Sorbet de pepene galben

pepene galben 1

      Pentru acest sorbet, dar și pentru altele, și pentru orice tip de înghețată ai dori să faci, ai nevoie de un blender de mare putere și vei folosi programul “ice cream”. Regula generală când utilizezi un blender este să folosești o parte lichid și două părți cuburi înghețate. Dacă blenderul se împotmolește și nu procesează corect poți mări cantitatea de lichid și apoi, pentru că foarte probabil înghețata va fi moale, o mai poți pune la congelator pentru o oră sau cât este nevoie pentru a putea forma cu ajutorul cupei de înghețată rotocoale frumoase, așa cum probabil îți dorești. Sau poate dorești doar un desert parțial înghețat și atunci o lași așa cum iese din blender. Te poți juca cu imaginația cum vrei.

      Așadar, inventivitatea mea într-o zi fierbinte de vară m-a îndemnat să pregătesc următorul desert cu ce aveam la îndemână în casă și am fost mulțumită de ce a ieșit. Așa că dragul meu, am ocolit cutia cu rețete scrise pe hârtiuțe care te scoate pe tine din minți și am scris ordonat aici, să-ți fie la îndemână în orice colț al lumii te-ai afla. Ai nevoie de:

- un pepene galben zemos, gustos și potrivit ca mărime – vei folosi 3/4 din el, restul îl mănânci;

-o jumătate de avocado bine copt;

-zeama de la o lămâie – poate fi galbenă sau poate fi verde și poți folosi și puțină coajă, dacă este ecologică;

-miere după gust sau alt îndulcitor;

      Tai jumătate din pepenele galben bucățele cam de mărimea unui cub de gheață și le pui la congelator să înghețe bine.

      Când pepenele este înghețat și dorești să prepari sorbetul, mixezi mai întâi în blender încă un sfert din pepenele galben la care ai adăugat zeama de lămâie și opțional puțină coajă de lămâie, jumătatea de avocado și îndulcitorul după gust. Adaugi apoi pepenele înghețat și pornești programul “ice cream”. Când este gata, fie pui direct în cupele care de preferință au fost și ele puse la congelator cu ceva vreme înainte, fie faci așa cum am povestit la început.

      Pentru că nu conține suplimentar  niciun strop de apă iar avocado este gras, sorbetul  rezultat va fi aromat și destul de cremos. Dacă îngheață prea tare, scoate-l din congelator și lasă-l puțin în frigider înainte de a-l servi. Cantitatea rezultată îți ajunge din belșug s-o împarți cu prietenii.

finish

Cu drag, și să-ți fie de folos în această vacanță fierbinte!

Share Button

Mic dejun cu Socrate: Dulci vinovății cu înghețată și ciocolată.

 cioco

Spuma mea cu ciocolată mentolată și zmeură.

        Mi-a venit în minte o întrebare pe care am găsit-o de curând într-unul din exercițiile din

Curs de miracole:

Dacă vinovăția este iadul atunci opusul lui ce este oare?

       Răspunsul ar putea fi: un strop de fericire, cum la fel de bine ar putea fi  – un strop de bucurie, cum la fel de bine ar putea fi – un strop de mulțumire… Și acești stropi, puși unul lângă altul, ar putea în final forma oceanul de fericire, bucurie, mulțumire, din viața noastră. Prea des ne simțim vinovați, și ne simțim vinovați față de ființele dragi din viața noastră așa cum ne simțim vinovați față de noi înșine. Ne simțim vinovați pentru lucruri pe care noi le considerăm serioase, așa cum ne simțim vinovați pentru lucruri mărunte. Ne simțim vinovați pentru că încălcăm reguli prea stricte uneori, pe care tot noi ni le-am impus, pentru a atinge de cele mai  multe ori, obiective iluzorii.

