Curs de miracole:191-Sunt sfântul Fiu al lui Dumnezeu Însuși.

deepak chopra

 

      Vorbeam acum ceva vreme în cadrul unei ședințe de coachig-NLP cu cineva care, profund dezamăgit  de această țară,  dorea să plece, gândind că nimic din ce se întâmplă aici nu-i poate aduce siguranța și schimbarea de care are nevoie în viața lui. Pentru a-l ajuta pe client să  descopere dacă este sau nu potrivit să facă acest pas, am folosit o tehnică ce presupune ca tu, în calitate de client, să inviți în mod virtual la discuții trei persoane care ți-ar putea fi mentori, să intri în pielea lor și să le pui întrebările la care ai nevoie de răspunsuri. Ei bine, unul dintre mentori, i-a răspuns clientului meu să-și cerceteze cu atenție sufletul. La final, când a  centralizat sfaturile primite într-o listă am observat că tocmai această cercetare a sufletului a fost printre ultimele ce au fost luate în considerație. Clientul meu a fost mult mai atent la sfaturile ce-l îndemnau la o cercetare mentală a situației.

      Lecția de astăzi din Curs de miracole și conexiunea pe care am făcut-o cu lucrarea doctorului Deepak Chopra pot aduce un plus de încredere în faptul că atunci când îți asculți sufletul, toate merg bine.

      Cei mai mulți dintre noi văd lumea ca pe o temniță din care nicicând nu pot evada cu adevărat. Uneori, cu speranța că evadarea este posibilă, părăsim un loc în speranța că ne vom găsi liniștea în altul; părăsim o țară în speranța că vom fi fericiți altundeva. Problema nu este dacă rămânem aici sau plecăm în altă parte, pentru că nicio decizie nu este bună sau rea; ea este cea mai potrivită decizie pentru persoana respectivă în acel moment al vieții ei. Mai devreme sau mai târziu însă, vedem că oriunde ne-am afla, atâta timp cât ne căutăm împlinirea în lucruri exterioare, fie că este  societatea, fie că sunt relațiile, cariera, poziția socială, etc, împlinirea nu va veni niciodată cu adevărat, pentru că nu ține de niciunul dintre aceste lucruri.  Așa că încet, încet, afirmațiile din Curs încep să capete sens: oriunde îți întorci privirea nu vezi decât o lume rea, cuprinsă de frică, speriată de propriile fantasme, sălbatică, lipsită de orice rațiune, oarbă și înnebunită de ură.

      Pentru cineva care se agață cu disperare de lumea exterioară, veșnic imperfectă, nu există imagine care să nu confirme urâțenia ei, nu există sunet care să nu-i adeverească dizarmonia și fragilitatea, nu există respirație care să nu-l apropie cu încă un pas de moarte, și nici speranță care să nu  se năruiască în lacrimi.

      Acceptă-ți imperfecțiunea și vei fi imperfect. Acceptă-ți neputința și vei fi neputincios, respinge-ți adevărata Identitate și vei fi un nimeni în necuprinsul universului. Căci, cine ești tu și ce ai făcut de ai o asemenea lume? Ești fiul pământului, țărână din țărână, fără suflare de viață, sau Fiul lui Dumnezeu veșnic așa cum te-a creat El? Dacă-ți negi Identitatea, nu vei scăpa de nebunia lumii și de frica morții. Dacă te întorci înăuntrul tău, la sufletul tău veșnic luminos și sfânt, îți dai seama că lumea poate să dispară într-o clipită, țările să se destrame, războaiele să se dezlănțuie în lungul și în latul pământului, ura să pândească la orice colț de stradă – căci nimic din ce e trupesc și lumesc nu te poate clinti din ceea ce ești tu în adâncul sufletului tău. Nu poți să suferi, nu poți fi cuprins de dureri, nu poți să înduri pierderi, căci în esența ta ai toată bogăția, lumina, integritatea și sprijinul de care ai nevoie pentru a-ți continua călătoria.

Neagă-ți propria Identitate, și te apuci să înfrunți universul de unul singur, fără niciun prieten, o infimă părticică de praf împotriva legiunilor dușmanilor tăi. Neagă-ți propria Identitate, și vezi numai rău, păcat și moarte; disperarea smulgându-ți din mână fiecare rămășiță de speranță, nelăsându-ți altceva decât dorința de-a muri.

 

Și totuși, ce e acesta decât un joc de-al tău în care Identitatea poate fi negată? Ești așa cum te-a creat Dumnezeu. Să crezi orice altceva e curată nebunie.

