Tot ce văd în această cameră ( pe această stradă, de la această fereastră, în acest loc) nu înseamnă nimic.

(Curs de miracole – Lecția 1)

***

      “Cele mai firave contemplări ale Cosmosului ne incită: simțim o furnicătură pe șira spinării, rămânem fără glas și ne cuprinde senzația vagă, ca o amintire îndepărtată, a unei căderi din înalt. Știm că ne apropiem de cel mai mare dintre mistere. Dimensiunea și vârsta Cosmosului depășesc înțelegerea umană. Minuscula noastră locuință planetară este pierdută undeva între imensitate și eternitate. Din perspectivă cosmică, majoritatea preocupărilor umane par neînsemnate și chiar frivole.”

(Carl Sagan – Cosmos)

***

Călătoria noastră a început într-un timp și în locuri de care nu mai știm nimic. Există în noi o cunoaștere pe care am pornit s-o redescoperim ca s-o putem înțelege prin propria experiență. Așa spun Maeștrii. O bună parte din ceea ce credem că știm acum, în acest moment al evoluției noastre, se pare că este, încă, foarte departe de adevăr.

Cursul de miracole este un curs a cărui programă nu este la alegere. Multe idei pot fi controversate pentru că depind de credințele sau convingerile fiecăruia; De aceea, „cine caută controversă o va găsi, dar și cine caută lămurire o va găsi”. Așa spune Cursul.  Dacă ne cramponăm de lucrurile pe care credem că le știm, nu putem face nicio schimbare în modul de a gândi, ori scopul Cursului este să ne schimbe sistemul de gândire pentru a ne duce un pas mai aproape de adevăr. Așadar respect cu strictețe programa acestuia și ideile pe care le transmite, dar folosesc „o limbă a mea”, pe care s-o înțeleg și care să-mi facă plăcere.

Explicații

De două ori în cursul zilei de astăzi, dimineața și seara,  iau o pauză de un minut si  privesc calmă și liniștită in jurul meu. Privesc fără idei preconcepute tot ceea ce pot vedea, întâi mai aproape, apoi în depărtare. Privesc scaunul,  masa, fereastra și apoi creanga unui copac care se mișcă agale în bătaia vântului. Îmi privesc  mâna suspendată pentru un moment în nemișcare deasupra tastaturii. Privesc toate lucrurile familiare, care sunt foarte aproape de mine, însuflețite sau nu. Apoi îndepărtez privirea. Privesc cu răbdare, câteva secunde, tot ceea ce pot vedea din locul în care mă aflu ca si când acum le-aș vedea pentru prima oară in viața mea; fără discriminare și fără preferințe. Las deoparte orice amintire și orice urmă de emoție pe care mi-ar  stârni-o.  În noua lumină toate sunt egale. Nu le atribui o semnificație aparte. Ele doar există acolo o vreme, la locul lor.

Las pacea să se așeze peste mintea mea agitată. Un minut, de liniște, dimineața și seara. Nu mai mult, căci mintea neantrenată va protesta rapid.

Îmi trec privirea ușor de la un obiect la altul si accept că tot ce văd în această cameră ( pe această stradă, de la această fereastră, în acest loc) nu înseamnă nimic. Las totul să fie egal și fără o semnificație aparte.

Cum se exersează

      Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul Curs și ai rămas sub îndrumarea profesorului lăuntric, este următoarea:

      Dimineața și seara aloci exercițiilor o perioadă de timp conform indicațiilor din Curs. La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este practic o perioadă de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă în care să te simți bine și să fii complet relaxat. Deși în Curs nu sunt date indicații specifice privind poziția în afară de faptul că este indicat să stai “în capul oaselor”, probabil că pentru majoritatea oamenilor este foarte bună poziția așezat pe un scaun cu spatele drept și palmele pe genunchi. O relaxare completă se poate obține și întins pe spate, dar numai dacă ești foarte odihnit și nu există riscul să adormi, mai ales seara sau în cursul zilei.

       Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.