Dr. Eric Pearl despre “Vindecarea Reconectivă și ce înseamnă aceasta” (II).

eric-image

Informații oficiale despre Vindecarea Reconectivă și Reconectare sunt disponibile aici:

 Cărți:

  • Dr. Eric Pearl – “Reconectarea” ; București: For You, 2006.

reconectarea

  • Dr. Eric Pearl și Frederick Ponzlov – Solomon vorbește despre reconectarea vieții tale; București: For You, 2013

solomon


      În prima parte a selectiei de fragmente de text din cartea “Reconectarea” s-au atins pe scurt aspecte legate de  ADN-ul uman, s-a vorbit despre teoria corzilor și despre procesul nostru de transformare în  ființe umane trans-senzoriale sau transcendent – senzoriale.  Dr. Eric Pearl despre “Vindecarea Reconectivă și ce înseamnă aceasta” (I)

   Fragmentele selectate mai jos aduc câteva lămuriri asupra termenului “energie”- ca purtătoare de Spirit, lumină și informație. Se explică ce sunt frecvențele reconective utilizate atât în Vindecarea Reconectivă (VR) cât și în Reconectare (R) și se lămurește de ce este utilizat termenul RE-conectare.

   Sunt aduse câteva precizări referitoare la “vindecare” și “vindecător”, ultimul nemaifiind utilizat în prezent în cadrul VR și R.

   Mai multe lămuriri importante atât pentru potențialii clienți cât și pentru practicieni sunt disponibile în cartea “Solomon vorbește despre reconectarea vieții tale”.

***

Energie versus spirit.

      Mai întâi dați-mi voie să subliniez că nu prea mă intersează cuvântul energie, folosit în legătură cu genul acesta de muncă de vindecare. Pentru mine, este un termen mult prea rece și prea mecanic. Un alt motiv este că, în general, se consideră că energia scade odată cu distanța. Frecvențele acestui continuum de reconectare nu scad odată cu distanța. Asta, pentru că vindecarea și transformarea au loc printr-un schimb de informații – “lumină și informații”, ca să fiu mai exact. Deși vindecarea aceasta se poate transmite prin energie, componenta energetică a acestei informații este doar unul dintre purtătorii ei. (…) În orice caz, aici nu vorbim despre utilizarea energiei în sine, ci despre transferul de informație.(…) Din acest motiv, vindecarea reconectivă ne duce dincolo de domeniul oricărei forme de vindecare energetică.

     Vindecarea reconectivă se înscrie, mai degrabă,  în sensul vindecării prin Spirit, sau prin spiritualitate. Însă nu mă intersează nici termenul de vindecasre spirituală, pentru că, deși în sensul său pur, este mai în ton cu ceea ce facem, ceea ce a ajuns el să însemne astăzi este o colecție de lucruri date din mână în mână și o serie de oameni care se prosternează în fața lor cu venerație. Așa că, nici termenul acesta nu este bun. Din câte înțeleg eu acum, ceea ce se întâmplă ar putea fi definit cel mai bine ca și o “comunicare spirituală/ schimb de informații la nivel spiritual”.

      Așa că pentru moment – și ca să facem comunicarea mai ușoară și textul mai simplu, să folosim doar cuvântul energie.

***

Frecvențe.

   Dar “vibrație”?(…) Coarda unei chitare vibrează când o atingi; numărul de deplasări înainte și înapoi ale coardei într-o secundă este “frecvența” vibrației.

     Vibrația și frecvența au de a face cu alte două concepte – rezonanța și antrenarea. Gregg Braden, în cartea sa, “Pășind între lumi” le definește. Rezonanța, explică el, este…

” un schimb de energie între două sau mai multe sisteme energetice. Schimbul este bidirecțional și permite fiecărui sistem să devină un punct de referință pentru celălalt. Un experiment obișnuit pentru ilustrarea rezonanței este plasarea a două instrumente cu coarde, în colțuri opuse ale camerei. Dacă atingem coarda cea mai de jos a unui instrument, va vibra aceeași coardă la cel de al doilea instrument. ” A doua coardă” nu este atinsă de nimeni; ea reacționează la undele de energie care traversează încăperea și își găsesc rezonanța cu cealaltă coardă. “

