CURS DE MIRACOLE: ExercițiiCURS DE MIRACOLE: Lecții

Vindecare și întregime -3. Exercițiul 43.

By 19 June 2014 July 5th, 2014 No Comments

107410

În ochii acestui copil se vede întreg Universul.

       

      În ultima parte a acestui capitol, sunt continuate explicațiile despre cum folosește eul vinovăția, despre cum a influențat acesta interpretarea Scripturilor, despre timp și veșnicie, și despre decizia de a-l alege pe Dumnezeu. Sunt prezentate și câteva reinterpretări ale unor expresii din Biblie, care în mod curent seamănă frică .

       Cum folosește eul vinovăția.

        În noi sunt Cerul și Pământul dar mintea noastră este scindată. Mintea superioară, este a  Cerului și comunică cu acesta prin Spiritul Sfânt. Mintea inferioară este a eului și prin acesta comunică cu pământul. În Împărăția Cerului suntem ființe divine, iar drumul până acolo este presărat cu iubire și iertare. Ne iubim pe noi, îi iubim pe ceilalți. Ne iertăm pe noi, îi iertăm pe ceilalți. Vinovăția este iadul. Iertarea duce la divin. Vinovăția, eul și frica sunt strâns legate. Iar eul, să ne amintim, este ” diavolul” din noi.

    În Cer nu există vinovăție, căci Împărăția se atinge prin Ispășire, care te eliberează să creezi….Odată ce Spiritul Sfânt desface ce ai făcut, reziduul binecuvântat se reface și continuă, așadar, să creeze. Ce e binecuvântat cu adevărat nu poate stârni vinovăție și trebuie să stârnească bucurie. Asta îl face invulnerabil la eu pentru că e o pace inatacabilă. E invulnerabil la perturbări pentru că e întreg. Vinovăția e întotdeauna perturbantă.

        Într-una din lecțiile trecute s-a vorbit despre “complexul autorității” (aici). Eul e partea minții care crede în diviziune. Nu-l recunoaște drept “autor” pe Dumnezeu, “și-a luat lumea în cap” și crede că a uzurpat puterea Creatorului. Se identifică cu noi, noi ne identificăm cu el, și atâta vreme cât suntem în puterea lui, suntem cu adevărat “autori necunoscuți”. Nu ne simțim apartenența la Creație. Suntem ca un discipol înfumurat care își trădează Maestrul și începe să publice de unul singur “opere plagiat”.

       Eul e literalmente un gând înspăimântător. Oricât de ridicolă i s-ar părea unei minți sănătoase ideea atacării lui Dumnezeu, nu uita că eul nu e sănătos la minte. 

      Ce accepți în mintea ta are realitate pentru tine. Dacâ îți întronezi eul în minte, faptul că îl lași să intre îl face realitatea ta. Am spus mai înainte că trebuie să înveți să gândești cu Dumnezeu. A gândi cu El înseamnă a gândi ca El. Asta dă naștere la bucurie, și nu la vinovăție, pentru că e ceva firesc. Vinovăția e un semn sigur că felul în care gândești e nefiresc.

     Mintea lipsită de vinovăție nu poate suferi. Sănătoasă fiind, mintea vindecă trupul, pentru că a fost vindecată ea. Mintea sănătoasă nu poate concepe boala, pentru că nu poate concepe să atace pe nimeni și nimic. Am spus mai înainte că boala e o formă de magie. ( aici – “Vindecarea ca eliberarea de toată frica”). Eul crede că, pedepsindu-se pe el, va atenua pedeapsa lui Dumnezeu. Dar chiar și în asta este arogant. Căci Îi atribuie lui Dumnezeu o intenție punitivă….

         Atunci când am vorbit despre iluzia eu-trup, am fost învățați că întrebarea pe care trebuie să învățăm în orice moment al vieții, să ne-o punem este ” În ce scop”?  Scopurile cui sunt servite de decizia noastră: ale sinelui nostru superior sau ale  eului? Astăzi mai adăugăm o întrebare : ” Ce vrem?” – întrebare la care răspundem în fiecare secundă și minut al vieții, prin efectele deciziilor pe care le luăm. Dacă am vrut să ne fie bine, am judecat și am decis conform cu această dorință. Dacă efectul nu este cel dorit, urmează o reevaluare și o schimbare a deciziei, care probabil nu a fost luată în conformitate cu dorința sufletului, a sinelui nostru divin, a Spiritului Sfânt, ci în conformitate cu dorințele eului. Am folosit mintea inferioară, iar gândurile noastre nu au fost în armonie cu gândurile lui Dumnezeu.

