci sa-i strapungi, singurul mod de-a te convinge cu adevarat de lipsa lor de substanta. Vom face aceasta încercare azi.

După ce ai reflectat la importanța pe care o are pentru tine si lume ce încerci să faci, incearcă sa te adancești intr-o stare de liniste deplină, amintindu-ți doar cat de mult vrei sa ajungi la lumina din tine astăzi, acum! Ia hotararea sa treci de nori. Intinde-ți mâna si atinge-i mental. Dă-i la o parte cu mana; simte-i cum ți se aștern pe obraji, pe frunte si pe pleoape in timp ce treci prin ei. Continuă; norii nu te pot opri.

Dacă faci exercițiile cum trebuie vei avea senzatia ca ești ridicat si dus inainte. Micul tau efort si slaba hotarare iți cheamă intr-ajutor puterea universului, si Dumnezeu Insusi te va ridica din intuneric la lumină. Esti in consens cu Voia Lui. Nu poți da greș pentru ca voia ta este a Lui.

Ai incredere azi in Tatăl tau si fii sigur ca El te-a auzit si ți-a răspuns. Poate ca nu-I recunosti inca raspunsul, dar poti fi întrutotul sigur ca ți-a fost dat si că urmeaza sa îl primesti. Incearcă să ai in minte aceasta incredere, in timp ce incerci sa strapungi norii si să ieși la lumină. Incearcă sa ții minte că iți unești in sfârșit voia cu a lui Dumnezeu. Incearcă sa iți tii clar in minte gandul că ce întreprinzi cu Dumnezeu trebuie sa reușească. Apoi lasî puterea lui Dumnezeu sa lucreze in tine si prin tine, ca să se faca Voia Lui și a ta.

Aceasta a fost explicatia pentru minunatul exercitiu pe care-l avem de facut in intervalul practic de 15-20 minute de astăzi. Pe parcursul zilei, și mai ales atunci cand suntem tentati sa reprosăm ceva cuiva,  ne vom aminti ca dacă pastram resentimentele, vom pastra ascunsă aceasta minunata lumina din noi. Aceasta lumina dezvaluita, ne conduce spre mantuire: pe noi si lumea noastra. Sa ne amintim ca aceasta este singura functie pe care o avem in aceasta viată, ca ea, mantuirea, se obține prin iubire si iertare, că vom putea trăi atunci starea de grație si fericirea pentru care suntem creați.

Ce rost iși au resentimentele?

soare2

finish


Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți,  pp.109-114 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!


 

Share Button

Curs de Miracole-Exercițiul zilei( 61-65). Tu ești lumina lumii.

Lumina lumii în Filipine ( Reuters)

“Lumina lumii” în Filipine  (Reuters)

Poți fi cel mai bun fotograf din lume, dar, uneori, pentru a face imaginea memorabilă e necesar să fii la momentul potrivit, în locul potrivit

aici: http://diez.md/2014/05/01/foto-25-de-fotografii-incredibile-realizate-fara-photoshop-in-luna-aprilie

Tu eşti lumina lumii, dar nu o ştii, pentru că nu ai privit suficient de adânc în propria ta inimă. Opreşte-te o clipă şi priveşte. Opreşte-te o clipă, ca să găseşti lumina ce dansează în noaptea întunecată dinăuntru. Vezi acele culori intense ce străpung norii negri, mâinile de lumină care vor să atingă orizontul. Până când nu poţi vedea lumina lumii în tine însuţi, nu o poţi aduce lumii. (Paul Ferrini)

 

      După prima serie de lecții recapitulative (1-50), urmează o serie de exerciții care debutează cu cel de astăzi, și care se bazează pe acesta. Întrucât sunt înlănțuite, iar tehnicile decurg de asemenea în mod natural, de la unul la altul, am ales să le parcurg în avans pe primele cinci. Sigur că nu va fi realizat practic decât un exercițiu pe zi, dar nu strică o privire de ansamblu pentru a intui de unde plecăm și unde trebuie să ajungem. 

      Ideile care se succed pe parcursul acestor exerciții sunt:

  • Eu sunt lumina lumii.
  • Iertarea e funcția mea ca lumină a lumii.
  • Lumina lumii aduce pace fiecărei minți prin iertarea mea.
  • Să nu îmi uit funcția.
  • Singura mea funcție e cea pe care mi-a dat-o Dumnezeu - aici este explicat pentru prima oară detaliat cum trebuie organizată scurta perioadă de meditație.