Antrenarea, continuă el, este…

” o aliniere de forțe sau de câmpuri energetice, astfel încât să permită transferul maxim de informație sau comunicare. Spre exemplu, să luăm două elemente adiacente, care vibrează amândouă. Unul vibrează mai repede, iar celălalt vibrează la o viteză mai lentă. Tendința elemetului de vibrație scăzută de a se sincroniza și de a se conforma elementului de vibrație mai rapidă poate fi considerată antrenare.  În măsura în care se realizează potrivirea, putem spune că a avut loc antrenarea, sau că vibrația mai rapidă a antrenat vibrația mai lentă.”

      Cu vindecarea reconectivă se întâmplă ceva similar. Acordându-ne (armonizându-ne) cu noile frecvențe energetice, începem să simțim schimbări în interiorul corpului. Vibrațiile se vor înregistra în noi și vor deveni o parte din noi.

***

Marea transformare.

      Cum se face că brusc există “noi” frecvențe pe planetă?

     După cum văd eu lucrurile, apariția bruscă a acestor frecvențe pe Pământ pare să aibă legătură cu modul în care se schimbă timpul.(…) Ca urmare, dacă timpul își mărește viteza, atunci frecvențele care stau la baza tuturor dimensiunilor universului nostru trebuie că se transformă și ele. Ca dovadă, luați aminte la toate schimbările care s-au petrecut în ultimele două decenii ale secolului XX. Acum cincisprezece ani poate că nu v-ar fi interesat să citiți această carte. Acum șapte ani eu nu aș fi scris-o.

    În ultimii douăzeci de ani, în filme s-a pus un accent clar pe chestiuni spirituale: filme despre îngeri, viață după moarte, transformări de paradigme, dimensiuni paralele, capacități paranormale.

      Efectele acestei transformări devin clare și la alte niveluri. Probabil că ați observat că mulți oameni, conștient sau nu, aleg, în aceste vremuri, să părăsească planeta prin boli de gen SIDA, cancer și diverse alte moduri de a ieși.

     Alții, cum sunteți voi, ați ales să rămâneți și să sprijiniți tranziția la noile vibrații superioare. (…) Tranziția a fost prezisă de mayași, de incași, de indienii Hopi, de Nostradamus, de Edgar Cayce și de Kabbala ( atât cea creștină cât și cea iudaică).

     Previziunile de amploarea asta nu apar așa, din senin.

    Atâtea similitutidini nu fac decât să sprijine conceptul foarte plauzibil al unei Inteligențe Universale, al unui corp de cunoaștere, la care unii oameni – cei care își permit să fie suficient de deschiși – se pot conecta cu ușurință. Edgar Cayce, Nostradamus și alții ne-au adus aceste informații. Acum, Trecerea este aici. Aproape că trebuie să faci eforturi să nu o observi.

***

Adevărata natură a vindecării.

  Când se gândesc la “vindecare”, cei mai mulți oameni se concentreză pe noțiunea unei persoane care suferă de o afecțiune, sau de o rană  – și care “se face bne”.

    Dar ce înseamnă “a se face bine”? Bine față de ce? Bine față de cum erau la un moment dat în trecutul lor?

     Bine în comparație cu alții?

   “A se face bine” este o definiție mult prea limitată a vindecării. Faptul că gândim în acest fel ne deposedează de dreptul nostru din naștere, acela de a fi în comuniune directă cu Dumnezeu/ Iubirea/Universul – de a fi, prin urmare, ființe care se susțin singure și se vindecă singure.

   După cum înclinăm să credem deseori, vindecarea poate însemna reabilitarea simptomelor, a bolilor, a infirmităților și a altor aspecte observabile, care împiedică o funcționare deplină. Vindecarea înseamnă și restaurarea integrității spirituale a unei persoane. În esență, vindecarea este așa: eliberarea sau îndepărtarea unui blocaj sau a unei interferențe care ne-a ținut separați de perfecțiunea universului.  Dar vindecarea se referă la evoluția noastră și include și restrucutrarea evolutivă a ADNului nostru și reconectarea noastră cu universul, la un alt nivel.

