Dacă ați ajuns astăzi pe această pagină, aveți două posibilități:

• Să parcurgeți integral textul –  în cazul în care nu ați urmărit până acum “Curs de Miracole”, sau în cazul în care doriți să vă reamintiți – partea  I.
• Să “săriți” până la Osho – partea a II-a -, care explică într-un mod savuros, cum putem elimina dualitatea, proiecția, judecata, etichetarea, printr-o tehnică din Tantra – în cazul în care învățăturile din “Curs de Miracole”  vă sunt familiare.

– I –

 Sunt câteva idei care se rotunjesc și se completează reciproc în aceste 4 lecții ale capitolului 7 din Curs de Miracole: “Totalitatea Împărăției”, “Credința de necrezut”, Extinderea împărăției” și ” Confuzia dintre durere și bucurie”. Sunt aprofundări ale tuturor învățăturilor pe care ni le-a prezentat până acum cursul, fără mesaje suplimentare, ci având doar  scopul evident de a ne face să înțelegem și să asimilăm corect tot ce am învățat până acum.

Modul detaliat de abordare a celor mai importante dintre ideile care apar în aceste lecții pot fi accesate aici:

1. http://www.emilena.ro/curs-de-miracole-cap-7-darurile-imparatiei1/ ( Suntem co-creatori ai lui Dumnezeu; Legea lui Dumnezeu; Vindecători….
2. http://www.emilena.ro/curs-de-miracole-intre-timp-si-vesnicie-sau-frica-de-transformare/ ( Sistemul de gândire bazat pe ego; Frica de transformare.
3. http://www.emilena.ro/eul-si-falsa-autonomie-1/  (Sinteză din Curs de Miracole)
4. http://www.emilena.ro/eul-si-falsa-autonomie-2/  (Exemple: Osho, Părintele Arsenie Boca, Wiliam Buhlman)

Ne amintim mai întâi că scopul acestui curs este să ne ajute să abandonăm sistemul de gândire bazat pe ego și separare,  și să-l înlocuim cu acela bazat pe unitate, iertare și iubire. Aceasta ne va conduce la atingerea unicului obiectiv care merită atenție în această  viață : Ispășirea noastră și a lumii. Celelalte obiective mărunte legate de aspectele  lumii materiale sunt secundare, și nu merită un interes sporit.

Ideile pe care se pune încă o dată accent în aceste lecții sunt:

• Acceptarea unității  Fiimii. Pentru că suntem parte integrantă din creație, suntem uniți cu toate părticelele acesteia. De aceea este imposibil să iubim numai o parte din ea. Acceptarea trebuie să fie  totală și permanentă.

E la fel de imposibil să negi o parte din Fiime pe cât e de imposibil să o iubești parțial. Și nu e posibil nici să o iubești total din când în când. Nu poți fi angajat total doar uneori. (…) Realitatea nu poate fi apreciată parțial. Iată de ce negarea unei părți din ea înseamnă că ai pierdut conștiența ei în totalitate.

Dă numai cinste Fiilor Dumnezeului Cel Viu și numără-te bucuros printre aceștia. (…) Nu poți fi separat de ei pentru că nu ești separat de El. Odihnește-te în iubirea Lui și protejează-ți odihna iubind. Iubește însă tot ce a creat El, un tot din care faci parte, căci nu Îi poți învăța altfel pacea și nu Îi poți accepta darul pe care îl ai și ești. Nu îți poți cunoaște desăvârșirea până nu îi cinstești pe toți cei creați ca tine.

• Conștientizând apartenența la Fiime nu putem proiecta asupra fraților noștri ură și judecată. Nu-i putem ataca. “Vei învăța ce ești din ce ai proiectat asupra altora, și prin urmare din ce crezi că sunt ei. Este legea prin care creezi și ai fost creat”. Este legea lui Dumnezeu, ceea ce noi numim “legea oglindirii”.

 Când un frate se comportă dement, îți oferă un prilej să îl binecuvântezi. Nevoia lui este a ta. Tu ai nevoie de binecuvântarea pe care i-o oferi. Nu o poți avea decât dând-o.

