CURS DE MIRACOLE: Lecții

Curs de Miracole: Cap. 8(1)- Călătoria înapoi.

By 2 August 2014 One Comment

9

      Astăzi, șase lecții importante din Curs de Miracole – Capitolul 8. Sunt lecții frumoase, în care ideile s-au derulat cursiv,  făcând posibilă o selectare pe măsură a fragmentelor de text care mi s-au părut relevante. 

       Informația este structurată și de data aceasta în două părți: prima – varianta scurtă – în care am extras ideile principale, a doua – varianta detaliată – în care am citat ceea ce a comunicat Vocea pe parcursul lecțiilor.

I : Varianta scurtă – idei principale

  • Obiectivul acestui curs este Ispasirea. Acest lucru l-am  invatat inca din primele lectii. Cu toate acestea, am mai invatat ca nu putem ajunge la Ispasire pana nu atingem starea de gratie: pacea interioara. Dar nu vom obține pacea dacă nu o vom împărți. Abia atunci ne este deschis drumul catre cunoastere, iar acest ultim pas il face Dumnezeu.  Pacea interioara este sinonimă cu fericirea. Ele sunt expresia adevaratei noastre libertati. Am putea deci concluziona ca acest curs are ca obiectiv atingerea  urmatoarelor stari, ca premise ale cunoasterii:
  1. Atinderea starii de gratie – a pacii interioare;
  2. Fericirea;
  3. Ispasirea;
  4. Libertatea;
  5. Cunoasterea – ca ultim pas, pe care îl face Dumnezeu;
  • Vocea eului este o chemare la un război în care nu există adversari, pentru că cei pe care îi atacăm fac parte de fapt din pacea noastră. Renunțăm la pace atunci când decidem să atacăm.
  • Am invatat deja ca starea noastra normala, ca Fii ai lui Dumnezeu este de bucurie, libertate si fericire. Cu toate acestea noi suntem fie nefericiti, fie oscilam intre nefericire si fericire. Acest lucru este consecinta fireasca a sistemului de gandire pe care l-am adoptat. Sitemul general de gandire al lumii in care traim este creat de ego, si are la baza separarea. Acesta  ne domina vietile si ne tine intemnitati fara ca macar sa ne dam seama de acest lucru. Ne ofera o falsa iluzie a libertatii, intarita cu consecventa de ego. Sistemul de gandire care ne poate aduce pacea si implicit libertatea reala este bazat pe iubire si unitate. El poate fi implementat numai ascultand in interiorul nostru Vocea Spiritului Sfant, si  activand semintele divine din acea parte a mintii noastre care face parte din Mintea lui Dumnezeu. Avem deci de ales intre doi profesori: ego si Spiritul Sfant. Atata vreme cat  ascultam de amandoi nu vom avea pace, si vom trai in conflict. Asadar, atentie la ego – ” primul pui al diavolului” cum il numea Parintele Arsenie Boca.
  • Avem liber arbitru. Am aflat ca ne-au trebuit milioane de ani pamani, ca suflete, pentru a ajunge unde suntem acum. Si am mai aflat ca ne-ar trebui milioane de ani  pentru a obtine mantuirea, in conditiile sistemului actual de gandire. Am aflat de asemenea ca rolul miracolelor este de a crea o punte peste “timp” si de a scurta  “drumul” pana la mantuire. Si iata, am aflat ca pentru a atinge Ispasirea este obligatoriu sa abandonam sistemul de gandire bazat pe ego. Cu toate acestea, noi suntem cei care alegem daca, si cand facem acest lucru. De noi depinde cat de lung si de ocolit este drumul pana “Acasa”, pentru ca in final, toti Fiii lui Dumnezeu se vor intoarce, pentru ca toti sunt lumina din Lumina Lui. Depinde de noi ce calauza alegem: eul sau Spiritul Sfant, depinde de noi daca ne angajam mintea pentru invatatura “luminarii”.
  • Fiind mecanism de decizie, mintea este cea care ne determina condiția. E puterea prin care “separăm sau unim”.

“Dacă vrei să fii ca mine, te voi ajuta știind că suntem aidoma. Dacă vrei să fii diferit te voi aștepta până te răzgândești. Te pot învăța, dar numai tu poți să alegi să asculți ce predau.”

