Curs de miracole: Ex.156

curs exercitii

 

 

Merg cu Dumnezeu într-o sfinţenie desăvârşită.

Ideea de astăzi  face gândul păcatului  imposibil. Vinovăția nu are cauză şi, neavând cauză, nu există. Ideea decurge negreşit din gândul fundamental menţionat atât de des în text: ideile nu îşi părăsesc sursa ( iar tu ești o idee a lui Dumnezeu). Dacă acesta e adevărat, cum poţi să fii separat de Dumnezeu? Cum ai putea cutreiera lumea singur şi separat de Sursa ta?

-

Gândurile pe care le prezentăm în acest curs nu sunt lipsite de consecventă. Adevărul, dacă e să fie adevărat, trebuie să fie adevărat de la cap la coadă. Nu poţi să cutreieri lumea separat de Dumnezeu, pentru că nu ai putea să exişti fără El.  Unde eşti tu este şi El. Există o singură viaţă. Şi pe aceasta o împărtăşeşti cu El. Nimic nu poate să fie separat de El şi să se afle în viată.

-

Unde este El, trebuie să fie atât sfinţenie, cât şi viaţă.Ce are viaţă e la fel de sfânt ca El, căci ce împărtăşeşte viaţa Lui face parte din Sfinţenie şi nu poate să fie păcătos, aşa cum nici soarele nu poate hotărî să fie de gheaţă, nici marea să se separe de apă, nici iarba să crească cu rădăcinile suspendate în aer.

-

Există în tine o lumină care nu poate muri; a cărei prezenţă e atât de sfântă, încât lumea e sfinţită datorită ţie. Toate făpturile îţi aduc daruri, punându-ţi-Ie cu recunoştinţă şi cu bucurie la picioare. Mireasma florilor e darul pe care ţi-l aduc ele. Valurile se închină în faţa ta, pomii îşi întind braţele să te ferească de căldură şi îşi aştern frunzele pe pământul dinaintea ta să îţi fie moale sub picior, în timp e vântul abia adie, ca o şoaptă în jurul capului tău sfânt.

-

Lumina din tine e cea pe care tânjeşte să o vadă universul. Toate făpturile stau liniştite înaintea ta, căci recunosc Cine merge cu tine. Lumina pe care o porţi e propria lor lumină. Aşa că în tine îşi văd sfinţenia, salutându-te ca mântuitor şi Dumnezeu. Acceptă-le revenţa, căci se datorează Sfinţeniei Însăşi, care merge cu tine, transformând- în blânda Ei lumină -lucrurile toate în asemănarea Ei şi puritatea Ei.

-

Aşa lucrează mântuirea. Când te dai la o parte, lumina din tine o ia înainte şi cuprinde lumea. Ea nu vesteşte sfârşitul păcatului prin pedeapsă şi moarte. Păcatul a dispărut în lejeritate şi hohote de râs, pentru că i se vede absurditatea bizară. E un gând nesăbuit, un vis prostesc, neînspăimântător, poate ridicol, dar cine şi-ar irosi o clipită din sosirea la Dumnezeu pentru un moft atât de necugetat?

-

Şi totuşi, ţi-ai irosit mulţi, mulţi ani tocmai pe gândul acesta nesăbuit. Trecutul s-a dus, cu toate fanteziile lui. Ele nu te mai ţin legat. Sosirea la Dumnezeu e pe aproape. Şi, în micul interval de îndoială care a mai rămas, se poate să îţi pierzi din vedere Tovarăşul şi să Îl confunzi cu visul străvechi, necugetat, care a trecut acum.

-

“Cine merge cu mine?” Iată întrebarea pe care ar trebui s-o pui de o mie de ori pe zi, până când certitudinea pune capăt îndoielii şi instaurează pacea. Pune capăt îndoielii astăzi. Dumnezeu vorbeşte pentru tine când îţi răspunde la întrebare cu următoarele cuvinte:

*

„Merg cu Dumnezeu într-o sfinţenie desăvârşită.

Luminez lumea, îmi luminez mintea şi toate minţile pe care Dumnezeu le-a creat una cu mine.”

*

 Curs de miracole: Culegere de exerciții pentru studenți; Fundația pentru Pace Lăuntrică, 2007 Ed. Centrum Polonia

Lecția 156 ( fragment)

Share Button

Curs de miracole: Cap.13 – Lumea lipsită de vinovăție (V)

 

pacea cerului

8: De la percepție la cunoaștere.