***

De ce “RE-conectare”?

      Cu toții venim în această existență cu anumite limitări. După cum o dovedește istoria, omenirea, ca întreg, a fost deconectată cu mult timp înainte de la liniile de energie care ne acordează cu propriile noastre corpuri, cu câmpurile energetice ale celor din jurul nostru, cu liniile planetei și – de aici- cu grila energetică a întregului univers.

      Fenomenul reconectării ne transportă, într-o măsură diferită, înapoi în amintirile noastre interioare, la această epocă de aur – și ne leagă cu sentimentul nostru inițial, de conexiune profundă cu tot ce este viață.

     Ne întoarcem și – în aceeași măsură – înaintăm către ceva nou. Vindecarea vine din această integritate.

Adevărata vindecare. Vindecarea ce aduce evoluție.

     În ciuda a tot ce se spune despre “întoarcere”, adevărul este că nivelul de vindecare despre care vorbim aici nu ne-a fost accesibil tot timpul.

     La un moment dat, specia noastră era conectată mai deplin, era “întreagă” , așa că fecvențele specifice reconectării nu erau necesare.

      Ne-a fost accesibil altceva, însă: capacitatea de a înălța conștiința colectivă la nivelul la care putem accepta și putem găzdui frecvențe de genul acesta.

     Nivelul acesta a fost atins, în sfârșit, iar universul a hotărât că acum este momentul ca ele să fie prezentate.

    Cu toții avem capacitatea de a transporta această nouă frecvență de vindecare. Nu este un dar pentru câțiva aleși – guru sau “sfinți” ( în accepțiunea generală).

    Este un dar al acestui timp; inteligența și înțelepciunea de care avem nevoie ca să ne îndrume este deja aici.

    Ca rasă, pătrundem la un nivel de frecvență la care neadevărurile nu își vor mai putea antrena vibrațiile și – fiind prea dense – pur și simplu se vor destrăma;

***

Rolul “vindecătorului”.

     Vindecarea este o chestiune care se decide între pacient și univers.

    Ca “vindecători”, devenim o verigă în lanțul reconectării. Energia vindecătoare vine de la Sursă – ea curge în noi și prin noi, emanând de la noi și înspre noi. Această energie este ca o lumină care trece printr-o prismă. Noi suntem prisma. Ne alăturăm pacientului și universului, pentru a genera un câmp reciproc format din iubire – în cel mai exaltat sens al acestui cuvânt – și o stare de unitate. Universul recunoaște nevoile pacientului și apoi furnizează circumstanțele care permit o reacție corespunzătoare la acele nevoi.

     Noi nu suntem vindecători. Noi suntem doar un termen al ecuației. Ecuația are trei termeni: un termen este pacientul, un termen suntem noi, iar un alt termen este Dumnezeu. Când Dumnezeul din noi se întâlnește cu Dumnezeul din pacient, se întâmplă lucrurile cele mai uimitoare. Ecuația aceasta se numește uneori “Puterea lui Unu” sau “Puterea lui Trei”. De ce suntem implicați în această ecuație?

     Să fie pentru binele celorlalți? Probabil că nu. După cum spuneam mai devreme, cel mai probabil este că suntem implicați în această ecuație pentru noi. ( Pentru aceia dintre voi pe care îi deranjează folosirea cuvântului Dumnezeu – depășiți-vă problema. E doar egoul vostru. Dumnezeu, Iubire, Univers,  Sursă, Creator, Lumina – toate aceste cuvinte înseamnă același lucru și sunt interschimbabile în textul cărții. Alegeți termenul care vă place.)

***

Cine se vindecă?

      Că tot veni vorba, ce înseamnă atunci când un pacient nu primește vindecarea la care se aștepta?

      Problema nu este cu vindecarea ci cu așteptările.

      Obișnuiam să spun că nu toată lumea se vindecă.

