curs exercitii

     Detalii despre cum se realizează această recapitulare: aici

       Astăzi, încă o serie de 10 exerciții (6-15), pentru două zile.

     

     Exercițiul 52.

     6. Mă supăr pentru că văd ceva ce nu există.

    Pentru această idee, așa cum înțeleg eu, comentariul din culegere se bazează pe faptul că lumea noastră fizică face parte dintr-o realitate extinsă pe care ne propunem să învățăm s-o accesăm. În acest context, lumea noastră și viața noastră în această lume, sunt practic niște iluzii, pentru că sunt insignifiante în raport cu întrega Creație, și în raport cu infinitul. Aici totul este perisab, și tot ceea ce ne înconjoară este practic o construcție a  propriilor noastre minți.

Când mă supăr, o fac pentru că am înlocuit realitatea cu iluziile născocite de mine. Iluziile supără pentru că le-am acordat realitate și, prin urmare, consider realitatea o iluzie. Această confuzie a mea nu afectează în niciun fel creația lui Dumnezeu.

       7. Văd numai trecutul.

    Așa cum am fost avertizați, în cazul acestei idei comentariul este oarecum diferit de explicațiile care au fost date inițial pentru acest exercițiu. Atunci  înțelegeam că tot ceea ce vedem ne ține legați de trecut, pentru că orice am privi  ne stârnește amintiri. Acum sunt puse în evidență alte aspecte ale acestei idei:

Uitându-mă în jur, condamn lumea pe care o privesc. Asta numesc eu vedere. Pun trecutul în socoteala tuturor făpturilor și lucrurilor, făcându-mi din ele niște dușmani. Când mă voi ierta și îmi voi aminti Cine sunt, voi binecuvânta toate făpturile și lucrurile pe care le văd. Nu va exista nici trecut și, de aceea, nici dușmani.

 

        8. Mintea mea e preocupată de gânduri trecute. 

       Atâta timp cât tot ce văd este legat de trecut, oare gândurile mele nu sunt în mare parte legate de trecut? Mai am timp să percep prezentul ?

 Să învăț să lepăd trecutul, dându-mi seama că, prin asta, nu renunț la nimic.

 

         9. Nu văd nimic cum e acum. 

         Este evident că dacă renunț la trecut ar trebui să pot să văd doar ce este acum. De fapt, nici măcar nu are importanță dacă văd trecutul sau prezentul, pentru că tot ceea ce contează este că nu pot vedea realitatea. Pot vedea cu ochii, dar nu pot avea viziune. Dacă ochii fizici n-ar mai funcționa ce-am mai vedea? Cum se face că în timpul experiențelor în afara corpului nevăzători din naștere au descris imagini pe care nu le-au văzut niciodată cu ochii fizici? 

Ce am ales să văd m-a costat viziunea. Acum vreau să aleg din nou, ca să pot vedea.

       

       10. Gândurile mele nu înseamnă nimic. 

      În ultimele lecții am învățat că mintea noastră face parte din Mintea lui Dumnezeu, iar gândurile noastre trebuie să fie în acord cu gândurile lui Dumnezeu.  De aceea:

Nu am gânduri private. Dar numai de gânduri private sunt conștient.(…) Mintea mea face parte din creație și din Creatorul ei. Nu prefer oare să mă alătur mai degrabă gândirii universului, în loc să fac obscur ce e al meu cu jalnicele mele gânduri “private”, lipsite de orice înțeles?

        Variantele inițiale ale exercițiilor sunt atașate mai jos. Am atașat de asemenea și lecția despre semnificația miracolelor. Ea poate aduce unele lămuriri, dat fiind faptul că în sensul larg, semnificația cuvântului ne poate duce cu gândul la altceva decât la înțelesul corect, așa cum reiese din Text.

finish

        Exercițiul 53.

        11. Gândurile mele fără înțeles îmi arată o lume fără înțeles.

         Gândurile mele private, generate de mintea scindată corespunzătoare eului, sunt singurele gânduri de care sunt conștient. Ele sunt legate de lumea în care trăiesc. Dar lumea în care trăiesc este o lume iluzorie. Lumea reală poate fi accesată cu acea parte a minții mele care face parte din Mintea lui Dumnezeu, iar gândurile generate de aceasta sunt adevăratele mele gânduri pe care mă pot baza să îmi călăuzească vederea.

(…) eu am atât gânduri reale cât și demente. De aceea, pot să văd o lume reală dacă mă bazez pe adevăratele mele gânduri să îmi călăuzescă vederea.

         12. Mă supăr pentru că văd o lume fără înțeles.

          În lumea mea iluzorie, totul este cuprins de dezordine și de haos pentru că este generată de gânduri dezordonate și haotice. Cum pot trăi în pace într-o asemenea lume?

Sunt recunoscător că lumea aceasta nu este  reală și că nu sunt nevoit să o văd decât dacă aleg să pun preț pe ea. Și nu aleg să pun preț pe ce e total dement și nu are înțeles.

 

        13. O lume fără înțeles stârnește frică.

         O lume haotică, dominată de gânduri haotice, stârnește frică pentru că nu mă pot baza pe nimic și nu prezintă încredere. Nu găsesc aici nici siguranță, nici speranță. O astfel de lume însă nu are realitate. Voi învăța să trăiesc fericit în această lume dar voi fi conștient de iluzia ei.

Eu i-am dat iluzia realității și am suferit din cauza credinței mele în ea. Acum aleg să îmi retrag această credință și să îmi pun încrederea în realitate. Alegând-o pe aceasta, voi scăpa de toate efectele lumii fricii, pentru că admit că nu există. 

 

        14. Dumnezeu nu a creat o lume fără înțeles.

       Lumea în care trăiesc este lumea construită de mințile noastre în cea mai mare parte nevindecate. De aceea este un amalgam de iubire și ură, groază și frumusețe, pace și război, boală și sănătate. Este oglinda noastră. Dumnezeu nu a creat-o așa.

Cum poate să existe o lume fără înțeles dacă Dumnezeu nu a creat-o? El e Sursa întregului înțeles și tot ce e real e în Mintea Lui. Și în mintea mea, deopotrivă, pentru că El a creat-o odată cu mine. De ce aș continua să sufăr din cauza efectelor gândurilor mele demente când locul meu e în perfecțiunea creației? Să îmi reamintesc puterea deciziei mele și să recunosc unde locuiesc de fapt. 

 

        15. Gândurile mele sunt imagini plăsmuite de mine. 

Ce văd reflectă gândurile mele. Gândurile mele sunt cele care îmi spun unde sunt și ce sunt. Faptul că văd o lume în care există suferință, pierdere și moarte îmi arată că văd doar reprezentarea gânduriloe mele demente și că nu îngădui adevăratelor mele gânduri să își reverse lumina binefăcătoare peste ce văd. 

Conexiuni:

  • Grădina Edenului : Este o lecție despre originile separării cu o legătură interesantă despre “Cauza Originară” într-un fragment din cartea “Integrarea sufletului” , scrisă de Sal Rachele în colaborare cu ghizii săi spirituali.
  • Exercițiul 11
  • Exercițiul 12
  • Exercițiul 13: L-am pierdut. Nu e superstiție, dar pur și simplu l-am pierdut imediat după ce l-am scris, și nu mai vreau să revin asupra lui.
  • Exercițiul 14
  • Exercițiul 15 : Aici găsiți un scurt și liniștitor film despre iubire și unitate.

finish


***Curs de miracole: Culegere de exerciții pentru studenți: pp.81-82; Editura Centrum – Polonia, 2007.