Explicațiile referitoare la modul în care se parcurg aceste exerciții în timpul recapitulării sunt disponibile aici
Exercițiul 54
În câteva cuvinte:
” Gândesc, deci exist! “
Nu am gânduri private. Gândurile mele produc efecte asupra mea, asupra lumii, asupra întregului univers. Lumea, așa cum e ea, este efectul modului nostru de a gândi. Este efectul gândurilor de separare de acum și dintotdeauna.
Gândurile reprezintă starea minții. Pot schimba lumea, vindecându-mi mintea pentru a gândi corect, și vindecându-mă eu, se vor vindeca și alții odată cu mine. Atunci vom începe să vedem în jurul nostru bucurie, iubire și abundență.
16. Nu am gânduri neutre.
Orice gând produce un efect și construiește o mică parte din lumea mea, iar această lume poate fi falsă sau reală. Greșelile de gândire construiesc o lume falsă. E lumea pe care o văd, și e rezultatul modului greșit de a gândi. Dacă greșelile de gândire vor fi corectate, voi putea accesa lumea reală. Trebuie să aleg între gândirea corectă și cea greșită. Nu pot gândi în ambele moduri.
17. Nu văd lucruri neutre.
Ce văd stă mărturie pentru ce gândesc. Dacă nu aș gândi, nu aș exista, pentru că viața e gândire. Să consider lumea pe care o văd reprezentarea stării în care se află mintea mea. Știu că starea în care se alflă mintea mea se poate schimba. Și mai știu, de aceea, că lumea pe care o văd se poate schimba și ea.
18. Nu resimt de unul singur efectele felului meu de a vedea.
19. Nu resimt de unul singur efectele gândurilor mele.
Comentariul pentru aceste două idei este comun.
Am folosit exercițiul 52(10) pentru a exersa ideea că nu am gânduri “private”. Gândurile nu au efecte numai asupra mea. Gândurile greșite, bazate pe separare, au avut și au în continuare efecte globale, pentru că au fost și sunt împărtășite. Gândurile corecte, bazate pe adevăr, care provin dintr-o minte vindecată, sunt de asemenea împărtășite și vor produce încet, încet, efecte care vor schimba lumea.
Nu sunt singur indiferent ce fac. Toc ce gândesc, spun sau fac servește drept învățătură universului întreg. Un Fiu al lui Dumnezeu nu poate să gândească, să vorbească sau să făptuiască degeaba.(…) De aceea, stă în puterea mea să schimb fiecare minte odată cu a mea, pentru că puterea mea este puterea lui Dumnezeu.
20. Sunt hotărât să văd.
Recunoscând natura împărtășită a gândurilor mele, sunt hotărât să văd. Vreau să văd mărturiile care îmi arată că gândirea lumii s-a schimbat. Vreau să văd dovada că ce s-a făcut prin mine a permis iubirii să înlocuiască frica, râsului să înlocuiască lacrimile și abundenței să înlocuiască pierderea. Vreau să văd lumea reală și să o las să mă învețe că voia mea și Voia lui Dumnezeu una sunt.
Exercițiul 55.
În câteva cuvinte:
Lumea pe care o văd este un efect al gândurilor de atac, nu al iubirii. Și eu am aceste gânduri. De aceea lumea este plină de dezastru, de boală și moarte. Trebuie să renunț la gândurile de atac și să le înlocuiesc cu gânduri de iubire. Folosesc lumea cu tot ce în jurul meu, lucruri și oameni, pentru a-mi hrăni iluzia de sine, eul. Nu acesta este scopul lumii. Aleg o lume a păcii, a siguranței și bucuriei și de aceea mă las învățat și călăuzit de Spiritul Sfânt.
21. Sunt hotărât să văd lucrurile altfel.
Ce văd acum sunt doar semenele bolii, ale dezastrului, și ale morții. Așa ceva nu poate fi ce a creat Dumnezeu pentru Fiul Lui iubit. Însuși faptul că văd aceste lucruri e o dovadă că nu Îl înțeleg pe Dumnezeu. De aceea nu Îi înțeleg nici Fiul. Ce văd îmi spune că nu știu cine sunt. Sunt hotărât să văd mărturiile adevărului din mine, și nu cele care îmi arată o iluzie de sine.
22. Ce văd e o formă de răzbunare.
Lumea pe care o văd nu e nicidecum o reprezentare a unor gânduri de iubire. Este un tablou în care totul atacă totul. Este orice, dar nu și o reflecție a iubirii lui Dumnezeu și a iubirii Fiului Său. Gândurile mele de atac sunt cele care dau naștere acestui tablou. Gândurile mele de iubire mă vor mântui de această percepție a lumii și îmi vor da pacea pe care mi-a hărăzit-o Dumnezeu.
23. Pot scăpa din lumea pe care o văd renunțând la gândurile de atac.
Fără gânduri de atac nu aș putea să văd o lume a atacului. Când iertarea îmi va permite reconștientizarea iubirii, voi vedea o lume a păcii, a siguranței și a bucuriei. Și asta aleg să văd, în loc de ce văd acum.
24. Nu percep ce e în interesul meu.
Cum aș putea să recunosc ce e în interesul meu când nu știu cine sunt? Ce consider că e în interesul meu m-ar lega, pur și simplu, și mai strâns de lumea iluziilor. Sunt dispus să urmez Călăuza pe care mi-a dat-O Dumnezeu să aflu ce e în interesul meu, recunoscând că – de unul singur – nu pot să percep ce e în interesul meu.
25. Nu știu la ce servește niciun lucru.
Pentru mine, scopul tuturor lucrurilor este acela de-a dovedi că iluziile mele de sine sunt o realitate. Iată în ce scop încerc să îi folosesc pe toți și toate. Iată cărui scop cred că servește lumea. Prin urmare nu îi recunosc adevăratul scop. Scopul pe care l-am atribuit lumii a dus la un tablou înfricoșător al ei. Să îmi deschid mintea la adevăratul scop al lumii, retrăgându-l pe cel pe care i l-am dat eu și învățând adevărul despre ea.
Conexiuni:
- Exercițiul 16 ( Argumente cu Eckhart Tolle și Edgar Cayce)
- Exercițiul 17 ( Fragment dintr-un interviu cu pictorul Vereș Szabolcs despre frumos și urât)
- Exercițiul 18 ( Pasteur versus Bechamp, sau cum două moduri diferite de a vedea lucrurile au influențat major și nu neapărat în bine, medicina modernă)
- Exerițiul 19 ( Un caz din experiența de vindecare a lui S.N. Lazarev)
- Exercițiul 20,21 (Film: Secretul din spatele materiei și “Viața la frontierele cunoașterii” cu Sal Rachele)
- Exercițiul 22 ( Argument cu S.N. Lazarev)
- Exercițiul 23 (Exemplu: Eckhart Tolle – Abandonarea în relațiile personale)
- Exercițiul 24
- Exercițiul 25
Fragmente citate:
*** Curs de miracole: Culegere de exerciții pentru studenți, Editura Centrum, Polonia-2007, pp.85-88.
