CM:188 – Pacea lui Dumnezeu strălucește acum în mine.

      O lecție minunată, demnă de Noaptea de Crăciun; o invitație la pace infinită și o ancoră puternică pentru clipele în care nu mai știi cine ești. Niciun cuvânt nu se cere schimbat și niciun cuvânt nu merită a fi omis. Lămuririle suplimentare sunt de prisos pentru că nimic nu e de neînțeles. O lecție care atinge cele mai fine coarde ale inimii, lăsând cu mult în urmă nevoia minții de a stârni gânduri, căci în această noapte…

*

Muzica sufletului răsună în Univers

(Lao Tze)

Crăciun fericit!

*

noapte de craciun

Pacea lui Dumnezeu străluceşte acum în mine.

***

      De ce ai aştepta Cerul? Cei ce caută lumina pur şi simplu îşi acoperă ochii. Lumina e în ei acum. Iluminarea nu e decât o recunoaştere, şi nicidecum o transformare. Lumina nu e din lume, dar tu, care porţi lumina în tine, eşti străin aici şi tu. Lumina a venit cu tine din casa în care te-ai născut, şi a rămas cu tine pentru că este a ta. E singurul lucru pe care îl aduci cu tine de la Cel Ce e Sursa ta. Ea străluceşte în tine pentru că îţi luminează casa, şi te duce înapoi de unde a venit şi unde eşti acasă.

     Lumina aceasta nu poate fi pierdută. De ce ai aştepta să o găseşti în viitor sau ai crede că s-a pierdut deja sau că nici nu a fost? E atât de uşor de văzut, încât argumentele care arată că nu există devin ridicole. Cine poate nega prezenţa unui lucru pe care îl vede în sinea lui? Nu e greu să priveşti lăuntric, căci acolo începe toată viziunea. Nu există imagine, de vis sau dintr-o Sursă mai adevărată, care să nu fie decât umbra celor văzute prin viziune lăuntrică. Acolo începe percepţia şi tot acolo se sfârşeşte. Nu are altă sursă.

    Pacea lui Dumnezeu străluceşte acum în tine şi, din inima ta, se extinde de jur împrejurul lumii. Se opreşte să mângâie fiecare făptură, lăsându-i câte o binecuvântare care rămâne cu ea în vecii vecilor. Ce dă ea trebuie să fie veşnic. Ea alungă toate gândurile cele efemere şi fără valoare. Aduce reînnoire tuturor inimilor obosite şi luminează, în trecerea ei, toată viziunea. Toate darurile ei sunt date tuturor şi toţi se unesc să îţi aducă mulţumiri ţie, care dai, şi ţie, care ai primit.

     Strălucirea din mintea ta aminteşte lumii ce a uitat, iar lumea îţi redă această amintire ţie. Din tine, mântuirea emană daruri incomensurabile, date şi înapoiate. Ţie, dătătorul darului, Dumnezeu Însuşi îţi aduce mulţumiri. Şi, în urma binecuvântării lui, Lumina din tine străluceşte şi mai tare, sporind darurile pe care le ai de oferit lumii.

      Pacea lui Dumnezeu nu poate să fie stăvilită. Cine o recunoaşte în sinea lui trebuie să o dea. Iar mijloacele prin care o dă sunt accesibile înţelegerii lui. El iartă pentru că a recunoscut adevărul în sinea lui. Pacea lui Dumnezeu străluceşte acum în tine şi în toate făpturile. În linişte, e universal adeverită. Căci ce vede viziunea ta lăuntrică e modul în care percepi universul.

     Stai liniştit şi închide-ţi ochii. Lumina din tine este de ajuns. De una singură, are puterea să îţi dea darul vederii. Exclude lumea exterioară şi lasă-ţi gândurile să zboare la pacea din interior. Ele ştiu drumul. Căci gândurile oneste, nepătate de visul lucrurilor lumeşti din afara ta, devin mesagerele sfinte ale lui Dumnezeu Însuşi.