  • “Cunoaste-te pe tine insuti !” – este esenta trairii vietii, dar daca ne cercetam numai prin ochii eului nu ne putem cunoaste. Ne putem  “vedea” numai privindu-ne in oglinda. Iar oglinda noastra sunt ceilalti. Numai privindu-i pe cei in care ne oglindim  ne vedem pe noi, asa cum suntem.  Nu suntem separati. Ei, de asemenea se oglindesc in noi. Astfel, evoluam impreuna. 
  • “Eul te învață că forța ta e doar în tine. Spiritul Sfânt te învață că toată forța e în Dumnezeu și deci în tine”pentru că noi suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi.
  • Nu ne putem  sustrage legilor lui Dumnezeu pentru ca ele guvernează totul, dar putem e alege sa nu le respectăm, și atunci suportăm consecintele.
  • Trăim într-o lume care își refuză totul disociindu-se de absolut totul. E o lume în care credem că iubirea este imposibilă.
  • Sfânta Treime:Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt Unul. “Fiul” îl desemnează atât pe Hristos cât și pe fiecare dintre noi.

” Dacă te excluzi din această uniune, percepi sfânta Treime separată. Trebuie să fii inclus în ea, căci ea e totul.”

  • Singuri nu putem face nimic. Mințile noastre îngemănate au o putere colosală. Când ne referim la mințile nostre, ne referim la mințile noastre de Fii ai lui Dumnezeu, la Mintea Hristică și la Mintea lui Dumnezeu din care fac parte toate celelalte minți.
  • Pentru a putea face călătoria înapoi spre Casă, trebuie să ne unim cu Hristos. El este Călăuza noastră prin Vocea Sfântului Duh. Condiția unirii este renunțarea la ego. El a renunțat la al Lui, și nu se poate uni cu al nostru. De câte ori în timpul călătoriei apare îndoiala și frica, eul a intervenit. 
  • Dacă am fi fost lăsați de capul nostru, am fi fost distruși de mult.  Dumnezeu însă nu-și distruge creația pe care a întemeiat-o pe iubire. Noi suntem comoara Lui. Și așa cum s-a mai spus de atâtea ori, noi nu avem nicio șansă să distrugem creația. Menirea noastră este să ne vindecăm mințile , și să sporim această creație cu propria noastră creație care ne va fi alături și care se va extinde mereu. Cum putem să ne întemeiem creația pe altceva decât pe iubire și bucurie dacă ea, creația noastră va rămâne  mereu cu noi?
  • Problema noastră este că nu ne considerăm valoroși, dar valoarea noastră este independentă de ceea ce credem noi despre noi. Este valoarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu și pe care suntem invitați s-o redescoperim. Călătoria către Dumnezeu este doar redescoperirea acestei valori, este o călătorie către adevăr, către cunoaștere. Adevărul nu poate fi descris și nici explicat, ci doar cunoscut prin experiență. Experiența ține de Dumnezeu – acel ultim pas. Atunci, când vom fi pregătiți, Dumnezeu va face acest ultim pas: ” Adevărul va miji în mintea ta el singur”.

II : Varianta detaliată – fragmente de text

Direcția programei

Motivația învățării acestui curs nu e cunoașterea. Ci pacea. Aceasta e condiția preliminară cunoașterii pentru simplul motiv că cei aflați în conflict nu sunt într-o stare de pace, iar pacea e condiția cunoașterii…Cunoașterea poate fi restabilită doar când îi satisfaci condițiile. Nu e vorba de un târg încheiat cu Dumnezeu, Care nu se târguiește. Ci doar de rezultatul întrebuințării greșite a legilor Lui în folosul unei voi închipuite care nu este a Lui. 

Deși distragerile eului par să îți conturbe învățarea, eul nu are puterea să te distragă dacă nu îi dai tu puterea să o facă. Vocea eului e o halucinație. (…) Fiecare reacție la eu e o chemare la război…Numai că în acest război nu există adversar. Cei pe care îi percepi ca adversari fac parte din pacea ta, la care renunți când îi ataci. Cum poți să ai lucrul la care renunți? (…) Când renunți la pace te excluzi din ea. 

