Mintea mea e preocupată de gânduri trecute.

(Curs de miracole. – Lecția 8)

Explicații

Ieri am învățat că tot ceea ce vedem poartă amprenta trecutului. De fapt tot ceea ce vedem reprezintă proiecția în exterior a propriilor gânduri. Mintea este inundată de gânduri, idei, impresii și experiențe care vin din trecut. Dar trecutul s-a dus, nu mai există. Singurul timp care există cu adevărat este cel prezent, clipa de față.

“Mintea ta nu poate pricepe prezentul, care e singurul timp existent. De aceea, nu poate înțelege timpul și nu poate, de fapt, să înțeleagă nimic.Singurul gând total adevărat pe care îl poate deține cineva despre trecut este acela că trecutul nu este aici. Să te gândești la el înseamnă, de aceea, să te gândești la iluzii. Foarte puțini și-au dat seama ce implică zugrăvirea trecutului sau anticiparea viitorului. Când face asta, mintea este efectiv pustie, pentru că nu se gândește de fapt la nimic.”

Ca o paranteză, atunci când proiectăm mental ceva pentru viitor (poate fi vorba despre sănătate, sau despre schimbarea serviciului, sau despre o casă, sau despre orice altceva ne dorim) este necesar să trăim acea stare de fapt acum, în prezent, ca și cum acel ceva deja este prezent în viața noastră acum, și nu într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat. Asta se numește intenție și atenție. Tehnici de programare neurolingvistică utilizate în coaching pentru facilitarea atingerii obiectivelor au la bază acest principiu. Una este să proiectezi pe ecranul minții o imagine dorită și alta este să intri efectiv în pielea personajului, să simți și să trăiești în forul tău interior ceea ce ai proiectat. Asta înseamnă să aduci viitorul în prezent. Dr. Joe Dispenza este specialist în așa ceva, dar Cursul de miracole are ca scop atingerea păcii interioare, și nu a obiectivelor lumești.

Așa că urmăm firul lecției și începem să recunoaștem momentele în care “nu gândim”, adică acele momente în care alunecăm în trecut sau în care anticipăm viitorul. În acele momente se pare că mintea trăiește un paradox: este ocupată dar pustie. Este blocată. În această stare nu putem să avem acces la adevăr.  Pentru a lăsa drum liber viziunii trebuie să aducem mintea în prezent. Adică să fim atenți. Viziunea, în accepțiunea informațiilor din Curs, înseamnă un alt mod de a vedea lucrurile ( și lumea).

Ceea ce greu putem noi să înțelegem și mai ales să punem în practică este faptul că atunci când gândim, când punem mintea la treabă pentru a găsi soluții, ne raportăm numai la date cunoscute, acelea care vin din trecut. Atunci când mintea este centrată pe momentul prezent, ea este atentă. Ea nu muncește, nu gândește, nu este activă. Dimpotrivă, este pasivă și deschisă pentru a primi informații și soluții dintr-un câmp mult mai vast la care nu avem acces atunci când o chinuim să găsească soluții. Unii o numesc intuiție, alții spun că suntem conectați la sinele nostru superior. Alții spun că este inspirație ( inspirație = a fi în spirit :). Exact așa se întâmpla în copilărie când soluțiile la problemele de geometrie veneau numai după o repriză bună de joacă afară.

Închidem ochii și așa cum am făcut zilele trecute, timp de un minut prindem gândurile care se furișează în mintea noastră. Doar suntem atenți. Nu ne chinuim să găsim ceva, doar rămânem relaxați și atenți să vedem ce apare. Pur și simplu învățăm să fim în prezent.

Putem avea 4-5 intervale practice pe toată perioada zilei, dar dacă este prea mult, sunt suficiente și 3. Pentru fiecare gând care apare folosim formula generală de mai jos.

Par să mă gândesc la … numele persoanei …

Par să mă gândesc la … numele obiectului…

Par să mă gândesc la … întâmplarea…

Par să mă gândesc la … sentimentul …

( sau face scenarii pentru viitor)

Iar la final, ca o concluzie, recunoaștem că:

Mintea mea e preocupată de gânduri trecute.

Cum se exersează

      Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul Curs și ai rămas sub îndrumarea profesorului lăuntric, este următoarea:

      Dimineața, seara sau în cursul zilei aloci exercițiilor o perioadă de timp conform indicațiilor din Curs. La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este practic o perioadă de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă în care să te simți bine și să fii complet relaxat. Deși în Curs nu sunt date indicații specifice privind poziția în afară de faptul că este indicat să stai “în capul oaselor”, probabil că pentru majoritatea oamenilor este foarte bună poziția așezat pe un scaun cu spatele drept și palmele pe genunchi. O relaxare completă se poate obține și întins pe spate, dar numai dacă ești foarte odihnit și nu există riscul să adormi, mai ales seara sau în cursul zilei.

       Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.