      Gândurile acestea le gândeşti cu El. Ele îşi recunosc casa. Şi indică sigur Sursa lor, Unde Dumnezeu Tatăl şi Fiul sunt una. Pacea lui Dumnezeu străluceşte asupra lor, dar ele trebuie să rămână şi cu tine, căci s-au născut în mintea ta, aşa cum s-au născut şi ale tale într-a lui Dumnezeu. Ele te readuc la pace, de unde au venit doar pentru a-ţi reaminti cum trebuie să revii.

     Ele iau aminte la Vocea Tatălui tău când tu refuzi să asculţi. Şi te îndeamnă cu blândeţe să accepţi Cuvântul Lui drept ce eşti, în locul fanteziilor şi al umbrelor. Ele îţi reamintesc că eşti cocreatorul tuturor făpturilor. Căci, aşa cum străluceşte pacea lui Dumnezeu în tine, trebuie să strălucească şi asupra lor.

     Astăzi exersăm apropierea de lumina din noi. Ne luăm gândurile hoinare şi le readucem cu blândeţe acolo unde se aliniază cu toate gândurile pe care le împărtăşim cu Dumnezeu. Nu le vom lăsa să rătăcească. Lăsăm lumina din minţile noastre să le îndrume să vină acasă. Noi le-am trădat, poruncindu-le să plece de la noi. Dar acum le chemăm înapoi, şi le curăţăm bine de deziderate bizare şi dorinţe dezordonate. Le refacem sfinţenia moştenirii lor.

     

     Aşa ni se refac şi minţile odată cu ele, şi adeverim că pacea lui Dumnezeu mai străluceşte în noi şi, din noi, spre toate făpturile care împărtăşesc viaţa noastră. Le vom ierta pe toate, absolvind lumea întreagă de ce am crezut că ne-a făcut. Căci noi suntem cei care facem lumea aşa cum vrem să o avem. Acum alegem să fie inocentă, lipsită de păcat şi deschisă la mântuire. Şi ne punem asupra ei binecuvântarea mântuitoare, spunând:

*

Pacea lui Dumnezeu străluceşte acum în mine.

În pacea aceea, să strălucească asupra mea lucrurile toate. Şi să le binecuvântez cu lumina din mine.

*


OBSERVAȚIE

Cum se exersează:

Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul curs și ai rămas sub îndrumarea Profesorului lăuntric – este următoarea:

Dimineața și seara aloci meditației o perioadă mai lungă de timp (o oră sau cât poți și cât te face fericit). La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este perioada de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă, dar nu culcat. Cel mai bine este în capul oaselor. Nu sunt date indicații specifice privind poziția, respirația sau alte tehnici de meditație. Important este să te simți bine și să fii complet relaxat.

Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

Pe perioada zilei, din oră în oră sau ori de câte ori este posibil, îți iei răgaz câteva clipe pentru a-ți aminti în liniște ideea zilei. Aplici învățăturile lecției la orice situație concretă ce apare în viața ta.


Share Button

Curs de miracole: Cap.15-Clipa sfântă

curs-text

      Am rezumat de data aceasta lecțiile acestui capitol numai la acele idei care mi s-au părut a fi noi. În “Text” ele sunt însoțite, ca de obicei, de ideile de bază ce sunt preluate sistematic în vederea însușirii și  exersării. 

  Mai jos sunt titlurile celor unsprezece lecții în ordinea în care sunt prezentate în curs:

  1. Cele două moduri de folosire a timpului.
  2. Sfârșitul îndoielii.
  3. Micime versus magnitudine.
  4. Exersarea clipei sfinte.
  5. Clipa sfântă și relațiile speciale.
  6. Clipa sfântă și legile lui Dumnezeu.
  7. Sacrificiul de care nu este nevoie.
  8. Singura relație reală.
  9. Clipa sfântă și atracția lui Dumnezeu.
  10. Timpul renașterii.
  11. Crăciunul ca încetare a sacrificiului.