Învățătura ta de până acum trebuie să te fi învățat greșit pur și simplu pentru că nu te-a făcut fericit. Chiar și numai pe această bază i-ar trebui contestată valoarea. (…) Nemulțumirea de rezultatele învățării e un indiciu că învățarea a eșuat, de vreme ce înseamnă că nu ai dobândit ce ai vrut. 

Programa Ispășirii este opusul programei pe care ți-ai stabilit-o tu, dar și rezultatul ei e tot așa. Dacă rezultatul programei tale te-a făcut nefericit și vrei altul, e evident că se impune o schimbare de programă. (…) O programă care are sens nu poate fi inconsecventă. Dacă e concepută de doi profesori care cred în idei diametral opuse, nu poate fi integrată. Dacă e implementată simultan de acești doi profesori, ei nu vor reuși decât să se conturbe. Se va ajunge astfel la fluctuație dar nu și la schimbare. Nestatornicii nu au direcție. (…) Programa lor contradictorie îi învață că toate direcțiile există, dar nu le dă nicio bază rațională pe care să aleagă. (…) Programa lor reunită propune o materie imposibil de învățat. Ei îți predau lucruri total diferite în moduri total diferite, care ar fi posibile dacă nu te-ar învăța amândoi tocmai despre tine. Nicicare dintre ei nu îți afectează realitatea, dar – dacă îi asculți pe amândoi – mintea îți va fi împărțită în ce privește realitatea ta. 

Diferența dintre întemnițare și libertate

Există o bază rațională pe care să alegi. Doar un singur Profesor cunoaște care e realitatea ta.(…) Eul nu cunoaște ce încearcă să predea. Încearcă să te învețe ce ești fără a ști ce ești. E expert doar în derută. (…) Chiar dacă ai putea ignora Spiritul Sfânt cu totul – ceea ce e cu neputință – tot nu ai putea să înveți ceva de la eu, pentru că eul nu știe nimic. (…) Eul nu ți-a dat niciodată un răspund cu noimă la ceva. (…) Însă daunele pe care le-a adus eul învățării tale nu se rezumă la atât. Învățarea e o bucurie dacă te conduce pe lăcașul tău firesc și te ajută să dezvolți ce ai. Când ți se predă însă împotriva firii tale, vei pierde învățând pentru că ce înveți te va întemnița. (…) Nu  e voia ta să fii întemnițat, pentru că voia ta e liberă. Lecția spune că voia ta și cea dumnezeiască nu pot să nu concorde pentru că sunt același lucru. 

Eul încearcă să te învețe că vrei să te opui Voii lui Dumnezeu.(…) Spiritul Sfânt se opune oricărei întemnițări a voii vreunui Fiu de-al lui Dumnezeu, cunoscând prea bine că Voia Fiului e cea a Tatălui.  

Am spus că Spiritul Sfânt te învață diferența dintre durere și bucurie. Cu alte cuvinte te învață diferența dintre întemnițare și libertate. Nu poți face distincția aceasta fără El pentru că te-ai învățat că întemnițarea este libertate. 

Predarea Spiritului Sfânt o apucă într-o singură direcție și are un singur obiectiv. Direcția Lui e libertatea și obiectivul lui e Dumnezeu. Dar nu Îl poate concepe pe Dumnezeu fără tine, pentru că nu e Voia lui Dumnezeu să fie fără tine. 

Voia lui Dumnezeu nu are limite, și toată puterea și slava se află în ea. E nemărginită ca putere și iubire și pace. Nu are granițe pentru că extinderea ei e nelimitată, și cuprinde toate lucrurile pentru că le-a creat pe toate. (…) Tu ești voia lui Dumnezeu pentru că așa ai fost creat. Deoarece Creatorul tău creează numai după asemănarea Lui, ești ca El. Ești parte din Cel Care e toată puterea și slava, și ești, de aceea la fel de nelimitat ca El. 

Sfânta întâlnire

Cere lumină și învață că ești lumină. Dacă vrei înțelegere și luminare le vei învăța…Nu există limite la învățarea ta pentru că nu există limite la mintea ta. Nu există limite la predarea Lui pentru că El a fost creat să predea. 