De binecuvântarea lui Dumnezeu nu ai nevoie pentru că o ai de-a pururi, dar de-a ta ai într-adevăr nevoie. Chipul pe care ți l-a zugrăvit eul e văduvit, neiubitor și vulnerabil. Nu poți iubi așa ceva. Dar poți foarte ușor scăpa de acest portret dacă îl lași în urmă. Nu ești în el și cel din el nu ești tu. (…) Nu învăța pe nimeni că e ce nu ai vrea să fii tu. Fratele tău este oglinda în care îți vezi propriul chip cât durează percepția.

• Eul este o confuzie de identificare. De aceea este necesar să îl abandonăm. Atâta vreme cât îl hrănim, ne identificăm în mod eronat cu el. Corect este să ne identificăm cu sinele nostru divin. Între ego și sinele nostru divin se interpune permanent Spiritul Sfânt. El este călăuza, translatorul, mediatorul.
• Proiecția aduce mânie. Ceea ce “arunci” cu mânie asupra altora ești tu. Mânia se întoarce sub formă de mânie.  Sub această formă folosește  eul legea.
• Extensia ( împărtășirea) aduce iubire. Ceea ce împărtășești cu ceilalți cu iubire, ești tot tu. Iubirea se întoarce sub formă de iubire. Sub această formă folosește Spiritul Sfânt legea lui Dumnezeu.

Alegerea e la latitudinea ta, dar decizia de-a folosi sau nu legea nu e la latitudinea ta. Fiecare minte trebuie să proiecteze sau să extindă, căci numai așa trăiește, iar fiecare minte este viață.

Eul încearcă mereu să păstreze conflictul. (…) El proiectează conflictul din mintea ta la alte minți, într-o încercare de-a te convinge că ai scăpat de problemă.

Nu te teme de eu. El depinde de mintea ta și, așa cum l-ai făcut crezând în el , tot așa îl poți și spulbera retrăgându-i credința. (…) Când vei fi dispus să îți accepți răspunderea exclusivă pentru existența eului, vei fi lăsat de-o parte toată mânia și tot atacul, căci vin dintr-o încercare de-a proiecta răspunderea propriilor tale greșeli. Dar odată ce ai acceptat că greșelile îți aparțin, nu le păstra. Predă-le repede Spiritului Sfânt să le desfacă total, ca toate efectele lor să dispară din mintea ta și din Fiime în ansamblu.

• Suntem compleți, pentru că așa am fost creați. Nu avem dreptul să vedem în frații noștri imperfecțiunea pentru că ea nu există. Tot ceea ce vedem în ei suntem noi. Lipsa este iluzia eului. Cu această iluzie ne ține înlănțuiți și ne îndeamnă să luptăm pentru mai mult, mai mult, la toate nivelurile: material, intelectual, spiritual. Ne furnizează iluzia de imperfecțiune în noi și în ceilalți. Ne face să ne simțim superiori atunci când avem impresia că suntem mai deștepți, mai înțelepți, mai spirituali. De fapt, în esența noastră suntem cu toții perfecți- creații ale lui Dumnezeu perfecte, și ori de câte ori nu ne binecuvântăm între noi, ca ființe sfinte, îl atacăm pe Dumnezeu, pentru că-i atacăm creația.

La tot ce a creat El i s-a dat toată puterea Lui, căci face parte din El și îi împărtășește Ființa. (…) Numai tu îți poți limita puterea creatoare, dar Dumnezeu voiește să o degajeze. (…) Ai dus poate raționamentul eului la concluzia lui logică: Confuzie totală despre toate. (…) Confuzia aceasta e cauza întregii idei de sacrificiu. Ascultă de Spiritul Sfânt și vei renunța la eu. Dar nu vei sacrifica nimic. Dimpotrivă, vei câștiga totul. De ai crede asta nu ar exista conflict.

Singura ieșire din greșeală e să decizi că nu trebuie să decizi nimic. Ți s-a dat totul prin decizia lui Dumnezeu. Asta este Voia Lui și nu o poți desface.

– II –

În ” Cartea Secretelor”, Osho abordează într-un mod contemporan cele 112 meditații descrise în Vigyan Bhairav Tantra. El spune că Tantra nu este filosofică, ea înseamnând tehnică. Nu se preocupă de probleme  și întrebări metafizice, nu o interesează ce este adevărul, ci modul în care adevărul poate fi atins. Este știință, nu filosofie.