***

Ideile pe scurt: 

Cele două moduri de folosire a timpului:

  • Când vei deveni atât de consecvent încât să nu asculți decât Spiritul Sfânt din tine, nu vei mai avea nevoie nici de profesor, nici de timp. Nu te descuraja, acest lucru se poate întâmpla într-o singură clipă, și nu într-un viitor îndepărtat.
  • Eul te învață că Cerul e aici și acum, iar viitorul e iadul. Și pentru a-l exersa, ți-l aduce aici și-l hrănește cu credința ta în vinovăție.
  • Spiritul Sfânt te învață că nu există iad. Credința ta în iad te ține legat de trecut și te împiedică să înțelegi prezentul.
  • Fiecare clipă din prezent e o naștere curată, imaculată, lipsită de frică și vinovăție, care iese din trecut și intră în prezent. Iar prezentul se întinde la nesfârșit, în veșnicie. Această clipă, acum, este tot ce există din timp – fără trecut, fără viitor. În această clipă de acum stă Cerul. Într-o singură clipă îți poți schimba mentalitatea și te poți vedea strălucind de libertate pe tine, și pe toți semenii tăi. Aceasta este clipa sfântă. Durează mai mult însă procesul în urma căruia vei fi dispus și pregătit să atingi această clipă sfântă, chiar dacă uneori o poți atinge în mod spontan. Este clipa în care îți vei restabili sănătatea minții, pacea deplină și iubirea deplină față de toți, față de tine însuți și față de Dumnezeu. Este clipa în care timpul se transformă în veșnicie.

*** 

Sfârșitul îndoielii. Exersarea clipei sfinte.

  • Clipa sfântă nu ți s-a întâmplat încă. Când ți se va întâmpla o vei recunoaște cu certitudine. Exersează aspectul mecanic al acestei clipe și vei învăța mult din ea. Vei începe să te simți neseparat. Slăbiciunea te va părăsi, căci exersezi puterea dumnezeiască din tine.
  • Clipa sfântă este clipa aceasta și fiecare clipă . E cea care vrei să fie. Cea care nu vrei să fie e o clipă pierdută pentru tine. Tu decizi când să fie. O poți cere oricând și oriunde vrei. Nu amâna.
  • În clipa sfântă mintea ți-e deschisă să primească și să dea. Atunci recunoști că toate mințile comunică. Atunci înțelegi că nu trebuie să schimbi nimic, ci doar să accepți totul.
  • Condiția pentru clipa sfântă este să înțelegi că nu poți avea gânduri private, pe care să le păstrezi doar pentru tine, și gânduri pe care să alegi să le împărtășești. Clipa sfântă înseamnă comunicare deplină iar gândurile ascunse sistează comunicarea. Nu înseamnă că trebuie să ai numai gânduri pure, înseamnă că trebuie să nu ai gânduri ascunse. Când exersezi, încearcă doar să fii vigilent, și lasă-I Spiritului Sfânt gândurile tale impure, să le dizolve cu inocența Sa.

 ***

Micime versus magnitudine.

  • Ai două opțiuni: să alegi să te consideri mic și neputincios, sau să alegi slava și puterea de drept cu care te-a înzestrat Dumnezeu atunci când te-a creat. Alegerea ta corespunde aprecierii tale de sine. Alege să rămâi mic, și nu vei avea pace. Alege slava și deși lecția poate să pară dificilă la început, e o răspundere pe care trebuie să ți-o asumi, să o înveți și să ți-o amintești tot timpul. Dumnezeu nu vrea să te mulțumești cu mai puțin decât totul.
  • ” Vrei să fii ostaticul eului sau gazda lui Dumnezeu?” Fiecare decizie pe care o iei răspunde la această întrebare și îți aduce tristețe sau bucurie; este o alegere între Cer și iad.
  • Crăciunul sărbătorește nașterea sfințeniei în lumea aceasta. Crăciunul înseamnă nașterea lui Hristos în tine și trezirea ta la grandoare. Împărăția Lui nu este din lumea aceasta pentru că este înlăuntrul tău.