 

Lasă ideea de astăzi să-și găsească un loc printre gândurile tale, și te vei înălța cu mult deasupra lumii și deasupra tuturor gândurilor lumești care o țin prizonieră. Și, din acest loc al siguranței și al eliberării, te vei întoarce și o vei elibera. Căci cel care își poate accepta adevărata Identitate e mântuit cu adevărat. Iar mântuirea lui e darul pe care îl dă tuturor, cu recunoștință față de Cel Ce i-a arătat drumul către fericire, care i-a schimbat întreaga perspectivă asupra lumii.

 

Un singur gând ca acesta și ești liber: ești sfântul Fiu al lui Dumnezeu Însuși. (…) Și în gândul acesta, tot ce vezi este total schimbat.

 

Tu, care te percepi slab și fragil, cu speranțe deșarte și vise devastate, născut doar ca să mori, să plângi și să chinuiești, ascultă: ți s-a dat toată puterea în Cer și pe pământ. Nu există ceva care să îți fie cu neputință. Te joci de-a moartea, de-a neputința, jalnic legat de descompunere, într-o lume care nu îți arată niciun pic de milă. Dar, când îi arăți mila ta, mila ei se va răsfrânge asupra ta.(…) Privește lumea din jurul tău și vezi suferința din ea. Nu ți-e dispusă inima să le aducă odihnă fraților tăi istoviți?

 

Ei trebuie să aștepte propria ta eliberare. Stau în lanțuri până nu ești liber. Și nu pot să vadă mila lumii până nu o găsești în sinea ta. Stau în chinuri până nu negi încleștarea ei asupra ta. Și mor până nu îți accepți viața veșnică.

 

Tu ești sfântul Fiu al lui Dumnezeu Însuși. Amintește-ți asta, și toată lumea este liberă. Amintește-ți asta și Cerul și pământul una sunt.

 ***

      Acestă lecție din Curs de Miracole este – nimic altceva – decât o pagină scrisă altfel dintr-o carte universală ce se rescrie, iar și iar, cu alte cuvinte dar cu același înțeles, de autori ce par a fi diferiți de-a lungul timpului, dar care sunt în esență, cu toții Unul.

      Povestea Paulinei pe care a redat-o Deepak Chopra într-una din cărțile scrise de el, este un exemplu grăitor și foarte pământean al modului în care o ființă umană își poate regăsi Identitatea despre care vorbește Cursul, în cele mai uimitoare și neașteptate moduri:

      Paulina este o femeie de succes în vârstă de 40 de ani. Toți cei care o cunosc spun – unii cu invidie, alții cu neîncredere – că are o viață de vis. Dar nimeni nu știe adevărul, nimeni nu știe care este motivul pentru care totul îi merge bine. Ați auzit bine: TOTUL. În ultimii 20 de ani Pauline nu a avut nicio problemă. Toate lucrurile care altora le-ar părea a fi probleme, în cazul ei se termină în final cu bine. Nu este nici îngâmfată și nici nu zâmbește ironic când spune asta. Ea povestește că totul se leagă de o situație foarte stresantă din viața ei:

Terminasem facultatea, dar nu știam încotro s-o apuc. La 25 de ani, ajunsesem într-un post de funcționar care nu avea nimic de oferit decât siguranță. Am ieșit de câteva ori în oraș, dar nu s-a legat nimic serios. Acestea par niște văicăreli obișnuite și nu arată cât de dezorientată și nemulțumită mă simțeam. Mă trezeam în toiul nopții și trăgeam aer în piept cu disperare, ca cineva care se îneacă.

Nimeni nu a știut cum mă simțeam. Ce să spun? Nimeni nu putea să-mi spună ce se întâmpla de fapt, cel puțin nimeni dintre cunoscuți.

Mă dezintegram în interior. Nu, e prea dramatic. Mă remodelam. Tot procesul trebuie că a durat o perioadă, poate a început în copilărie; am fost foarte credincioasă pe la 10 ani, mă îmbrăcam în negru și mă izolam în pod să citesc Biblia. În fine, nu știam cum să-mi controlez starea de agitație care s-a terminat într-o după-amiază de sâmbătă.

Stăteam lângă ferestră, într-un fotoliu vechi, iar mintea mea alerga. Nu-mi mai amintesc la ce mă gândeam, dar îmi amintesc că m-am întrebat dacă așa își pierd oamenii mințile.(…)

Nu eram agitată. Mă cuprinsese o stare ciudată de calm. Parcă vedeam cum mintea altcuiva galopa din ce în ce mai tare. Dintr-o dată s-a oprit totul. M-am uitat afară la soarele strălucitor și am știut. Tot ce vrei vine la tine. Nu trebuie să faci nimic. Pur și simplu. Nu-mi venea să cred.