Osho lămurește de asemenea, că spre deosebire de Yoga de exemplu, care înseamnă tot tehnică, Tantra este nu numai diferirtă, dar și opusă. Explică că dacă Yoga este calea războinicului, a reprimării conștiente, Tantra este calea cedării , a îngăduinței conștiente. Ea nu se bazează pe antagonism. Este creștere. Putem crește pentru a ne depăși, pentru a atinge supremul. Nu există opoziție între noi și realitate, pentru că suntem o parte a ei. Nu este necesară nicio luptă, niciun conflict, nu este necesar să ne opunem naturii. Trebuie doar s-o folosim pentru a ne autodepăși, pentru a trece dincolo.

Pentru că acesta este un mod de abordare în armonie cu ceea ce explică  “Curs de Miracole”, am ales meditația 65 – ” Nu judeca” –  unul dintre mesajele de bază din Tantra. Este de asemenea unul dintre mesajele de bază din curs,  care ne pune în încurcătură în viața de zi cu zi.  Are legătură cu proiecția eului asupra celorlați , cu faptul că ne blochează tendința noastră naturală de a ne dezvolta și de a extinde ” Împărăția lui Dumnezeu”.

” Fii martor, nu judecător!”

      Acest mesaj este pentru a te ajuta să crești dincolo de puritate și impuritate, chiar dincolo de divizare, de dihotomie, dualitate. Tantra spune: existența nu este duală, este una, și toate diferențierile sunt create de om – toate diferențierile, țineți minte. (…) Bine rău, pur-impur, moral-imoral, virtute-păcat: toate aceste concepte sunt create de om; nu sunt reale. Ce este impur și ce este pur? Depinde de interpretarea ta.

      Nietzsche a spus undeva că moralitatea este interpretare. Deci ceva poate fi moral în această țară și imoral în țara vecină. Ceva poate fi moral pentru un mahomedan și imoral pentru un hindus, moral pentru un creștin și imoral pentru un jainist. Sau ceva poate fi moral pentru generația mai veche și imoral pentru generația mai tânără. Depinde; este o atitudine. În principiu este o ficțiune. Un fapt este un fapt, pur și simplu; nu este nici moral, nici imoral, nici pur, nici impur.

      Imaginați-vă pământul fără oameni. Ce ar fi pur? Și ce ar fi impur? Totul ar exista, ar fi – pur și simplu “ar fi”. (…) Cu omul, apare mintea. Mintea divide. Spune “una” este bună și “alta” este rea. Această divizare generează nu numai împărțirea la nivel de lume; această divizare creează o divizare, o împărțire , și în cel care divide. Dacă împarți, și tu ești divizat în acea împărțire, și nu poți transcende divizarea interioară dacă nu uiți divizarea exterioară. Orice faci lumii ți-ai făcut și ție însuți.

      Naropa, unul dintre cei mai mari maeștri de Siddha Yoga, spune: ” Cât de mică, de un milimetru dacă este divizarea, și iadul și raiul se despart” – o divizare cât de mică! Dar continuăm să divizăm; continuăm să etichetăm, să condamnăm, să justificăm. Privește faptul gol al existenței și nu îi mai pune etichete. (…) Nu spune bun sau rău; nu îți aduce mintea în fapt. În momentul în care îți aduci mintea în fapt, ai creat o ficțiune. Acum nu mai este un fapt, nu este o realitate: este proiecția ta.

      Dacă numești pe cineva sfânt, ai creat un păcătos. Va trebui ca altundeva, altcineva să fie condamnat, căci sfântul nu poate exista fără păcătos. Așadar urmăriți absurditatea eforturilor noastre: ne tot străduim să-i distrugem pe păcătoși, ne gândim, sperăm la o lume unde nu vor mai fi păcătoși – doar sfinți. Ceea ce este un nonsens, căci sfinții nu pot exista fără păcătoși. Sunt doar cealaltă față ale uneia și aceleiași monede. Nu poți distruge doar o față a monedei. Nu poți distruge doar o față a monedei, ambele fețe există. Păcătoșii și sfinții sunt parte a aceluiași întreg. Dacă distrugi păcătoșii din lume vor dispărea și sfinții. Dar nu te teme; lasă-i să dispară, deoarece nu s-au dovedit a fi utili.