          Dacă ar fi să-mi concep un text pe care să-l înțeleg și pe care să îl repet la sfârșitul  acestor cinci zile, acesta ar fi:

       Eu sunt lumina lumii, pentru că așa m-a creat Dumnezeu. Am rolul meu în planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii, așa cum au toți oamenii de pe acest pământ. Sunt instrumentul Lui. Voi împărtăși această lumină având grijă să iert. Atunci când atac, invoc slăbiciunea din mine,  iar când iert, invoc puterea lui Hristos din mine. Iertând aduc pace în mine și în cei din jurul meu – și voi fi fericită. În felul acesta mă voi mântui. Aceasta este misiunea mea pe pământ. Celelalte obiective mărunte, legate de viața trupului nu sunt importante. De aceea îmi voi aminti mereu că rolul meu pe pământ este să mă mântuiesc și să ajut cum pot la mântuirea lumii,  prin exemplul personal.

 

61: Eu sunt lumina lumii.

 

        Poate părea arogantă această idee, dat fiind faptul că am fost învățați că numai Mântuitorul nostru este Lumina Lumii. Cu toate acestea, dacă am înțeles că Iisus Hristos și-a asumat răspunderea pentru planul mânturii lumii, pe care îl conduce, și că fiecare dintre noi suntem chemați să luăm parte activă la această “acțiune”, având un rol clar și bine definit în acest plan, aroganța se va transforma firesc, în umilință. Pe de altă parte, dacă am înțeles că suntem cu toții Fii ai lui Dumnezeu, și că purtăm în noi scânteie divină, vom înțelege de asemenea că nu este vorba nici de aroganță, nici de mândrie. Este pur și simplu un adevăr pe care trebuie să-l rostim despre noi înșine, și trebuie să-l punem în valoare. Practic, în aceasta constă exercițiul 61: în a ne repeta această idee pe întreg parcursul zilei, în intervale scurte de 1-2 minute, atât cu ochii deschiși, cât și cu ochii închiși atunci când este posibil:

Eu sunt lumina lumii. E singura funcție pe care o am.

De aceea sunt aici.

Aceasta nu este …decât o simplă declarare a adevărului despre tine. Este opusul declarării mândriei, aroganței sau autoamăgirii.

Pentru eu, ideea de astăzi este chintesența  preamăririi de sine. Dar eul nu înțelege umilința, confundând-o cu înjosirea de sine. Umilința constă în acceptarea rolului pe care îl ai în mântuire și în nepreluarea altui rol. Nu dai dovadă de umilință insistând că nu poți să fii lumina lumii, dacă aceasta este funcția pe care ți-a desemnat-o Dumnezeu. 

Adevărata umilință cere să accepți ideea de astăzi pentru că tocmai Vocea lui Dumnezeu îți spune că e adevărată. Acesta e un prim pas în direcția acceptării adevăratei tale funcții pe pământ. E un pas uriaș în direcția preluării locului legitim pe care îl ai  în mântuire.

62. Iertarea e funcția mea ca lumină a lumii.

Cu ochii închiși, dacă se poate, ne vom spune astăzi, în intervale scurte și dese, ca și ieri,  începând dimineața și sfârșind seara, că :

Iertarea e funcția mea ca lumină a lumii.

Îmi voi îndeplini funcția ca să fiu fericit.

Atunci când atenția începe să o ia razna, vom repeta ideea și ne vom aminti că noi, ca lumină a lumii, avem funcția de a ierta, și vom ierta, pentru că vrem să fim fericiți. Gândurile care au legătură cu acest subiect vor fi lăsate să zburde libere, pentru că sunt benefice, iar inima noastră știe să le recunoască ca fiind benefice.

Iertarea ta este cea care va aduce lumea întunericului la lumină. (…) Iertarea este cea care demonstrează că tu ești lumina lumii. Prin iertarea ta, adevărul despre tine revine în memoria ta. De aceea în iertarea ta stă mântuirea ta. (…) Iată de ce toată iertarea este un dar pe care ți-l faci ție însuți. Scopul tău este să afli cine ești, deoarece ți-ai negat Identitatea atacând creația și Creatorul ei. Acum înveți cum să-ți amintești adevărul.