     Acum nu mai cred asta. Acum cred că toată lumea se vindecă – deși nu neapărat în modul în care se așteaptă să se întâmple acest lucru. Recunoscând că “vindecarea” înseamnă reconectarea cu perfecțiunea universului, ne dăm seama că universul știe ce ne trebuie și ce vom dobândi, ca rezultat a ceea ce am primit. Chestia este că ceea ce ne trebuie s-ar putea să nu corespundă întotdeauna cu ceea ce așteptăm noi, sau cu ceea ce credem că vrem.

      Așa cum vindecătorii trebuie să-și accepte rolul de canale, la fel și pacienții trebuie să-și accepte rolul de primitori. Treaba pacientului este, pur și simplu, să se pună la dispoziția energiilor vindecătoare și apoi să accepte ceea ce aduc acestea. Și este sigur că ele vor aduce ceva.

      Doar că ceea ce aduc s-ar putea să fie o surpriză. Să spunem că vine la voi un pacient cu ulcer. Facilitați o ședință de vindecare – sau două, sau trei, dar ulcerul rămâne. Pacientul se simte frustrat, iar voi vă simțiți ca niște ratați, deși știți că nu ar trebui, pentru că, vorba aceea, nu sunteți decât oameni. Dar după câteva luni, pacientul vă sună din nou. ” Sunt bine” vă spune el. ” Ulcerul s-a curățat. Poate pentru că, după ce am fost la tine, am încetat să-mi mai fac atâtea griji și m-am lăsat de băut și de fumat – și mă înțeleg mult mai bine cu soția și cu copiii…” Uneori, pacientul va atribui vindecarea oricăror altor factori, numai nu timpului pe care l-au petrecut cu voi. Însă, la urma urmei, asta chiar nu contează!

      Astfel de oameni sunt atât de atașați de rezultat – iar marea interferență, dacă există vreuna, este chiar acest atașament. Atașamentul este o legătură de constrângere, iar o constrângere retează curgerea a ceea ce v-ar plăcea să primiți.

***

Vindecarea, medicina și viitorul sistem de asistență medicală.

       La ora actuală, după părerea mea, punctele forte ale medicinei sunt două domenii de bază. Pe cel dintâi îl voi descrie ca primul ajutor sau asistența în situații de criză. (…) Medicii și asistenții de pe salvare sunt cei mai buni când e vorba să se ocupe de răni sângerânde și de oase rupte. După ce m-am stabilizat și sunt în siguranță, putem vorbi și de chiropractică, de homeopatie, de nutriție și de alte forme de vindecare. Acesta ar fi momentul cel mai potrivit să-i dăm corpului șansa să se vindece.

      Al doilea domeniu în care pot să admit că abordarea medicală este de dorit, e atunci când nimic altceva nu a funcționat. Dacă organismul nostru nu a reușit să se vindece singur, aceasta este faza în care ar putea fi nevoie de medicamente, de intervenții chirurgicale, sau de alte măsuri extreme.

     Nu de mult, întâlneam adesea – iar astăzi îi întâlnim poate și mai des – oameni care aleargă la doctor la primul semn de dezechilibru. Principalul demers al doctorului, în cele mai multe cazuri, este să ne prescrie o medicație sau să ne taie din corp. Nu pot să se abțină; așa au învățat.

      Din păcate, recurgerea la soluția medicală de la început întârzie de cele mai multe ori, un ajutor natural important – însă corpul nostru are cu atât mai multe șanse să se vindece complet și deplin, cu cât apelăm mai devreme la cineva care ne poate ajuta.

    Dacă luăm medicamente și ne mascăm simptomele chiar de la început, până ce lucrurile vor ajunge să se înrăutățească atât de mult, încât să fim nevoiți să mergem la cineva care să se ocupe de îndepărtarea cauzei și să dea voie corpului să se vindece, se poate ca sănătatea noastră să fi ajuns deja la un punct de la care să nu mai poată fi recuperată sută la sută. La fel, dacă o luăm de la început pe calea chirurgicală și operația nu dă rezultate, atunci, până ce ajungem să consultăm un chiropractician, un acupuncturist sau pe altcineva care să lucreze din perspectiva îndepărtării dezechilibrului și să dea voie vindecării noastre să vină de sus, de jos, dinăuntru și din afară, ne vom putea duce la ei doar cu partea din noi care a mai rămas întreagă.