      Păcătoșii și sfinții fac parte dintr-o singură interpretare, o singură atitudine față de lume prin care spunem : ” Asta e bine, asta e rău.” Și nu poți spune ” Asta e bine”  dacă nu spui și “Asta e rău”. Răul este necesar pentru a defini binele. Deci binele depinde de rău, virtutea depinde de păcat, iar sfinții sunt imposibili; nu pot exista fără păcătoși. Așadar sfinții trebuie să le fie recunoscători păcătoșilor; nu ar putea exista fără ei. Se află în relație cu ei, în comparație cu ei și, oricât i-ar condamna pe păcătoși, sunt parte a aceluiași fenomen. Păcătoșii ar putea dispărea din lume doar când dispar sfinții – nu înainte; iar păcatul nu va exista acolo unde nu există conceptul de virtute.

      Tantra spune că faptul e real și condamnarea este  ireală. Nu interpreta. În realitate,  nu considera nimic pur sau impur.  De ce? Deoarece puritatea și impuritatea sunt atitudinile noastre impuse asupra realității. Încearcă asta. Această tehnică este dificilă, nu este simplă – pentru că suntem atât de orientați către gândirea duală, atât de înrădăcinați în gândirea duală, pentru că nu suntem nici măcar conștienți de condamnările și justificările noastre. Dacă cineva începe să fumeze aici, e posibil să nu îți fi dat seama de nimic în mod conștient, dar ai condamnat. Adânc, în străfunduri, în interiorul tău ai condamnat. Poate privirea ta a condamnat, poate nu privirea a condamnat. Se poate să nu fi privit persoana respectivă și să fi condamnat.

      Va fi dificil pentru că obiceiul a devenit atât de profund înrădăcinat. Continui doar prin gesturile tale, prin modul în care șezi, prin care stai în picioare -, continui să condamni, să justifici și nici măcar nu ești conștient de ceea ce faci. Când zâmbești unei persoane sau când nu zâmbești unei persoane, când privești pe cineva sau când nu privești, când doar ignori pe cineva, ce faci? Îți impui atitudinile.

       Dacă spui că cineva este supărat, iar supărarea este rea, ce vei face când te vei simți tu supărat? Vei spune că este rău și se vor ivi problemele. (…) Și ai început să te împarți în două persoane – o persoană rea, o persoană haină în interior, și o persoană bună, un sfânt. Bineînțeles, ești obligat să fii condamnat. Ești împărțit în două, te-ai îmbucătățit. De acum va fi o luptă constantă, un conflict. Acum nu mai ești o invidualitate; ești o mulțime, o casă întregă împotriva ei înseși, dezbinată. Și nu va fi pace, liniște. Vei simți doar tensiune și angoasă. Asta simți, dar nu știi de ce.

      O persoană fracționată nu poate fi împăcată cu sine. Cum ar putea? Unde să pui divolul? Trebuie să îl distrugi, dar diavolul ești tu; nu îl poți distruge. Nu ești doi. Realitatea este una, dar din cauza atitudinii de dezbinare, ai scindat realitatea exterioară.

      Deci, oricât de mult ai crede că ai înălțat sfântul și l-ai trântit pe diavol la pământ, află că în orice moment poziția se poate schimba, sfântul poate ajunge jos iar diavolul sus. De aici se nasc teama, nesiguranța, lipsa de securitate – din faptul că știi că nimic nu e sigur. Știi că acum ești plin de iubire și ți-ai învins întreaga ură, dar te temi pentru că în orice clipă ura poate izbucni și poate trânti iubirea la pământ. Și se poate întâmpla în orice moment căci tu ești în amândouă.

      Tantra spune să nu dezbini, să nu desparți, să fi un întreg neîmbucătățit; doar atunci vei fi victorios. (…) Privește lumea dar nu spune ce este . Rămâi neștiutor, nu fi prea înțelept.  Nu eticheta, rămâi tăcut, fără să condamni, fără să justifici. Dacă poți rămâne tăcut în privința lumii, încetul cu încetul această tăcere va pătrunde în interior.

      Dar acest lucru este periculos pentru societate. De aceea Tantra a fost interzisă. Este periculos! Nimic nu este imoral, nimic nu este moral; nimic nu este pur, nimic nu este impur. Lucrurile sunt așa cum sunt. Un tantrika adevărat nu va spune că un hoț este rău; va spune că este un hoț; atâta tot. Dar, când folosește cuvântul “hoț”, în mintea sa nu există nicio condamnare. Acest “hoț” este doar un fapt, nu o condamnare. Dacă cineva spune: “Aici este un om care este un mare sfânt” va spune : ” Bine! Este un sfânt.” Dar nu există nicio evaluare în el. Nu va spune : “E bun”, va spune: ” Bine! Este un sfânt și acel om este un hoț”, exact așa cum acesta este un trandafir, iar acela nu este un trandafir, acest copac este înalt, iar acel copac este mic, noaptea este întunecată și ziua este luminoasă – dar fără comparație.

