Introducere:
Timp de zece zile vom recapitula câte două lecții. S-ar putea să îți fie imposibil să faci zi de zi, și oră de oră, ce ți se sugerează aici că ar fi optim. Învățarea nu va fi afectată dacă sari peste vreun exercițiu din cauză că îți e imposibil să îl faci în momentul stabilit. Ritualurile nu sunt ținta noastră și ne-ar zădărnici intențiile. Dar învățarea va fi afectată când sari peste vreun exercițiu pentru că nu ești dispus să îi acorzi timpul cerut. Faptul că nu ești dispus poate fi ascuns cu iscusință sub masca unor situații pe care nu le poți controla. Învață să distingi situațiile nepotrivite de cele pe care le stabilești pentru a camufla faptul că nu ești dispus să exersezi.
–
Nu ești dispus să cooperezi la exersarea mântuirii numai dacă aceste obiective îți stau în calea unor obiective mult mai dragi. Când le retragi valoarea acordată, lasă-ți exercițiile să-ți înlocuiască litaniile închinate lor. Căci nu ți-au oferit nimic. Dar exercițiile efectuate îți pot oferi totul.
Cum se procedează:
1.Dimineața și seara:
De două ori pe zi, dedică cinci minute, sau mai mult dacă preferi, gândurilor desemnate. Citește ideile și comentariul aferent exercițiului fiecărei zile. Reflectează apoi asupra lor, lăsându-ți mintea să le raporteze la nevoile tale, la problemele tale aparente și la tot ce te preocupă.
–
Întipărește-ți ideile în minte și las-o să le folosească după cum crede de cuviință.(…) Înțelepciunea minții tale îți va veni în ajutor. Imprimă-i o direcție la început, apoi destinde-te cu credință liniștită și lasă-ți mintea să folosească gândurile pe care i le-ai dat.
–
Atargem atenția asura foloaselor pe care le vei avea dacă dedici exercițiilor recapitulative primele și ultimele cinci minute ale zilei. Dacă nu se poate, încearcă cel puțin să le împarți în așa fel încât să faci unul dimineața și altul în cursul orei dinainte de culcare.
2.Pe parcursul zilei:
Ai avut, până acum, tendința să exersezi numai în momentele prevăzute și să treci apoi la alte lucruri, fără să aplici ce-ai învățat. Prin urmare, ți-ai consolidat prea puțin învățătura și nu i-ai acordat o șansă reală să îți arate cât de extraordinare sunt darurile potențiale pe care ți le face.
–
Propune-ți să exersezi în fiecare oră, repejor dar serios, cele două idei zilnice. Folosește una la ore fixe, și cealaltă, jumătate de oră mai târziu. Nu e nevoie să acorzi mai mult de o clipă fiecăreia în parte. Repet-o pe fiecare și lasă-ți mintea să se odihnească puțin în liniște și pace. Treci apoi la alte treburi, dar încearcă să duci cu tine gândul respectiv și lasă-l să te ajute să îți păstrezi pacea și pe parcursul zilei.
–
Dacă te tulbură ceva, gândește-te din nou la gândul respectiv. Aceste intervale practice sunt concepute să te ajute să îți formezi deprinderea de-a aplica ce înveți în fiecare zi la tot ce faci. Nu lăsa gândul după ce l-ai repetat. Utilitatea pe care o are pentru tine nu are limite. Și e menit să îți slujească în tot felul, tot timpul și tot locul, și ori de câte ori ai nevoie de orice fel de ajutor.
De reținut:
Vom ieși din această recapitulare cu câștiguri atât de mari pentru învățătura noastră, încât ne vom continua drumul pe o bază mai solidă, cu pași mai fermi și o credință mai puternică.
- Nu uita cât de puțin ai învățat.
- Nu uita cât de multi poți învăța acum.
- Nu uita câtă nevoie are Tatăl tău de tine,
- Când recapitulezi aceste gânduri pe care ți le-a dat El.
-∞-
Înainte de toate, pentru a-mi fi mai ușor, mie mi-e necesar să-mi amintesc încă de pe acum ce am reținut din exercițiul 108, și anume că:
Adevărata lumină care face posibilă adevărata viziune nu e lumina pe care o văd ochii trupului. Ci o stare mentală devenită atât de unificată, încât întunericul nu poate fi perceput deloc.
Exercițiul 111:
(91) Miracolele se văd în lumină.
Nu pot să văd în întuneric. Lumina sfințeniei și a adevărului să îmi lumineze mintea și să văd inocența lăuntrică.
(92) Miracolele se văd în lumină, iar lumina și puterea sunt una.