 

  • Vindecarea este eliberare de trecut.
  • Trecutul nu există. Acest lucru nu poate fi cunoscut în lumea timpului de nimeni pentru că ține de cunoaștere.
  • Putem  dobândi  percepția desăvârșită dar percepția, chiar elevată fiind, nu e completă niciodată, și oricât de sfântă, nu va dura la nesfârșit.  Ultimul pas –  cel al cunoașterii –  ține de Dumnezeu. 
  • Dobândirea cunoașterii duce la cunoașterea faptului că locul tău nu este în lume, ci în veșnicie.
  • Mintea nu ia în seamă unde se află căci noțiunea de “unde” nu înseamnă nimic pentru ea. Știe că este pretutindeni… ” 
  • Cunoașterea nu este parțială. 
  • Spiritul Sfânt este un Gând al lui Dumnezeu împărtășit cu tine, și nu are altă funcție decât să unească Tatăl cu Fiul nefiind separat nici de Unul nici de Altul. El este în mintea ta așa cum este în Mintea Tatălui, iar mesajul Lui vorbește despre veșnicie în lumea timpului.
  • Vei ceda cunoașterii când îți vei vedea semenii ca pe tine însuți. Ei sunt martorii tăi la aparteneța ta la Cer. Fiecare miracol oferit lor ți se va înapoia, pentru că miracolele pe care le faci pe pământ sunt înălțate la Cer. 

***

Fiecare aspect este întreg și, de aceea, niciun aspect nu e separat. (…) Iată miracolul creației: faptul că e una pe vecie. Tu ești un aspect al cunoașterii, fiind în Mintea lui Dumnezeu. Toată cunoașterea trebuie să fie a ta, căci în tine e toată cunoașterea. (…) Dar utimul pas trebuie întreprins de Dumnezeu, căci ultimul pas în izbăvirea ta, care pare în viitor, a fost realizat de Dumnezeu la crearea ta. Separarea nu a întrerupt-o. Creația nu poate fi întreruptă.  Separarea e doar o formulare greșită a realității, fără absolut niciun efect. (…) Aspecte ale realității pot fi văzute în toate și peste tot. (…) Fiecare miracol pe care I-l oferi Fiului lui Dumnezeu e doar percepția adevărată a unui aspect al întregului. Deși fiecare aspect este întregul, nu poți să știi asta până nu vezi că fiecare aspect este același lucru, perceput în aceeași lumină și, de aceea unul. Fiecare făptură pe care o vezi fără trecut te apropie astfel de finalul timpului… (…) Toți sunt identici: frumoși și egali ca sfințenie cu toții.

-

Cunoașterea întrece cu mult ce te privește individual. Tu care ești parte a ei și ea toată, nu trebuie decât să îți dai seama că ea ține de Tatăl, nu de tine. Rolul tău în izbăvire te duce la ea prin restabilirea unității ei în mintea ta. Când îți vei vedea frații ca tine însuți, vei fi cedat cunoașterii, căci vei fi învățat să te eliberezi prin Cel Ce cunoaște ce este libertatea.  

***

-∞-

9. Norul vinovăției.

  • Vinovăția este singurul lucru care ți-l ascunde pe Dumnezeu.
  • Cei ce se simt vinovați condamnă, legând viitorul de trecut după legea eului. Este o lege strictă, care interzice trezirea. Legile eului sunt legile pedepsei. Credința în el e durere.
  • Dacă îți pui credința în trecut, viitorul va fi ca trecutul. 
  • Ispășirea aduce o reevaluare a tot ce îndrăgești; separă falsul de adevărat.

***

Între trecut și viitor trebuie să intervină Legile lui Dumnezeu dacă vrei să te eliberezi. ( …) Eliberarea de vinovăție e desfacerea completă a eului. Nu fă pe nimeni să se teamă, căci vinovăția lui este a ta și, … îți aduci ție condamnarea lui. 

-

Nu crezi că Fiul lui Dumnezeu este nevinovat pentru că vezi trecutul și pe el nu îl vezi. Când îți condamni un frate spui: ” Eu, care am fost vinovat, aleg să rămân așa. ” I-ai negat libertatea și negându-i-o, ți-ai negat martorul la a ta. Ai fi putut la fel de bine să îl eliberezi de trecut și să îi ridici din minte norul vinovăției care îți leagă fratele de acesta. Și, în libertatea lui, s-ar fi aflat a ta. 