Îndeplinirea perfectă a Voii lui Dumnezeu e singura pace și singura bucurie ce pot fi cunoscute pe deplin, fiind singura funcție a cărui experiență poate fi trăită pe deplin. (…) Voia lui Dumnezeu nu îți poate fi impusă, fiind experiența unei disponibilități totale. Spiritul Sfânt înțelege cum să o predea, dar tu nu înțelegi. Iată de ce ai nevoie de El și de ce ți L-a dat Dumnezeu.

Voia Tatălui și cea a Fiului Una sunt, prin extinderea Lor. Tatăl trebuie să îi dea paternitate Fiului său, pentru că Propria Lui Paternitate trebuie extinsă în afară. Tu, al cărui loc este în Dumnezeu, ai sfânta funcție de-a-I extinde Paternitatea, neimpunându-i limite. Lasă Spiritul Sfânt să te învețe cum să o faci, căci poți cunoaște ce înseamnă asta numai de la Dumnezeu. 

Când te întâlnești cu cineva amintește-ți că e o sfântă întâlnire. Cum îl vei vedea pe el, așa te vei vedea pe tine. Ce gândești despre el, vei gândi despre tine. Nu uita asta niciodată, căci în el te vei găsi sau te vei pierde. Nu te despărți de nimeni fără să îi dai mântuire și fără să o primești. 

Obiectivul programei, indiferent ce profesor alegi este: ” Cunoaște-te pe tine însuți” . Altceva nu e de căutat. Fiecare se caută pe sine, precum și puterea și slava pe care crede că le-a pierdut. De câte ori ești cu cineva ai un alt prilej să le găsești. Eul încearcă să le găsească numai în tine pentru că nu știe unde să se uite. Spiritul Sfânt te învață că, dacă te uiți numai la tine nu te poți găsi, pentru că nu asta ești. De câte ori ești cu un frate înveți ce ești pentru că predai ce ești. El va reacționa cu durere sau cu bucurie în funcție de profesorul pe care îl urmezi. Va fi întemnițat sau eliberat potrivit deciziei tale, și tu – la fel ca el

Împărăția nu poate fi găsită de unul singur, iar tu –  care ești Împărăția – nu te poți găsi de unul singur. Prin urmare, pentru a înfăptui obiectivul programei, nu poți da ascultare eului…(…) Asta e răspunderea ta, pentru că odată ce-ai văzut-o cu adevărat – vei accepta Ispășirea pentru tine. Odată ce ai făcut alegerea aceasta, vei înțelege de ce, când te-ai întâlnit cu altcineva, ai crezut că e altcineva. Și fiecare sfântă întâlnire în care intri pe deplin te va învăța că nu e așa. 

Eul te învață că forța ta e doar în tine. Spiritul Sfânt te învață că toată forța e în Dumnezeu și deci în tine. Dumnezeu nu vrea să sufere nimeni. Nu vrea să sufere nimeni din cauza unei decizii greșite, inclusiv tu. Iată de ce ți-a dat mijloacele să o desfaci. Prin puterea și slava Lui, toate deciziile tale greșite se desfac complet, eliberându-vă pe tine și pe fratele tău de fiecare gând întemnițător pe care îl are orice parte a Fiimii.

Darul libertății

Din moment ce Voia lui Dumnezeu e să ai bucurie și pace deplină, dacă nu ești cuprins numai de așa ceva înseamnă că refuzi să îi adeverești Voia.(…) Când nu ești cuprins de pace, motivul poate fi doar faptul că nu te crezi în El. Dar El e Totul întru toate. Legile Lui te guvernează pentru că ele guvernează totul. Nu te poți scuti de legile Lui, deși poți să nu le respecți. Dacă o faci însă, și numai dacă o faci, te vei simți singur și neputincios, pentru că îți refuzi totul. 

Eu am venit ca o lumină într-o lume care își refuză totul. O face pur și simplu disociindu-se de absolut totul. (…) Am spus că sunt veșnic cu tine, chiar până la capătul lumii. Iată de ce sunt lumina lumii. Scopul meu,  atunci, e mereu acela de-a birui lumea. Nu o atac, dar lumina mea precis o risipește, fiind ceea ce e. Lumina nu atacă întunericul, ci îl spulberă. 