Amintește-ți că în fiecare atac îți invoci slăbiciunea, în timp ce, de fiecare dată când ierți, invoci puterea lui Cristos din tine. Și atunci, nu începi să înțelegi ce va face iertarea pentru tine? Ea va înlătura din mintea ta toată senzația de slăbiciune, încordare și oboseală. Îți va îndepărta toată frica, vinovăția și durerea. Te va lăsa să reconștientizezi invulnerabilitatea și puterea pe care Dumnezeu le-a dat Fiului Său. 

 

63: Lumina lumii aduce pace fiecărei minți prin iertarea mea.

 

Lumina lumii aduce pace fiecărei minți prin iertarea mea.

Eu sunt mijlocul desemnat de Dumnezeu pentru mântuirea lumii.

Acestea sunt ideile pe care mi le voi repeta astăzi cât de des posibil chiar și cu ochii închiși, începând dimineața, și terminând seara.

Pe lângă treburile zilnice, care îmi pot provoca bătaie de cap ce-i drept, îmi voi aminti că adevăratul meu rol în această viață este să mă mântuiesc pe mine, și să ajut la mântuirea lumii. Pentru că eu fiind mântuit, răspândesc în jurul meu pace prin iertarea pe care mi-o acord și o acord tuturor ființelor din viața mea. Sunt un instrument prin care Dumnezeu mântuiește lumea. 

Cât de sfânt ești tu, care ai puterea să aduci pace fiecărei minți! (…) Ce rost ai putea să ai care să îți aducă o mai mare fericire? 

Cu o asemenea funcție, ești, într-adevăr lumina lumii. (…) Nu accepta în locul ei vreun rost banal sau vreo dorință neînsemnată, căci îți vei uita funcția  și îl vei lăsa pe Fiul lui Dumnezeu în iad. Nu ți se cere un lucru oarecare. Ți se cere să accepți mântuirea ca să o poți da la rândul tău. 

Nu trebuie scăpat niciun prilej de-a întări ideea de astăzi. Amintește-ți că Fiul lui Dumnezeu își așteaptă mântuirea de la tine. Și cine să fie Fiul Lui dacă nu Sinele tău?

64: Să nu îmi uit funcția.

Ideea de astăzi este doar un alt fel de a spune : ” Să nu cad în ispită”.

Numai mintea mea este cea care mă poate menține vigilent, mintea mea în curs de vindecare. Toată lumea fizică este făcută să mă depărtez în fiecare zi de rolul meu, și să mă abată din calea mântuirii.  Trupul meu este în vârtejul acestei lumi, iar ochii mei fizici văd numai această lume. Cu toate acestea nu pot uita ce-am învățat: că trupul meu nu este veșnic,  este distructibil , și nu reprezintă decât un mijloc de comunicare dintre mine și Dumnezeu prin Spiritul Sfânt, atâta timp cât sunt în această lume. Lumea este un loc în care voi învăța să – mi iert ceea ce eu numesc păcatele mele. 

Am învățat deci, că sunt lumina lumii, nu cu aroganță, ci cu umilință, nu atribuindu-mi singur acest statut, ci înțelegând că Însuși Dumnezeu m-a creat așa, în esența mea. Sunt instrumentul lui Dumnezeu în desăvârșirea planului mântuirii lumii. Am învățat că singura funcție a mea ca lumină a lumii este să iert, iar acest lucru mă va face fericit, pentru că este calea către mântuire. Acest lucru va aduce pace în mintea mea și va revărsa pace în jurul meu. 

Vei fi fericit numai îndeplinind funcția pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Altă cale nu există. De aceea, de fiecare dată când alegi să îți îndeplinești sau nu funcția, alegi de fapt să fii sau să nu fii fericit.

Să ne amintim astăzi acest lucru. Să ni-l reamintim dimineața, din nou seara, și pe tot parcursul zilei. Pregătește-te dinainte pentru toate deciziile pe care le vei lua astăzi amintindu-ți că toate sunt de fapt foarte simple. Fiecare te va duce la fericire sau la nefericire. Să fie chiar atât de greu de luat o decizie atât de simplă? Nu te lăsa amăgit de forma deciziei.

Prin urmare, să exersăm astăzi gândurile următoare:

 

Să nu îmi uit funcția.

Să nu încerc să o înlocuiesc pe a lui Dumnezeu cu a mea.

Să iert și să fiu fericit.

Acestea sunt lucrurile pe care nu trebuie să le uit, și pe care le voi repeta astăzi, indiferent de ceea ce are de făcut trupul meu pe timpul zilei. 