-

Ideea că Fiul nevinovat al lui Dumnezeu poate să se atace și să se facă vinovat este dementă. Sub nicio formă, în nimeni, să nu crezi așa ceva. Căci păcatul și condamnarea sunt același lucru… Să nu vezi vinovat, atunci, pe nimeni, și îți vei afirma ție însuți adevărul nevinovăției. (…) Cei pe care îi vezi vinovați devin martorii vinovăției din tine, și o vei vedea acolo, căci e acolo până nu e desfăcută. 

Vinovăția the face orb, căci – câtă vreme vezi un singur strop de vinovăție în tine – nu vei vedea lumina. Iar, când o proiectezi, lumea pare întunecată și învăluită în vinovăția ta. Arunci un văl de întuneric peste ea și nu o vezi, pentru că nu te poți uita înăuntru. 

-

Nu te teme să te uiți înăuntru. Eul îți spune că totul e negru de vinovăție în tine și te îndeamnă să nu te uiți. În schimb te îndeamnă să îți privești frații și să vezi vinovăția în ei. căci ce își văd frații în întuneric, vinovați în întunericul în care îi învăluiesc, se tem prea tare să privească lumina dinăuntru. 

-

Privește, atunci, lumina pe care a pus-o El în tine și învață că tot ce te-ai temut că e acolo a fost înlocuit cu iubire.

***

-∞-

10. Eliberarea de vinovăție

  • Ai uitat că toate relațiile tale sunt sfinte. În mod normal, ele sunt folosite doar de Spiritul Sfânt, în scopul izbăvirii tale și tocmai acest lucru le face sfinte. Condiția este să nu le folosești tu înainte în propriile tale scopuri ( ale eului) și să nu arunci vinovăția asupra lor, căci Spiritul Sfânt nu le mai poate folosi.
  • Nici o relație reală nu se poate baza pe vinovăție.
  • Lasă Spiritul Sfânt să-ți conducă relațiile.
  • În orice relație în  care proiectezi vinovăția asupra celuilat, tu te vei simți vinovat. Nu vei găsi nici satisfacție, nici pace, nici uniune în acea realție. Vei vedea în schimb vinovăția pe care tu ai pus-o acolo. Deși suferi, nu te vei desprinde de ea. Nu poți ști că iubești pentru că nu înțelegi ce înseamnă să iubești. Principala ta preocupare este să dai vina pe celălalt, în afara propriului tău control.
  • Când îți aloci o vinovăție din trecut uiți că trecutul nu e în tine. Lași vinovăția să stea între tine și semenii tăi și să îți facă relația cu ei imposibilă. 
  • Spiritul Sfânt face numai ce vrea Dumnezeu de la El. A văzut și separarea, dar știe ce înseamnă unitatea. Deși este al tău, tu nu știi ce știe Spiritul Sfânt despre tine și despre creație. El predă vindecarea și vrea să vezi și să predai ca El și prin El.

***

Hotărăște, atunci, să nu fi cum ai fost. Nu folosi nicio relație ca să te ții legat de trecut, ci cu fiecare, în fiecare zi, să renaști. Un minut, chiar mai puțin, va fi de ajuns pentru a te elibera de trecut și a-ți preda mintea, în pace, Ispășirii. 

-

Cât crezi că vinovăția se justifică în orice fel, în oricine, orice ai face nu te vei uita înăuntru, unde ai găsi întotdeauna Ispășirea. 

-

Acum ți-e dat să vindeci și să predai, să faci ce va fi acum. Deocamdată, nu e acum. Fiul lui Dumnezeu crede că s-a pierdut în vinovăție, că e singur într-o lume întunecată în care durerea presează peste tot asupra lui din afară. Când se va uita înăuntru și va vedea strălucirea de acolo, își va aduce aminte cât de mult îl iubește Tatăl lui. Și îi va părea incredibil că a putut cândva să creadă că Tatăl lui nu îl iubește și că îl vede condamnat. 

-

Tu care ai fost nemilos cu tine însuți, nu îți amintești Iubirea Tatălui tău. Și, privindu-ți fără milă frații, nu îți amintești cât de mult Îl iubești. Dar e de-a pururea adevărat. În pacea strălucitoare din tine stă desăvârșita puritate în care ai fost creat. Nu te teme să vezi minunatul adevăr din tine. 