      Dar este periculos. Societatea nu poate exista fără a condamna un lucru și a aprecia un altul – societatea nu poate exista! Societatea există prin dualitate. De aceea Tantra a fost interzisă.

      Încearcă următorul lucru. Doar mișcă-te în lume, fără să evaluezi, vezi doar ceea ce este, doar faptul în sine: cineva e asta, cineva e aia. Și apoi, încetul cu încetul, vei simți o nondivizare în tine. Polaritățile tale vor veni la un loc, “răul tău” și “bunul tău” vor veni la un loc. Se vor uni într-unul singur și vor deveni o unitate. Nu va fi nimic pur și nimic impur. Află realitatea.

      Aceasta este  o tehnică pentru a crea unitate în tine. Permite-le văilor să dispară; nu judeca.

      Iisus spune undeva: ” Nu judeca, pentru a nu fi judecat.” Dar era un lucru imposibil de înțeles pentru evrei, deoarece întreaga lor concepție este orientată spre moralitate: ” Asta este bună, asta nu este bună. ” Iisus în învățăturile sale ” Nu judeca” , vorbește în termeni de Tantra. Dacă a fost omorât, crucificat, este din această cauză.

      Deci nu este cazul să spui că o prostituată este rea – cine știe? – și nu spune că un puritan este bun. Cine știe? Și, până la urmă, amândoi sunt părți ale aceluiași joc. Se bazează unul pe celălalt – pe o existență mutuală.  Așa că Iisus spune: ” Nu judeca”, iar această sutra înseamnă același lucru: ” Nu judeca pentru ca tu să nu poți fi judecat.”

      Dacă nu judeci, dacă nu iei nicio poziție morală, ci doar observi faptele așa cum sunt, fără să le interpretezi în concordanță cu tine, atunci nu poți fi judecat. Ești complet transformat. Acum nu mai este nevoie ca tu să fii judecat de vreo putere divină.  – nu este nevoie!  Ai devenit tu însuți divin; Ai devenit tu însuți Dumnezeu.

Fii un martor, nu un judecător.

Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***”Curs de miracole-Text”, Cap.7- “Darurile Împărăției”, pp.114-122 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Osho, ” Cartea secretelor”, pp. 668-672, Pro Editură și Tipografie, București – 2008.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!

The post Curs de Miracole-Cap. 7(3); Osho: Fii martor nu judecător! appeared first on Milena Popescu.

   Unul dintre cei mai buni profesori în managementul calității ne spunea atunci când evalua  procedurile de lucru pe care  le realizam, că “nu am avut timp să documentăm  o procedură scurtă și bine închegată, așa că am scris una lungă și greu de înțeles.”

  Această lecție este un amalgam din tot ce am învățat până acum. Ideile sunt reluate și accentuate. Se explică diferența dintre felul în care proiectează eul și felul în care extinde Spiritul Sfânt. Nu există o narațiune în adevăratul sens al cuvântului, așa că am scris mai întâi varianta lungă, după care am sintetizat  varianta scurtă pe care am așezat-o în partea de sus sub forma unor idei. Am  speranța că dacă cineva va fi curios să arunce o privire și se va îngrozi de lungimea rezumatului, va putea să citească măcar aceste idei scurte.

        Varianta scurtă:

• Suntem creați prin extensia Gândului lui Dumnezeu. Dumnezeu a reținut aceste extensii în Mintea Sa. De aceea suntem uniți în gând atât între noi, cât și cu Dumnezeu.
• Purtăm în mintea noastră gândurile “sămânță” ale Creatorului. (Idee necesară pentru înțelegerea  exercițiului 45.)
• Toate gândurile noastre sunt determinate de percepțiile noastre care sunt fie adevărate, fie neadevărate. Gândurile  se extind în afară.
• Percepțiile neadevărate au luat naștere după separare, sunt determinate de simțurile noastre, nu transcend lumea fizică- iluzorie și sunt folosite de ego.
• Eul/ego proiectează asupra celorlați ură, frică, judecată,atac, etc, considerându-se “mai bun” decât ceilalți și accentuând în acest fel separarea. Suntem primii care trăim și simțim produsele minții noastre nevindecate și ale eului (ura, frica, judecarea, atacul…) pentru că noi le-am creat.
• Alternativa la proiecție este renunțarea la atac. Renunțăm la atac atunci când ne simțim în siguranță. Suntem sub protecția lui Dumnezeu prin însăși originea noastră, deci suntem în siguranță.
• În lumea fizică – iluzorie, ne identificăm cu eul și cu trupul. Eul și trupul domină mintea. Eul este primul auzit de minte pentru că “țipă mai tare” și pentru că este puternic conectat la această lume.
• În realitate, trupul este instrument de învățare pentru minte. Mintea domină trupul și nu invers.
• Eul pune întrebări dar nu oferă răspunsuri. Cea mai importantă întrebare este “Ce/Cine sunt eu?”
• Spiritul Sfânt/Inspirația Universală ne poate inspira percepțiile, care pot deveni adevărate, pot transcende lumea iluzorie, și ne pot conduce înapoi la Dumnezeu.
• Pentru că păstrează legătura cu Dumnezeu și este conștient de Unime, Spiritul Sfânt extinde, nu judecă și nu proiectează așa cum face eul. Ne știe așa cum am fost, cum suntem acum și cum vom redeveni cândva: cu nevoi egale și cu capacități creatoare desăvârșite.
• Fiecare alegem când și dacă dorim să ascultăm Vocea silențioasă a Spiritului Sfânt. El nu țipă, nu decide în locul nostru, nu obligă. Poate deveni Călăuza noastră și are răspunsuri la  toate întrebările.
• Pentru a găsi Cărarea Împărăției avem nevoie să ne dezvoltăm aptitudinile. Avem un model de urmat – Iisus Hristos și o Călăuză/ Inspirație – Spiritul Sfânt.

     Varianta lungă:

     În capitolele anterioare s-a vorbit separat despre eu/ego și despre Spiritul Sfânt. Am aflat care sunt iluziile determinate de ego și am aflat de asemenea că Spiritul Sfânt este acea “Inspirație Universală” care ne menține în permanență în contact cu Sursa, și care este disponibilă pentru fiecare Fiu al lui Dumnezeu.

     Așa cum am spus, în lecția de astăzi se punctează diferența dintre felul în care proiectează eul și felul în care extinde Spiritul Sfânt.

   A proiecta și a extinde sunt două noțiuni diferite. Pentru a fi înțelese, s-a pornit de la reamintirea faptului că “Dumnezeu și-a creat Fiii extinzându-Și Gândul și reținând extensiile Gândului Său în Mintea Sa. Toate Gândurile Sale sunt, așadar, cât se poate de unite în ele și între ele.”

     Este cât se poate de clar că fiecare dintre noi, Fii ai lui Dumnezeu, purtăm  în mintea noastră gândurile lui Dumnezeu prin care am luat naștere. Aceste gânduri originare ne unesc între noi pentru că au aceeași Sursă, și ne mențin uniți în același timp cu Sursa. Aceste gânduri “sămânță” sunt cumva prezente în mintea noastră scindată, care este în același timp și în mult mai mare măsură, folosită de ego. Ego se bazează pe percepțiile provenite din lumea fizică, percepții “neadevărate” în esența lor pentru că se raportează numai la această lume. Aceste percepții sunt cele care ne conduc totuși spre re-cunoașterea adevărului, cu condiția să devină percepții “adevărate” care să se extindă dincolo de lumea fizică iluzorie. Spiritul Sfânt este cel care poate folosi percepția, pentru că “El poate inspira percepția și o poate conduce spre Dumnezeu”.

     Gândurile încep în mintea noastră și se extind în afară, exact așa cum se întâmplă și cu Gândurile lui Dumnezeu. Ceea ce gândim vine din ceea ce percepem, și ceea ce gândim proiectăm apoi  în afara noastră.

