CURS DE MIRACOLE- Exerciții

Curs de miracole: Ex. 57( Recapitulare 31-35)

By 15 July 2014 No Comments

curs exercitii

 

      Astăzi am să-mi amintesc că:

     Sunt Fiul lui Dumnezeu, sunt așa cum m-a creat Dumnezeu, și în esența mea sunt acolo unde trebuie să fiu. Pentru că sunt Fiu al lui Dumnezeu, mintea mea face parte din Mintea Lui, și ar trebui să gândesc în armonie cu El. Dar nici nu mai știu acest lucru, pentru că mă consider separat și prizonier în lumea aceasta pe care o văd, și pe care fiecare dintre noi  am inventat-o prin gândurile noastre, de acum, și dintotdeauna. Și eu am contribuit la imaginea ei. Această lume a devenit închisoarea mea. Dar tocmai pentru că nu e reală, pentru că e inventată, și pentru că știu acest lucru, mă pot elibera dacă doresc. În lumea reală își are locul pacea și nu războiul. În lumea reală domnește Legea lui Dumnezeu. În străfundurile noastre domnește pacea. În lumea lui Dumnezeu, în care domnește pacea, toate făpturile sunt unite și sfinte, inclusiv eu.

      Modul de abordare pe perioada recapitulărilor este prezentat pe scurt aici.

       Ideile care stau la baza exercițiul de astăzi sunt următoarele:

31. Nu sunt victima lumii pe care o văd.

32. Eu am inventat lumea pe care o văd.

33. Există un alt mod de-a privi lumea.

34. Aș putea să văd pace în schimb.

35. Mintea mea face parte din Mintea lui Dumnezeu. Sunt foarte sfânt.

      Deoarece ideile readuse în prim plan în cadrul  exercițiilor recapitulative  au menirea de a contribui la construirea unui sistem de gândire coerent, am să prezint de data aceasta fragmente de comentarii din Culegere în ordinea care mie mi s-a părut logică, tocmai pentru a crea o coerență și tocmai pentru a le înțelege și a le putea  recapitula mai ușor pe timpul zilei. Forma integrală, originală, este disponibilă pe Internet.

      Totul pornește de la faptul că eu sunt Fiul/Fiica lui Dumnezeu. Este un fapt, și nu o ipoteză, așa cum a fost clar afirmat în mai multe rânduri până acum.

      Fiul lui Dumnezeu trebuie să fie veșnic liber. El e așa cum l-a creat Dumnezeu, și nu ce am vrut eu să fac din el. El e unde îl vrea Dumnezeu și nu unde m-am gândit eu să îl țin prizonier.

   Văd lumea ca pe-o închisoare pentru Fiul lui Dumnezeu. Eu am inventat închisoarea în care mă văd. Poarta închisorii e deschisă. Cum pot să fiu victima unei lumi pe care pot să o desfac dacă vreau? Lanțurile îmi sunt slăbite. Pot să le scutur prin simpla dorință de-a le scutura. Poarta închisorii e deschisă. Pot să plec ieșind afară pur și simplu. Nimic nu mă ține în lumea aceasta. Doar dorința mea de-a sta mă ține prizonier. Vreau să privesc lumea  așa cum este și să o văd ca pe un loc în care Fiul lui Dumnezeu își găsește libertatea. Când văd lumea ca pe un loc al libertății, îmi dau seama că reflectă legile lui Dumnezeu, și nu regulile pe care le-am inventat să le respecte. Voi înțelege că în ea își are loc pacea și nu războiul. Și voi percepe că pacea își are și ea locul în inimile tuturor celor care împart cu mine acest loc. Împărtășind pacea lumii cu frații mei, încep să înțeleg că pacea aceasta vine din străfundul meu. Lumea pe care o văd s-a înveșmântat în lumina iertării mele și răsfrânge iertare asupra mea, la rândul ei. Încep să înțeleg sfințenia tuturor făpturilor, inclusiv a mea, și unitatea lor cu mine.

            Conexiuni ( link-uri):

 

finish


Fragment:

*** Curs de miracole:Culegere de exerciții pentru studenți, pp. 91,92; Editura Centrum -Polonia, 2007.