CURS DE MIRACOLE- ExercițiiCURS DE MIRACOLE-Teoria

Vindecare și întregime-1. Exerciții-39,40.

By 13 June 2014 July 5th, 2014 One Comment

caraș ionuț blog 4

“Bucuria nu este decât semnul că emoția creativă și-a îndeplinit scopul”        

( Charles du Bos)

” Bucuria este trecerea omului de la o perfecțiune mai mică la una mai mare”

(Baruch Spinoza)

      Am ajuns încetișor cu studiul și rezumatele la capitolul 5 din Curs de miracole. Dacă ar fi să rezum în două fraze esența acestor lecții, aceste două fraze ar fi:

  1.  Bucuria este apanajul unui om vindecat și starea firească și obligatorie a celui care oferă vindecare.
  2. Spiritul Sfânt este ” Inspirația universală” acel “ceva” care facilitează comunicarea dintre noi și Mântuitor, și mai departe, dintre noi și Creator.

      Sunt lecții-apel, care nu pot fi tratate cu ușurință și care nu pot să nu trezească în inimile noastre dorința de a fi ceva mai mult decât ceea ce ni s-a spus până acum că suntem. 

     Și acum, pe rând și detaliat:

   

    Bucuria.

      ” Înălțarea înseamnă viață trăită în bucurie.”

     Prin 2012, atunci când peste tot se vorbea despre înălțare și trecerea în a patra dimensiune, citeam cu disperare tot ce se putea citi despre aceste lucruri. Din tot ce-am citit însă, singurul lucru care mi-a stăruit în minte este fraza citată mai sus. Iată că acum, parcurgând Curs de miracole, am ajuns să aprofundez bucuria dincolo de semnificația uzuală a cuvântului. Este ușor de înțeles în acest context, cum poți, în calitate de “făcător de miracole”, să faci un miracol atât pentru tine cât și pentru alții. Să vindeci, înseamnă să împarți bucurie.

     Să vindeci înseamnă să faci fericit…Cei ce încearcă să vindece fără să fie ei înșiși pe deplin bucuroși stârnesc diferite tipuri de reacții în același timp, lipsindu-i astfel pe ceilalți de bucuria unei reacții din toată inima.

   Ca să faci ceva din toată inima trebuie să fii fericit. …Nu există diferență între iubire și bucurie. De aceea,  singura stare deplină cu putință e cea de bucurie deplină.

   Ești binecuvântat de fiecare gând benefic din partea oricăruia dintre frații, de oriunde. Nu e nevoie să îi cunoști personal, sau să te cunoască ei pe tine. Iată de ce rugăciunea celui ce vindecă este:

Să cunosc fratele acesta cum mă cunosc pe mine însumi”

                O lume de idei.

        Am învățat  că mintea noastră face parte din Mintea lui Dumnezeu. Am învățat  că deși abstractă, mintea s-a scindat după separare, astfel încât noi folosim foarte mult mintea inferioară, legată de ego, și foarte puțin mintea superioară legată de Spiritul Sfânt prin care comunicăm cu Mintea lui Dumnezeu. Am învățat că pentru Spiritul Sfânt nu există nicio diferență între a fi și a avea, pentru că noi suntem totul, și avem totul ( suntem compleți, dar avem o minte nevindecată care nu ne permite să ne percem corect). Am învățat de asemenea că numai o minte vindecată poate să ofere vindecare. Am învățat că cel mai mare dușman al nostru este propriul nostru ego. Dacă ne referim acum la a fi și la a avea  din punct de vedere al eului, știm din proprie experiență că pentru el, sunt două lucruri separate.

        Să nu uităm că acesta este un curs de miracole. Este deci un curs a cărui absolvire ar trebui să ne pună în postura finală de “vindecători”,  adică de oameni vindecați, care aduc în jurul lor vindecare, oferind bucurie prin ideile pe care le împart.

      Pentru ego, a împărți ce ai, în sens de bun material, înseamnă a împărți dreptul de proprietate asupra acelui bun și înseamnă automat că tu vei avea mai puțin. Cu toate acestea, până și mintea inferioară înțelege că atunci când  împarți idei, deși acestea rămân toate ale tale și nu rămâi în nici un fel “mai sărac”, împărțite, ele cresc și capătă valoare.