   Neîncetarea deciziei de-a rămâne separat e singurul motiv posibil pentru neîncetarea sentimentelor de vinovăție. Am mai spus asta înainte, dar nu am subliniat rezultatele distructive ale deciziei. Orice decizie a minții va afecta atât comportamentul, cât și experiența. La ce vrei te și aștepți. Nu e o idee delirantă. Mintea ta chiar își face viitorul și îl va reda creației depline în orice moment dacă acceptă Ispășirea mai întâi.

       

        Timp și veșnicie

Locul tău nu e în timp.

Locul tău e doar în veșnicie, unde Dumnezeu însuși te-a pus pentru totdeauna.

Amânarea nu contează în veșnicie, dar e tragică în timp.

         În acest curs, iarăși și iarăși, cu fiecare ocazie, cu fiecare lecție, ne este readus în vedere scopul călătoriei noastre prin această lume. Ne este repetat cu îndârjire faptul că noi suntem singurii care decidem timpul, sau timpurile când ne vom întoarce Acasă. La nivel cosmic și subtil, amânarea noastră este insignifiantă, pentru că odată și odată vom deveni cei care suntem de fapt și care am fost dintotdeauna, ne vom desăvârși experiențele existențiale, ne vom trezi, și conștienți de perfecțiunea noastră și de puterea noastră creatoare, vom urca treptele divinității pentru a ne alătura familiei noastre Celeste.

      Atunci când decidem să ne lăsăm supuși timpului însă, decidem să amânăm călătoria desăvârșirii, să acceptăm mereu și mereu povara experiențelor dureroase pe care ni le oferă lumea în care trăim.

     Sentimentele de vinovăție sunt păstrătoarele timpului… Asta e continuitatea eului. Ea îi dă eului un fals sentiment de siguranță făcându-l să creadă că nu poți scăpa de el. Dar poți și trebuie. …Rolul meu e doar acela de a-ți descătușa voința și de a te pune în libertate. Eul tău nu poate accepta această libertate și i se va opune în toate clipele posibile și în toate felurile posibile. Mintea care era în mine, este în tine…Lasă Spiritul Sfânt să îți aducă aminte de nepărtinirea Lui și lasă-mă să te învăț cum s-o împărtășești cu frații tăi. Cele două voci vorbesc simultan pentru două interpretări diferite ale aceluiași lucru; sau aproape simultan, căci eul vorbește întotdeauna primul.

        Eul și Scripturile

             Dacă ținem cont de ideea de mai sus, conștienți fiind de faptul că trăim într-o lume de euri, putem să acceptăm faptul că ” nimic din ce percepe eul nu e interpretat corect”, pentru că eul “vorbește întotdeauna primul” iar vocea adevărului rămâne în fundal, discretă și nețipătoare. Acest lucru se pare că este valabil și în felul în care au fost interpretate Scripturile. Mai jos sunt aduse argumente în favoarea acestei afirmații, precum și unele reinterpretări ale unor expresii din Biblie.

     Eul nu numai că citează Scriptura pentru a servi propriilor lui scopuri, ci chiar interpretează Scriptura pentru a-i servi drept mărturie. Biblia e un lucru înfricoșător după judecata eului. Percepând-o înspăimântătoare, o interpretează cu teamă. Temându-te nu faci apel la Instanța Superioară, crezând că și judecata ei ar fi în defavoarea ta.

      Iată care sunt  în lumina acestui curs interpretările pe care  Spiritul Sfânt le aduce câtorva idei din Biblie:

  • ” Ceea ce vei semăna aceea vei și secera”:

      Vei cultiva în tine ceea ce consideri că merită cultivat. Dacă tu judeci că merită să cultivi acele idei, acele idei devin merituoase în ochii tăi. “Ce accepți în mintea ta are realitate pentru tine”.

  • ” A mea este răzbunarea, zice Domnul”:

     Acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu se răzbună, ci că noi trebuie să dăm spre purificare Spiritului Sfânt, lui Dumnezeu deci, acele impulsuri de răzbunare, de atac, care se nasc din ego. În prima parte a lecției, chiar era făcută afirmația că ” odată ce Spiritul Sfânt desface ce ai făcut, reziduul binecuvântat se reface și continuă, așadar, să creeze”.

  • ” Voi pedepsi păcatele părinților până la al treilea sau al patrulea neam.”:

     Afirmația înseamnă că Spiritul Sfânt va putea să reinterpreteze ce au înțeles greșit generațiile anterioare, eliberând astfel gândurile de capacitatea de-a produce frică. Adică, suferința (pedeapsa) a fost și rămâne asupra noastră, atâta timp cât persistă interpretările eronate aducătoare de frică ( păcatele) a  generațiilor anterioare.

  • “Cei răi vor pieri.”