Am simțit că cineva îmi vorbește. Dumnezeu? Eul meu superior? Nu aș vrea să dau un nume acelei voci interioare, dar mi-am simțit corpul relaxându-se. Am crezut că voi izbucni în plâns, dar în schimb am răsuflat adânc. O povară uriașă mi s-a ridicat de pe umeri, pe care nici nu știam că o port.

-

La început simțeam o stare de euforie. Am avut încredere totală în ce mi-a spus vocea. Am văzut totul în roz. Știi, nu mă mai temeam. Oamenii nu-și dau seama, dar frica întotdeauna stă la pândă într-un colț, precum carii în lemnărie. Când dispare, lumea întreagă se luminează.

Faza aceea a durat doar câteva săptămâni. Am coborât din nori. Redevenisem eu însămi. Ai crede că aici s-a sfârșit totul. Dar schimbarea a fost reală. Au încetat să mi se mai întâmple lucruri rele. Am început să iau hotărâri bune. Viața mea nu mai era plină de crize și drame. Au început și alții să observe că aveam o viață minunată.

      Așa cum spune fără să clipească chiar Pauline și cum remarcă și Deepak Chopra în comentariile ulterioare, divinitatea  a avut un rol covârșitor în schimbarea vieții acestei femei.

      Ce s-a întâmplat de fapt, a fost că Pauline s-a reconectat brusc la sufletul ei, omul s-a reunit cu Fiul lui Dumnezeu din el, și-a regăsit Identitatea. Vocea pe care a auzit-o nu venea din afara ei, căci era voca sufletului. ” Mai degrabă, și-a auzit mintea punând în cuvinte o schimbare a conștiinței ” – spune dr. Chopra. Și tot el, mai spune:

Imaginează-ți că ești prins între două forțe. Una dintre ele, forța educației, te împinge spre o viață de efort și luptă. Cealaltă, forța sufletului, te împinge spre o viață fără efort. Lupta dintre cele două se dovedește a fi extrem de nedreaptă, pentru că prima forță este sprijinită din spate de o alianță extrem de puternică. Toată lumea acceptă că viața e grea, și prin urmare societatea îți cere să ții pasul, nu numai în vorbă și faptă, dar și în gândurile care îți trec prin minte. Căci gândurile tale nu îți aparțin. Ai asimilat o sută de voci dn jurul tău – familie, prieteni, mass – media, societate în general și acum ele îți vorbesc din interiorul minții.

Comparativ cu această alianță puternică, sufletul nu are nicio putere vizibilă. Nicio voce din capul tău nu-ți vorbește despre el. Iar alții nu au cum să îți vorbească, pentru că este ceva prea intim. Am văzut că energia poate fi deblocată de conștiință, dar conștiința sufletului e atât de rafinată, încât energia pe care o deblochează e incredibil de fină. Cu atâtea împotriviri, cum reușește sufletul să exercite vreo forță? Răspunsul e incredibil de simplu. Sufletul ești tu. Forțele din exterior creează o presiune constantă, și o perioadă scurtă semnalele sufletului vor fi blocate. Dar până la urmă nu te poți ignora. Fiind tot timpul prezent, sufletul tău poate aștepta oricât e nevoie.

Poți să faci un experiment simplu ca să-ți dovedești asta. Ia un alt lucru prezent întotdeauna: respirația. Îți poți ignora respirația ore întregi. Își continuă ritmul fără încetare, fără să atragă niciodată atenția asupra ei. Acum stai liniștit și încearcă să-ți ignori respirația. Fă un efort conștient să o oprești. Nu poți. Odată ce atenția ți-a fost atrasă de respirație, s-a produs o schimbare. Într-un final, bineînțeles, mintea va rătăci din nou. Vei uita din nou de respirație. Dar asta nu o schimbă cu nimic. La fel ca sufletul, respiarția își poate permite să aștepte, fiindcă e întotdeauna prezentă, cât timp ești în viață.

În cazul Paulinei, ce s-a întâmplat de fapt nu a fost o epifanie în adevăratul sens al cuvântului. Dumnezeu din Ceruri nu a observat-o dintr-o dată și i-a trimis personal o telegramă. Ci ea și-a observat sufletul, la fel cum îți dai seama că respiri. În sine, aceasta nu este o experiență singulară. Fiecare dintre noi trăiește momente când alunecă pe nesimțite într-o stare superioară a conștiinței. Șmecheria e să reușești apoi să îți împiedici mintea să mai rătăcească. Pauline a reușit ceva rar: Și-a observat sufletul și apoi nu și-a mai luat atenția de la el. Sufletul a rămas cu ea, și de aceea viața ei a devenit una ” de vis”.