 ***

Clipa sfântă și relațiile speciale. Sacrificiul de care nu este nevoie. Singura relație reală.

  • Relațiile speciale sunt relațiile particulare pe care ți le construiești în această lume: de dragoste, familiale, prietenie, etc. Sunt relații bazate pe “eu”. Sunt relații în care eul vrea să îl țină pe celălalt legat de el prin ideea de sacrificiu și stârnirea vinovăției. Asta înseamnă atac. Fiecare crede că i-a sacrificat ceva celuilalt și îl urăște din această cauză. Pretinde, de aceea, ca celălalt să-și accepte vinovăția și să se sacrifice și el.  Iertarea devine imposibilă. De multe ori aceste relații înseamnă menținerea trupurilor împreună fără să conteze pe unde umblă mințile și ce gâdesc, din moment ce gândurile sunt considerate ca fiind private.
  • Relațiile speciale sunt alianțe născute din frica singurătății, dar care perpetuează singurătatea, relații care ușurează vinovăția într-unul pentru a o crește în celălalt. Cât timp crezi că a fi cu un trup înseamnă a avea parte de tovărășie, nu-ți vei vedea fratele decât ca fiind trup. În aceste condiții comunicarea este imposibilă; iertarea este imposibilă – căci trupurile nu pot ierta. Ele fac doar ce le dictează mintea.
  • Ai nevoie să înveți să administrezi corect relațiile speciale și să aduci sfințenia în ele, pentru a putea extinde apoi aceste relații la toată creația lui Dumnezeu. În mod normal nu ai nevoie de relații speciale, dar pentru că te-ai separat, Spiritul Sfânt le va utiliza ca mijloc didactic.
  • Relațiile speciale sunt un mod de-a limita iubirea la o parte din Fiime, și asta nu e iubire. Înseamnă că alegi să nu iubești ca Dumnezeu, care nu cunoaște iubirea specială. Nimeni nu e special. Nu te poți mântui așa.
  • Relațiile tale speciale sunt bazate pe frică. Nu sunt bazate exclusiv pe o iubire veșnică. De aceea sunt atât de schimbătoare.
  • Unei relații pe care vrei s-o înlocuiești cu alta nu i-ai oferit șansa de a fi vindecată prin puterea Spiritului Sfânt. Încerci să substitui o iubire cu alta. Acorzi unui membru al relației mai puțină valoare decât celuilalt. Ai judecat și ai separat.
  • Fără să te raportezi la trecut i-ai putea vedea pe toți ca pe tine însuți. În clipa sfântă nimeni nu e special și nu vezi separare între tine și ei. Vezi în fiecare relație ce va fi când vei percepe doar prezentul.
  • E imposibil să folosești o relație pe socoteala alteia și să nu te simți vinovat. E imposibil să condamni o parte a unei relații și să-ți găsești pacea. Nu vei găsi pacea până ce nu dispare vinovăția. Vinovăția rămâne atâta timp cât crezi că poți face dintr-un frate ceva ce nu e, pentru că așa îl vrei tu.
  • Sub instruirea Spiritului Sfânt, toate relațiile sunt percepute ca angajamente totale. Fiecare relație devine o lecție de iubire.
  • Nu ai nevoie de relații speciale. Ai nevoie de relații durabile, cu parteneri ce nu te pot părăsi și pe care nu-i poți părăsi.
  • Relațiile tale sunt cu tot universul, pentru că nimic din ce s-a creat vreodată nu poate să nu-ți aparțină. Este darul pe care l-ai primit de la Tatăl tău. “Iar acest univers, dumnezeiesc fiind, depășește cu mult mărunta sumă a tuturor trupurilor separate pe care le percepi. Căci toate părțile separate din care e alcătuit se unesc în Dumnezeu prin Cristos…”
  • Dumnezeu a creat singura relație durabilă, care are înțeles: relația Lui cu tine.

