Dr. Eric Pearl despre “Vindecarea Reconectivă și ce înseamnă aceasta” (II).

eric-image

Informații oficiale despre Vindecarea Reconectivă și Reconectare sunt disponibile aici:

 Cărți:

  • Dr. Eric Pearl – “Reconectarea” ; București: For You, 2006.

reconectarea

  • Dr. Eric Pearl și Frederick Ponzlov – Solomon vorbește despre reconectarea vieții tale; București: For You, 2013

solomon


      În prima parte a selectiei de fragmente de text din cartea “Reconectarea” s-au atins pe scurt aspecte legate de  ADN-ul uman, s-a vorbit despre teoria corzilor și despre procesul nostru de transformare în  ființe umane trans-senzoriale sau transcendent – senzoriale.  Dr. Eric Pearl despre “Vindecarea Reconectivă și ce înseamnă aceasta” (I)

   Fragmentele selectate mai jos aduc câteva lămuriri asupra termenului “energie”- ca purtătoare de Spirit, lumină și informație. Se explică ce sunt frecvențele reconective utilizate atât în Vindecarea Reconectivă (VR) cât și în Reconectare (R) și se lămurește de ce este utilizat termenul RE-conectare.

   Sunt aduse câteva precizări referitoare la “vindecare” și “vindecător”, ultimul nemaifiind utilizat în prezent în cadrul VR și R.

   Mai multe lămuriri importante atât pentru potențialii clienți cât și pentru practicieni sunt disponibile în cartea “Solomon vorbește despre reconectarea vieții tale”.

***

Energie versus spirit.

      Mai întâi dați-mi voie să subliniez că nu prea mă intersează cuvântul energie, folosit în legătură cu genul acesta de muncă de vindecare. Pentru mine, este un termen mult prea rece și prea mecanic. Un alt motiv este că, în general, se consideră că energia scade odată cu distanța. Frecvențele acestui continuum de reconectare nu scad odată cu distanța. Asta, pentru că vindecarea și transformarea au loc printr-un schimb de informații – “lumină și informații”, ca să fiu mai exact. Deși vindecarea aceasta se poate transmite prin energie, componenta energetică a acestei informații este doar unul dintre purtătorii ei. (…) În orice caz, aici nu vorbim despre utilizarea energiei în sine, ci despre transferul de informație.(…) Din acest motiv, vindecarea reconectivă ne duce dincolo de domeniul oricărei forme de vindecare energetică.

     Vindecarea reconectivă se înscrie, mai degrabă,  în sensul vindecării prin Spirit, sau prin spiritualitate. Însă nu mă intersează nici termenul de vindecasre spirituală, pentru că, deși în sensul său pur, este mai în ton cu ceea ce facem, ceea ce a ajuns el să însemne astăzi este o colecție de lucruri date din mână în mână și o serie de oameni care se prosternează în fața lor cu venerație. Așa că, nici termenul acesta nu este bun. Din câte înțeleg eu acum, ceea ce se întâmplă ar putea fi definit cel mai bine ca și o “comunicare spirituală/ schimb de informații la nivel spiritual”.

-

      Așa că pentru moment – și ca să facem comunicarea mai ușoară și textul mai simplu, să folosim doar cuvântul energie.

***

Frecvențe.

   Dar “vibrație”?(…) Coarda unei chitare vibrează când o atingi; numărul de deplasări înainte și înapoi ale coardei într-o secundă este “frecvența” vibrației.

-

     Vibrația și frecvența au de a face cu alte două concepte – rezonanța și antrenarea. Gregg Braden, în cartea sa, “Pășind între lumi” le definește. Rezonanța, explică el, este…

” un schimb de energie între două sau mai multe sisteme energetice. Schimbul este bidirecțional și permite fiecărui sistem să devină un punct de referință pentru celălalt. Un experiment obișnuit pentru ilustrarea rezonanței este plasarea a două instrumente cu coarde, în colțuri opuse ale camerei. Dacă atingem coarda cea mai de jos a unui instrument, va vibra aceeași coardă la cel de al doilea instrument. ” A doua coardă” nu este atinsă de nimeni; ea reacționează la undele de energie care traversează încăperea și își găsesc rezonanța cu cealaltă coardă. “

Antrenarea, continuă el, este…

” o aliniere de forțe sau de câmpuri energetice, astfel încât să permită transferul maxim de informație sau comunicare. Spre exemplu, să luăm două elemente adiacente, care vibrează amândouă. Unul vibrează mai repede, iar celălalt vibrează la o viteză mai lentă. Tendința elemetului de vibrație scăzută de a se sincroniza și de a se conforma elementului de vibrație mai rapidă poate fi considerată antrenare.  În măsura în care se realizează potrivirea, putem spune că a avut loc antrenarea, sau că vibrația mai rapidă a antrenat vibrația mai lentă.”

-

      Cu vindecarea reconectivă se întâmplă ceva similar. Acordându-ne (armonizându-ne) cu noile frecvențe energetice, începem să simțim schimbări în interiorul corpului. Vibrațiile se vor înregistra în noi și vor deveni o parte din noi.

***

Marea transformare.

      Cum se face că brusc există “noi” frecvențe pe planetă?

-

     După cum văd eu lucrurile, apariția bruscă a acestor frecvențe pe Pământ pare să aibă legătură cu modul în care se schimbă timpul.(…) Ca urmare, dacă timpul își mărește viteza, atunci frecvențele care stau la baza tuturor dimensiunilor universului nostru trebuie că se transformă și ele. Ca dovadă, luați aminte la toate schimbările care s-au petrecut în ultimele două decenii ale secolului XX. Acum cincisprezece ani poate că nu v-ar fi interesat să citiți această carte. Acum șapte ani eu nu aș fi scris-o.