-

Eliberează de vinovăție după cum ai vrea să fi eliberat. Nu există alt mod de-a te uita înăuntru și de-a vedea lumina iubirii, strălucind cu aceeași constanță și cu aceeași certitudine cu care dumnezeu Și-a iubit întotdeauna Fiul. Și cu care Fiul îl iubește pe El. Nu există frică în iubire, căci iubirea e lipsită de vinovăție.

-

Nu poți întreține relații reale cu niciunul ditre Fiii lui Dumnezeu dacă nu îi iubești pe toți în mod egal. Iubirea nu e specială. (…) Poți iubi numai cum iubește Dumnezeu. (…) Cel ce își condamnă un frate, nu poate să se vadă nevinovat și în pacea lui Dumnezeu. (…) Acestuia îi spun:

  • Privește-l pe Fiul lui Dumnezeu, vezi-i puritatea și oprește-te.
  • Privește-i, în liniște, sfințenia și adu mulțumiri tatălui său pentru că nu l-a atins niciodată nicio vinovăție. 

-

Niciuna dintre iluziile pe care i le-ai reproșat vreodată nu i-a atins inocența în niciun fel. Puritatea lui total neatinsă și total iubitoare, strălucește cu putere în tine. Să îl privim împreună și să îl iubim. Căci în iubirea faţă de el stă nevinovăţia ta.

-

Ca tine, şi eu îmi concentrez credinţa şi crezul asupra lucrului pe care îl preţuiesc. Diferenţa este aceea că eu iubesc doar ce iubeşte Dumnezeu cu mine şi, datorită acestui lucru, te preţuiesc mai presus de valoarea pe care ţi-ai stabilit-o tu, chiar până la valoarea pe care ţi-o atribuie Dumnezeu. Iubesc toate cele create de El, şi le ofer toată credinţa şi tot crezul meu. Credinţa mea în tine e la fel de fermă ca toată iubirea pe care o dau Tatălui meu. Încrederea mea în tine e fără limită şi fără teama că nu mă vei auzi. 

-

Singuri, suntem neînsemnaţi cu toţii; dar, împreună, ne bucurăm de o strălucire atât de intensă, încât niciunul dintre noi, de unul singur, nu şi-o poate imagina vreodată.

***

-∞-

 

11: Pacea Cerului

 

Ultima lecție din acest capitol și un motiv să integrăm câteva din cunoștințele acumulate până acum, în cele câteva idei ce se desprind de aici:

  • Suntem Fiii lui Dumnezeu.
  • Am ales să ne separăm și să experimentăm lumea timpului – o lume ireală din punct de vedere al veșniciei și al lumii reale.
  • Suntem ființe duale: avem un sine ireal – eul – de care ne-am atașat în lumea aceasta și alături de  care trăim în trup, și un Sine etern și sfânt, în permanent contact cu Tatăl nostru și cu Locul de unde venim.  Spiritului Sfânt este cel care asigură legătura dintre noi și Creator.  El ne va duce înapoi Acasă, prin procesul Ispășirii.
  • Cele două lumi, cea a timpului și cea a veșniciei nu sunt compatibile. De aceea, nu putem trăi cu adevărat decât într-una dintre  ele. Este în puterea noastră să ne trezim, și să alegem.
  • Lumea timpului nu are nicio putere în veșnicie. Spre deosebire de ea, lumea reală poate fi atinsă cât timp suntem încă aici. Trezindu-ne la adevăr, pornim pe drumul de întoarcere Acasă sub îndrumarea Spiritului Sfânt. Călătoria n-o facem însă singuri, pentru că odată treziți, misiunea noastră este să-i trezim pe toți semenii noștri, pentru a intra împreună în Casa Tatălui nostru. Numai atunci misiunea Spiritului Sfânt este înplinită.
  • Cât timp suntem stăpâniți de ego, în noi se duce un război: războiul între vinovăția păcatului și speranța Ispășirii. Războiul nu este real, pentru că se duce de fapt între ceva ireal  ( lumea timpului) și lumea reală (lumea adevărului) din care facem parte de drept și în care suntem exact așa  cum ne-a creat Dumnezeu.
  • Se pare că uitarea este elementul cheie al existenței noastre. Uităm de două ori: odată uităm adevărul, cunoașterea și locul de unde venim – cât suntem călători prin lumea timpului – , și uităm apoi “trecutul” nostru și toată vinovăția – când ne întoarcem Acasă, în lumea adevărului etern și ne amintim Cine suntem cu adevărat. 