     Dacă poți accepta conceptul că lumea e o lume de idei, dispare toată credința în asocația falsă pe care o face eul între a da și a pierde.      Să ne începem procesul de redeșteptare cu câteva concepte simple:

  • Gândurile sporesc dându-le.
  • Cu cât cred mai mulți în ele, cu atât devin mai puternice.
  • Totul e o idee.
  • Atunci, cum se pot asocia a da și a pierde?

duhul sfant

             Spiritul sfânt ( Sfântul Duh).

    Spiritul Sfânt e spiritul bucuriei.

      Spiritul Sfânt e Răspunsul lui Dumnezeu la separare.

 …Spiritul Sfânt e în mintea ta corectă, după cum a fost și într-a mea. Biblia spune: “Să aveți în voi mintea care era și în Cristos Isus” și folosește asta ca o binecuvântare. E binecuvântarea minții dispuse la miracole. Ea îți cere să gândești cum am gândit eu.     Spiritul Sfânt e singura parte a Sfintei Treimi care are o funcție simbolică. La el se referă denumirile de Vindecător, Mângâietor și Călăuză. Eu însumi am spus: “Dacă mă duc, vă voi trimite un alt Mângâietor, iar el va rămâne cu voi.” Funcția simbolică a Spiritului Sfânt Îl face greu de înțeles, căci simbolismul poate da loc la diverse interpretări. Ca om și ca una dintre creațiile lui Dumnezeu, gândirea corectă care mi-a venit de la Spiritul Sfânt – sau Inspirația Universală – m-a învățat, mai întâi de toate, că această inspirație e pentru toți.

        Din  primele lecții ale acestui curs am învățat că Iisus Hristos, în calitate de frate al nostru mai mare, răspunde de procesul Ispășirii, iar prin Spiritul Sfânt rămâne deschis canalul de comunicare între noi și El, pentru ca El să ne poată răspunde atunci când suntem pregătiți pentru Ispășire și când ne dorim acest lucru. Atunci când mintea noastră și Mintea Mântuitorului se vor fi unit,  distanța până la cunoaștere este atât de mică încât însuși Creatorul va face acest din urmă pas, iar percepția adevărată dobândită va fi transformată în final în cunoaștere.
        Spiritul Sfânt își are rostul numai până când acest proces de Ispășire este încheiat la nivel global. El “privește” la copiii lui Dumnezeu și “îi vede” pe de o parte așa cum erau atunci când nu aveau nevoie de vindecare, iar pe de altă parte “îi vede” așa cum vor fi atunci când din nou, nu vor mai avea nevoie de vindecare pentru că se vor fi vindecat.
          Alegerea Spiritului Sfânt, denotă decizia noastră de a vindeca separarea prin renunțarea la ea, iar această decizie, chiar dacă nu a fost luată încă, va fi luată la un moment dat, pentru că “Dumnezeu Însuși îți ține voia vie transmițând-o de la Mintea Lui la a ta cât există timpul. Când a fost făcut eul, Dumnezeu a pus în minte Chemarea la bucurie. Iată de ce trebuie să alegi să auzi una din cele două voci lăuntrice.” Una dintre aceste voci este vocea eului, iar cealaltă este vocea dată de Creator, și transmisă prin vocea Spiritului Sfânt. Această voce ne cheamă Acasă. 
          Acum urmează o idee interesantă și o provocare în același timp, și anume că:
         E posibil chiar și în lumea aceasta să nu auzi decât această Voce. Cere efort și mare dorință să înveți. E ultima lecție pe care am învățat-o eu, iar Fiii lui Dumnezeu sunt la fel de egali ca studenți cum sunt ca Fii.
     Tu ești Împărăția Cerului, dar ai lăsat să îți pătrundă în minte credința în întuneric, așa că ai nevoie de o lumină nouă.
         Dumnezeu nu e în tine în sens propriu, ci tu faci parte din El. Când ai ales să Îl părăsești, ți-a dat o Voce care să vorbească pentru El, căci nu și-a mai putut împărtăși nestingherit cunoașterea cu tine. Comunicarea directă a fost întreruptă… 
         Prin urmare ne așteaptă niște opțiuni. Dacă optăm pentru sfințenie, stare în care puterea creatoare e nelimitată, optăm pentru a asculta Vocea Spiritului Sfânt. Ea nu comandă, nu impune, nu domină, nu atacă. E cât se poate de silențioasă și domoală, căci vorbește despre pace. Rămâne domoală și silențioasă și în toiul tărăboiului pe care cealaltă voce- a eului – îl face. De aceea, pentru a auzi Vocea Spiritului Sfânt avem nevoie de liniște, avem nevoie de a potoli gâlceava și neastâmpărul din interior.
       Ce îi va folosi omului de câștigă lumea întreagă, dacă își pierde sufletul? Dacă asculți vocea greșită, chiar că ți-ai pierdut din vedere sufletul. Nu îl poți pierde, dar poți să nu îl cunoști. De aceea ți-e pierdut dacă nu alegi corect. Spiritul Sfânt e călăuza care te îndrumă cum să alegi. El e singura comunicare care ți-a mai rămas cu Dumnezeu, pe care o poți întrerupe, dar nu o poți distruge. Spiritul Sfânt e modul în care voia lui Dumnezeu se face pe pământ precum în Cer. Atât Cerul, cât și pământul sunt în tine, căci chemarea ambelor este în mintea ta.
       Mintea mea va fi mereu ca a ta, căci am fost creați egali. Numai decizia mea mi-a dat toată puterea în Cer și pe pământ. Singurul dar pe care ți-l fac e să te ajut să iei și tu aceeași decizie. Eu sunt modelul tău de decizie.
      Te-am asigurat că Mintea care a decis pentru mine este și în tine, și că o poți lăsa să te schimbe așa cum m-a schimbat pe mine…Odihna nu vine din somn, ci din trezire.
Pruncul lui Dumnezeu, mesajul meu e pentru tine, să îl auzi și să îl dai ca răspuns Spiritului Sfânt din tine. 
       Ar fi păcat să încheiem această minunată lecție-mesaj pe care am primit-o prin Vocea lui Hristos, fără să ne umplem sufletele cu bucuria dorului de “Acasă” așa cum ne-o transmit în mod strălucit Peter, Sue & Marc prin “Păsările paradisului spuneau”. Este o melodie pe care eu o iubesc, pentru că mă conectează întotdeauna cu esența mea și îmi asigură pacea pentru tot restul zilei.
           Cred de asemenea, că poate constitui o pauză și poate asigura fondul necesar realizării intervalelor practice pentru  exercițiile pe care le-am rezumat pe scurt mai departe.