-

    În ultimii douăzeci de ani, în filme s-a pus un accent clar pe chestiuni spirituale: filme despre îngeri, viață după moarte, transformări de paradigme, dimensiuni paralele, capacități paranormale.

      Efectele acestei transformări devin clare și la alte niveluri. Probabil că ați observat că mulți oameni, conștient sau nu, aleg, în aceste vremuri, să părăsească planeta prin boli de gen SIDA, cancer și diverse alte moduri de a ieși.

     Alții, cum sunteți voi, ați ales să rămâneți și să sprijiniți tranziția la noile vibrații superioare. (…) Tranziția a fost prezisă de mayași, de incași, de indienii Hopi, de Nostradamus, de Edgar Cayce și de Kabbala ( atât cea creștină cât și cea iudaică).

-

     Previziunile de amploarea asta nu apar așa, din senin.

    Atâtea similitutidini nu fac decât să sprijine conceptul foarte plauzibil al unei Inteligențe Universale, al unui corp de cunoaștere, la care unii oameni – cei care își permit să fie suficient de deschiși – se pot conecta cu ușurință. Edgar Cayce, Nostradamus și alții ne-au adus aceste informații. Acum, Trecerea este aici. Aproape că trebuie să faci eforturi să nu o observi.

***

Adevărata natură a vindecării.

  Când se gândesc la “vindecare”, cei mai mulți oameni se concentreză pe noțiunea unei persoane care suferă de o afecțiune, sau de o rană  – și care “se face bne”.

    Dar ce înseamnă “a se face bine”? Bine față de ce? Bine față de cum erau la un moment dat în trecutul lor?

     Bine în comparație cu alții?

   “A se face bine” este o definiție mult prea limitată a vindecării. Faptul că gândim în acest fel ne deposedează de dreptul nostru din naștere, acela de a fi în comuniune directă cu Dumnezeu/ Iubirea/Universul – de a fi, prin urmare, ființe care se susțin singure și se vindecă singure.

   După cum înclinăm să credem deseori, vindecarea poate însemna reabilitarea simptomelor, a bolilor, a infirmităților și a altor aspecte observabile, care împiedică o funcționare deplină. Vindecarea înseamnă și restaurarea integrității spirituale a unei persoane. În esență, vindecarea este așa: eliberarea sau îndepărtarea unui blocaj sau a unei interferențe care ne-a ținut separați de perfecțiunea universului.  Dar vindecarea se referă la evoluția noastră și include și restrucutrarea evolutivă a ADNului nostru și reconectarea noastră cu universul, la un alt nivel.

***

De ce “RE-conectare”?

      Cu toții venim în această existență cu anumite limitări. După cum o dovedește istoria, omenirea, ca întreg, a fost deconectată cu mult timp înainte de la liniile de energie care ne acordează cu propriile noastre corpuri, cu câmpurile energetice ale celor din jurul nostru, cu liniile planetei și – de aici- cu grila energetică a întregului univers.

-

      Fenomenul reconectării ne transportă, într-o măsură diferită, înapoi în amintirile noastre interioare, la această epocă de aur – și ne leagă cu sentimentul nostru inițial, de conexiune profundă cu tot ce este viață.

     Ne întoarcem și – în aceeași măsură – înaintăm către ceva nou. Vindecarea vine din această integritate.

Adevărata vindecare. Vindecarea ce aduce evoluție.

     În ciuda a tot ce se spune despre “întoarcere”, adevărul este că nivelul de vindecare despre care vorbim aici nu ne-a fost accesibil tot timpul.

     La un moment dat, specia noastră era conectată mai deplin, era “întreagă” , așa că fecvențele specifice reconectării nu erau necesare.

      Ne-a fost accesibil altceva, însă: capacitatea de a înălța conștiința colectivă la nivelul la care putem accepta și putem găzdui frecvențe de genul acesta.

     Nivelul acesta a fost atins, în sfârșit, iar universul a hotărât că acum este momentul ca ele să fie prezentate.

    Cu toții avem capacitatea de a transporta această nouă frecvență de vindecare. Nu este un dar pentru câțiva aleși – guru sau “sfinți” ( în accepțiunea generală).

    Este un dar al acestui timp; inteligența și înțelepciunea de care avem nevoie ca să ne îndrume este deja aici.

    Ca rasă, pătrundem la un nivel de frecvență la care neadevărurile nu își vor mai putea antrena vibrațiile și – fiind prea dense – pur și simplu se vor destrăma;

***

Rolul “vindecătorului”.

     Vindecarea este o chestiune care se decide între pacient și univers.

-

    Ca “vindecători”, devenim o verigă în lanțul reconectării. Energia vindecătoare vine de la Sursă – ea curge în noi și prin noi, emanând de la noi și înspre noi. Această energie este ca o lumină care trece printr-o prismă. Noi suntem prisma. Ne alăturăm pacientului și universului, pentru a genera un câmp reciproc format din iubire – în cel mai exaltat sens al acestui cuvânt – și o stare de unitate. Universul recunoaște nevoile pacientului și apoi furnizează circumstanțele care permit o reacție corespunzătoare la acele nevoi.