***

Nimeni nu se vede în conflict şi devastat de un război chinuitor dacă nu crede că ambii adversari în acest război sunt reali. (…) Dar, dacă şi-ar putea da seama că acest război se dă între o putere reală şi una ireală, ar putea să se privească şi să îşi vadă libertatea. Nimeni nu se pomeneşte devastat şi sfâşiat în lupte nesfârşite dacă el însuşi le percepe a fi fără niciun înţeles.

-

Dumnezeu nu Îşi vrea Fiul încurcat în bătălii, aşa că închipuitul lui „duşman” e cu totul ireal. Pur şi simplu încerci să scapi dintr-un război înverşunat din care ai scăpat. Războiul a dispărut. (…) Bucuria şi veselia Îi revin lui Dumnezeu pentru eliberarea ta, căci nu ai făcut-o tu. Dar, cum nu ai făcut libertatea, nu ai făcut niciun război care să îţi poată periclita libertatea. Nimic distructiv nu a existat vreodată, şi nici nu va exista.

-

 Când vom fi uniţi cu toţii în Cer, nu vei preţui nimic din ce preţuieşti aici. (…) În Cer e tot ce preţuieşte Dumnezeu, şi atât. Cerul e întru totul neambiguu. Totul e luminos şi clar, şi stârneşte o singură reacţie. Nu există întuneric, nici contrast. Nu există variaţii. Nici întreruperi. Există un sentiment de pace atât de profund, încât visele din lumea aceasta nu l-au aproximat nici câtuşi de puţin.

-

 Nimic din lumea aceasta nu poate da această pace, căci nimic din lumea aceasta nu e împărtăşit pe deplin. (…) Spiritul Sfânt indică încetişor contrastul, ştiind că Îl vei lăsa, în cele din urmă, să judece El diferenţa dintre ele, îngăduindu-I să demonstreze care dintre ele trebuie să fie adevărată. El are încredere desăvârşită în judecata ta de pe urmă, pentru că ştie că ţi-o va efectua El.

-

Tu, cel cu mintea întunecată de îndoială şi vinovăţie, ţine minte un lucru: Dumnezeu ţi-a dat Spiritul Sfânt, şi I-a dat misiunea să înlăture toată îndoiala şi toate urmele de vinovăţie pe care şi le- a luat asupra lui dragul Lui Fiu. E imposibil ca misiunea aceasta să nu reuşească. Nimic nu poate opri de la înfăptuire ce vrea Dumnezeu să se înfăptuiască. Indiferent de reacţiile tale la Vocea Spiritului Sfânt, indiferent ce voce alegi să asculţi, indiferent ce gânduri ciudate îţi pot trece prin minte, Voia lui Dumnezeu s-a făcut. Vei găsi pacea în care te-a întemeiat El, căci El nu Se răzgândeşte.

-

Nu îţi vei aduce aminte de schimbare şi de transformare în Cer. Nu ai nevoie de contrast decât aici. Contrastul şi deosebirile sunt necesare mijloace didactice, căci prin ele înveţi ce să eviţi şi ce să cauţi. Când vei învăţa asta, vei găsi răspunsul care face să dispară nevoia oricăror deosebiri. Adevărul vine de bunăvoie la ce e al său. Când vei învăţa că aparţii adevărului, el va curge uşurel peste tine fără niciun fel de deosebire.

-

Ai credinţă într-un singur lucru şi va fi de ajuns: Dumnezeu te voieşte în Cer, aşa că nimic nu te poate ţine pe tine departe de Cer, nici Cerul departe de tine. Cele mai fanteziste percepţii, cele mai bizare închipuiri, cele mai negre coşmaruri pe care le-ai avut vreodată nu înseamnă nimic. Nu vor birui pacea pe care ţi-o voieşte Dumnezeu. Spiritul Sfânt îţi va reda sănătatea mintală pentru că demenţa nu e Voia lui Dumnezeu.

-

Legătura pe care Dumnezeu Însuşi a pus-o în tine pentru a comunica, unindu-ţi mintea cu a Sa, nu poate fi oprită. (…) Canalele Lui de extindere nu pot fi complet închise şi separate de El. Pacea va fi a ta pentru că pacea Lui continuă să curgă spre tine de la Cel a Cărui Voie este pacea. O ai acum. Spiritul Sfânt te va învăţa cum să o foloseşti şi, extinzând-o, să înveţi că este în tine.