finish

Exercițiul 39.

” Sfințenia mea e mântuirea mea.”

” Dacă vinovăția este iadul care este opusul ei?”

       Acest exercițiu este ultimul din seria celor cinci care ne ajută să ne identificăm ca părți ale Creației Sfinte, minți din Mintea Creatorului. Această idee este ultima propoziție din acea frază în construcție pe care astăzi o rotunjim:

“Mintea mea face parte din Mintea lui Dumnezeu. Sunt foarte sfânt. Sfințenia mea învăluie tot ce văd. Sfințenia mea binecuvânteză lumea. Nu există ceva ce sfințenia mea să nu poată face. Sfințenia mea e mântuirea mea.”

      Explicații:

       Am repeat deja că acceptând ideea de apartenență la Creator, acceptăm ideea că suntem creații divine. Cu această sfințenie, sau divinitate, cum dorim s-o numim, binecuvântăm întreaga lume. Dar cu noi cum rămâne? Nu putem da ce nu avem. Așadar, exercițiul de astăzi ni-l vom aplica nouă înșine, pentru că nu putem binecuvânta până când nu suntem noi înșine binecuvântați, nu putem mântui, până ce nu suntem noi înșine mântuiți.

  Sfințenia ta e răspunsul la fiecare întrebare care s-a pus vreodată, care se pune acum, sau care se va pune în viitor. Sfințenia ta înseamnă sfârșitul vinovăției și, de aceea sfârșitul iadului. Sfințenia ta este mântuirea lumii și a ta. …Dumnezeu nu cunoaște nesfințenia. Se poate oare să nu Își cunoască Fiul?

        Cum se procedează:

Ca de obicei, sunt necesare:

  • Patru intervale practice de câte cinci minute, în care la început, se repetă ideea cu ochii închiși. Dacă încă nu suntem acomodați cu cele cinci minute de liniște și tihnă personală, putem să mai apelăm încă la motivația pe care ne-o oferă fragmentul:

” cinci minute “

         Apoi, căutăm în minte orice gând lipsit de iubire care ne dă târcoale ( neliniște, depresie, mânie, frică, îngrijorare, atac, nesiguranță, etc.). Aplicăm ideea zilei pentru fiecare gând selectat în felul următor:  

Gândurile mele lipsite de iubire despre__________mă țin în iad. Sfințenia mea e mântuirea mea.