-

     Noi nu suntem vindecători. Noi suntem doar un termen al ecuației. Ecuația are trei termeni: un termen este pacientul, un termen suntem noi, iar un alt termen este Dumnezeu. Când Dumnezeul din noi se întâlnește cu Dumnezeul din pacient, se întâmplă lucrurile cele mai uimitoare. Ecuația aceasta se numește uneori “Puterea lui Unu” sau “Puterea lui Trei”. De ce suntem implicați în această ecuație?

     Să fie pentru binele celorlalți? Probabil că nu. După cum spuneam mai devreme, cel mai probabil este că suntem implicați în această ecuație pentru noi. ( Pentru aceia dintre voi pe care îi deranjează folosirea cuvântului Dumnezeu – depășiți-vă problema. E doar egoul vostru. Dumnezeu, Iubire, Univers,  Sursă, Creator, Lumina – toate aceste cuvinte înseamnă același lucru și sunt interschimbabile în textul cărții. Alegeți termenul care vă place.)

***

Cine se vindecă?

      Că tot veni vorba, ce înseamnă atunci când un pacient nu primește vindecarea la care se aștepta?

-

      Problema nu este cu vindecarea ci cu așteptările.

      Obișnuiam să spun că nu toată lumea se vindecă.

     Acum nu mai cred asta. Acum cred că toată lumea se vindecă – deși nu neapărat în modul în care se așteaptă să se întâmple acest lucru. Recunoscând că “vindecarea” înseamnă reconectarea cu perfecțiunea universului, ne dăm seama că universul știe ce ne trebuie și ce vom dobândi, ca rezultat a ceea ce am primit. Chestia este că ceea ce ne trebuie s-ar putea să nu corespundă întotdeauna cu ceea ce așteptăm noi, sau cu ceea ce credem că vrem.

      Așa cum vindecătorii trebuie să-și accepte rolul de canale, la fel și pacienții trebuie să-și accepte rolul de primitori. Treaba pacientului este, pur și simplu, să se pună la dispoziția energiilor vindecătoare și apoi să accepte ceea ce aduc acestea. Și este sigur că ele vor aduce ceva.

      Doar că ceea ce aduc s-ar putea să fie o surpriză. Să spunem că vine la voi un pacient cu ulcer. Facilitați o ședință de vindecare – sau două, sau trei, dar ulcerul rămâne. Pacientul se simte frustrat, iar voi vă simțiți ca niște ratați, deși știți că nu ar trebui, pentru că, vorba aceea, nu sunteți decât oameni. Dar după câteva luni, pacientul vă sună din nou. ” Sunt bine” vă spune el. ” Ulcerul s-a curățat. Poate pentru că, după ce am fost la tine, am încetat să-mi mai fac atâtea griji și m-am lăsat de băut și de fumat – și mă înțeleg mult mai bine cu soția și cu copiii…” Uneori, pacientul va atribui vindecarea oricăror altor factori, numai nu timpului pe care l-au petrecut cu voi. Însă, la urma urmei, asta chiar nu contează!

      Astfel de oameni sunt atât de atașați de rezultat – iar marea interferență, dacă există vreuna, este chiar acest atașament. Atașamentul este o legătură de constrângere, iar o constrângere retează curgerea a ceea ce v-ar plăcea să primiți.

***

Vindecarea, medicina și viitorul sistem de asistență medicală.

       La ora actuală, după părerea mea, punctele forte ale medicinei sunt două domenii de bază. Pe cel dintâi îl voi descrie ca primul ajutor sau asistența în situații de criză. (…) Medicii și asistenții de pe salvare sunt cei mai buni când e vorba să se ocupe de răni sângerânde și de oase rupte. După ce m-am stabilizat și sunt în siguranță, putem vorbi și de chiropractică, de homeopatie, de nutriție și de alte forme de vindecare. Acesta ar fi momentul cel mai potrivit să-i dăm corpului șansa să se vindece.

      Al doilea domeniu în care pot să admit că abordarea medicală este de dorit, e atunci când nimic altceva nu a funcționat. Dacă organismul nostru nu a reușit să se vindece singur, aceasta este faza în care ar putea fi nevoie de medicamente, de intervenții chirurgicale, sau de alte măsuri extreme.

     Nu de mult, întâlneam adesea – iar astăzi îi întâlnim poate și mai des – oameni care aleargă la doctor la primul semn de dezechilibru. Principalul demers al doctorului, în cele mai multe cazuri, este să ne prescrie o medicație sau să ne taie din corp. Nu pot să se abțină; așa au învățat.

      Din păcate, recurgerea la soluția medicală de la început întârzie de cele mai multe ori, un ajutor natural important – însă corpul nostru are cu atât mai multe șanse să se vindece complet și deplin, cu cât apelăm mai devreme la cineva care ne poate ajuta.

    Dacă luăm medicamente și ne mascăm simptomele chiar de la început, până ce lucrurile vor ajunge să se înrăutățească atât de mult, încât să fim nevoiți să mergem la cineva care să se ocupe de îndepărtarea cauzei și să dea voie corpului să se vindece, se poate ca sănătatea noastră să fi ajuns deja la un punct de la care să nu mai poată fi recuperată sută la sută. La fel, dacă o luăm de la început pe calea chirurgicală și operația nu dă rezultate, atunci, până ce ajungem să consultăm un chiropractician, un acupuncturist sau pe altcineva care să lucreze din perspectiva îndepărtării dezechilibrului și să dea voie vindecării noastre să vină de sus, de jos, dinăuntru și din afară, ne vom putea duce la ei doar cu partea din noi care a mai rămas întreagă.