Tehnica de astăzi:

  • Începând de dimineață și până seara vor fi intervale practice scurte, de câte un minut, în care îmi amintesc  toate aceste idei. Intervalele cu ochii deschiși alternează cu cele în care-mi țin ochii închiși. Voi repeta și mă voi gândi în liniște la ideile învățate. Privind apoi în jurul meu îmi voi spune:

Iată lumea pe care am funcția să o mântuiesc.

  • Este necesar un interval mai lung, de 10-15 minute în care vor fi repetate în liniște ideile învățate – un scurt program de meditație în care vor fi prezente numai acele gânduri legate de aceste idei, așa cum vin ele în minte.

 

65: Singura mea funcție e cea pe care mi-a dat-o Dumnezeu.

 

Astăzi este zi de reafirmare a angajamentului total față de mântuire, ca unică funcție pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Este încă o aprofundare a ideilor învățate în ultimele patru lecții. Este o descriere mai amănunțită a tehnicii  de meditație de cinsprezece minute prin care punem în practică aceste învățături.

Deplina acceptare a mântuirii ca singura ta funcție implică neapărat două faze: recunoașterea mântuirii ca funcția ta și renunțarea la toate celelalte obiective pe care ți le-ai inventat.  (…) Acesta e singurul mod în care îți poți găsi pacea minții.

Astăzi și în zilele care urmează, rezervă-ți între zece și cincisprezece minute pentru un interval practic mai susținut, în care încerci să înțelegi și să accepți ce înseamnă de fapt ideea zilei. Ideea de astăzi îți oferă posibilitatea să scapi de toate dificultățile pe care le percepi. Ea pune în mâinile tale cheia de la ușa păcii, pe care ți-ai închis-o singur. Îți dă răspuns la toate căutările pe care le-ai întreprins de la începuturile timpului încoace.

Încearcă, dacă poți, să efectuezi intervalele practice mai lungi aproximativ în același moment în fiecare zi. Și mai încearcă să stabilești momentul acesta dinainte, și să te ții apoi de el cât mai fidel posibil. Scopul acestui demers este acela de a-ți organiza ziua în așa fel  încât să îți rezervi timp atât pentru Dumnezeu cât și pentru toate scopurile și obiectivele mărunte pe care le vei urmări. Acest demers face parte din antrenamentul disciplinar cu bătaie lungă de care are nevoie mintea ta, ca Spiritul Sfânt să o poată folosi cu consecvență în scopul pe care îl împărtășește cu tine.

 

Concret: se repetă mai întâi ideea zilei. Cu ochii închiși apoi, se repetă încă o dată, și apoi se tece la observarea minții și a gândurilor care sunt generate, indiferent dacă sunt sau nu aferente ideii. Fiecare gând care bruiază ideea zilei va fi alungat folosind expresia:

Gândul acesta reflectă un obiectiv care mă împiedică să accept singura funcție pe care o am. (mântuirea, iertarea)

După ce gândurile parazite au dispărut, afirmăm că suntem dispuși să înlocuim cu adevărul toate atribuțiile iluzorii pe care ni le fabricăm, fie folosind afirmația de mai jos, fie una echivalentă, concepută de noi.

Pe această pagină curată mi se scrie adevărata funcție. (mântuirea, iertarea)

În restul timpului alocat meditației ne vom concentra asupra importanței pe care o are pentru noi această idee, întrucât putem rezolva odată pentru totdeauna conflictele. Ne concentrăm asupra măsurii în care ne dorim cu adevărat mântuirea în ciuda absurdelor idei contrare care ne urmăresc.

Pe perioada intervalelor scurte,  efectuate cel puțin odată pe oră, afirmăm decizia noastră de mântuire, în cazul în care cu adevărat am luat această decizie:

Singura mea funcție e cea pe care mi-a dat-o Dumnezeu. ( mântuirea, iertarea)

Alta nu vreau și nici nu am.

Cu această idee ne desprindem complet de lumea aceasta, în care trăim fizic, în care muncim să ne întreținem trupurile –  dacă ar fi numai pentru asta!! -,  și în care trăim pe pilot automat conduși de ego.  Ciudată decizie pentru cineva care este ancorat în lumea  pământeană! Parcă-ți vine să te uiți înapoi, și să te gândești bine, dacă chiar vrei să dai drumul tuturor acestor misiuni și plăceri pe care ți le-ai inventat singur.  Poți trăi în această lume numai cu ideea mântuirii în suflet, fără să te izolezi? Ți-e frică să te transformi?  E o întrebare pe care eu mi-am pus-o și pentru care dincolo de răspunsul personal există și alte răspunsuri încurajatoare. Și unul dintre aceste răspunsuri va fi redat într-unul din articolele viitoare.