       De unde știm că suntem conectați la sufletul nostru? Foarte simplu:

  • Totul ne merge ușor.
  • Ne simțim liniștiți și în siguranță.
  • Găsim răspunsuri clare.
  • Totul se leagă perfect.
  • Ne simțim stăpâni pe situație.
  • Nu întâlnim obstacole.
  • Suntem concilianți cu cei de alte opinii.
  • Nu respingem nicio posibilitate.
  • Nu ne judecăm pe noi sau pe alții.
  • Ne simțim împliniți.

      De unde știm că am pierdut conexiunea cu sufletul? la fel de simplu:

  • Lucrurile merg greu.
  • Suntem derutați și nesiguri.
  • Nu găsim răspunsuri clare. Oscilăm tot timpul.
  • Totul este confuz.
  • Ne simțim depășiți de situații.
  • Întâlnim multe obstacole.
  • Suntem măcinați de contradicții interioare.
  • Ne e greu să găsim soluții de ieșire.
  • Ne învinovățim pe noi și pe alții.
  • Ne simțim neîmpliniți. Probabil că ne lipsește ceva.

      Ce face Cursul de Miracole? Restabilește legătura cu sufletul.

      În primăvara lui 2014, la puțin timp după ce am început să studiez cursul, cineva mă întreba dacă simt un efect în viața mea, dacă merită efortul de a-l parcurge. Atunci era prea devreme să răspund la întrebare. Acum, după aproape  2 ani, pot să spun clar:

      Efectul este garantat dacă ai răbdare și voință să-l parcurgi până la capăt. Elementele de recunoaștere a legăturii cu sufletul enumerate mai sus sunt prezente de atunci în viața mea. S-a creat un lanț de evenimente la care nici nu visam în urmă cu un an. Atunci când calculele exagerate ale minții sunt îndepărtate și ideile preconcepute anulate, multe lucruri devin posibile. Dar, așa cum spune și Cursul,  călătoria abia acum începe. Iluziile vin doar ca să plece, și pleacă doar ca să vină apoi din nou. Diferența este că acum știi ce ai de făcut. Te întorci la sufletul tău ori de câte ori simți că aluneci în cel de-al doilea șir de “simptome ale deconectării”. Atunci când guști din nectarul bucuriei fără să ai motiv, când te simți stăpân pe tine chiar dacă lumea pare să se dărâme în jurul tău, cu greu mai poți ceda ispitei să te dezlipești de sufletul tău și de Fiul lui Dumnezeu din tine.

Cu drag !


OBSERVAȚIE

Cum se exersează:

Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul curs și ai rămas sub îndrumarea Profesorului lăuntric – este următoarea:

Dimineața și seara aloci meditației o perioadă mai lungă de timp (o oră sau cât poți și cât te face fericit). La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este perioada de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă, dar nu culcat. Cel mai bine este în capul oaselor. Nu sunt date indicații specifice privind poziția, respirația sau alte tehnici de meditație. Important este să te simți bine și să fii complet relaxat.

Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

Pe perioada zilei, din oră în oră sau ori de câte ori este posibil, îți iei răgaz câteva clipe pentru a-ți aminti în liniște ideea zilei. Aplici învățăturile lecției la orice situație concretă ce apare în viața ta.


Share Button

Curs de miracole: Ex. 133- Cu mâinile goale și mințile deschise.

casa-din-mijlocul-riului-Serbia-3-730x547

Gheorghe Iovu… Medicament pentru suflet si minte.

133. Nu voi socoti valoros ce nu are valoare.

 

Iată ce vom face astăzi. Nu vom vorbi de idei înălțătoare, de anvergură universală, ci ne vom concentra în schimb asupra foloaselor pe care le poți trage. 

-

Tu nu ceri prea mult de la viață, ci mult prea puțin. Când îți lași mintea să fie atrasă de preocupări trupești, de lucruri pe care le cumperi, de proeminență în felul în care o apreciază lumea, ceri întristare, nu fericire. Cursul acesta nu își propune să îți ia puținul pe care îl ai. Nu încearcă să înlocuiască cu idei utopice satisfacțiile pe care le conține lumea. Nu există satisfacții în lume. 

