CURS DE MIRACOLE: Exerciții

Hitler și conștiența de grup.

By 13 July 2014 August 22nd, 2016 No Comments

 

“Cum pot să știu cine sunt când mă văd supus unui atac constant? Par să mă amenințe durerea, boala, pierderea, îmbătrânirea și moartea. Toate speranțele, dorințele și planurile mele par să fie la discreția unei lumi pe care nu o pot controla.”

 

Dar, de fapt…

” Gândurile mele de atac îmi atacă invulnerabilitatea”. 

( Curs  de miracole – Exercițiul 56)

       Am vrut să aduc fragmentul de text de mai jos ca un argument, dar și ca o motivație pentru exercițiile din “Curs de Miracole”, și poate pentru exercițiul recapitulativ 56 în mod deosebit. Am fost avertizați de la bun început că aceste exerciții pot părea uneori stupide, și uneori, pe bună dreptate, ne întrebăm ce rost au, atâta vreme cât în jurul nostru se întâmplă ce se întâmplă, ca și cum noi, am fi separați și nu am contribui cu nimic la evoluția (sau involuția) acestei lumi. Ne simțim victime neajutorate ale unei societăți care multora dintre noi nu ne place  pe de o parte, dar ne complacem în a întreține această societate prin propriile noastre acțiuni și atitudini, pe de altă parte. Nu realizăm însă că primii ” beneficiari” ai propriilor noastre gânduri și alegeri suntem noi. 

        În “Conversații cu Dumnezeu” -vol. II, Neale Donald Walsch surprinde foarte frumos și clar modul în care contribuim fiecare la aspectul general al lumii noastre, faptul că nimeni și nimic nu ne influențează “de sus” viața, că secretul evoluției noastre ca oameni în contextul conștientizării stării de unitate la nivel social, este exemplul personal.  Suntem oripilați de multe evenimente care au avut loc în lume de-a lungul timpului, dar de ce a fost posibil ca ele să se producă? Ce le-a favorizat?

       Evenimentele  ce s-a țesut în jurul personajului Hitler sunt  un exemplu:

Hitler In Crowd

…Ai întrebat despre Hitler. Experiența Hitler a fost posibilă ca un rezultat al conștienței de grup. Mulți oameni vor să spună că Hitler a manipulat un grup – în acest caz, pe concetățenii lui – prin viclenie și prin măreția retoricii lui. Dar această explicație aruncă în mod convenabil toată vina asupra lui Hitler – ceea ce este exact ce vrea să facă masa de oameni. Dar Hitler n-ar fi putut face nimic fără cooperarea și sprijinul și supunerea voită a milioane de oameni. Sub-grupul care s-a autointitulat germani trebuie să-și asume o enormă povară de responsabilitate pentru  Holocaust. 

      La fel trebuie să facă, într-o anumită măsură, grupul mai mare, numit Ființe Umane care, chiar dacă nu a făcut nimic altceva, și-a acordat permisiunea de-a rămâne indiferent și apatic la suferințele din Germania, până când ele au atins un nivel atât de înalt, până când și cei mai insensibili izolaționiști nu au mai putut să le ignore. 

      După cum vezi, conștiența colectivă e cea care a oferit infloririi mișcării naziste un sol fertil. Hitler a prins momentul, dar nu el l-a creat. 

    Este foarte important să înțelegeți această lecție. O conștiență de grup care vorbește în mod constant despre separare și superioritate duce la pierderea compasiunii pe scară largă, iar pierderea compasiunii este urmată, în mod inevitabil, de pierderea conștiinței morale. 

    Un concept colectiv care-și are rădăcina în naționalismul cel mai pur ignoră situația grea a altora, dar îi face pe toți ceilalți responsabili pentru situația voastră grea, justificând astfel represaliile, purificarea și războiul. Auschwitz a fost soluția naziștilor pentru – o încercare de a “purifica” – ” Problema Evreiască”.

      Grozăvia Experienței Hitler nu a fost că el a comis-o asupra rasei umane, ci că rasa umană i-a permis să o facă.

      Uluirea nu este numai că a apărut Hitler, ci că atât de mulți alții au mers alături de el.

      Rușinea nu este numai că Hitler a omorât milioane de evrei, dar și că milioane de evrei au trebuit să fie omorâți, înainte ca Hitler să fi fost oprit.