Misiunea mea a fost pur și simplu aceea de-a uni voia Fiimii cu Voia Tatălui fiind eu însumi conștient de Voia Tatălui. Iată conștiența pe care am venit să ți-o dau, iar problema pe care o ai cu acceptarea ei este problema acestei lumi. Mântuirea e spulberarea ei; și în acest sens eu sunt mântuirea lumii. Lumea trebuie așadar să mă disprețuiască și să mă respingă, căci lumea e credința că iubirea e imposibilă. Dacă vrei să accepți faptul că sunt cu tine, negi lumea și Îl accepți pe Dumnezeu. 

Nu crezi că lumea are nevoie de pace tot atât cât ai și tu? Nu vrei să i-o dai lumii tot atât cât vrei să o primești și tu? Căci, de nu, nu o vei primi. Dacă vrei să o primești de la mine, trebuie să o dai. Vindecarea nu vine de la altcineva. Trebuie să accepți călăuzirea din interior. 

Vindecarea e modul în care se înfrânge separarea. Separarea se înfrânge prin unire. (…) Mintea ta e modul prin care îți determini propria condiție, căci mintea e mecanismul de decizie. E puterea prin care separi sau unești, resimțind durere sau bucurie în consecință. Decizia mea nu o poate înfrânge pe a ta, căci a ta e ca a mea de tare. Dacă nu ar fi așa, Fiii lui dumnezeu ar fi inegali. Toate lucrurile sunt posibile prin decizia noastră comună, dar a mea singură nu te poate ajuta. Voia ta e ca a mea de liberă, și Dumnezeu însuși nu ar merge împotriva ei. Nu pot voi ce nu voiește Dumnezeu. Îmi pot oferi puterea să o fac pe a ta de neînvins, dar nu mă pot opune deciziei tale, fără să mă întrec cu ea, și fără să încalc, prin urmare, Voia lui Dumnezeu în ce te privește. 

Dacă vrei să fii ca mine, te voi ajuta știind că suntem aidoma. Dacă vrei să fii diferit te voi aștepta până te răzgândești. Te pot învăța, dar numai tu poți să alegi să asculți ce predau. Cum ar putea să fie altfel dacă Împărăția lui Dumnezeu e libertatea? Libertatea nu poate fi învățată prin niciun fel de tiranie, iar egalitatea desăvârșită a tuturor Fiilor lui Dumnezeu, nu poate fi recunoscută prin dominarea unei minți față de către alta. Fiii lui Dumnezeu sunt egali ca voință, fiind cu toții Voia Tatălui lor. Asta e singura lecție pe care am venit să o predau. 

De la tine nu poți să faci nimic, pentru că  – de la tine – nu ești nimic. Eu nu sunt nimic fără Tatăl și tu nu ești nimic fără mine, pentru că negându-ți Tatăl, te negi pe tine. 

Libertatea e singurul dar pe care îl poți oferi Fiilor lui Dumnezeu, fiind o adeverire a ce sunt ei și a ce este El. Libertatea e creație pentru că e iubire. Pe cei pe care cauți să îi întemnițezi nu îi iubești. De aceea când urmărești să întemnițezi pe cineva, inclusiv pe tine, nu îi iubești și nu poți să te identifici cu el. Când te întemnițezi pe tine, pierzi din vedere adevărata ta identificare cu mine și cu tatăl. Identificarea ta este cu tatăl și cu Fiul. Nu poate fi cu Unul, dar cu Celălalt nu. Dacă faci parte dintr-Unul, trebuie să faci parte din celălalt, pentru că Ei sunt Una. Sfânta Treime e sfântă pentru că e Una. Dacă te excluzi din această uniune, percepi sfânta Treime separată. Trebuie să fii inclus în ea, căci ea e totul. 

Voia neîmpărțită a Fiimii

Singuri, nu putem face nimic, dar mințile noastre îngemănate se contopesc într-un tot a cărui putere depășește cu mult puterea părților lui separate. Nefiind separată, Mintea lui Dumnezeu e stabilită într-a noastră și ca a noastră. Această Minte e de neînvins pentru că este neîmpărțită.

A vindeca însă este tot a întregi. De ceea, a vindeca înseamnă a te uni cu cei ce sunt ca tine, pentru că perceperea acestei asemănări înseamnă să îți recunoști Tatăl. (…) Nu există separare între Dumnezeu și creația Lui.