      Dacă, dintr-un motiv oarecare, demersul natural nu dă rezultate în cazul nostru, medicina este – în toate circumstanțele – următoarea soluție logică.

      Atunci  cum vedem întâlnirea dintre medicină și vindecare? Acum, la intrarea în noul mileniu, eu observ o schimbare la nivelul conștiinței profesioniștilor din serviciile de sănătate: mulți își dau seama că nu îndeplinesc spiritul visului care i-a adus în această meserie de la bun început și încep să înțeleagă că trebuie să fie ceva mai mult – și să dorească să caute acest ceva.

eric


⇒ Pentru programări, vezi pagina CONTACT


– ∞ –

Curs de Miracole:Cap7(2); “Între timp și veșnicie” sau “Frica de transformare”.

 a

     

     Iubesc această lume. Când îmi imaginez  “planeta mea” plutind în spațiu, nu simt decât iubire. Când mă confund cu miliardele și miliardele de entități care locuiesc pe această planetă, sub o formă sau alta, nu simt decât iubire. Iubesc cerul cu stele, sau cu nori, din care picură rouă sau din care curg torente. Cu toate acestea, undeva în adâncul meu există o reținere, pentru că există încă frică. Pentru că judec. În interiorul cojii de nucă, care este lumea noastră minusculă,  se întâmplă multe, foarte multe lucruri pe care nu le pot accepta încă, dar pe care nici nu le pot schimba. Când voi renunța la judecată, voi renunța în sfârșit, și la atac. Pentru că toate au un rost – acela de a ne ajuta să descoperim Cine suntem Noi cu Adevărat cum ar spune Neal Donald Walsch. De aceea, voi înlocui frica cu iubirea, pentru că frica vine din lipsă de iubire, și generează conflict.

       Frică și iubire. Născute din ego sau din Inspirația Universală – Spiritul Sfânt. Se întorc întotdeauna în mintea celui care le naște. Frica aduce  frică. Iubirea aduce iubire. Nu putem aprecia cu adevărat nimic din Creație dacă privim cu frică, și vom aprecia totul, dacă privim cu iubire, totul. Totul, dar absolut totul, face parte din Creația lui Dumnezeu, inclusiv noi. A ataca o parte din ea, înseamnă a ataca toată Creația, iar Creatorul și Creația Lui sunt una. Cum îl putem atunci ataca pe Dumnezeu? Iubind fiecare părticică din creație, bună, rea, fără s-o judecăm noi, iubim întreaga Creație, și suntem în armonie cu Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu nu judecă. Cum și-ar putea judeca propria Creație? Asta ar însemna că se judecă pe Sine.

        Judecata este asociată eului. În permanenta lui luptă de supraviețuire în lumea iluzorie de care s-a atașat, ne  respinge cu vehemență esența. Respingându-ne esența, se respinge de fapt pe sine, pentru că el, este o creație a minții noastre, care face parte din Mintea Universală, Mintea veșnică a lui Dumnezeu. E produsul ei. De fapt, e produsul acelei mici părți care s-a scindat din ea pentru a crea eul, necesar într-o măsură limitată pentru supraviețuirea trupului în această lume. Eul, acest pilot automat, acest robot, cum îl numea Osho, a ajuns însă să preia controlul Ființei noastre. El nici măcar nu ne recunoaște Ființa. Eurile Inventează măști pe care le așează pe fețele tuturor Ființelor,

…născocesc chipuri, le percep lipsite de valoare și le atacă din cauza acestei lipse închipuite. Iată tot ce este lumea eului. Nimic. Nu are niciun înțeles. Și nu există. Nu încerca s-o înțelegi pentru că, dacă încerci, crezi că poate fi înțeleasă, deci apreciată și iubită. Și asta i-ar justifica existența, care nu poate fi justificată. Nu poți da înțeles neînțelesului. Nu ar fi decât o încercare dementă.