      Aici este explicat faptul că în nici un caz nu trebuie să ne temem că Instanța Superioară ne va condamna. ” A pieri” nu are  sensul de “a fi distrus” ci de ” a fi transformat”. Însăși scopul acestui curs este acela de a-i face pe cei “răi” să “dispară”, pentru că scopul acestui curs este să ne vindecăm mintea. Acest lucru este sinonim cu Ispășirea, adică cu vindecarea prin iertare și iubire.  Evident că în momentul în care programul “Ispășirea” se va finaliza, nu va mai exista în această lume nici un om “rău”, dominat de ego și cu mintea cuprinsă de gânduri lipsite de iubire. Acest program  este implementat la nivel global, iar de el răspunde la nivel subtil însuși Mântuitorul. Nu putem să nu vedem câte acțiuni  care vizează creșterea nivelului de conștiință la nivel planetar se desfășoară în paralel cu dezlănțuirile furibunde ale eurilor  care generează crize și conflicte de tot felul.  

  • ” Eu lumină am venit în lume.”

        Mântuitorul ne explică că El a venit în lume ca să împărtășescă lumina cu noi. 

Amintește-ți referirea pe care am făcut-o la oglinda întunecoasă a eului și mai amintește-ți că am spus: “Să nu privești în ea.” Mai e adevărat că de tine depinde unde te uiți să te găsești.

        Decizia de a-l alege pe Dumnezeu.

Chiar crezi că poți face o voce care să o înăbușe pe a lui Dumnezeu?

Chiar crezi că poți inventa un sistem de gândire care să te separe de El?

Chiar crezi că îți poți croi siguranța și bucuria mai bine decât o poate face El?

De câte ori nu ești pe deplin voios, ai reacționat cu lipsă de iubire la una din creațiile lui Dumnezeu.

       Lipsa de voioșie vine  din faptul că ne percepem  ca fiind păcătoși pentru că știm că undeva am greșit, și devenim defensivi pentru că ne așteptăm la atac.  Chiar și atunci când “nevinovați fiind” lipsa de iubire sau ego-ul altei persoane ne atacă, eul nostru nevindecat nu știe să găsească calea spre iertare și iubire, simțindu-se ofensat. Așa ne afundăm în caruselul nebuniei și al durerii. Nu suntem obișnuiți să accesăm resursele noastre interioare și să apelăm la mintea noastră superioară, care face parte din Mintea lui Dumnezeu.

        Decizia de a reacționa în acest fel ne aparține, și poate de aceea să fie și modificată. Acest lucru nu se realizează prin pocăință în sensul obișnuit, pentru că presupune vinovăție, iar vinovăția înseamnă iad. Cu cât ne pocăim mai tare, cu atât starea de vinovăție se va accentua. Primul pas spre corecție este acela de a recunoaște că am decis greșit în mod activ, și că putem decide altfel. Apoi, trebuie să înțelegem că a venit momentul să ne angrenăm în procesul Ispășirii, al transformării. 

     Dumnezeu Însuși ți-a dat Corecția desăvârșită pentru tot ce ai făcut în dezacord cu Voia Lui preasfântă. Eu îți fac planul lui cât se poate de explicit, și îți voi spune ce rol ai în cadrul lui și cât de imperios este să îl duci la îndeplinire.

      Pentru început, ori de câte ori nu suntem voioși trebuie să știm că undeva am greșit și trebuie să ne readucem gândirea la punctul în care s-a făcut greșeala, pentru a o deferi Ispășirii. Trebuie să ne amintim că avem o Călăuză care va răspunde chemării noastre:

Din moment ce nu am pace, precis am luat o decizie greșită.

Eu am luat decizia și tot eu trebuie să decid altfel.

Vreau să decid altfel pentru că vreau pace.

Nu mă simt vinovat pentru că Spiritul Sfânt va desface toate consecințele deciziei mele greșite dacă Îl las.

Aleg să Îl las îngăduindu-I să îl aleagă pe Dumnezeu pentru mine

finish

     Acestea au fost ultimele lecții din capitolul 5- Vindecare și întregime. Una dintre ideile dominante ale capitolului, vinovăția și efectele ei, va mai fi abordată pentru înțelegere deplină în capitolele următoare ale cursului. Exact așa cum se întâmplă la școală, ideile sunt reluate pe parcursul lecțiilor, cu scopul declarat la începutul cursului de a-i face pe “studenți” să înțeleagă totul pentru a se putea vindeca.

      În loc de încheiere la acest rezumat, și de introducere la exercițiul care urmează – acest scurt videoclip deopotrivă invitație la film, conștiință și știință, ea însăși devenită piatră de temelie în vindecarea și dezvoltarea spirituală a omului.