      Dacă, dintr-un motiv oarecare, demersul natural nu dă rezultate în cazul nostru, medicina este – în toate circumstanțele – următoarea soluție logică.

-

      Atunci  cum vedem întâlnirea dintre medicină și vindecare? Acum, la intrarea în noul mileniu, eu observ o schimbare la nivelul conștiinței profesioniștilor din serviciile de sănătate: mulți își dau seama că nu îndeplinesc spiritul visului care i-a adus în această meserie de la bun început și încep să înțeleagă că trebuie să fie ceva mai mult – și să dorească să caute acest ceva.

eric


⇒ Pentru programări, vezi pagina CONTACT


- ∞ -

Share Button

Dr. Eric Pearl despre “Vindecarea Reconectivă și ce înseamnă aceasta.”(I)

eric-big

***

Informații oficiale despre Vindecarea Reconectivă și Reconectare sunt disponibile aici:

 

 

  • Dr. Eric Pearl – “Reconectarea” ; București: For You, 2006

reconectarea

  • Dr. Eric Pearl și Frederick Ponzlov – Solomon vorbește despre reconectarea vieții tale; București: For You, 2013

solomon


       Mai jos am extras  din cartea “Reconectarea” câteva fragmente relevante pentru înțelegerea Vindecării Reconective ca proces, pentru cei care doresc să beneficieze în viitor de o astfel de experiență.

     Astăzi partea I:

      Ceea ce am ajuns să numesc Reconectarea ( nume pe care l-am luat din cea de-a treia și din cea de-a patra frază pe care le-am primit prin channeling) nu este ceva imaginar. Pe lângă faptul că mă bazam pe  cele șase fraze primite și pe ființele spirituale din alte dimensiuni, care să confirme și să dovedească realitatea existenței acestei reconectări, ea este evidentă și în practică, dar și în laboratoarele științifice.

***

1. Suntem aici să îți spunem să faci ceea ce faci.

2. Ceea ce faci tu, aduce lumină și informații pe planetă.

3. Ceea ce faci tu, reconectează catenele.

4. Ceea ce faci tu reconectează corzile.

5. Trebuie să știi că ești maestru.

6. Am venit datorită reputației tale.

( cele șase fraze)

***

      Reconectarea este procesul general de reconectare la univers care permite ca vindecarea reconectivă să aibă loc.

      Aceste vindecări și frecvențe progresive au o lățime de bandă diferită și ne vin printr-un spectru de lumină și informație care nu a fost prezent pe Pământ până acum. Prin Reconectare, putem să interacționăm cu aceste noi niveluri de lumină și informație, ne putem reconecta.

      Acum sunteți deja pregătiți să vă faceți o idee despre ce este procesul acesta, de unde vine și cum funcționează el.

      Bun venit la ceva nou. Acest lucru este diferit. Este real - și, cumva, el se află în voi.

     Din fericire, nu este nevoie să depănăm povești despre sursa sau despre natura acestei energii.Vindecarea Reconectivă este sprijinită de cele mai recente teorii din fizica nucleară și cuantică, prin care tot ceea ce noi, oamenii, știam că este adevărat, acum este răsturnat cu susul în jos: timpul curge invers, gravitatea crește odată cu distanța, iar materia și energia se desfac în bucle de corzi care vibrează.

****

“Ceea ce faci tu, reconectează catenele.”

 “Ceea ce faci tu, reconectează corzile.”

_

      Așa cum am mai spus înainte, astea erau cea de a treia și cea de a patra afirmație, care îmi fuseseră transmise prin channling, printr-o serie de pacienți de ai mei. Din propria experiență, am știut imediat la ce se refereau “catenele”.

      Când folosim această energie vindecătoare, facem mai mult decât să rezolvăm o anumită problemă; de fapt, efectiv, reconectăm catenele – catenele de acid dezoxiribonucleic, de ADN. ADN-ul este o moleculă complexă, formată din două catene conectate într-o formă de dublă spirală, ca o scară răsucită. Știința ne învață că fiecare ființă umană are aceste două stringuri în fiecare moleculă de ADN din corp și că această configurație este baza codului nostru genetic – a structurii noastre. Din aceste mici fărâme de materie provine structura corpului, a creierului și chiar a personalității noastre. Ceea ce nu ne spune știința – cel puțin, nu încă – este că, la un moment dat, se poate ca noi să fi avut 12 catene de ADN, care codificau încă și mai multă informație! ( Ei bine, închideți-mă am spus-o, deși am jurat că nu am să o fac!)

      “Reconectarea catenelor” implică, în mod special, faptul că rasa omenească nu mai continuă să evolueze într-o manieră aproape lineară, ci va ajunge înapoi în timp, și va scoate la iveală aspecte din vremea când eram oameni mai compleți. Asta este, în parte, ceea ce se întâmplă acum, cu Reconectarea: ne reconectăm cu cine am fost altădată.

***

      La început am crezut că cele două fraze înseamnă, mai mult sau mai puțin, același lucru – unii foloseau cuvântul catene, alții cuvântul corzi, asta era singura diferență.

      O diferență semantică.

    Apoi am auzit de un concept din fizica cuantică și mi-am dat seama că nu mă prinsesem defel despre ce era vorba cu “catenele” la care se refereau entitățile.

      A doua frază nu se referea deloc la ADN. Ea se referea la planurile existențiale paralele ( care se întâmplă în același timp): se referea la fizica subnucleară.

   Era vorba despre descrierea strucutrii fundamentale a universului.

   

Despre teoria corzilor.