-

Enumerăm astăzi adevăratele criterii pe baza cărora se pot verifica toate lucrurile pe care consideri că le vrei. Dacă nu întrunesc aceste cerințe rezonabile, nu merită să le dorești deloc … . De ales, poți să alegi; de fapt chiar trebuie. Dar e înțelept să înveți ce legi pui în mișcare când alegi și între ce opțiuni ai de ales. 

-

Fiecare alegere pe care o faci îți aduce totul sau nimic. De aceea, dacă înveți testele cu ajutorul cărora poți distinge totul de nimic, vei face alegerea care trebuie. 

-

Trebuie să ții cont de următorul lucru  care stă la baza criteriilor de mai jos: De ce are valoare pentru tine alegerea pe care o faci? Prin ce îți atrage mintea? Cărui scop îi folosește?

Aici poți fi amăgit cel mai ușor.

-

1. Mai întâi, dacă ai ales un lucru care nu va ține pentru totdeauna, ce ai ales nu are valoare. O valoare temporară e fără nicio valoare. Timpul nu poate șterge niciodată o valoare adevărată. Ce se stinge și moare nu a existat nicicând și nu are nimic de oferit celui care o alege. Căci se lasă amăgit de nimicul gol-goluț,  apărut într-o formă care crede că îi place.

2. Apoi, dacă alegi să iei ceva de la altcineva te vei alege cu nimic. Căci negând dreptul lui la tot, ți-l negi pe al tău. Și nu vei recunoaște, prin urmare,  lucrurile pe care le ai cu adevărat, negându-le existența. Cine caută să ia ceva de la altcineva s-a lăsat amăgit de iluzia că pierderea poate oferi câștig. Dar pierderea tot pierdere trebuie să ofere , și nimic mai mult.

3. Și acum ajungem la criteriul de-a alege care e cel mai greu de crezut, deoarece caracterul lui vădit e acoperit cu multe straturi de obscuritate. Dacă te simți orișicât de vinovat în privința alegerii pe care o faci, ai lăsat obiectivele eului să se amestece între adevăratele alternative. 

-

Toate lucrurile au sau nu au valoare, merită sau nu merită căutate, sunt total dezirabile sau sunt nedemne de cel mai mic efort de-a le obține. Alegerea este ușoară tocmai datorită acestui fapt. Complexitatea nu e decât o perdea de fum care ascunde simplul fapt că nicio decizie nu poate să fie dificilă. Ce câștigi învățând acest lucru? Mult mai mult decât cum să alegi ușor și fără durere. 

-

La Cer se ajunge cu mâinile goale și cu mințile deschise, venind cu nimic să găsească totul și să îl revendice ca al lor.

***

Vom încerca să atingem astăzi această stare, lăsând la o parte autoamăgirea și fiind sincer dispuși să socotim valoros numai ce are într-adevăr valoare și ce este real. Cele două intervale practice mai lungi, de cincisprezece minute fiecare, încep cu repetarea ideii de astăzi. 

-

Primește apoi ce îi așteaptă pe toți cei ce ajung, neîmpovărați, la poarta Cerului, care se deschide în lături la venirea lor. 

-

Dacă peste zi începi cumva să aduni niște poveri inutile sau să crezi că te confrunți cu niște decizii dificile, grăbește-te să răspunzi cu acest simplu gând:

Nu voi socoti valoros ce nu are valoare, căci îmi aparține tot ce are.

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care, uneori, este supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei. 

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmente din:

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.233-235 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


Share Button

Recapitulare 1. Ex.51(1-5); Sri Vasudeva: Jocul sufletului în câmpul conștiinței.

poză

           Pentru că exercițiile din Curs de miracole sunt de fapt o introducere în meditație, și pentru că la ultimul set de exerciții am atașat un fragment din Retreatul de meditație de 40 de zile al Maestrului Sri Vasudeva, 2014, o să prezint în continuare pe parcursul mai multor zile, cele mai semnificative subiecte din acest program, care a avut ca temă Desăvârșirea de sine. Astăzi, după prezentarea exercițiului, extras din “ziua 3″.   