     Eul proiectează în exterior în baza percepțiilor neadevărate, bazate pe separare. Atunci când proiectăm asupra celorlați, judecată, ură, frică,…o facem pentru că separați crezându-ne, ne simțim diferiți de cel asupra căruia proiectăm, ne considerăm mai buni, iar prin judecarea lui, îl respingem, îl atacăm și îl menținem în continuare separat. Deși greu de înțeles, tocmai ce am proiectat asupra celuilalt ne aparține: ura, judecata, frica, sau atacul. Deși încercăm să ne disociem de ele, tocmai noi le-am creat, sunt ale noastre, și le folosim împotriva noastră de fapt, pentru că noi suntem cei care simțim din plin efectul judecării, fricii, atacului, urii. Ele creează în noi stări emoționale negative pe care cel asupra căruia le-am proiectat poate sau nu să le simtă.

    Spiritul Sfânt  exact așa cum am amintit mai sus, ne percepe așa cum suntem la origine: perfecți; cu toții perfecți și egali, și cu nevoi egale. Nici buni, nici răi. Pentru că lumea e un loc nefericit și lipsit de bucurie, singurul mod în care ne putem afla bucuria este de a recunoaște că de fapt, noi nu aparținem acestui loc:

    Nu poți fi unde nu te-a pus Dumnezeu, iar Dumnezeu te-a creat parte din El…Nu e o convingere ci un fapt. Ce a creat Dumnezeu e ca El de adevărat….A nega asta înseamnă a te nega pe tine și pe El, din moment ce e imposibil să accepți una fără alta.

   Deci eul proiectează asupra semenilor accentuînd separarea, iar Spiritul Sfânt extinde,“recunoscându-se pe el în fiecare minte și percepându-le astfel ca tot unitar”. E alegerea noastră dacă dorim să ne ascultăm  eul care țipă întotdeauna și primul, și cât îl ține gura, sau dacă alegem să descoperim vocea silențioasă a Spiritului Sfânt.

      Alternativa la proiecție este renunțarea la atac. Renunțarea la atac are loc atunci când ne simțim în siguranță. Ne simțim în siguranță atunci când înțelegem că suntem sub protecția lui Dumnezeu prin însăși originea noastră. Pentru a restabili însă legătura cu Dumnezeu/Sursa/Creatorul/Cineva Măreț…sau cum vrem noi să-i spunem, avem nevoie să permitem minții noastre să contacteze vocea Spiritului Sfânt, sau mai plastic, a “Inspirației Universale”. Și în momentul în care i-am dat voie să intre în viața noastră, să-i învațăm lecțiile și apoi să le predăm. A împărtăși  și nu a proiecta este  calea pe care trebuie să învățăm s-o urmăm. Atunci când împarți din învățătura ta, înveți și tu mai bine. Cu cât profesorilor le-au trecut prin mână mai multe generații de elevi, cu atât devin mai stăpâni pe ceea ce predau și mai desăvârșiți în metodele de predare.

     Singurul mod de-a avea pace este să o predai. Predând pacea, trebuie să o înveți și tu, căci nu poți preda ceva ce mai disociezi. Numai așa poți recâștiga cunoașterea pe care ai lepădat-o. O idee pe care o împărtășești trebuie să o și ai. Ea ți se deșteaptă în minte prin convingerea predării ei. Tot ce predai înveți. Predă numai iubire, și învață că iubirea e a ta și că ești iubire.

        Prima întrebare pe care eul a pus-o vreodată este ” Ce ești?” – întrebare care a apărut după separare și care a însemnat începutul îndoielii. Este întrebarea pe care eurile noastre o pune neîncetat, numai că nu toți suntem interesați să ne reamintim răspunsul. Răspunsul vine întotdeauna de la Spiritul Sfânt, chiar dacă nu vorbește  niciodată primul. Și răspunsul a venit prin lecțiile acestui curs de multe ori până acum, înclusiv atunci când am fost îndemnați:” Predă iubire căci asta și ești”. Și tot pentru că este născut din separare, eul are nevoie de aliați, la fel de separați. De aceea el recurge la trup ca la un aliat, “căci trupul nu e parte din tine. E o alință bazată franc pe separare.”  Eul ( care nu este real), folosește trupul să conspire împotriva minții superioare (care e reală, pentru că face parte din Mintea lui Dumnezeu) . El încearcă să convingă mintea că ea este instrument de învățare al eului, dar am învățat deja în primele lecții că trupul este instrument de învățare pentru minte. O minte complet vindecată duce la un trup complet sănătos.