     Nu mai este timpul și nu mai sunt timpurile în care să fim prea aspri cu noi și să ne impunem ținte care ne țin departe de spiritul nostru. Știți că  “inspirația” poate avea un sens oarecum diferit de cel pe care îl înțelegem noi în mod uzual? A fi inspirat înseamnă în primul rând a fi ” în spirit”, a fi în contact cu sinele tău superior și a crea în armonie cu divinitatea. A fi dezinspirat înseamnă a fi separat, a nu te simți conectat la miraculoasa rețea creatoare divină. A fi dezinspirat înseamnă a fi nefericit, iar a fi inspirat înseamnă a fi fericit și a crea în armonie cu tine și cu lumea.

        Și iată că lăsându-mă în voia zilei și a inspirației, lăsând lucrurile să curgă de la sine, m-am trezit astăzi în fața unui desert despre care inițial nu aveam niciun gând să povestesc, dar pe care l-am numit – miraculos, pentru că este desertul care încalcă regulile, împacă spiritele  și ne amintește de fiecare dată când îl servim că viața nu înseamnă șabloane, că legile sunt făcute pentru a fi încălcate și că nimic nu contează mai mult decât să te simți fericit. Acest desert l-am conceput în urmă cu ceva ani într-un moment de “inspirație” și de atunci îl servim în toate formele și cu toate aromele care ne fac poftă: cu ciocolată neagră sau cu ciocolată albă, cu mentă, zmeură, portocale sau cafea. Este un desert pe care-l pregătesc de cu seară pentru a fi gata a doua zi. Este o cremă-spumă de ciocolată, care cu puțin efort (financiar) poate deveni chiar unul dintre  acele deserturi care nu știrbesc cu nimic exigențele a ceea ce aș putea numi un “desert Montignac”. Așa că toată această lungă introducere, nu  a avut de fapt ca scop decât dorința de a vă împărtăși această rețetă pentru un desert destul de ușor de pregătit dar care poate satisface pe deplin un iubitor al deserturilor “aerate”, și care ținut la congelator se poate transforma ușor într-un parfe de înghețată, așa cum întâlneam copii fiind, pe plajă la Mamaia, în minunatele noastre vacanțele de vară.

         Și pentru că tot a venit vorba de înghețată, de fericire, de reguli și de vinovăție, înainte de rețetă, nu pot să mă abțin să nu redau mai jos un fragment dintr-un interviu pe care din vârful muntelui Metamucil din Herralayas,  Swami Digestananda, supranumit și “Guru al intestinelor” l-a acordat lui Steve Meyerowitz, el însuși fiind cunoscut la rândul lui ca Sproutman- specialistul în germinare. Acest interviu l-a publicat în cartea sa  Combinarea alimentelor și digestia – 101 modalități de îmbunătățire a digestiei:

Dragă Swami, spune-ne câte ceva despre dieta ta.

Am încercat toate dietele posibile. Am fost vegetarian mai bine de 90 de ani; am fost un împătimit al alimentelor crude timp de 40 de ani; am ales dieta macrobiotică timp de 25 de ani și am fost fructarian 12 ani. Pe durata șederii mele în Statele Unite , am devenit un consumator de înghețată.

Ai mâncat înghețată?

Da. Vezi tu, înghețata este un aliment fericit. Oamenii îl consumă deoarece îi face să se simtă bine. Câteodată nu se simt atât de bine, dacă mănâncă prea multă sau dacă sunt alergici, dar, în general, înghețata face lumea fericită. De vreme ce eu încerc să-i învăț pe oamni să-și găsească bucuria interioară, am căutat să aflu secretele acestui miracol lăptos. De ce îi face pe atât de mulți oameni fericiți? Să fie vorba de vitamine speciale? Sau de culori deosebite? Să fie hormonii proveniți de vaca sfântă?

Ce ai învățat?