     Scopul experienței Hitler a fost ca omenirea să se vadă așa cum e ea. Pe tot parcursul istoriei ați avut învățători remarcabili, fiecare oferind oportunități extraordinare pentru ca să vă amintiți Cine Sunteți Voi cu Adevărat. Acești învățători v-au arătat cel mai înalt și cel mai scăzut potențial uman. Ei v-au prezentat exemple vii, uluitoare, de ce înseamnă să fii om – unde te poate duce o asemenea experiență, unde puteți ajunge și veți ajunge o mulțime dintre voi, dată fiind conștiența voastră.

      Iată un lucru de care să vă aduceți aminte: Conștiența este totul și vă creează experiența. Conștiența de grup este puternică și produce rezultate de o frumusețe sau urâțenie de nedescris. 

     Alegerea este întotdeauna a voastră. În cazul în care nu sunteți mulțumiți de conștiența grupului vostru, încercați să o schimbați. Cel mai bun mod de a schimba conștiența altora este exemplul personal.

   Dacă exemplul tău nu este suficient, formează-ți propriul grup – fii tu sursa conștienței pe care ceilalți vrei să o aibe. Ei o vor face –  când o vei face și tu.

     Totul pornește de la tine. Totul. Toate.

     Vrei ca lumea să se schimbe? Fă schimbări în propria ta lume .

     Hitler v-a dat o oportunitate estraordinară să o faceți.

     Experiența Hitler – ca și experiența Christică – este profundă în implicațiile ei și în adevărurile pe care ți le revelează ție – despre tine. Totuși, aceste conștiențe extinse trăiesc – în cazul Hitler sau Buddha, Gengis-Han sau Hare Krishna, Hunul Attila sau Iisus Christos – numai atâta timp cât trăiesc amintirile voastre despre ei.

      De aceea au construit evreii monumente ale Holocaustului și v-au cerut să nu-l uitați niciodată. Asta, pentru că în fiecare dintre voi există un pic de Hitler – este doar o chestiune de cantitate.

    Exterminarea unui popor este exterminarea unui popor – fie că se întâmplă la Auschwitz sau într-un sat de piei roșii.

     Î:Deci Hitler ne-a fost trimis ca să ne ofere o lecție despre ororile pe care le poate comite un om, despre cât de jos poate să coboare un om?

   Hitler nu v-a fost trimis. Hitler a fost creat de către voi. El s-a ridicat din Conștiența voastră Colectivă, și nu ar fi putut exista fără ea. Aceasta este lecția.

     Conștiența separării, segregației, superiorității – cea a lui “noi” opus de “ei”, a lui “pe noi” și “pe ei” – este ceea ce creează Experiența Hitler. 

    Conștiența frăției divine, a unității, a ideii de Unul, a lui “al nostru” mai degrabă decât  ” al vostru”/ “al meu” este ceea ce creează Experiența Christică. 

       Î:De ce a mers Hitler în rai?

      Pentru că Hitler nu a făcut nimic “greșit”. Hitler a făcut pur și simplu ceea ce a făcut. Îți reamintesc, iarăși, că timp de multe milioane de ani s-a crezut că ce făcea el era “corect”. Cum ar fi putut el să creadă altceva?

     Dacă-ți vine o idee nebunescă și zece milioane de oameni sunt de acord cu tine, s-ar putea să nu crezi că ești chiar nebun. 

     Oamenii din lumea întreagă au decis, în cele din urmă, că Hitler a făcut ceva “rău”. Adică oamenii au făcut o nouă evaluare a lui Cine Sunt Ei și Cine Aleg Ei să Fie față de Experiența Hitler.

      El a oferit o unitate de măsură! El a stabilit un parametru, o graniță față de care ne putem măsura și limita ideile despre noi înșine. Christos a făcut același lucru în partea opusă a spectrului. 

    Au mai fost și alți Christoși, și alți Hitleri. Și vor fi din nou. Fiți vigilenți, deci. Pentru că printre voi umblă atât oameni cu conștiență înaltă cât și unii cu conștiență joasă – după cum și voi umblați printre alții. Ce conștiență alegeți? (…)

    Î: Bine, chiar dacă eu accept accept acest lucru – Hitler nu a știut că el făcea, de fapt, un lucru bun. El credea că ceea ce făcea el era rău!