         În jurul acestui “eu” s-a creat sistemul de gândire transmis de mii de ani, și a devenit din ce în ce mai bine fortificat. Și tocmai pentru că începem să ne simțim din ce în ce mai mult prizonieri în propriile noastre vieți, guvernate de acest parșiv sistem de gândire, începem, timid, să dăm ascultare glasului pur al ființei noastre eterne, spirituale. Dar nu e suficient. Nu putem folosi jumătăți de măsură, pentru că ceea ce învățăm, aceea vom împărtăși.  Iar aceasta este o mare responsabilitate. Nu putem avea pace și iubire, atâta timp cât mai credem încă în ego și în luptă. Este necesar ca abandonul să fie total. Noul sistem de gândire bazat pe acceptare , iertare, iubire și înțelegere, trebuie implementat complet. Dar frica? Frica de a abandona ceva ce purtăm adânc în noi de-atâta timp? Vom găsi scuze, vom găsi motive, pentru că acolo în adânc pândește frica. Și chiar de ne-am dori transformarea totală, frica ne roade, așa că vom găsi mereu și mereu argumente împotriva acesteia. Vorbind despre meditație, ca instrument pe calea transformării, Osho spunea:

   Se prea poate ca în adâncul tău să nu dorești transformarea. Teama aceasta, teama de transformare e reală. (…) Teama de transformare este la fel ca teama de moarte. Este o moarte, pentru că vechiul pleacă lăsând loc nou-venitului în ființa ta. Tu, cel de dinainte, nu vei mai exista, ceva total nou se va naște din tine. (…) Cel nou nu poate fi continuarea celui vechi. Cel vechi este discontinuu. Cel vechi trebuie să dispară. Abia atunci cel nou își poate lua locul în ființa ta. Cel nou nu este un vlăstar al celui vechi, nu este o continuare a lui. El este ceva total nou, ceva care apare abia când cel vechi a murit. 

Există o prăpastie între cel vechi și cel nou – tocmai această prăpastie te înspăimântă. Te temi. Ai vrea să te transformi, dar, în același timp, ai vrea să rămâi cel vechi. Asta este înșelătoria. Ai vrea să crești și totuși să rămâi tu cel vechi.

       Tocmai pentru că prăpastia dintre cel vechi și cel nou este foarte adâncă, acest curs, ne ridică o punte, prin aceste lecții care repetă sub forme diferite, aceleași idei, punând ușor și treptat cărămizi noi pe zidul noului nostru sistem de gândire.

        Acceptarea, fie că vine în prezența înțelegerii, fie că vine în absența ei, devine element important al transformării, pentru că într-adevăr, ” Dă-mi Doamne putere să schimb ce pot schimba și să accept ce nu pot schimba” capătă sens. Acceptarea   poate însemna, așa cum spune chiar acest text, să nu încercăm să înțelegem această lume a eului, pentru că nu putem da înțeles neînțelesului. Putem însă, și suntem obligați, să apărăm adevărul pe care-l vom percepe din ce în ce mai mult pe măsură ce mintea noastră se vindecă. Iar la baza adevărului stau iubirea și credința în unitate.  Numai așa putem să ne asumăm rolul de co-creatori care ne-a fost menit. Numai așa putem extinde Creația, în armonie cu Dumnezeu, așa cum ne-a fost hărăzit. O misiune grea, dar nu imposibilă.

        Sunt vremuri în care trăim între ego și  Sinele Divin. Sunt vremuri în care trăim între timp și veșnicie, și pentru a putea trăi, trebuie să înțelegem că singurul aspect al timpului care e veșnic e “acum”.  Este nevoie de vigilență atâta timp cât facem tranziția. Când vom fi gata însă, și când pacea ne va stăpâni, totul va decurge firesc, pentru că vigilența nu mai este necesară. E pace, în sfârșit. Vigilența are un rol numai atâta vreme cât suntem pe drumul vindecării minții. Și să nu uităm : Noi toți, și fiecare dintre noi în parte, suntem lumina lumii. Asemeni lumânărilor aprinse în noaptea de Înviere, ne vom aprinde încet, unul de la lumina celuilat, dând naștere în final unei mări de lumină.