În încheiere, îmi trece din nou prin minte ceea ce spunea Osho cu privire la transformare:

Se prea poate ca în adâncul tău să nu dorești transformarea. Teama aceasta, teama de transformare e reală. (…) Teama de transformare este la fel ca teama de moarte. Este o moarte, pentru că vechiul pleacă lăsând loc nou-venitului în ființa ta. Tu, cel de dinainte, nu vei mai exista, ceva total nou se va naște din tine. (…) Cel nou nu poate fi continuarea celui vechi. Cel vechi este discontinuu. Cel vechi trebuie să dispară.

 

 finish


 

Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de Miracole – Culegere de exerciții pentru studenți , pp.99-106 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!


 

Share Button

Curs de miracole: E.59-60 (Recapitulare 41-50)

cosmic-forces-25

                 Trăiesc, mă mișc, respir, gândesc, în această energie colosală și inteligentă care stă la baza tuturor lucrurilor aici și în întregul univers, și pe care eu o numesc Dumnezeu. Chiar dacă nu o văd cu ochii fizici fără efort, nu înseamnă că nu există. Există, este pretutindeni și este mereu cu mine pentru că eu sunt în ea. Este Sursa mea, și puterea mea. Ea îmi poartă gândurile și aduce gândurile lumii la mine. Nu pot gândi separat pentru că totul este o mare de gânduri. Mintea mea, care emite gânduri, face parte din Mintea lui Dumnezeu, omniprezentă. Știu că ceea ce văd cu ochii fizici nu înseamnă tot ce pot vedea. De fapt, este o foarte mică parte din ceea ce pot vedea. De aceea Îl las pe El, simbolul învierii, Ființa pură de lumină care mi-a fost dată de Dumnezeu, să-mi înlocuiască vederea cu viziunea. Îl chem să mă învețe să văd în lumina lui Dumnezeu, dincolo de marea de gânduri și de iluzii.

                Dacă pătrund dincolo de această perdea de gânduri și de iluzii am să ajung la esență . Am să găsesc iubirea necondiționată a lui Dumnezeu, care și-a pus amprenta asupra întregii sale Creații. În adâncurile noastre inocente găsim iubirea lui Dumnezeu. Este acolo, și voi învăța s-o aduc la suprafață, dincolo de ego. Iubirea originară care există în mine îmi atestă inocența. Voi învăța să mi-o accept și voi învăța să iert, pentru că înțeleg că în adâncuri, fiecare ființă este inocentă. În adâncuri, suntem dincolo de “eu”. Ceea ce ne arătăm unii altora este doar o mască. Dincolo de mască este iubirea necondiționată. Voi învăța să văd dincolo de mască fiecare ființă care m-a rănit, și voi ierta. Am în mine puterea lui Dumnezeu care mă va ajuta. Învăț să ascult Vocea lui Dumnezeu și să-mi deschid ochii pentru a vedea în lumina iubirii și iertării Lui. Nu este nimic de temut. Îmi închipui cum este de fapt lumea în care trăiesc – cea fără mască: o lume a iubirii, o lume fără primejdii. Ceea ce văd este doar expresia iluziei eului manifestat și necontrolat. Este expresia unei lumi adormite. Când această lume se va trezi…va fi pace. Dar eu  nu aștept ca întreaga lume să se trezească, pentru că eu vreau să trăiesc în lumina, iubirea și pacea lui Dumnezeu acum, în bucurie și fără teamă. Iar dacă eu aleg așa, alegerea mea va influența cumva, lumea.

Am construit în toate o energie care-și trimite semnalul în întregul univers. Fiecare persoană, fiecare animal, plantă, stâncă, copac, – fiecare lucru fizic – emite energie ca un radio emițător. Tu trimiți în afară energie – emiți energie – în toate direcțiile chiar acum, din centrul ființei tale. Această energie care ești tu – se mișcă în afară sub formă de undă. 

Energia pleacă din tine, trece prin pereți, peste munți, dincolo de lună, în Eternitate. Ea nu se oprește absolut niciodată. 