Mai jos, o conexiune la Curs de Miracole.

http://www.emilena.ro/curs-de-miracole-91-acceptarea-realitatii-stephen-hawking-despre-teoria-m/

   În esență, “teoria corzilor, sau a stringurilor” este un mod de a vedea “cărămizile” de materie și energie, într-un fel care ar putea să clarifice dilema care îi bântuie pe oamenii de știință de decenii încoace: anume, că nu se poate ca amândouă ramurile fizicii să fie adevărate.( fizica cuantică și teoria relativității a lui Einstein)

    Asta nu este fizica pe care am învățat-o cu toții la școală, ci una care sprijină și observă viața, spiritualitatea, planurile paralele ale existenței.

***

     Ce înseamnă Teoria Corzilor pentru noi?

    Teoria corzilor sugerează că forma și conținutul întregului univers sunt determinate de frecvențele vibraționale din inima fiecărui atom, a fiecărei particule.

   Acest concept coroborează ideea că, până la urmă,  nu este nicio diferență între materie și energie. Totul este una –  și totul este ca un fel de muzică. Vă sună cunoscut?

    Conceptul acesta a fost deja înțeles de mistici și de alte persoane de spiritualitate înaltă, cu secole în urmă.

   Dar asta nu e totul. La nivelul minuscul al Teoriei Corzilor – un domeniu atât de mic, încât poate fi descris prin formule matematice extrem de complexe – universul nu este construcția cvadri-dimensională pe care suntem obișnuiți să o percem noi, oamenii și în care suntem obișnuiți să trăim.

    Până acum, fizicienii care lucrează cu teoria corzilor postulează că aceste corzi există peste tot, în 7 până la 11 dimensiuni diferite în același timp. Într-un târziu vor identifica și o a douăsprezecea dimensiune – unii spun deja că există mai multe.

***

    Până acum, cei mai mulți dintre noi am fost conștienți de singurul univers pe care îl ocupăm. Acum, prin noile frecvențe de reconectare, putem să interacționăm cu alte planuri, sau cu alte dimensiuni … la nivel conștient.

   Aceasta este trecerea noastră de la ființe omenești cu cinci simțuri, la ceea ce Gary Zucav numește ființe omenești multisenzoriale – sau ceea ce eu  numesc ființe omenești trans- senzoriale sau transcendent- senzoriale.

***

   Ce înseamnă faptul că diferite persoane care au venit la mine  în cabinet văd aceleași entități în repetate rânduri – entități care nu sunt pomenite în nicio carte, în nicio poveste?

  Oamenii ăștia văd aceiași îngeri, aceleași ființe, aceiași ghizi, aceiași… cum vreți voi să le spuneți.

   Ce înseamnă faptul că oameni străini unii de alții percep aceleași mirosuri, văd aceleași culori și forme și trăiesc aceleași senzații?

   E cu neputință ca aceste manifestări să se repete cu o asemenea acuratețe absolută – în afară de cazul în care ele chiar există undeva, iar diferiți oameni le percep, printr-o transcendere a celor cinci simțuri.

   Cu alte cuvinte, pare clar că aceste persoane sunt în contact cu cel puțin un univers alternativ – diferit de al nostru și totuși unit cu el, undeva în spuma cuantică.

   Două universuri, trei universuri, mai multe universuri legate unul de altul și legate de toate universurile posibile… prin corzile vibrânde care se află în miezul a toate.

***

    Deși interpretarea și descrierea pe care o dăm acestor experiențe se bazează deseori pe cuvintele familiare care reprezintă cele cinci simțuri ale noastre, experiența în sine nu este aceeași. Ca vindecător pacienții (sau clienții) pe care îi aveți ar putea să spună: ” Am auzit o voce, dar nu era chiar o voce… Nu aș putea spune chiar că am auzit-o.”

   Sau, așa cum mi-a spus Gary: “Am simțit ca și cum niște mâini invizibile mi-ar fi rotit piciorul, dar nu le simțeam deloc ca pe niște mâini.”

***

     Dintr-o dată, când noi, ca vindecători, lucrăm cu cineva, nu numai că simțim un vânt în mâini, deși în încăpere nu este nicio adiere – sau o senzație ca niște balonașe în palme, sau scântei sau pulsuri magnetice – ci îi aducem și pe ceilalți într-un loc în care și ei interacționează cu alte dimensiuni.

    Nu numai noi facem tranziția, ci îi ajutăm și pe ceilalți, în tranziția și transformarea lor în ființe trans-senzoriale sau transcendent senzoriale. Îi purtăm dincolo, peste cele cinci simțuri pe care le au. Îi conducem prin și în schimbare. Însă, mai mult decât atât, îi ajutăm să evolueze dincolo de limitele lor omenești, să existe dincolo de experiența materială și independent de aceasta.

_

Obs: termenul de “vindecător” nu mai este utilizat, el fiind înlocuit cu “practician” așa cum cel de “pacient” este înlocuit cu “client”.

 (Fragmente din Reconectarea: Vindecă-i pe alții, vindecă-te pe tine/ dr. Eric Pearl – București: For You, 2006; pp. 126-137)

 


 ⇒  Pentru programări, vezi pagina “Contact


- ∞ -

Share Button

Curs de miracole: 184 – Numele lui Dumnezeu e moștenirea mea.

 

conștiință

         

     Introducere și conexiuni.

        În introducerea lecției din Curs de Miracole, mă voi referi la trei autori celebri și la aspectele pe care ei le-au subliniat  în legătură cu acel “Ceva” inefabil care ne unește pe toți: Albert Einstein, J.J. Hurtak în Cheile lui Enoh și David Hawkins în Ochiul Sinelui. Informațiile sunt de asemenea foarte utile pentru înțelegerea Vindecării Reconective ca proces, pentru cei care sunt interesați să primească o astfel de ședință de vindecare.