-

Vei învăţa mântuirea pentru că vei învăţa cum să mântuieşti. Nu va fi posibil să te scuteşti de ce vrea să te înveţe Spiritul Sfânt. Mântuirea e la fel de certă ca Dumnezeu. Certitudinea Lui e de ajuns. Învaţă că, până şi cel mai negru coşmar ce tulbură mintea Fiului Său cufundat în somn nu are nicio putere asupra lui. Va învăţa lecţia trezirii. Dumnezeu veghează asupra lui şi lumina îl învăluie.

-

Misiunea izbăvirii va fi îndeplinită cu aceeaşi certitudine cu care creaţia va rămâne neschimbată de-a lungul veşniciei. Nu trebuie să ştii că Cerul e al tău ca să îl faci al tău. E al tău. Dar, ca să ştii asta, Voia lui Dumnezeu trebuie acceptată ca voia ta.

-

Vei fi eliberat şi nu îţi vei aminti nimic din ce ai făurit ce nu a fost creat pentru tine şi de tine în schimb. Căci cum poţi să îţi aminteşti ce nu a fost adevărat nicicând, sau să nu îţi aminteşti ce a fost aşa întotdeauna? Tocmai în această reconciliere cu adevărul, şi numai cu adevărul, stă pacea Cerului.

***


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care, uneori, este supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei. 

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmente din:

***Curs de miracole- Text, pp.232-242 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


Share Button

Curs de miracole: Cap.13 – Lumea lipsită de vinovăție (I)

 

purifica-te

 

 

Introducere

 

Ciclul vinovăției:

      Ca rezultat al separării, s-au conturat două tipuri de minți: una care judecă, și una care este judecată. În urma judecății se stabilește o vinovăție care, conform legilor acestei lumi se cere condamnată și apoi pedepsită. Prin “stabilirea” pedepsei, o minte atacă și una se simte atacată. Atacul vine pe de o parte din exterior asupra acelei minți care este considerată vinovată, iar pe de altă parte din interior, atunci când mintea se consideră ea însăși vinovată.

-

      Obiectivul acestui capitol este acela de a ne ajuta să conștientizăm lipsa de  vinovăție în noi și în ceilalți, din perspectiva lui Dumnezeu.  Nu este vorba despre  vinovăție, așa cum este ea percepută în dimensiunea spațiu-timp, ci este vorba despre iluzia vinovăției care transcende lumea aceasta și pe care o ducem cu noi în veșnicie. Aceste lecții sunt încă o încercare de a spulbera sentimentul de vinovăție care ne-a fost inoculat încă de la naștere și pe care îl amplificăm cu fiecare alegere, faptă, sau atitudine pe care ne-o judecăm ca fiind greșită de-a lungul vieții.

Acceptarea vinovăției în mintea Fiului lui Dumnezeu a fost începutul separării, după cum acceptarea Ispășirii e sfârșitul ei. Lumea pe care o vezi e sistemul delirant al celor înnebuniți de vinovăție. Lumea aceasta e simbolul pedepsei, și toate legile ce par să o guverneze sunt legile morții. Copii se nasc în ea prin durere și în durere. Creșterea le e însoțită de suferință; iar de învățat învață ce sunt tristețea, separarea și moartea. Mințile lor par blocate în creier, iar puterile lor par să slăbească dacă li se face vreun rău trupurilor lor. Par să iubească dar părăsesc și sunt părăsiți. Par să piardă ce iubesc, poate cea mai dementă credință dintre toate. Iar trupurile lor se ofilesc și își dau duhul, și sunt puse în pământ, și nu mai sunt. Nu e unul printre ei care să nu creadă că Dumnezeu e crud. 

-

Dacă asta ar fi lumea reală Dumnezeu chiar că ar fi crud. Căci niciun Tată iubitor nu Și-ar putea supune la așa ceva copiii, ca preț al mântuirii lor. Iubirea nu ucide ca să mântuiască. “Păcatul” lui Adam nu s-ar fi putut atinge de nimeni dacă el nu ar fi crezut că Tatăl a fost Cel Ce l-a izgonit din Rai. Căci, prin credința aceasta, și-a pierdut cunoașterea Tatălui, din moment ce numai cei ce nu Îl înțeleg pot crede așa ceva. 

-

Lumea asta e un tablou al răstignirii Fiului lui Dumnezeu. Și până nu îți dai seama că Fiul lui Dumnezeu nu poate fi răstignit, asta e lumea pe care o vei vedea. Dar nu îți vei da seama de asta până nu accepți faptul etern că Fiul lui Dumnezeu nu este vinovat.