5

         Fragmentele de text de mai jos pot aduce unele completări  sau unele lămuri necesare.

      Deși poți iubi Fiimea doar ca un tot unitar, o poți percepe fragmentată. E imposibil însă să vezi ceva într-o parte a ei pe care să nu i-l atribui în totalitate.

Fractalii: cum se oglindește întregul în toate părțile lui.

       Iată de ce atacul nu e răzleț și trebuie să renunți la el în întregime. Dacă nu renunți la el în întregime, nu renunți la el deloc. Frica și iubirea fac sau creează, în funcție de cine le dă naștere sau le inspiră – eul sau Spiritul Sfânt. -, dar precis se vor întoarce în mintea celui care le gândește și îi vor afecta percepția totală. Asta include noțiunea lui de Dumnezeu, de creații ale Lui și ale sale. Nu le va aprecia pe nicicare dacă le privește cu frică. Și le va aprecia pe toate dacă le privește cu iubire. (…) Mintea care acceptă atacul nu poate iubi. (…) Gândirea ta a făcut toate acestea datorită puterii sale, dar tot gândirea ta te poate mântui de toate acestea pentru că nu tu i-ai făcut puterea. Capacitatea ta de-a-ți dirija gândirea după cum dorești e parte din puterea ei. Dacă nu crezi că o poți face, îți negi puterea gândirii și o faci neputincioasă în credința ta.

          Eul nu își poate permite să cunoască ceva . Cunoașterea e totală, iar eul nu crede în totalitate. Această necredință e obârșia lui și, deși eul nu te iubește pe tine, le rămâne credincios propriilor săi antecesori, zămislind după cum a fost zămislit. Mintea reproduce întotdeauna după cum a fost produsă. Produs prin frică, eul reproduce frică. Asta e loialitatea lui, și această loialitate îl face neleal față de iubire pentru că tu ești iubire. Iubirea e puterea ta, ceea ce eul trebuie să nege. De asemenea, trebuie să nege tot ce îți dă această putere pentru că ea îți dă totul. Niciunul dintre cei ce au totul nu dorește eul. (…) Eul se opune, așadar, întregii aprecieri, întregii recunoașteri, întregii percepții sănătoase și întregii cunoașteri. El percepe amenințarea lor ca totală…

      . Sper că am putut să redau cu înțelegerea mea esențialul acestei a șasea lecții din capitolul VII – o lecție grea, greu de pătruns, greu de rezumat, greu de exprimat. Dacă ar fi să rezum totul la câteva idei pe care le-am înțeles și pe care le-am reținut, acestea ar fi următoarele:

  • Este necesar să abandonăm complet sistemul de gândire moștenit, bazat pe ego.
  • Nu putem împărtăși două sisteme de gândire.
  • Noul sistem de gândire bazat pe unitate, iubire și iertare, trebuie implementat complet. Este necesară abandonarea fricii, judecății, atacului, ca expresii ale lipsei profunde de iubire și înțelegere.
  • Este necesar să ne înțelegem și să ne asumăm natura noastră de ființe complete și divine: trup-minte-suflet.
  • Suntem co-creatori ai lui Dumnezeu, iar rolul nostru este de a extinde Creația Lui. Nu putem face acest lucru cu actualul  sistem de gândire, care ne ține mințile prizoniere în lumea construită de ego.
  • Pentru a putea merge mai departe este necesar să nu judecăm și să nu încercăm să înțelegem această lume iluzorie a eului. Schimbăm ce putem schimba, acceptăm ce nu putem schimba.
  • Pentru că trăim în două lumi, între iluzie și adevăr, ego și divin, este important să trăim prezentul, acel veșnic ” acum”, ca singur element de legătură între timp și veșnicie. Fără regrete, vinovății, așteptări, gânduri rătăcitoare, ci doar bucurându-ne și savurând eternul acum, în toate aspectele vieții, cultivând iertarea și iubirea.

 

3

 


Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole-“Text”, Cap.7-“DARURILE ÎMPĂRĂȚIEI- DE LA VIGILENȚĂ LA PACE”, pp.111-114 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!