          Am parcurs până acum cincizeci de exerciții din Culegere de exerciții pentru studenți. Urmează o perioadă de zece zile în care vor fi recapitulate zilnic, câte cinci dintre ideile deja prezentate. Nu este necesar ca în timpul zilei acestea să fie repetate într-o anumită ordine, și nici toate odată, ci în funcție de cum simțim nevoia. Dimineața și seara însă, ar trebui repetate toate cinci. În plus, dimineața este necesar să fie citite și comentariile aferente fiecărei idei și apoi să fie repetate cu ochii închiși, și pe cât posibil într-un loc izolat, unde putem beneficia de liniște. Durata intervalelor practice din timpul zilei ar trebui să fie de câte două minute și cât se poate de dese. De asemenea, nu este nevoie de un cadru special în care să aplicăm ideile, ci dimpotrivă, vor fi exersate mai ales în situațiile supărătoare care ne produc neliniște și zbucium, pentru că rostul lor este tocmai acela de a ne aduce pacea și liniștea. 

         În timpul recapitulării ideile nu sunt prezentate mereu în forma inițială și nu este obligatoriu să revenim la forma inițială decât dacă simțim că este necesar. Scopul lor este de a crea o coeziune în cadrul noului sistem de gândire pe care îl construim. 

Mai ai încă de învățat că pacea face parte din tine și nu cere decât să fii prezent să îmbrățișezi orice situație în care te afli. Și, în sfârșit, vei învăța că prezența ta nu are limite, așa că pacea ta e pretutindeni,  după cum ești și tu.

          Exercițiul de astăzi parcurge următoarele idei comentate pe scurt așa cum am înțeles eu:

 

1: Tot ce văd nu înseamnă nimic.

Tot ce văd, văd cu ochii și văd foarte puțin. Aceasta este vederea. Avem însă nevoie să ne dezvoltăm viziunea.

Ce consider că văd acum ocupă locul viziunii. Trebuie să îi dau drumul recunoscând că nu are înțeles, ca viziunea să îi poată lua locul.  

2. Eu am dat lucrurilor pe care le văd tot înțelesul pe care îl au pentru mine.    

 Tot ceea ce eu privesc are pentru mine semnificația pe care eu am dat-o prin propria mea judecată. Dar judecata mea este în afara realității vaste din care fac parte, iar ceea ce văd cu ochii în această lume este numai o iluzie a realității.

Judecățile mele mi-au făcut numai rău, și nu vreau să văd după cum îmi dictează ele .   

3. Nu înțeleg nimic din ce văd.

Deoarece am judecat greșit totul și am dat propria mea semnificație lucrurilor pe care le văd, este normal să nu înțeleg nimic din ce văd. Văd proiecția greșelilor mele de gândire. Așa cum sunt acum, nu are niciun sens să încerc să înțeleg, dar are sens să mă deschid pentru a înțelege, pentru a vedea în adevăratul sens al cuvântului ( a avea viziune), și pentru a iubi. Este doar o alegere.

4.   Aceste gânduri nu înseamnă nimic.

Gândurile conștiente care îmi trec prin minte sunt gândurile eului separat de Creator, sunt gândurile din mintea inferioară, scindată. Dar am învățat că mintea mea face parte din Mintea lui Dumnezeu, și aleg să dau drumul acestor gânduri zgomotoase pentru a le înlocui cu acele gânduri pe care le gândesc cu Dumnezeu și care își au locul în mintea mea ce a rămas în contact cu Dumnezeu. De aceea gândurile eului nu înseamnă nimic.

5. Nu mă supăr niciodată din ce cauză cred eu.

Tot timpul îmi concentrez gândurile pentru a-mi motiva supărarea, mânia și atacurile. Apăr de fapt un sistem de gândire care s-a dovedit greșit pentru că starea mea naturală, pe care trebuie să o trăiesc, este de pace, iubire, liniște și voioșie. Supărările vin din modul în care gândesc, de la gândurile eului separat, care caută să dea vina tot timpul pe altcineva pentru tot ceea ce mi se întâmplă.

Mai jos am atașat primele 5 exerciții în forma lor inițială, dar și lecțiile de început care fac introducerea în Curs de miracole și a căror revedere cred că este de asemenea utilă.

Comentariile integrale pentru ideile de astăzi dar și variantele integrale ale exercițiilor pot fi văzute accesând, ca de obicei:

În conexiunea pe care am atașat-o mai jos, pot fi găsite elemente de susținere complementare  pentru exercițiile prezentate, dar și pentru alte lucruri pe care le-am învățat deja din Curs de miracole, cum ar fi de exemplu iluzia separării:

Sri Vasudeva : Ziua 3 – Jocurile sufletului în câmpul conștiinței

Link

finish


Fragmente citate:

*** Curs de miracole : Culegere de exerciții pentru studenți, pp.78-80, Editura Centrum, Polonia-2007

Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Apreciez de asemenea orice comentariu pertinent, eliberat din carapacea ideilor preconcepute. Mulțumesc!


