Înainte de a rezuma exercițiul, aș vrea să împărtășesc ce-a spus Osho atunci  când a făcut introducerea la ceea ce urma să devină Capitolul 23 din Cartea secretelor: Mai multe metode de a privi:¹

      Trăim la suprafața noastră – chiar la margine, la graniță. Simțurile sunt chiar la graniță și conștiința ta se află adânc de tot, în centru. Trăim în simțuri; asta e normal. Dar asta nu e înflorirea finală, este doar începutul. Și când trăim în simțuri, suntem preocupați mai ales de obiecte, deoarece simțurile sunt nesemnificative dacă nu există vreo preocupare pentru vreun obiect de desfătare. De exemplu ochii sunt inutili dacă nu există ceva care să fie văzut, urechile sunt inutile dacă nu există ceva de auzit, iar mâinile sunt inutile dacă nu există ceva de atins.

      Trăim în simțuri; deci trebuie să trăim în obiecte. Simțurile sunt chiar la granița ființei, în corp, iar obiectele nu sunt nici măcar pe graniță: sunt dincolo de graniță. …

       În primul rând conștiința, se află în centru. În al doilea rând, simțurile, prin care conștiința se mișcă,  se află la graniță, și în al treilea rând, obiectele din lume spre care se îndreaptă conștiința, prin simțuri, se află dincolo de graniță. Aceste trei lucruri trebuie ținute minte: conștiința în centru, simțurile la graniță și obiectele dincolo de graniță. Încearcă să înțelegi clar acest lucru….

      Privește din mai multe direcții. Prima: simțurile sunt doar între, doar la mijloc – între cele două. De la simțuri poți să mergi în orice direcție: poți să mergi fie spre obiecte, fie spre centru. În orice parte distanța e aceeași. De la simțuri ușa se deschide în ambele sensuri – spre obiecte sau spre centru.

      Tu ești în simțuri. De aceea unul dintre cei mai faimoși maeștri Zen, Bokuju, a spus că “nirvana” și lumea se află la aceeași depărtare. Așa că să nu îți închipui că nirvana este foarte departe. Lumea și nirvana, această lume și acea altă lume, sunt amândouă la aceeași distanță.

      Lumea este aici și nirvana este tot aici. Lumea este aproape și nirvana este tot aproape. Pentru nirvana trebuie să te miști înspre interior, pentru obiecte trebuie să te miști în exterior; distanța este aceeași. De la ochii mei, centrul meu este la fel de aproape de mine pe cât sunteți și voi. Vă pot vedea dacă mă mișc spre exterior, mă pot vedea pe mine dacă mă mișc spre interior. Și noi ne aflăm la porțile simțurilor, dar în mod natural nevoile trupului sunt în așa fel încât conștiința se mișcă înspre exterior. Ai nevoie de mâncare, ai nevoie de apă pentru a bea, ai nevoie de o casă în care să locuiești. Acestea sunt nevoile tale fizice și acestea pot fi găsite doar în lume, așa că în mod natural conștiința se mișcă prin simțuri înspre exterior. Dacă nu creezi o nevoie care poate fi satisfăcută doar când te miști spre interior, nu te vei mișca niciodată spre interior.

În drumul spre ” înflorirea finală” ne oprim acum la exercițiul zilei:

Există un alt mod de-a privi lumea.

      Explicații:

     Ideea din exercițiul 32 era că noi am inventat lumea pe care o vedem, și se transpunea în practică în cazul apariției pe parcursul zilei a unor situații supărătoare sub forma :

” Eu am inventat situația aceasta așa cum o văd”.

   Pe parcursul următoarei/următoarelor zile, trebuie să conștientizăm faptul că ne putem schimba percepția lumii în ambele ei aspecte: exterior și interior. De asemenea, în cazul apariției unor situații care ne provoacă neliniște, ne rezervăm un minut-două de liniște în care repetăm  ideea zilei sub forma:

” Există un alt mod de-a privi această situație.”

       Cum se procedează:

       Sunt necesare cele două tipuri de intervale practice:

•  Aplicarea frecventă a ideii pe tot parcursul zilei, atât la lumea exterioară cât și la lumea interioară. Ne plasăm deci, așa cum spunea Osho la granița simțurilor și privim atât in exterior, obiectele, cât și în interior:

 Aruncă, pur și simplu, o privire degajată asupra lumii pe care o percepi în afara ta, apoi închide-ți ochii și inspectează-ți, cu aceeași degajare, gândurile lăuntrice. Încearcă să rămâi la fel de neimplicat în amăndouă și să îți menții această detașare pe durata exersării ideii pe tot parcursul zilei.²

• Aplicațiile de dimineața și seara: Vor fi acordate câte cinci minute întregi, timp în care se va repeta ideea zilei, fără grabă, alternativ dar fără treceri bruște, atât percepțiilor exterioare cât și a celor interioare.

            Particularitatea acestui exercițiu este deci, detașarea, neimplicarea, poziția de observator.