Fiecare gând pe care l-ai avut vreodată colorează această energie . Fiecare cuvânt pe care l-ai spus vreodată îi dă formă. Orice ai făcut vreodată o influențează. Vibrația, viteza, lungimea de undă, frecvența  emanațiilor tale se mișcă și se transformă constant, în funcție de gândurile tale, de stările tale de spirit, de sentimentele, cuvintele, și acțiunile tale. (…) Fiecare persoană face, în mod firesc același lucru. Și astfel, eterul, “aerul” dintre voi – este plin de energie; o Matrice de “vibrații” personale care se întrepătrund, se împletesc și formează o tapițerie mult mai complexă decât ți-ai putea imagina vreodată. 

Această țesătură este câmpul de energie combinată în interiorul căruia trăiți voi. El este puternic și afectează totul. Inclusiv pe tine. Apoi, tu trimiți înspre afară “vibrații” nou create, influențate, așa cum ești și tu, de vibrații care vin spre tine și acestea, la rândul lor, adaugă la Matrice și o modifică – ceea ce afectează apoi câmpul energetic al tuturor, fapt care are un impact asupra vibrațiilor pe care ei le emit, ceea ce are impact asupra Matricei – ceea ce are impact asupra ta…și așa mai departe.

(Neal Donald Walsch: “Conversații cu Dumnezeu”)

finish

             Exercițiile 59 și 60 încheie prima recapitulare. Variantele complete sunt disponibile pe Internet. Am expus mai jos, pentru fiecare exercițiu, ideile și câteva fragmente din comentariile aferente. Să ne reamintim că ideile se vor recapitula în intervale practice scurte și dese pe întreg parcursul zilei, în ordinea în care dorim, și cu accent pe aceea dintre ele care se potrivește cel mai bine situațiilor concrete de viață din ziua respectivă. Să ne reamintim de asemenea,  că un exercițiu poate fi efectuat mai multe zile la rând, dar nu este indicat să parcurgem în grabă mai multe exerciții într-o singură zi.

         Exercițiul 59:

  • Dumnezeu merge cu mine oriunde merg.
  • Dumnezeu este Puterea mea. Viziunea este darul Lui.
  • Dumnezeu este Sursa mea. Nu pot să văd separat de El.
  • Dumnezeu este lumina în care văd.
  • Dumnezeu este Mintea cu care gândesc.

Cum să fiu singur când Dumnezeu merge mereu cu mine? Cum să fiu ros de îndoieli și nesigur de mine, când certitudinea deplină își are locul în El?

Să nu mă bazez astăzi pe proprii mei ochi. Să fiu dispus să schimb jalnica mea iluzie de vedere pe viziunea dată de Dumnezeu. Viziunea lui Cristos e darul Lui, iar El mi l-a dat mie. (…) Dincolo de voia Lui sunt doar iluzii. Pe acestea le aleg când încerc să văd prin ochii trupului.

Nu pot să văd în întuneric. Dumnezeu este singura lumină. De aceea dacă e să văd,  trebuie  să văd prin EL. Am încercat să definesc ce e vederea și am greșit.

Nu am gânduri pe care să nu le împărtășesc cu Dumnezeu. Nu am gânduri separat de El, pentru că nu am o minte separată de a Lui.

   

        Exercițiul 60 

  • Dumnezeu este Iubirea în care iert.
  • Dumnezeu este Puterea în care mă încred.
  • Nu e nimic de temut.
  • Vocea lui Dumnezeu îmi vorbește pe tot parcursul zilei
  • Mă susține Iubirea lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu iartă pentru că nu a condamnat niciodată. Nevinovații nu pot învinovăți, iar cei ce și-au acceptat inocența nu văd nimic de iertat. Iertarea însă e mijlocul prin care îmi voi recunoaște inocența. Ea e răsfrângerea Iubirii lui Dumnezeu pe pământ.

Nu prin puterea mea iert. Ci prin putere lui Dumnezeu din mine, pe care mi-o amintesc când iert. 

Cât de neprimejdioasă îmi va părea lumea când o voi putea vedea! Voi recunoaște în fiecare Prietenul meu cel mai drag. Ce ar putea să fie de temut într-o lume pe care am iertat-o și care m-a iertat?