Ascultă, atunci, unicul răspuns al Spiritului Sfânt la toate întrebările puse de eu: ești un copil al lui Dumnezeu, o parte neprețuită a Împărăției Sale, pe care a creat-o ca parte din El. Nimic altceva nu există și numai asta e real. Ai ales un somn în care ai visat urât, dar somnul nu este real și Dumnezeu te cheamă să te trezești. Când Îl vei auzi, nu va mai rămâne nimic din visul tău, pentru că te vei trezi. Visele tale conțin multe din simbolurile eului și te-au derutat. Dar nu numai din cauză că ai dormit și nu ai cunoscut. Când te vei trezi, vei vedea adevărul în jurul tău și în tine, și nu vei mai crede în vise pentru că nu vor mai avea realitate pentru tine.

      De ce ne sunt necesare aptitudinile?

      De ce, dacă suntem ființe asemenea Creatorului avem nevoie să ne dezvoltăm aptitudinile? De ce perfecțiunea mai are nevoie de aptitudini? Par întrebări fără sens dacă ne raportăm la “nou dobânditul” statut de copii ai lui Dumnezeu cu “puteri depline”, dar:

Aptitudinile trebuiesc dezvoltate înainte de-a le putea folosi. Deși asta nu e adevărat referitor la nimic din ce a creat Dumnezeu, e cea mai blândă soluție posibilă la ce ai făurit tu. Într-o situație imposibilă, îți poți dezvolta aptitudinile până la punctul în care pot să te scoată din ea. Ai o Călăuză care să îți arate cum să le dezvolți ( Spiritul Sfânt/ Inspirația universală), dar nu ai alt comandant decât tine. Împărăția e lăsată astfel în seama ta, cu o Călăuză ca să o găsești și un mijloc de-a o păstra. Ai un model de urmat ( Iisus Hristos) care-ți va întări comanda și nu o va diminua în nici un fel…Spiritul Sfânt nu comandă niciodată. Comanda presupune inegalitate, iar Spiritul Sfânt demonstrează că așa ceva nu există.

       În “Conversații cu Dumnezeu” Neal Donald Walsch reia o mare parte din ideile care erau deja scrise în “Curs de miracole”. Ceea ce spune el se mulează foarte bine pe textul acestui curs. La un moment dat, în primul volum, există chiar un schimb de “replici” care confirmă acest lucru, și se leagă cumva și cu subiectul lecției de astăzi ( D=Dumnezeu; N=Neal):

D: Orice atac este o chemare după ajutor.

N: Am citit asta în Un curs de miracole.

D: Eu am pus-o acolo.

N: Măi să fie! Ai răspuns pentru orice!

D:….Dar hai să ne întoarcem pentru că nu vreau să pierdem șirul a ceva ce este foarte important.

    Viața este o creație, nu o descoperire. Voi nu trăiți în fiecare zi ca să descoperiți ce vă rezervă ea, ci ca să o creați. Voi vă creați realitatea în fiecare clipă, probabil chiar fără să o știți.

    Iată de ce se întâmplă asta și cum funcționează:

1. V-am creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
2. Dumnezeu este creatorul.
3. Sunteți trei ființe într-una singură. Puteți numi aceste trei aspecte ale ființei cum doriți: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh; minte,trup și spirit; supraconștient, conștient și subconștient.
4. …Voi creați la trei nivele. Instrumentele creației sunt: Gândul, cuvântul și fapta.
5. Tot ceea ce este creat începe cu gândul ( “vine de la Tatăl”). Tot ceea ce este creat se mută apoi în cuvânt ( “Cere și ți se va da, întreabă și ți se va răspunde”). Tot ceea ce este creat este desăvârșit prin faptă( “Și Cuvântul S-a făcut trup și a sălășluit între noi.”)
6. Ceea ce gândiți, dar despre care nu mai vorbiți după aceea creează la un alt nivel….

( Conversații cu Dumnezeu, Vol.1, pp.104-105, București, ForYou-2009)

          În cele cinci minute de conferință de mai jos, Neal se referă pe scurt la teologia/cosmologia separării, așa cum o cunoaștem majoritatea dintre noi, și aduce argumente palpabile împotriva acestei teorii care a dominat și domină încă viața omenirii.

Fragmente citate:

***Curs de miracole-Text,Cap.6: Lecțiile iubirii, pp.86-93; Editura Centrum- Polonia 2007.

The post Lecțiile iubirii-2: Proiecție versus extindere. appeared first on Milena Popescu.