     Nu, el nu s-a gândit că făcea ceva ‘rău”. El realmente credea că își ajuta poporul. Și asta e ceea ce voi nu înțelegeți.

   Nimeni nu face nimic “rău” dacă se ghidează după modelul lui despre lume. Dacă tu crezi că Hitler a acționat nebunește și că, în tot acest timp, el știa că este nebun, atunci nu înțelegi nimic din complexitatea experienței umane. Hitler credea că el făcea ceea ce era bine pentru poporul său. Și așa credea și poporul său!

       În asta constă nebunia! Cea mai mare parte a națiunii era de acord cu el!

      Voi ați declarat că Hitler a acționat “rău”. Bine. Prin această unitate de măsură ați ajuns să vă definiți pe voi înșivă, să știți mai multe despre voi înșivă. 

       Bine. Dar nu-l condamna pe Hitler că v-a arătat acest lucru

       Cineva trebuia s-o facă.

      Tu nu poți să știi ce înseamnă rece până ce nu apare fierbintele, ce înseamnă sus, până ce nu există un jos, unde este stânga până nu apare dreapta. Nu-l condamna pe unul ca să-l binecuvântezi pe celălalt. A o face înseamnă a nu reuși să înțelegi. 

      De secole întregi oamenii i-au condamnat pe Adam și Eva. Se spune că ei au comis Păcatul Originar. 

      Adevăr vă spun Eu vouă: A fost Binecuvântarea Originară. 

      Pentru că, fără acest eveniment, fără a vă fi împărtășit din cunoașterea binelui și răului, voi nu ați fi aflat nici măcar că cele două posibilități există!

      Într-adevăr, înainte de așa numita Cădere a lui Adam, aceste două posibilități nu au existat. Nu exista “răul”. Toți și toate existau într-o stare de perfecțiune constantă. 

      Era, literalmente, paradisul. Și, totuși, voi nu știați că era paradisul – nu-l puteați trăi ca experiență a perfecțiunii – pentru că voi nu cunoșteați nimic altceva. 

      Să-i condamnăm deci pe Adam și Eva sau să le mulțumim?

      Și ce crezi tu că ar trebui să fac eu cu Hitler?

      Răspunsul la întrebare nu ar trebui rupt din context pentru că ar genera cu siguranță erori de interpretare, așa că prefer să mă opresc aici. 

       Dincolo de personajul Hitler, care n-a fost decât un pretext, pentru mine acest fragment a însemnat un ajutor în plus  pentru înțelegerea importanței schimbării sistemului de valori  la nivel personal, și pentru fiecare dintre noi. El este de asemenea o motivație pentru a studia în continuare Curs de Miracole și a parcurge exercițiile asociate, chiar dacă acolo, informațiile sunt picurate încet, sunt repetate, iar studiul se întinde pe o perioadă lungă de timp. 

      Deși ultimii ani mi i-am dedicat abordării aspectelor spirituale din viața omului pentru a-mi răspunde la eterna întrebare ” Cine sunt eu?”,  mi-am dat seama, începând studiul Cursului de Miracole, că mulți dintre noi, participând la diferite cursuri și seminarii organizate pe perioade scurte de timp, ne aflăm de fapt în postura de “găină pe gunoi”, pentru că probabil, multe aspecte spirituale pe care ar trebui să le avem deja lămurite ne sunt neclare, iar instrumente solide prin care se poate  realiza acest lucru, nu ne sunt încă accesibile.  De aceea, orice informație trecută prin filtrul intuiției noastre și verificată prin efectul benefic pe care ar trebui să-l simțim în interiorul nostru, este binevenită. Dacă efectul pe care îl produce este de accentuare a fricii, a vinovăției și a neliniștii, ceea ce am aflat nu este pentru noi. Dacă dimpotrivă simțim speranță, pace, bucurie, încredere, atunci da, este pentru noi, pentru că aceasta este starea noastră naturală și normală: de oameni fericiți.

finish


Neal Donald Wasch, ” Conversații cu Dumnezeu” – Un dialog neobișnuit” , Editura For You – București, 2009; pp.69-74.