       La sfârșitul fiecărui interval se repetă ideea zilei și se adaugă:

Dacă vinovăția este iadul, care e opusul ei?

  • Intervale frecvente ( trei-patru ori/oră),  repartizate pe tot parcursul zilei, în care se repetă pe îndelete ideea zilei. Dacă apare un gând neliniștitor, se poate repeta ideea sub forma:

Sfințenia mea mă mântuiește de asta.

finish

Exercițiul 40.

” Sunt binecuvântat ca fiu al lui Dumnezeu”

“Sunt fericit, mulțumit, plin de pace și iubire.”

sau

“Sunt binecuvântat ca fiu al Dumnezeu.”

“Sunt calm, liniștit, încrezător și sigur de mine.”

      Acesta este primul exercițiu din seria celor care se doresc a fi afirmațiile unor lucruri fericite la care suntem îndreptățiți, dat fiind cine suntem.

      Cele două seturi de afirmații vor fi repetate alternativ,  în mod ideal din zece în zece minute, pe parcursul întregii zile. În cazul în care nu există suficient timp pentru repetarea completă a celor două fraze, poate fi repetată numai prima:

“Sunt binecuvântat ca Fiu al lui Dumnezeu”.

finish

Variantale integrale ale exercițiilor pot fi accesate aici


“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul” Curs de Miracole Fragmentele citate: ***Curs de miracole-“Text” pp.65-70 și Culegere de exerciții pentru studenți , pp.58-60, Editura CENTRUM, Polonia-2007.


Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!

One Comment

  • Daniela Zaharia says:

    Într-adevăr
    (Invitație la …mântuire)
    Putem simți adevărul mântuirii! Putem împărtăși acest adevăr și altora printr-o invitație la …mântuire!
    Dacă am filosofa pe acest subiect (sau -si mai mult – am ajunge să încercăm să creionăm o …problematică a măntuirii)? Ce de lucruri bine conturate, bine gândite, bine exprimate ne-ar umple paginile scrise! Ce senzație de împlinire că înțelegem totul, pe măsură ce elaborăm discursul! L-am citi o dată. L-am reciti și l-am lăsa „la sertar” o vreme. Dacă ne-am întoarce la text ( cu sinceritate ), am constata că trebuie să depunem un nou efort de înțelegere, ca și cum textul ar fi fost scris de altcineva. Asta este cu filosofia.
    Nu se poate scrie despre mântuire în limbaj filosofic. Nu se poate filosofa despre măntuire.
    Putem simți adevărul măntuirii și îl putem împărtăși altora printr-o invitație la…mântuire! Așa cum făcea Domnul nostru Iisus! Viața sa este plină de invitații la mântuire!
    Mi s-a întâmplat să adresez o astfel de invitație. Nevoia de a adresa invitații la mântuire survine spontan, e o stare de inspirație care înflorește în relația directă cu ceilalți: aici – și – acum!
    Mă aflam într-un taxi! Mergeam spre o biserică. Discutam cu taximetristul -care se dovedea a fi un om evlavios – despre Pelerinajul la Ierusalim. Una, alta… La un moment dat el și-a exprimat regretul că nu a putut ajunge la Ierusalim și –după cum se gândea- poate că nu va ajunge prea curând. Mă simțeam tentată să-i dau dreptate…Ajunși în fața bisericii, plătesc, mă dau jos. Se dă si el jos din taxi. Nu am înțeles de ce! Ne priveam pe deasupra mașinii sale parcă mai aveam să ne spunem ceva.
    Îl întreb:
    – Ce simțiți când stați așa, în picioare?
    El se uită cu uimire:
    – Simt pământul sub picioare! continuă să se mire.
    Am repetat gânditoare:
    – Simțiți pământul sub picioare. Planeta.
    – Da, planeta asta a noastră, zise el.
    Pentru scurt timp ne-am privit amândoi gânditori, șovăind să dăm curs aceleiași trăiri care – parcă – înflorea în amândoi în același timp:
    – E același pământ sfințit de tălpile Mântuitorului! am spus aproape în șoaptă.
    – Da, rise el gânditor! Poate că n-ar trebui să mă mai necăjesc atât că n-am ajuns încă la Ierusalim!
    – Și nici eu, am adăugat râzând la rândul meu.