Ideile pe scurt:

1. Nevinovăție și invulnerabilitate.

  • Spiritul Sfânt urmărește să elimine vinovăția din mintea ta pentru a-ți putea aminti în pace de Creator.
  • Vinovăția și pacea sunt în antiteză. Vinovăția și iubirea nu pot coexista.
  • Acceptarea vinovăției înseamnă negarea originii tale divine și a  stării tale de puritate ce decurge din aceasta.
  • Nevinovăția ta nu este valabilă în timp, ci în veșnicie – o afirmație menită să-ți apere onestitatea, pentru că dacă te lași pradă iluziei timpului, îți vezi și îți păstrezi toate greșelile pe care consideri că le-ai făcut:

 

***

Ai “păcătuit” în trecut, dar trecutul nu există. Întotdeauna nu are direcție. Timpul pare să meargă într-o direcție –  dar când ajungi la capătul lui – se va rula ca un lung covor întins de-a lungul trecutului din urma ta și va dispărea. Cât crezi că Fiul lui Dumnezeu e vinovat, vei merge pe acest covor, crezând că duce la moarte. Și călătoria o să-ți pară lungă și crudă și fără noimă, pentru că așa și este. (…) Spiritul Sfânt stă la capătul timpului, unde trebuie să fii și tu, pentru că El este cu tine.(…) Mă vei vedea pe măsură ce înveți că Fiul lui Dumnezeu e nevinovat.

***

  • Dumnezeu nu își așteaptă Fiul în timp, ci în veșnicie. Așa a fost dintotdeauna. Lasă sfințenia ta să alunge norul vinovăției.
  • Atâta vreme cât îți accepți nevinovăția în veșnicie, ești invulnerabil.
  • Vinovăția stabilește că vei fi pedepsit (în viitor) pentru ce ai făcut (în trecut), și depinde astfel de timpul unidimensional. 
  • Veșnicia înseamnă însă “acum”, înseamnă “mereu”. Timpul înseamnă din trecut spre viitor prin eternul “acum” . Veșnicia și timpul par a fi ca două drepte care se intersectează în “prezent” pentru a nu se mai întâlni apoi, niciodată.  Numai “acum” aparține veșniciei, așa că poți lăsa în pace trecutul cu toate păcatele lui și poți uita de viitor cu toate pedepsele sale. Iartă-ți “acum” vinovăția din timp și recunoaște-ți nevinovăția din veșnicie.
  • Nu poți spulbera vinovăția acordându-i mai întâi realitate și apoi gândindu-te s-o ispășești. Acesta este planul eului, care-ți “dă mereu de lucru” pentru a-și asigura supraviețuirea.
  • Spiritul Sfânt Spulberă vinovăția pur și simplu recunoscând calm că în veșnicie ea nu a existat niciodată.
  • Când vei scăpa din închisoarea lumii, pe care singur ți-ai făcut-o, e doar o chestiune de timp, dar timpul nu e decât o iluzie. 
  • Călătoria ta prin lumea aceasta nu este o călătorie, ci numai o trezire, căci nu există drumuri și nici timp prin care să călătorești. 

 

2. Fiul nevinovat al lui Dumnezeu

 

  • S-a mai spus în acest curs că răstignirea e simbolul eului. Să ne amintim atunci, că Părintele Arsenie Boca afirma în “Cărarea Împărăției” că eul este primul pui al Diavolului. Atunci al cui simbol este răstignirea?
  • Eul îți spune că a te considera neprihănit și fără de vină este blasfemie.  De ce te miri atunci că “orice frică pe care o simți în legătură cu acest curs, decurge, în fond, din această interpretare” ? Obiectivul acestui curs este fericirea și pacea ta, și eliberarea de toată frica. Și totuși ți-e frică de el, pentru că îți spune că ești pur și nevinovat , în calitate de Fiu al lui Dumnezeu. Cum ai putea accepta așa ceva când ți s-a spus mereu că ești născut din păcat și în păcat trăiești? Te-ai gândit vreodată că marea majoritate a oamenilor sunt născuți de fapt din dragoste?
  • Ispășirea a fost interpretată întotdeauna ca eliberarea de vinovăție – o afirmație corectă dacă este înțeleasă corect.