Observație:

      Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. De asemenea, orice opinie pertinentă, eliberată din închisoarea ideilor preconcepute, este binevenită și m-ar ajuta în corectarea erorilor de interpretare care se pot strecura în aceste rezumate.

    Mulțumesc!

1: Osho, Cartea secretelor- București: Pro Editură și Tipografie, 2008; pp.371,372.

2: *** Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, Editura Centrum -polonia,2007; p.49.

The post 33.Exercițiul zilei: Există un alt mod de-a privi lumea appeared first on Milena Popescu.

       Pilula de înțelepciune nr. 95 pe care ne-o oferă Allan Percy în cartea sa Oscar Wilde pentru blazați , se conectează perfect cu exercițiul de astăzi. Dar mai întâi, câteva cuvinte despre omul care a fost Oscar Wilde:

         Oscar Wilde – omul care iubea plăcerile – născut în Irlanda în 1854, a fost scriitor, poet și critic profund al societății     într-o perioadă în care rostirea adevărului nu era de bun augur pentru cel care se aventura să facă acest lucru. ” Un rebel dăruit simțurilor sale care intona un cântec al visurilor, împotriva ipocriziei, un imn al iubirii pentru artă și pentru propria artă, exultând de libertate…”. Aproape nimic din ce ar putea să facă un om  în această viață nu i-a scăpat lui Oscar Wilde: iubire, libertate, plăcerea luxului, călătorii, conflicte și chiar  experiența închisorii nu ca erou, ci ca acuzat pentru imoralitate. Acest din urmă “eveniment” din viața sa  avea loc  în anul 1895, când a fost  judecat și condamnat la doi ani de muncă forțată, după care, ostracizat de societatea engleză, a fost nevoit să își schimbe numele în Sebastian Melmoth.  Se stinge din viață la Paris, în noiembrie 1900. 

    Aceasta este controversata personalitate care a lăsat lumii o bogăție de frumusețe interioară și exterioară și care a transmis un mesaj important și anume că :

” Dacă ne refuzăm pasiunile și bucuria, este ca și când ne-am smulge aripile,

iar visurile sunt făcute pentru a fi trăite”

Pilula 95:²

Fiecare din noi este propriul său diavol care transformă lumea aceasta într-un infern.

 

        Budismul ne amintește că atunci când privim realitatea o vedem prin propriile noastre filtre. De aceea, celui care privește lumea cu neîncredere, totul i se pare suspect și imprevizibil. Cel care se așteaptă la disprețul vecinului reușește să-l obțină în cele din urmă pentru că este dispus să perceapă acest tip de reacție negativă.

      Dar tot așa cum avem capacitatea de a ne transpune infernul acolo unde ne fixăm privirile, avem și posibilitatea de a pune un filtru pozitiv între noi și realitate.

        Dacă ne uităm la ceilalți cu iubire și cu încredere, vom obține răspunsuri în cea mai mare parte pozitive, așa cum ne asigură așa-numita ” lege a oglinzii”, care, aplicată la lumea corporațiilor ar putea suna cam așa: ” Tratează-mă ca pe un funcționar de clasa a treia și mă voi comporta ca un salariat de clasa a treia; tratează-mă ca pe un funcționar de prima clasă și voi fi un salariat de prima clasă.”

       În bună parte, suntem ceea ce speră ceilalți să fim. Iar ceilalți sfârșesc prin a fi ceea ce așteptăm noi de la ei. Tocmai de aceea merită să le oferim o oglindă luminoasă și încurajatoare care să le arate nu numai ceea ce sunt, ci și ceea ce pot ajunge să fie.       

              Explicații:

        Nu ești víctima lumii pe care o vezi pentru că tu ai inventat-o. Poți să renunți la ea cu aceeași ușurință cu care ai plăsmuit-o. O vei vedea sau nu o vei vedea, după cum dorești. Cât timp o vrei, o vei vedea; când nu o vei mai vrea, nu va mai fi acolo ca să o vezi.1

1.     Câte un interval de câte 3-5 minute sau mai mult,  dimineața și seara, într-un moment de liniște, în care nimic nu ne poate deranja. Se incepe cu repetarea de căteva ori a ideii zilei și inspectarea fără grabă a lumii văzute din jur. Se închid apoi ochii și, tot fără grabă, se cercetează lumea din interior.
2.     Intervale scurte, aplicate cât mai des pe parcursul zilei și în mod egal,  lumii interioare sau exterioare, după cum simțim nevoia și după cum alegem în momentul respectiv. De fiecare dată se repetăm lent ideea în timp ce ne cercetăm cele două lumi.
3.     Se aplică de urgență la orice situație supărătoare, spunând:

Eu am inventat situația aceasta așa cum o văd.1

1: *** Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, Ediutra CENTRUM, Polonia-2007, p.48.

2: Allan Percy, ” Oscar Wilde pentru blazați, Editura HERALD, București-2014, p.129.

The post 32.Curs de miracole:Exercițiul zilei appeared first on Milena Popescu.