      Sunt multe studii științifice în diferite domenii, multe cărți scrise, articole sau prelegeri care confirmă principiile spirituale străvechi conform cărora spațiul dintre lume și noi – pe care îl vedem și îl credem a fi gol – nu e câtuși de puțin gol.  La începutul secolului XX, celebrul fizician Albert Einstein vorbea răspicat despre acea forță misterioasă de care era sigur că există în spațiile din universul pe care-l vedem în jurul nostru. Ulterior, spre sfârșitul vieții, a identificat această forță extraordinară ca fiind  Iubirea ( aici un fragment din scrisoarea către fiica sa Liendsel) . El afirma :

*

Natura ne arată doar coada leului. Nu mă îndoiesc că leul există în continuarea cozii, chiar dacă el nu se poate dezvălui dintr-o dată, din cauza dimensiunilor lui enorme.

(citat de fizicianul Michio Kaku într-un articol online care se referea la Teoria M – detalii aici)

*

      Pe de altă parte, prin 1973, James Joachim Hurtak –  sociolog, lingvist, futurolog și autor ce înglobează în lucrările sale elemente din domeniile religiei, filosofiei, astrofizicii, arheologiei și altele – face cunoscute publicului acele învățături ce i-au fost revelate cu scopul de a pregăti omenirea pentru schimbările cuantice care vor afecta fiecare nivel de inteligență de pe această planetă în următorii  ani. În felul acesta a apărut Cartea cunoașterii: Cheile lui Enoh

      Cheia 1.0.4 afirmă că piramidele vii de lumină sunt cheile universului biofizic și astrofizic, ele manifestându-se în fiecare structură și în fiecare domeniu al creației. Creația umană trebuie să treacă în drumul său spre creația superioară prin toate nivelurile de evoluție dintr-o piramidă de Lumină. Piramida de Lumină este energizată în centrul său cu Ochiul lui Dumnezeu – o constantă cosmologică care permite fiecărui domeniu de inteligență să fie reprogramat într-un nivel mai ridicat de creație. Piramida de Lumină și Ochiul lui Dumnezeu sunt cu noi în orice moment și lucrează cu noi pe fiecare nivel de evoluție.

      Cristalul de platină văzut la un microscop cu câmp de ioni ( figura de mai jos în care nu vor fi luate în considerație săgețile ce indică  impurități din material) ne dezvăluie formaţiuni care formează bule de formă piramidală de Lumină. Același lucru ne arată și cristalele sângelui văzute printr-un microscop electronic.

      Cheile lui Enoh ne mai spun că relaţiile biofizice care există în toate procesele vieţii de la cel mai mic atom de hidrogen la cea mai mare formațiune cvasi-stelară, în cele din urmă vor dovedi faptul că Piramida de Lumină este o formă geometrică centrală pentru toată evoluţia biofizică şi a conştiinţei. Piramida arată că Mintea Universală este prezentă peste tot, nu numai în fiecare moleculă ionizată a unei stele, dar în fiecare vibraţie a fluxului de conştiinţă. Oriunde te uiţi, vei descoperi că fluxul de conştiinţă va merge în această constantă universală. Încă o dată, astronomii vor înţelege de ce anticii au văzut piramida ca poartă de acces la stele şi forma prin care inteligenţele stelare vin să servească creaţia umană. Încă o dată, Omul va înţelege cum geometriile piramidei contopesc spaţiul, timpul şi materia pentru a forma o concentrare ideală pentru transmiterea energiei stelare.

 platină

Emisfera de Cristal Platinum cu o mie de faţete de cristal (75000X) – Mueller, Penn State University

            În strânsă legătură cu afirmațiile de mai sus și cu lecția din Curs de miracole, am să citez acum un fragment din cartea doctorului David R. Hawkins – OCHIUL SINELUI de care nimic nu se poate ascunde – apărută în 2001 și editată în limba română la Cartea Daath în 2005.

      Dr. Hawkins povestește cum după ani de lupte interioare, suferințe și inutile strădanii spirituale, mintea fusese condusă spre o înfrângere agonizantă și finală. Chiar și voința fusese redusă la tăcere.  A strigat în disperare ” Dacă există un Dumnezeu, îl rog să mă ajute!”, după care totul a dispărut în uitare. Într-un moment uluitor, toate au fost înlocuite de o conștiență infinită, atotcuprinzătoare, radiantă, totală, completă și liniștită pe care a numit-o simplu, ca și  Jiddu Krishnamurti – PREZENȚA:

         

   O tăcere liniștitoare a îmbibat împrejurimile, mișcarea însăși încetinind pentru a deveni, într-un final, liniștită. Toate lucrurile radiau o intensă viețuire interioară. Fiecare lucru care există este conștient de existența tuturor celorlalte. Natura calității luminoase a radianței este copleșitor de Divină. Ea este completă; include totul în unicitatea sa totală, astfel încât toate lucrurile sunt interconectate și în stare de comunicare și armonie prin intermediul conștienței și prin faptul că își împart calitatea fundamentală a esenței vieții înseși.