 

3. Frica de izbăvire.

 

  • Nu ți-e frică de frică. Deși nu îți place frica, în starea dezordonată a minții tale nu te temi nici de ea  și nici de dorința ta de-a ataca, care decurge din frică. O minte vindecată ar respinge imediat și frica și atacul.
  • Nu te temi nici de răstignire, pentru că ești răstignit în fiecare zi. 

***

Adevărata ta groază e groaza de izbăvire. Sub tenebroasa temelie a eului stă amintirea lui Dumnezeu. De ea te temi de fapt. Căci această amintire ți-ar reda imediat locul ce ți se cuvine, tocmai locul pe care ai urmărit să-l părăsești. Frica ta de atac nu e nimic în comparație cu frica ta de iubire. Nu vrei vindecarea separării pentru că iubirea ta față de Tatăl tău te-ar face să răspunzi Chemării Sale și să sari în Cer. 

***

  • E mai greu să spui “iubesc” decât “urăsc”.
  • Asociezi iubirea cu slăbiciunea și ura cu puterea. 

***

Te temi că Iubirea lui Dumnezeu te-ar smulge din tine și te-ar face mic, căci crezi că magnitudinea stă în sfidare și că atacul e grandoare. Tu crezi că ai făcut o lume pe care Dumnezeu ar vrea să o distrugă și că, iubindu-L pe El – ceea ce și faci – ai arunca această lume – ceea ce ai și face. 

-

Preferi să fii un rob al răstignirii decât un Fiu al lui Dumnezeu în curs de izbăvire. Moartea ta individuală pare mai prețioasă decât unitatea ta cea vie, căci ce ți-e dat, nu ți-e la fel de drag ca tot ce e făcut de tine.

***

  • Amintește-ți că orice atac ce-ți pare a fi o manifestare a puterii este de fapt un strigăt după iubire. Orice atac este în final un strigăt după iubirea Tatălui tău.
  • Nu-ți fie teamă să aduci în fața Spiritului Său Sfânt orice durere, orice suferință și orice gând care te neliniștește și pe care te temi să-l dezvălui, poate. El va vindeca totul.
  • Vei fi vindecat complet atunci când vei învăța să iubești complet.
  • Nu scuti pe nimeni de iubirea ta, căci vei ascunde în mintea ta un loc întunecat și plin de frică, în care Spiritul Sfânt nu poate pătrunde. Căci iubirea nu poate să pătrundă unde există un strop de frică.
  • Separarea este favoarea pe care i-ai cerut-o lui Dumnezeu și nu ți-a acordat-o. Ai vrut să te “singularizezi”, să te însingurezi, și pentru că Tatăl tău te-a refuzat, L-ai considerat neiubitor.

***

Tu, care preferi separarea în locul sănătății mintale, nu o poți obține în mintea ta corectă. Ai avut parte de pace până ai cerut un favor special. Iar Dumnezeu nu ți l-a acordat, căci cerința I-a fost străină și nu îi poți cere așa ceva unui Tată care într-adevăr își iubește fiul. De aceea ai făcut din El un Tată neiubitor… . Și pacea Fiului lui Dumnezeu a fost sfărâmată căci nu și-a mai înțeles Tatăl.

-

În pace, nu a avut nevoie de nimic și nu a cerut nimic. În război, a pretins totul, și nu a găsit nimic. (…) Dacă Fiul nu a dorit să rămână în pace, el nu a putut rămâne deloc. Căci o minte întunecată nu poate trăi în lumină, și trebuie să caute un loc întunecat în care să poată crede că e unde nu e. 

-

“A singulariza” înseamnă “a face să fie singur”, deci “a însingura”.  Dumnezeu nu ți-a făcut asta. Ar fi putut El să te separe, știind că pacea ta stă în unitatea Sa? El nu ți-a refuzat decât rugămintea să ai parte de durere, căci suferința nu ține de creația sa. Odată ce ți-a dat creația, El nu a putut să ți-o ia înapoi. Ci a putut doar să răspundă dementei tale rugăminți cu un răspuns nedement, care să stea cu tine în demența ta. Iată ce a și făcut. Cei ce Îi aud răspunsul nu pot să nu renunțe la demență. Căci răspunsul său e punctul de referință de dincolo de iluzii, din care le poți privi pe toate și le poți vedea demente. Caută acest loc și îl vei găsi, căci iubirea e în tine și te va conduce acolo. 

***

Despre “aici și acum”, despre “puterea clipei” –  “dincolo de cuvinte”


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care, uneori, este supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei. 

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmente din:

***Curs de miracole- Text, pp.213-221 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


Share Button