CURS DE MIRACOLE- ExercițiiDIVERSE

Cinci minute.

By 11 June 2014 August 22nd, 2016 No Comments

retro-boutique-ceas-perete-pendul-vintage-marie_wi4k

     “…Acum, în ce privește timpul, există unele momente, fără a intra în prea multe detalii, când cineva poate simți că momentul prezent este acolo, că trecutul este dus în mod ireversibil, – el este lipsit de orice valoare în afară de cazul în care este încă actual în prezent – și că viitorul este, de asemenea, irelevant, pentru că se poate petrece sau nu. Așa se întâmplă de pildă atunci când trăiești un accident, când te afli într-un moment de pericol care solicită o acțiune extrem de promptă. În asemenea cazuri nu ai timp să te rostogoloști confortabil din trecut spre viitor. Ceea ce trebuie să faci este să fii atât de total în prezent, încât toate energiile tale și întreaga ta ființă să fie concentrate în cuvântul “acum”. Descoperi cu mare interes că tu ești într-un acum. Cunoști planul geometric foarte, foarte subțire despre care geometria ne învață că nu are nici o grosime. Acest plan geometric, lipsit în mod absolut de grosime, care este “acum”, se mișcă de-a lungul liniilor timpului, sau mai degrabă este străbătut de timp ca de un curent subteran, aducându-ți acum, tot ceea ce vei avea nevoie în viitor. …Cred că trebuie să facem exerciții de oprire a timpului și de stăruire în prezent, în acest “acum” care este prezentul meu și care este totodată intersecția veșniciei cu timpul.

      Ce putem face? Iată primul exercițiu: El poate fi practicat în momentele în care nu ai absolut nimic de făcut, când nimic nu te îndeamnă nici înapoi, nici înainte, și când poți folosi trei minute, cinci minute sau o jumătate de oră, pentru odihnă și pentru a nu face nimic. Ia loc și spune:” Șed, nu fac nimic, nu voi face nimic pentru următoarele cinci minute”, și apoi relaxează-te și în tot acest timp ( un minut sau două vei putea îndura pentru început) gândește-te că ” mă aflu aici în prezența lui Dumnezeu, în propria mea prezență și în prezența acestui mobilier care este în jurul meu, nemișcat, fără să mă duc undeva”. Există, desigur, încă un lucru pe care trebuie să-l faci: trebuie să te hotărăști că în aceste două, cinci minute pe care le-ai dedicat învățării faptului că prezentul există, nu te vei lăsa smuls de soneria telefonului, de un ciocănit în ușă ori de vreun elan brusc de a face numaidecât vreo treabă pe care ai lăsat-o neterminată pentru ultimii zece ani. Deci te liniștești și spui: ” Sunt aici”, și rămâi acolo. Dacă înveți să faci aceasta în momentele irosite ale vieții tale, când ai învățat să nu te mai fâțâi pe dinăuntru, ci să fii absolut calm și fericit, statornic și netulburat, prelungește apoi cele câteva minute la un timp mai îndelungat, iar apoi la unul puțin chiar mai lung. Va veni desigur un timp în care vei avea nevoie de anumite scuturi de apărare, căci poți sta liniștit pentru două minute chiar dacă sună telefonul sau bate cineva la ușă, pe când 15 minute poate fi prea mult atât pentru cel care sună la telefon cât și pentru cel care bate la ușă. În acest caz gândește-te că dacă n-ai fi fost acasă, nu ai fi deschis ușa și nici nu ai fi răspuns la telefon….

       Iar după ce ai deprins această statornicie, această netulburare, va trebui să înveți să oprești timpul nu doar în momentele în care de-abia se scurge sau când s-a oprit singur, ci și în momentele în care fuge, când te presează cu solicitări. Iată cum trebuie să procedezi. Faci vreun lucru pe care îl consideri folositor; simți că, dacă treaba ta nu este dusă la bun sfârșit, lumea se va clătina. Însă, dacă la un moment dat vei spune” mă opresc”, vei descoperi multe lucruri. Mai întâi vei descoperi că lumea nu se clatină și că întreaga lume – dacă ți-o poți imagina – poate aștepta cinci minute în care să nu te ocupi de ea. Este important să înțelegem asta, pentru că de obicei ne înșelăm pe noi înșine, spunând: ” Da, trebuie s-o fac; este vorba de o datorie, nu pot s-o las nefăcută.” Sigur că poți , pentru că în momentele de pură lene o lași nefăcută pentru un timp mult mai lung decât cele cinci minute pe care le-ai ales. Așa că primul lucru pe care îl spui este: ” Orice s-ar întâmpla, mă opresc în acest punct.” Cel mai ușor mod de a reuși aceasta este să te folosești de un ceas deșteptător. Potrivește-l și spune-ți: ” Acum lucrez fără a mă uita la ceas până va suna”…..După aceasta, când ceasul începe să sune, știi că pentru următoarele cinci minute lumea ia sfârșit și că nu te vei mișca din loc. Acesta este timpul personal al lui Dumnezeu, iar tu te odihnești în acest timp al Său în liniște, tăcere și pace. La început vei vedea cât este de greu și vei simți că este extrem de urgent să isprăvești, să zicem, de scris o scrisoare sau de citit un paragraf anume. În realiate vei vedea că le poți amâna pentru trei, cinci sau chiar zece minute și nimic nu se va întâmpla….”

finish


Fragment din :

Mitropolitul Antonie, ” Școala rugăciunii”, pp.132-137, Editura Sopfia-București-2011.