Înainte de toate am învățat că sunt foarte multe tipuri de înghețată. Și nu mă refer doar la culori și arome, ci la conceptul de bază sau scopul lui. Am aflat că, dacă vrei să urmezi o dietă pe bază de înghețată, trebuie să locuiești în America, de preferință la Disneyland. Aici în Tibet, avem două arome de înghețată, de lapte de vacă și de lapte de capră. Dar în America există Baskin – Robbins. Apoi, aș merge să mănânc la Ben & Jerry’s. Asta a fost o experiență cu totul deosebită. Acolo am aflat de pădurea tropicală, de comerțul din lumea a treia și de Vermont, toate acestea datorită înghețatei. Doar în America înghețata este un aliment complet. Poți avea sandvișuri de înghețată, prăjituri cu înghețată, înghețată cu nuci, M&M și iaurt înghețat. Știam că am încălcat dieta, dar măcar totul era vegetarian.

Înghețata te-a făcut fericit?

Da, pe lângă câteva indigestii. Înghețata pare să aibă capacitatea de a te “gâdila” pe dinăuntru. Dar nu are nimic de-a face cu ingredientele. Consider că înghețata îți aduce o altă stare de spririt. Când mănânci înghețată, simți că primești o tratație. în realitate înghețata nu are putere de la sine. Nu este nici bună, nici rea.  Alimentele, în general, nu au moralitate. Batoanele de ciocolată nu îți distrug dinții de la sine. Sistemul tău de credințe este cel care determină dacă aceste alimente sunt bune sau rele. Tocmai de aceea am experimentat cu înghețața. Dacă aș fi fost învățat de mic copil că înghețata este baza dietei mele, atunci nu ar fi avut o semnificație deosebită. Ar fi fost doar mâncare obișnuită, iar eu aș fi căutat un alt aliment care să mă facă să mă “simt” fericit. Așadar, după ce am urmat această dietă timp de 6 luni, înghețata a devenit un aliment oarecare.

Ce ai mâncat după dieta cu înghețată?

Nimic. Am ținut post doi ani.

Ce alimente te fac fericit?

Iată ce am învățat în urma dietei cu înghețată: fericirea nu este o funcție a alimentației. Fericirea este o hrană interioară. Nu cina te face fericit, ci invers: tu aduci fericirea la masă. Totuși, relația pe care o ai cu mâncarea poate susține sau perturba starea emoțională. Dacă ești liniștit când începi să mănânci, iar mâncarea îți provoacă indigestie, înseamnă că ai tulburat acea pace – fericirea ta. Mâncarea nu creează fericire, dar o poate tulbura sau menține. De aceea trebuie să alegem cu atenție ceea ce introducem în corpurile noastre și, de asemenea, să fim atenți la maniera în care o facem. Dacă mâncăm prea repede, transformăm în toxine cele mai sănătoase și mai hrănitoare alimente. A mânca atunci când nu îți este foame e totuna cu a te forța să conduci mașina când ești foarte obosit. Tristețea din timpul mesei vă prelungește depresia, nu viața. Alegeți o dietă care să vă susțină atât corpul cât și starea de fericire.

Să vă bucurați de actul de a mânca este la fel de împortant ca alegerea mâncării. Dacă vă bucurați de masă, veți asimila vitaminele și vă veți întări sistemul imunitar. Oamenii de știință încearcă să ne convingă de faptul că sistemul imunitar este susținut în întregime de nutriție. Dar nu este așa. De fapt, acesta este hrănit de energii pozitive. În cei doi ani de post nu am avut surse externe de hrană. Cu toate acestea, sistemul meu imunitar era mai puternic ca niciodată. Bineînțeles, mâncarea contribuie cu nutrienții săi, dar bucuria hranei și sentimentele pozitive din jurul acesteia sunt cele care transmit cel mai puternic mesaj către centrul de imunitate și către starea voastră generală de sănătate.

finish

          Dacă în Tibet, Digestananda nu a cunoscut decât înghețata cu aromă de lapte de capră sau de vacă, în Thailanda,în India, în China și chiar în Las Vegas, aceasta se poate prepara într-un mod inedit, din toate fructele, cu toate aromele disponibile și cu toate ingredientele la vedere. Metoda este preluată  se pare și de către  gelateriile moderne, dar nu prea se știe ce picură ei din toate sticluțele și bidonașele pe care le folosesc. Oricum este mult mai incitant să-ți aștepți înghețata în stradă, fără prea multe ifose, decât să stai cuminte într-o gelaterie curată ca o farmacie pentru a te răsfăța cu o pseudo-chimico-înghețată foarte frumos decorată.