A te uni cu mine înseamnă a restabili în tine puterea Lui pentru că o împărtășim. Îți ofer doar recunoașterea puterii Lui în tine,  dar în asta stă tot adevărul. (…) Când te unești cu mine, te unești fără eu, pentru că am renunțat la eu în mine și, de aceea, nu mă pot uni cu al tău. Uniunea noastră este, așadar, modul de-a renunța la eu în tine. Adevărul din noi doi e mai presus de eu. 

Vrei să cunoști Voia lui Dumnezeu în ce te privește? Întreabă-mă pe mine, care o cunosc pentru tine, și o vei găsi. (…) Călătoria noastră e, pur și simplu, călătoria înapoi la Dumnezeu, Care este casa noastră. De câte ori se insinuează frica în orice punct al călătoriei către pace, de vină este eul, care a încercat să vină și el cu noi și nu poate. Simțindu-se înfrânt și furios din cauza aceasta eul se consideră respins și devine răzbunător. (…) În această călătorie, m-ai ales pe mine tovarăș de drum în locul eului. Nu încerca să ții de amăndoi, căci vei încerca să mergi în direcții diferite și vei rătăci drumul. (…) Niciodată să nu îi acorzi eului puterea să împiedice călătoria. Lasă toate iluziile în urmă și treci de toate încercările eului de-a te reține. Eu merg înaintea ta pentru că am depășit eul. Ia-mă, așadar, de mână, pentru că vrei să depășești eul.   

Ne începem călătoria înapoi pornind împreună și adunându-ne frații pe măsură ce înaintăm împreună. Fiecare câștig de putere pe care îl dobândim li se oferă tuturor, să își poată lepăda și ei slăbiciunea și să ne sporească puterea, adăugând-o pe-a lor. (…) Nu uita Împărăția pentru nimic din ce lumea are de oferit. (…) Nu poți să vezi lumea și să Îl cunoști pe Dumnezeu. Numai unul e adevărat. Am venit să îți spun că nu de tine depinde care e adevărat. Dacă ar depinde te-ai fi distrus. Dumnezeu însă nu a dorit distrugerea creațiilor Sale, din moment ce le-a creat pe vecie.  

Comoara lui Dumnezeu

Ascultă povestea fiului risipitor și învață ce e comoara lui Dumnezeu și a ta: Fiul unui tată iubitor a plecat de acasă și a crezut că a risipit totul pe lucruri lipsite de valoare, deși nu le-a înțeles lipsa de valoare la momentul respectiv. I-a fost rușine să se întoarcă la tatăl său, gândindu-se că îl rănise tare. Dar, când a venit acasă, tatăl l-a întâmpinat cu bucurie, pentru că fiul însuși era comoara tatălui său. Nu își dorea altceva. 

Dumnezeu își dorește fiul pentru că Fiul Lui e singura Lui comoară. Tu îți dorești creațiile, așa cum și le dorește și El pe ale Lui. Creațiile tale sunt darul pe care îl faci Sfintei Treimi…Ele nu te părăsesc așa cum nici tu nu ți-ai părăsit Creatorul,  dar ele îți extind creația așa cum S-a extins la tine Dumnezeu. (…) Cum poți atunci, să accepți altceva sau să dai altceva, și să te aștepți la bucurie în schimb? Și ce altceva ți-ai putea dori decât bucurie? Nu te-ai făcut nici pe tine nici funcția ta. Ai luat doar decizia să fii nedemn de ambele lucruri. 

Funcția ta este să sporești comoara lui Dumnezeu creând-o pe a ta. (…) Creația e voia lui Dumnezeu. Voia lui te-a creat să creezi. Voia ta nu a fost creată separată de-a Lui și, de aceea trebuie să voiești cum voiește El. 

Nu există decât o întrebare pe care ar trebui să ți-o pui vreodată: ” Vreau să cunosc Voia TatălUI meu în ce mă privește? “El nu ți-o va ascunde. Mi-a revelat-o mie pentru că I-am cerut-o…Funcția noastră e să lucrăm împreună pentru că nu putem funcționa deloc separați unul de altul. Întreaga putere a Fiului lui Dumnezeu stă în noi toți, și nu într-unul singur. (…) Prin creațiile noastre ne extindem iubirea și sporim astfel bucuria Sfintei Treimi. Tu nu înțelegi acest lucru, pentru că tu, care ești comoara lui Dumnezeu, nu te consideri valoros. Crezând acest lucru nu poți înțelege nimic.