       Prezența este acel continuum care ocupă complet ceea ce înainte ( din perspectiva percepției normale) părea a fi numai un spațiu gol, un vid. Această conștiență interioară nu este diferită de Sine; ea pătrunde esența oricărui lucru. Conștiența este conștientă de propria sa conștiență și omniprezență. Esența și expresia sa – atât cea a formei, cât și cea lipsită de formă – este Dumnezeu, ce se află în mod egal în toate obiectele, în toate persoanele, în toate plantele și în toate animalele. Tot ceea ce există este unit prin divinitatea existenței.

     Esența universală și atotcuprinzătoare include totul, fără nicio excepție. Din punct de vedere al importanței și al semnificației lor, mobilele dintr-o încăpere sunt egale cu pietrele și cu plantele. Nimic nu este exclus din Totalitatea atotcuprinzătoare, totală, completă și căreia nu-i lipsește nimic . Toate lucrurile au o valoare egală, pentru că singura valoare reală este divinitatea existenței.

      Sinele este total, complet și în mod egal prezent pretutindeni. Nu există nevoi, dorințe sau lipsuri. Nici imperfecțiunea sau discordia nu sunt posibile, întrucât fiecare obiect dăinuie ca o operă de artă, ca o sculptură de o perfectă armonie și frumusețe. (…) Totul este iluminat de o mare splendoare și este redus la tăcere în venerație și respect. Revelația insuflă o pace și o liniște infinită.

        La o privire atentă, corpul se dovedește a fi la fel cu orice altceva – neposedat de un individ, egal cu mobila sau cu orice alte obiecte, pe scurt, nimic mai mult decât o parte din Ceea Ce Există. Nu există nimic personal în corp, cum, dealtfel, nu există nici vreo identificare cu acesta. El se mișcă spontan, executându-și corect funcțiile specifice, umblând și respirând fără efort. Este autopropulsat și acțiunile sale sunt determinate și activate de Prezență. Corpul este pur și simplu un terț, un “obiect” egal cu oricare altul dintr-o încăpere.

       În stările obișnuite ale conștiinței, predomină sunetele, care înlocuiesc fundalul de liniște. Prin contrast,  atunci când Prezența este prezentă ( dacă ni se permite această formulare), lucrurile stau exact invers. Deși sunetul este perceptibil, de data aceasta el este cel din fundal. Predomină liniștea, care nu mai este întreruptă sau înlocuită de către sunet. Nimic nu tulbură această liniște și nici nu  interferează cu pacea sa. Deși mișcarea se petrece, ea nu perturbă liniștea lipsită de mișcare. Totul pare a se mișca cu încetinitorul, pentru că timpul este absent. Tot ceea ce există este o stare continuă de “Acum”.

      Am găsit în ultimul paragraf din textul de mai sus o explicație minunată a ceea ce se întâmplă în timpul ședințelor de Vindecare Reconectivă. Despre Vindecarea Reconectivă am mai vorbit și o să mai vorbesc, pentru că face parte acum din viața mea. Într-o stare obișnuită de conștiință, lumea este prezentă în noi, iar Prezența este trecută ușor cu vederea. În timpul ședințelor de vindecare reconectivă practicianul deschide o ușă prin care persoana din fața lui alege să pășească, sau nu, în această Conștiință de dincolo de timp și de lume. Prezența își face simțită prezența. Așa se face că acele treizeci de minute în care ești supus frecvențelor reconective se reduc uneori numai la trei minute, sau la numărul de minute pe care l-ai petrecut până să intri în “prezența Prezenței”. Așa se face că în acele minute sunt posibile diferite experiențe care nu pot fi trăite în mod obișnuit. Așa se face că în acele minute în care reușești să te conectezi la Prezență sunt posibile vindecări emoționale sau chiar fizice. Nu este vorba numai despre Energie, ci mai degrabă despre un Câmp Spiritual Conștient de Energie, Iubire, Lumină, Informație – omniprezent, omniscient, omnipotent. 

 

***

Lecția 184: Numele lui Dumnezeu e moştenirea mea

Trăieşti prin simboluri. Ai inventat nume pentru tot ce vezi. Fiecare lucru devine o entitate separată, identificată prin propriul ei nume. Prin asta îl dai afară din unitate. Prin asta îi desemnezi atribute speciale şi îl distingi de alte lucruri reliefând spaţiul care îl înconjoară. Spaţiul acesta îl pui între toate lucrurile cărora le dai un nume diferit.

 Vezi ceva unde nu e nimic şi, totodată, nu vezi nimic unde este unitate; un spaţiu între toate lucrurile, între toate lucrurile şi tine. (…) Prin această dezbinare consideri că te constitui ca unitate care funcţionează cu o voinţă independentă.

-

Ce sunt aceste nume prin care lumea devine o serie de întâmplări distincte, de lucruri neunificate, de trupuri despărţite, având drept conştiinţe separate nişte frânturi de minte? Tu le-ai dat aceste nume, înfiinţând percepţia aşa cum ai dorit să fie. Lucrurile fără nume au primit nume, primind astfel şi realitate. Căci ce primeşte un nume primeşte şi un înţeles, şi îl vei vedea apoi ca având un înţeles; o cauză a unui efect adevărat, cu consecinţe care îi sunt inerente.

-

Aşa se face realitatea prin viziune parţială, în contrast deliberat cu adevărul dat. Duşmanul ei e întregimea. Căci concepe lucruri mărunte şi le vede apoi. Şi ne-spaţiul, simţul unităţii sau viziunea care vede diferit devin ameninţările pe care trebuie să le înfrângă, să le contrazică şi să le nege.