      Pentru aceia dintre noi care n-au avut încă experiența unei astfel de înghețate, mai jos, pe viu, atât cât să ne facă curioși, cum se prepară ea în stradă:

În India…

…sau în China

Și acum, umila, draga….

Spuma mea cu ciocolată:

  • 400 g ciocolată neagră 75% cacao simplă, cu mentă, cu portocale, cu cafea, etc.
  • 10 g gelatină.
  • 4 ouă proaspete, de preferință de țară, din sursă cunoscută.
  • 400 ml frișcă din smântână  ( exclusă frișca vegetală).
  • zahăr pudră, sau fructoză, sau xilitol, după posibilități și după gust.
      De regulă cicolata, chiar neagră fiind, dacă are arome este și dulce. Poate fi aleasă o ciocolată neagră normală, cu zahăr, sau una dietetică, pentru a da acestui desert o notă mai sănătoasă.
           Se pregătește în felul următor:
       Se pun 50 ml de apă peste gelatină și se lasă deoparte.
   Se topește ciocolata împreună cu 200 ml apă fierbinte pe foc mic, până când este omogenizată complet. Dacă este folosită o ciocolată cu mai puțină cacao este necesar să fie pusă suplimentar cacao (1-2 linguri), pentru a da compoziției consistența necesară. Când ciocalata ajunge la punctul de fierbere, se oprește focul și se amestecă cu gălbenușurile și gelatina înmuiată. Se  amestecă rapid până la omogenizarea completă și se lasă deoparte.
     
   Separat:
- Se bat spumă cele 4 albușuri cu un praf de sare.
- Se bate frișca până devine pufoasă și fermă.
  Necesită câteva minute de mixat. Dacă sunteți obișnuiți cu frișca vegetală, există o diferență: frișca naturală se bate puțin mai greu, și este obligatoriu ca înainte să fie păstrată la frigider pentru a fi foarte rece. Dacă folosiți frișcă proaspătă, fără conservanți, este indicat ca zahărul pudră să fie pus spre sfârșit, când frișca începe să capete consistență. Dacă folosiți frișcă care  are conservanți, zahărul pudră poate fi pus încă de la început. În ambele situații trebuie avut grijă ca frișca să fie bătută exact atât cât trebuie, pentru a nu se separa zerul.Când stă fermă pe paletele mixerului este gata.
     Cu o lingură mare de salată sau o paletă, se amestecă treptat și ușor, prin răsturnare,  albușul bătut spumă cu ciocolata, chiar dacă mai este încă puțin călduță. După aceea, toată compoziția se amestecă cu frișca, tot ușor, prin răsturnare, până când este complet omogenă.. De aceea este necesar ca frișca să fie bătută de la început într-un vas mai mare.
      Cantitatea este suficientă pentru o formă de tort sau pentru o tavă de cozonac. Se întărește foarte bine, este pufoasă, și poate fi servită atât simplă, tăiată felii, cât și combinată în diverse moduri: cu fructe, sos de fructe, înghețată,etc. Nouă ne place însă cel mai mult simplă, pentru că poate fi simțită foarte bine aroma. De asemenea, poate fi pusă de la început în cupe sau poate fi pusă peste un blat în cazul în care doriți s-o folosiți pentru a aranja un tort.
În situația în care nu o aranjați în cupe este necesar să îmbrăcați forma în folie alimentară pentru a o putea răsturna atunci când este gata. Acest lucru este obligatoriu dacă forma este din teflon, pentru că acolo unde spuma intră în contact cu forma, oxidează.
Cam asta e tot. În cazul în care vă încumetați, sper să vă iasă și să vă bucurați de ea!
finish
 

 
Share Button