“Din aceeași materie stelară: Cosmosul vizibil este compus din aceleași elemente. “

Cu siguranță și Cosmosul invizibil este compus și el, din aceleași elemente. Totul în jurul nostru este invitație la armonie și unitate.

106820


Exercițiul 43

Dumnezeu este Sursa mea. Nu pot să văd separat de EL.

    Explicații.

     Acest exercițiu folosește idei din lecțiile pe care tocmai le studiem.

     Am învățat până acum că legătura noastră cu lumea fizică exterioară se bazează în prezent exculsiv pe percepții, din păcate “neadevărate”, sau “adevărate” numai în măsura în care considerăm valabile numai acele percepții pe care ni le oferă cele cinci simțuri. Percepțiile adevărate, sunt însă acele percepții care leagă văzutul de nevăzut, care elimină separarea și care ne conectează cu ființa noastră divină, cu Mântuitorul, și cu Dumnezeu. Aceste percepții, ” adevărate” ne sunt utile pe drumul cunoașterii. Puntea de legătură între aceste percepții și cunoaștere, este ” Inspirația universală” sau “Spiritul Sfânt”, sau “Sfântul Duh”. El este “Călăuza”, acel ceva care ne facilitează contactul cu Mântuitorul pe de o parte, iar pe de altă parte  cu “Sursa”, cu acel ” Cineva Măreț”, cu “Creatorul”, sau oricum dorim noi să-l numim. Este liantul dintre noi și Dumnezeu, pe de o parte, și dintre noi toți pe de altă parte.

Percepția  nu are înțeles. Dar Spiritul Sfânt îi dă un înțeles foarte apropiat de al lui Dumnezeu. Percepția vindecată devine mijlocul prin care Fiul lui Dumnezeu își iartă fratele și se iartă astfel pe el.

Nu poți să vezi separat de Dumnezeu, pentru că nu poți fi separat de Dumnezeu. Orice faci, faci în El, pentru că orice gândești, gândești cu Mintea Lui.

       Cum se procedează.

        Sunt necesare, ca de obicei două tipuri de intervale practice:

  1. Trei intervale de câte cinci minute: unul dimineața cât mai devreme, altul în timpul zilei într-un moment convenabil, iar al treilea, seara cât mai târziu. În cursul acestor trei intervale de câte cinci minute se disting două faze:
  • Se repetă ideea cu ochii deschiși, după care se aplică ideea la 4-5 subiecte pe care le identificăm în jurul nostru privind fără grabă și pe care le alegem pur și simplu la întâmplare, vii sau nevii.

Dumnezeu este Sursa mea. Nu pot să văd biroul acesta separat de El.

Dumnezeu este Sursa mea. Nu pot să văd tabloul acela separat de El.

  • Se închid apoi ochii, se repetă ideea zilei, și  lăsăm să curgă gânduri legate de această idee, care nu trebuie neapărat să aibă o legătură evidentă cu ea, dar nici nu trebuie s-o contrazică. Ele trebuie să fie, ca și în exercițiul anterior , în spiritul acestui curs. În cazul în care apar gânduri parazite, se întrerupe exercițiul și se reia de la prima fază. Un exemplu de gânduri complementare ideii zilei ar putea fi:
Dumnezeu este sursa mea. Nu-l pot vedea pe colegul meu separat de El.
Văd cu ochii iertării.
Văd lumea ca binecuvântată.
Eu mă pot vedea în lumea din jurul meu. Ea este oglinda mea.
Pentru că mintea mea face parte din Mintea lui Dumnezeu, gândurile mele vor fi în armonie cu gândurile Lui.  
          2. Intervale scurte repartizate pe tot parcursul zilei. De fapt,  se poate aplica în gând ideea oricărei persoane ne iese în cale, sau oricărei situații care ne tulbură, încercând să înțelegem că nimic din ceea ce face parte din viața noastră nu este întâmplător, exact așa cum este explicat în exercițiul anterior: “Trecerea ta prin timp și spațiu nu este la întâmplare. Nu poți să nu fii în locul potrivit, la timpul potrivit.” De asemenea, putem să ne amintim că numai gândurile noastre creează lumea în care trăim, iar dacă acestea sunt în armonie cu Dumnezeu, lumea noastră este armonioasă. Cu acestea fiind spuse, pentru o persoană care ne iese în cale, sau pentru o situație care ne deranjează, ideea ar putea fi formulată astfel:
Dumnezeu este Sursa mea. Nu te pot vedea separat de El.
Dumnezeu este Sursa mea. Nu pot să văd situația aceasta separată de El.
finish

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)Fragmentele citate: ***Curs de miracole-“Text” pp.75-81 și Culegere de exerciții pentru studenți , pp.65-66, Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!