 

Share Button

Sri Vasudeva: Calea desăvârșirii – ziua 3.

Sri Vasudeva

 

 

Jocurile sufletului în câmpul conștiinței

                 

                Pentru a nu crea confuzii, este necesar să fac următoarea observație:

              Sri Vasudeva folosește cuvântul Eu scris cu majusculă pentru a desemna Sinele nostru superior, divin, neseparat și nemuritor, dar întrupat. În Curs de miracole, același cuvânt, dar scris cu litere mici se referă la eu /ego, la sinele nostru inferior, separat, întrupat și el,  care “țipă primul și țipă tare”, astfel încât acoperă vocea silențioasă a celuilalt Eu.

Astăzi vreau să vorbesc despre spațiul în care se joacă sufletul; acesta nu este nimic altceva decât un joc în câmpul conștiinței. 

Când devenim prinși în existența materială, mințile noastre sunt atât de focalizate spre exterior, folosind simțurile, încât nu dăm atenție acestui spațiu vast din noi; spațiul care captează atenția misticilor. Este spațiul adevăratei cunoașteri de Sine. (…) Nu sunteți curioși cu privire la ce se află în acel spațiu?

Lucrul important în acel spațiu este de fapt să înțelegem cine este cel ce spune: ” Eu vreau să cunosc acel spațiu.” (…) Pentru mine, este teribil de fascinant că acolo poate fi “cineva” sau o individualitate în acel spațiu al conștiinței, care caută. (…) Nu poate decât să caute să înțeleagă rădăcina existenței sale. 

Conștiința este un câmp; este precum un ecran gol pe care sau în care poate să apară orice. Astfel apare Eul în acest spațiu al conștiinței. (…) Dacă priviți un ecran pe care este proiectat un film, ecranul este exact ca acest spațiu gol, iar imaginea este proiectată pe acel spațiu; iar voi chiar aveți o trăire când priviți acel ecran. Când dispare proiecția ce rămâne? Spațiul gol care a fost mereu acolo.

Deci apare un “Eu” în voi. De ce? Din cauza întrupărilor, a formelor care au fost create. Acest corp fizic este o întrupare grosieră, deci acesta vă dă trăirea experienței de “uman”. Aveți o identitate umană din cauza acestui corp fizic. Acest corp fizic va îmbătrâni în voi, și va dispărea în final. Iar după cum spun misticii, cum spun văzătorii, cum spun cunoscătorii, cum spun înțelepții: există o altă întrupare înlăuntrul nostru, pe care trebuie să o cunoaștem, iar aceasta există de asemenea în spațiul conștiinței.

Forma umană reprezintă o experiență în acel spațiu lăuntric  al conștiinței, iar aceasta ne conferă o anumită identitate. Astfel, conștiința devine întrupată.

Dar noi nu avem doar o întrupare fizică; avem și o întrupare de energie subtilă în interior. Nu o percem doar pentru că nu privim cu atenție.

Mintea mea poate proiecta unde în spațiu. Corpul nu poate face asta, creierul nu poate face acest lucru. (…) Gândurile sunt vibrații în spațiul conștiinței. Cine le produce? Nu le produce creierul; acestea sunt produse în creier. Dar care este sursa acestei proiecții? Aceasta este o altă parte din voi, o parte subtilă din voi; o numim Atma, sufletul, întruparea individuală de natură energetică.

Să ne întoarcem la acel ecran pe care se desfășura jocul. Acesta este ecranul conștiinței. Dacă începeți să înțelegeți că : ” Acest corp al meu, corpul meu grosier este o trăire în spațiul conștiinței mele. “, iar apoi începeți să căutați acea prezență sau identitate de energie subtilă care se află de asemenea în spațiul conștiinței; atunci veți simți prezența chakrelor din interior. Misticii ne spun că sunt șapte chakre în interiorul nostru, în corpul de energie subtilă. 

Când am mers în India în 1975, nu aveam așteptări legate de vreo implicare în ceva care să aibă de-a face cu energiile subtile. Pur și simplu voiam să am cea mai înaltă trăire în câmpul conștiinței, pe care o poate avea o ființă umană, asta doream. Și deodată, în acest ashram din India, în 1975, cam la o lună după ce am ajuns în India, am avut această trăire explozivă a energiei lăuntrice, iar corpul fizic a fost acum transcens într-un fel.  Am pătruns într-un nou spațiu; deodată, s-a ivit în mine o nouă identitate. Am început să mă simt ca ființă de energie și am început să simt că acest corp era doar un instrument în care funcționa această ființă de energie. De asemenea, am început să simt prezența chakrelor.