Văd prin putere darul pe care mi l-a dat Dumnezeu. Slăbiciunea mea e întunericul pe care darul Lui îl risipește, dându-mi puterea Lui să îi ia locul.
Exercițiul 112:
(93 ) Lumina și bucuria și pacea își au locul în mine.
Sunt locul unde lumina și bucuria și pacea își au căminul. Le primesc în căminul pe care îl împărtășesc cu Dumnezeu, pentru că fac parte din El.
(94) Sunt așa cum m-a creat Dumnezeu.
Voi rămâne mereu așa cum am fost, creat de Cel Neschimbător după Propria Lui asemănare. Sunt una cu El iar El este una cu mine.
Exercițiul 113:
(95) Sunt un singur Sine unit cu creatorul meu.
Seninătatea și pacea deplină sunt ale mele, pentru că sunt un singur Sine, întreg cu desăvârșire, una cu toată creația și cu Dumnezeu.
(96) Mântuirea vine din singurul meu Sine.
Din singurul meu Sine, a Cărui cunoaștere rămâne mereu în mintea mea, văd împlinit cu desăvârșire desăvârșitul plan dumnezeiesc pentru mântuirea mea.
Exercițiul 114:
(97) Sunt spirit.
Sunt Fiul lui Dumnezeu. Niciun trup nu îmi poate conține spiritul, nici nu îmi poate impune limite pe care Dumnezeu nu le-a creat.
(98) Vreau să îmi accept rolul în planul dumnezeiesc de mântuire.
Care alta poate să fie funcția mea decât aceea de-a accepta Cuvântul lui Dumnezeu, Care m-a creat drept ce sunt și ce voi fi întotdeauna?
Exercițiul 115:
(99) Mântuirea e singura funcție pe care o am aici.
Funcția pe care o am aici este să iert lumea pentru toate greșelile pe care le-am făcut. Căci așa sunt izbăvit de ele împreună cu lumea întreagă.
(100) Rolul meu este esențial planului dumnezeiesc de mântuire.
Sunt esențial planului dumnezeiesc de mântuire a lumii. Căci El mi-a dat planul Lui ca să mântuiesc lumea.
Exercițiul 116:
(101) Voia lui Dumnezeu pentru mine e deplina fericire.
Voia lui Dumnezeu pentru mine e deplina fericire. Și nu pot suferi decât din cauza credinței că există o altă voie independent de-a Lui.
(102) Împărtășesc Voia lui Dumnezeu de fericire pentru mine.
Împărtășesc Voia Tatălui meu pentru mine, Fiul Lui. Ce mi-a dat El e tot ce vreau. Ce mi-a dat El e tot ce este.
Exercițiul 117:
(103) Dumnezeu, iubire fiind este și fericire.
Să țin minte că iubirea este fericire și că nimic altceva nu aduce bucurie. Așa aleg să nu întrețin substitute pentru iubire.
(104) Caut doar ce îmi aparține într-adevăr.
Iubirea este moștenirea mea, împreună cu bucuria. Acestea sunt darurile pe care mi le-a dat Tatăl meu. Vreau să accept tot ce e al meu într-adevăr.
Exercițiul 118:
(105) Pacea și bucuria lui Dumnezeu sunt ale mele.
Astăzi voi accepta pacea și bucuria lui Dumnezeu, primindu-le bucuros în schimbul tuturor substitutelor pe care le-am făcut să înlocuiesc pacea și fericirea.
(106) Să tac și să ascult adevărul.
Să tacă vocea mea plăpândă și să aud strașnica Voce pentru Adevăr asigurându-mă că sunt Fiul desăvârșit al lui Dumnezeu.
Exercițiul 119:
(107) Adevărul va corecta toate greșelile din mintea mea.
Greșesc când cred că îmi poate dăuna ceva. Sunt Fiul lui Dumnezeu, al cărui Sine odihnește în siguranță în Mintea lui Dumnezeu.
( 108) A da și a primi este același lucru în realitate.
Voi ierta toate lucrurile astăzi, ca să învăț cum să accept adevărul din mine și să ajung să îmi recunosc nepăcătoșenia.
Exercițiul 120:
(109) Odihnesc în Dumnezeu.
Astăzi odihnesc în Dumnezeu și Îl las să lucreze în mine și prin mine, în timp ce odihnesc în El în liniște și în deplină certitudine.
(110) Sunt așa cum m-a creat Dumnezeu.
Sunt Fiul lui Dumnezeu. Astăzi îmi lepăd nesănătoasele iluzii de sine și îmi las Tatăl să îmi spună Cine sunt de fapt.
-∞-
Observație:
Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil uneori, supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.
“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)
Fragmente din :
***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.192-204 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.