Eu împărtășesc cu Dumnezeu cunoașterea valorii pe care ți-o atribuie. Dăruirea mea față de tine e a Lui, născută din faptul că mă cunosc și Îl cunosc. Nu putem fi despărțiți. Ce a unit Dumnezeu nu poate fi despărțit, iar Dumnezeu și-a unit cu Sine toți Fiii. Călătoria până la Dumnezeu e doar  redeșteptarea capacității de a cunoaște unde ești mereu și ce ești de-a pururi. E o călătorie fără distanță spre un obiectiv veșnic neschimbat. Adevărul poate fi cunoscut doar prin experiență. Nu poate fi descris, nici explicat. Te pot face conștient de condițiile adevărului, dar experiența ține de Dumnezeu. Împreună îi putem satisface condițiile, dar adevărul va miji în mintea ta el singur. 

finish


Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole-Text, Cap.8-“Călătoria înapoi”, pp.124-129 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!


One Comment

  • Daniela Zaharia says:

    Dragă Milena,

    Lectura ta, alegerea ta să nu fii singură în acest demers, ci împreună…
    E bine ce faci tu! Îmbii copiii din noi să se oprească din plâns! Cam prin ’85, în poezii, cuvântul “plîns” apărea – la mine – cam așa: rîs – plânsul! Pe vremea când ortografia era cu î, sau – mai bine spus- cu â din i…!
    Îți mai trimit copii…să citască lecturile tale, să se oprească din plâns!
    Nu face public asta! Dacă se poate.
    Și nici asta! Dacă se poate…

    Credo ergo cogito…cogito ergo sum!

    Legea manifestării e iubirea! Iubirea …sacrificiu de a nu fi singur, auto-suficient!
    Ne-crediță! Îndoială! Dubito ergo cogito! Mă îndoiesc…deci cuget! Îndoială pe de o parte, credință ..pe de altă parte! Mă îndoiesc…saltul vine din credință! Eu cred că…dacă mă îndoiesc…deci (cred) cuget, (eu cred că) …Eu cuget, deci exist!
    Iubirea înseamnă credința că nu ești singur! Credința! Iubirea înseamnă sacrificiul de a nu exista singur, credința și legea lui Dumnezeu, deductibilă ca o mângâiere a Duhului Sfânt!
    Pentru noi apare ca o necesitate.., ca un handicap, apare ca și când ar fi un deficit! Pentru Dumnezeu …care a lăsat pe lumea asta și învățători…e însăși esența manifestării și legea ei! Dar sunt TAINE…care nu se pot cuprinde fără a fi cuprins.
    Să fie Lumină! Să fie…să fie…!
    Conștiința Ființei să nască (?), naște “natura” manifestării …nu ca fel…ci ca ființă (ființare)! (Toate câte sunt …sunt …și …sunt într-un fel sau alt fel!) Eu sunt …cel ce sunt! Cuvântul este și este vibrația însăși a esenței manifestării ca atare, în sine…și ca iubire …prin iubire devine alt-fel la fel…diversitate legică- unificată. Iubire!
    Constatarea Ființei reunește – prin ne-judecare! (Judecare adică des-ființare.) Simbolizează! Symbolon- unire! Dyabolon – dezbineare, separare. Religo – religie – relegare, reunire, reconectare! Reconectarea – ca fruct!
    Partea simbolizează întregul! Sunt în tine! Simbolizarea – pars pro toto – este esența creației!
    Sunt în tine! Întregul se lasă cuprins de parte! Iubire!
    Ești în Mine!
    Nu putem cunoaște lucrul în sine! Dar îl putem iubi, adică să ne abținem să des-ființăm ceea ce nu putem cunoaște și judeca, ci doar cuprinde…iubi, pentru că ne-a cuprins, iubit, ne-a simbolizat și a devenit simbolul nostru, iubire –și noi simbolul său, iubire!
    Sunt în tine, ești în Mine!
    Dar…gata cu filosofia!