Vă puteți imagina aceasta? Vă puteți imagina schimbarea în conștiință, să devi conștient de o altă parte din tine la care nici măcar nu te-ai gândit că există? Iar înainte de aceasta, îmi amintesc foarte clar că simțeam o obscuritate totală în ecranul conștiinței atunci când încercam să înțeleg: ” Cine sunt eu? Cine sunt eu? ” Era doar întuneric, un zid de netrecut. Acea comutare a schimbat totul; deodată a apărut lumina în spațiu. Cum este posibil acest lucru? Am simțit acest incredibil val de enrgie în chakra inimii mele, în centrul emoțional. Iubirea a apărut apoi în inima mea ca o energie. Oau, aceea a fost cea mai frumoasă trăire pe care am avut-o. Aceasta a dat startul unei călătorii fenomenale. Și după aproximativ o lună, am început să simt o trepidație între sprâncene, iar aceasta a dus la îmbunătățirea calității minții mele.

Am devenit conștient de o identitate energetică în spațiul interior. De aceea vorbesc despre aceasta. De aceea sunt pasionat în legătură cu aceasta. Vorbind cu voi acum, sunt ancorat în acea ființă energetică. Îmi conduc corpul fizic din acel spațiu energetic. Dar pentru a stăpâni acel spațiu energetic, și doar pentru a-l înțelege, a necesitat timp, disciplină și efort. 

Începeți prin a deveni conștienți de ceea ce se află în voi și dați mai mare atenție acestui fapt. Ușor, ușor, veți începe să înțelegeți puterea gândurilor negative și pozitive în câmp. Apoi veți începe să înțelegeți că dincolo de gânduri e un spațiu de liniște; unii îl numesc “pauza”. Aceasta deține posibilitatea oricărui gând pe care îl puteți genera. După aceea putem deveni conștienți că noi suntem generatorii gândurilor. (…) Nu vă imaginați cât de incredibil de puternică este mintea. De aceea în spiritualitate se dă multă atenție antrenării minții.

Deci este extrem de important să observați acest spațiu al conștiinței în fiecare experiență pe care o trăiți. Eu mă duc la culcare în acest spațiu. Mă trezesc în acest spațiu. Acționez din acest spațiu. Vorbesc cu voi din acest spațiu. Relaționez cu voi din acest spațiu. Totul este o trăire în acest spațiu. 

Credeți că persoana la care priviți este într-adevăr “acolo, undeva în afară”? Lumina solară crează o imagine prin ochii voștri, iar imaginea se află în creier. Așadar eu vă văd în creierul meu. Voi sunteți o experiență trăită în creierul meu, iar sufletul meu percepe prezența voastră și eu o simt în câmpul meu. Deci de fapt voi sunteți înlăuntrul meu. Dacă s-ar întâmpla ceva cu nervul meu optic, voi ați dispărea. Dacă s-ar întânmpla ceva cu aparatul meu senzorial, aș pierde tot contactul cu exteriorul, deoarece voi sunteți o experiență în ființa mea. Simțurile mele dau raportul despre tot ce este în jurul meu, iar eu trăiesc acea experiență în interior. Prin urmare întrega mea lume este o experiență trăită în ființa mea. 

Când relaționăm cu o altă persoană, aceasta este de fapt o trăire în noi înșine. Când acea persoană este negativă, unde începem să simțim acea negativitate? În ființa noastră. Când cineva vine către noi într-un mod negativ, ce învocă în noi acest fapt dacă îi permitem? Energie negativă. Iar dacă rămânem în spațiul nostru și menținem propria energie pozitivă, acea persoană nu poate pătrunde; ea nu ne poate face să avem o trăire de-a ei, pe care noi nu dorim să o avem. Noi alegem trăirea din interior. 

Când începem să înțelegem că totul este o trăire în spațiul lăuntric, atunci vom decide mult mai bine ce dorim să purtăm în spațiul nostru.

Iată cum a treia zi a nostră se referă la câmpul în care sufletul își desfășoară jocul. Este câmpul oricărei trăiri posibile și este câmpul căruia trebuie să-i acordăm atenție, din clipa în care ne trezim și devenim conștienți, apoi de-a lungul zilei, păstrându-l în energii cât putem de imaculate; curate, pure, neprihănite.

finish


Fragment din :

Sri Vasudeva: Calea desăvârșirii-Retreat-ul de meditație de 40 de zile ( 26 martie-04 mai 2014), Blue Star România.



 

Share Button