Nu e clipă în care Vocea lui Dumnezeu să nu îmi cheme iertarea să mă mântuiască. Nu e clipă în care Vocea Lui să nu îmi îndrume gândurile, faptele și pașii. Pășesc cu hotărâre spre adevăr. Când ascult Vocea lui Dumnezeu, mă susține Iubirea Lui. Când îmi deschid ochii, iubirea Lui luminează lumea ca să văd. (…) Și când privesc lumea cu viziunea pe care mi-a dat-o El, îmi aduc aminte că sunt Fiul Lui.

           Conexiuni:

finish


Fragmentele citate:

***Curs de miracole-“Culegere de exerciții pentru studenți”, pp.95-98 Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui.

Mulțumesc!


Share Button

Recapitulare 1: Ex. 58( 36-40)

curs exercitii

      Am învățat până acum că toate ființele și lucrurile din lume sunt creații ale lui Dumnezeu. Suntem uniți.  Suntem liberi, și facem veșnic parte din Împărăția lui Dumnezeu. El este pretutindeni, în jurul meu și în mine. El este sfânt, și pentru că El este în noi, și noi suntem în El, suntem cu toții sfinți.

      Astăzi sunt de recapitulat următoarele idei:

  • Sfințenia mea învăluie tot ce văd.
  • Sfințenia mea binecuvântează lumea.
  • Nu există ceva ce sfințenia mea să nu poată face.
  • Sfințenia mea e mântuirea mea. 
  • Sunt binecuvântat ca Fiu al lui Dumnezeu.

    Astăzi îmi voi aminti deci, că sfințenia mea învăluie tot ce văd, că sfințenia mea binecuvântează lumea, și pentru că nu există ceva ce să nu poată face, are o nelimitată putere de mântuire și de vindecare. N-am uitat că mântuirea se obține prin  iubire și iertare. De aceea are putere de vindecare.

      Îmi amintesc că sunt binecuvântat ca Fiu/Fiică a lui Dumnezeu. Îmi amintesc că El mi-a hărăzit tot ce este bun, că nu pot să sufăr pierderi, pagube sau dureri, pentru că mă susține, mă ocrotește, mă îndrumă și mă însoțește de-a pururi. 

      Din sfințenia mea vine percepția lumii reale. Odată ce am iertat, nu mă mai văd vinovat. Pot să accept inocența care este adevărul despre mine. (…) Percepția sfințeniei mele nu mă binecuvântează numai pe mine. Toate făpturile și toate lucrurile pe care le văd în lumina ei împărtșesc bucuria pe care mi-o aduce mie. (…) Când îmi recunosc sfințenia, și sfințenia lumii răzbate să o vadă toți. Sfințenia mea are o nelimitată putere de vindecare, pentru că are o nelimitată putere de mântuire.

   Deoarece sfințenia mea mă mântuiește de toată vinovăția, recunoașterea sfințeniei mele este recunoașterea mântuirii mele. Ea este totodată și recunoașterea mântuirii lumii. Odată ce mi-am acceptat sfințenia, nimic nu mă poate face să mă tem. Și pentru că nu mă tem, toți trebuie să îmi împărtășească înțelegerea, care este darul dat de Dumnezeu mie și lumii. 

    Iată pe ce bază îmi revendic dreptul la tot binele și numai la bine. Sunt binecuvântat ca Fiu al lui Dumnezeu.Toate lucrurile bune îmi aparțin pentru că mi le-a hărăzit Dumnezeu. Nu pot să sufăr pierderi, pagube sau dureri, din cauză că sunt Cine sunt. Tatăl meu mă susține, mă ocrotește și mă îndrumă în toate. Grija Lui față de mine este infinită și mă însoțește de-a pururi. Sunt veșnic binecuvântat ca Fiul Lui.

finish

              Conexiuni:

       ” Tu nu ești singur” – Blue Star România : o meditație condusă de maestrul Sri Vasudeva:

Link: “Tu nu ești singur”

  • Exercițiul 36  ( + Neale Donald Walsch în “Conversații cu Dumnezeu” , despre Cine suntem noi cu adevărat.)
  • Exercițiul 37 ( + Scurt fragment din “Revoluția conștiinței – Noua spiritualitate și transformarea planetară” cu Ervin Laszlo, Stanislav Grof și Peter Russell.)
  • Exercițiul 38
  • Exercițiile 39-40 ( + muzică: ” Clipe de bucurie” cu Greorghe Iovu și ” Păsările paradisului spuneau” cu Peter, Sue & Marc.)

 


Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole – Culegere de exerciții pentru studenți ,  pp.93-94 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!


Share Button