-

Totuşi, această altă viziune continuă să rămână, pentru minte, o direcţie firească în care să îşi îndrepte percepţia. E greu să înveţi mintea mii şi mii de nume străine. Dar tocmai asta crezi că înseamnă a învăţa;

-

Iată ce predă lumea. E o fază a învăţării prin care trebuie să treacă toţi cei ce vin. Dar, cu cât percep mai repede ce stă la baza ei, cât de discutabile sunt premisele ei, cât de îndoielnice rezultatele, cu atât îi pune mai repede la îndoială efectele. Învăţarea care se opreşte la ce îţi predă lumea se opreşte înainte de-a ajunge la semnificaţie.(…) Ea serveşte doar ca punct de plecare de unde poate începe un alt mod de-a învăţa, poate fi dobândit un nou mod de-a percepe şi pot fi retrase, de îndată ce sunt puse la îndoială, toate numele arbitrare pe care le acordă lumea.Ce e adevărat pe pământ şi în Cer e mai presus de numirile date de tine.

-

Când îţi chemi un frate, îi invoci numai trupul. Adevărata lui Identitate ţi-e ascunsă de ceea ce crezi că este el. Trupul lui răspunde la numele cu care îţi chemi fratele, căci mintea lui consimte să îşi însuşească numele pe care i l-ai dat. În felul acesta, unitatea lui e de două ori negată, căci îl percepi separat de tine, iar el acceptă şi îşi însuşeşte acest nume separat.

-

Ar fi chiar ciudat dacă ţi s-ar cere să treci de toate simbolurile lumii, uitându-le pentru totdeauna, şi să îţi asumi totodată o funcţie didactică. Ai nevoie să foloseşti un timp simbolurile lumii. Dar nu te lăsa amăgit şi tu de ele. Ele nu reprezintă absolut nimic şi, în exerciţiile tale, tocmai gândul acesta te va elibera de ele. Ele devin un simplu mijloc prin care poţi comunica în moduri pe care lumea le poate înţelege, dar care recunoşti că nu e unitatea în care poate fi găsită adevărata comunicare.

-

Ai nevoie, aşadar, de intervale zilnice în care învăţarea lumii devine o fază tranzitorie, o închisoare din care ieşi la lumina soarelui şi uiţi de întuneric. Aici înţelegi Cuvântul, Numele pe care ţi l-a dat Dumnezeu, singura Identitate pe care o împărtăşesc lucrurile toate, singura adeverire a ce e adevărat. Şi apoi te întorci în întuneric, nu pentru că îl crezi real, ci doar ca să îi proclami irealitatea în termeni care au încă înţeles în lumea dominată de întuneric.

-

Foloseşte toate numele şi simbolurile mărunte care delimitează lumea întunericului. Dar nu le accepta ca realitatea ta. Spiritul Sfânt le foloseşte pe toate, dar nu uită: creaţia are un singur Nume, un singur înţeles şi o singură Sursă, care unifică în Ea lucrurile toate. Foloseşte toate numele pe care le atribuie lumea acestor lucruri doar de convenienţă, dar nu uita că ele împărtăşesc Numele lui Dumnezeu laolaltă cu tine.

-

Dumnezeu nu are nume. Şi totuşi, Numele Lui devine lecţia finală că toate lucrurile sunt un tot unitar şi, cu această lecţie, toată învăţarea se încheie. Toate numele sunt unificate, tot spaţiul e umplut cu reflecţia adevărului. Fiecare gol e astupat, iar separarea vindecată. Numele lui Dumnezeu e moştenirea pe care le-a dat-o El celor care au ales să lase învăţătura lumii să ia locul Cerului. În exerciţiile noastre, urmărim să ne lăsăm minţile să accepte ce-a dat Dumnezeu ca răspuns la moştenirea jalnică pe care ai făurit-o tu ca tribut demn de Fiul pe care îl iubeşte.

-

Cine caută să ajungă la înţelesul Numelui lui Dumnezeu nu poate să nu reuşească. Trăirea trebuie să vină să suplimenteze Cuvântul. Mai întâi însă, trebuie să accepţi Numele pentru toată realitatea şi să realizezi că numeroasele nume pe care le-ai dat aspectelor ei au distorsionat ce vezi, dar nu au perturbat nicidecum adevărul. Un singur Nume aducem în exerciţiile noastre. Un singur Nume folosim pentru a ne unifica vederea.

-

Şi, deşi folosim un alt nume pentru fiecare conştienţă a unui aspect al Fiului lui Dumnezeu, înţelegem că ele au un singur Nume, dat de El. E Numele pe care Il folosim în exerciţii. Şi, prin folosirea Lui, toate separările prosteşti care ne-au ţinut orbi dispar. Şi ni se dă puterea de-a vedea dincolo de ele. Acum văzul ne e binecuvântat cu binecuvântări pe care le putem da aşa cum le primim.

 (Culegere de exerciții pentru studenți – pp.331-333)


OBSERVAȚIE

Cum se exersează:

Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul curs și ai rămas sub îndrumarea Profesorului lăuntric – este următoarea:

Dimineața și seara aloci meditației o perioadă mai lungă de timp (o oră sau cât poți și cât te face fericit). La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este perioada de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă, dar nu culcat. Cel mai bine este în capul oaselor. Nu sunt date indicații specifice privind poziția, respirația sau alte tehnici de meditație. Important este să te simți bine și să fii complet relaxat.

Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

Pe perioada zilei, din oră în oră sau ori de câte ori este posibil, îți iei răgaz câteva clipe pentru a-ți aminti în liniște ideea zilei. Aplici învățăturile lecției la orice situație concretă ce apare în viața ta.


Share Button