 ***

Clipa sfântă și legile lui Dumnezeu.

  • Cauți iubirea în afară pentru că nu ești dispus să accepți că iubirea desăvârșită e în tine.
  • Deși crezi în separare, accepți faptul că Dumnezeu, Iubire fiind, Se poate dărui unui frate de-al tău, și în același timp Se poate dărui ție la fel de complet. Recunoști în acest fel, oricât de vag, că Dumnezeu este o idee. Ce ți se pare greu de acceptat este faptul că și tu ești o idee la fel ca și Tatăl tău. Și tot ca El te poți dărui întru totul.
  • În clipa sfântă recunoști ideea de iubire în tine și unești această idee cu Mintea care a gândit-o.
  • În clipa sfântă domnesc legile lui Dumnezeu. Legile lumii nu mai au niciun înțeles.
  • Alătură-te lui Hristos în ideea păcii, căci în idei mințile pot comunica.
  • Dacă vrei să te dăruiești pecum Tatăl tău, vei învăța să înțelegi ideea de Sine.
  • Ține minte că înțelegerea îi aparține minții și numai minții. Cunoașterea îi aparține minții. Dacă nu ai fi o idee, nu ai putea comunica cu tot ce-a fost vreodată. În clipa sfântă vei simți deplina comunicare a ideilor cu ideile.

 ***

Clipa sfântă și atracția lui Dumnezeu.

  • Eul îți limitează semenii la trup, dar ei nu sunt trup. În clipa sfântă, poți vedea cum se răsfrâng din ei, nelimitate, “Marile Raze”. Asta vei vedea în locul trupului, și nu ai idee de toate frumusețile pe care ai putea să le vezi.
  • Pe măsură ce lași Spiritul Sfânt să te învețe cum să folosești trupul în scopul comunicării, gândurile îți vor fi eliberate și nu vei mai pune preț pe trup. Vei învăța că nu ai nevoie de trup. În clipa sfântă nu sunt trupuri și nu vei simți decât atracția lui Dumnezeu. Te unești cu El într-o clipă și îți dai seama că acesta e singurul adevăr pe care ți l-ai putea dori vreodată.

*** 

Timpul renașterii.Crăciunul ca încetare a sacrificiului.

  • Semnul Crăciunului este o stea, o lumină în întunericul din adâncul tău. Crăciunul simbolizează nașterea sfințeniei în tine prin nașterea și acceptarea lui Hristos în tine. Înseamnă nașterea ta.
  • A-L vedea pe Hristos înseamnă a-l vedea în fiecare frate de-al tău.
  • Ideea de sacrificiu presupune că cineva este sacrificat, și cineva trebuie să primească. Tu nu poți să crezi în ideea de mântuire fără sacrificiu. “Singura întrebare care rămâne este: care-i prețul și ce-i de căpătat?” Din acest unghi văzute lucrurile, crezi că iubirea totală a lui Dumnezeu cere sacrificiu total. De aceea, de frică, preferi să renunți la El.
  • Ideea de sacrificiu în mintea ta este strâns legată de atașamentul pe care îl ai față de trup și de identificarea ta cu acesta. Dar cum tu nu ești trup, atunci unde e sacrificiul? Cum poți sacrifica ceva ce nu ești? Comunicarea și unitatea se manifestă la nivel de minte și nu la nivelul trupului. Și mai amintește-ți din primele lecții că răstignirea trupului lui Hristos nu a fost decât o lecție – un exemplu didactic dus la extrem- tocmai pentru a sublinia faptul că mântuirea se împlinește dincolo de trup, prin comunicarea la nivelul minții, chiar dacă trupul este distrus. Dar nu este nevoie să-ți distrugi trupul pentru a te mântui. Ia-l exact așa cum e: un instrument didactic care-ți este de folos pe perioada învățării, în scopul atingerii unicului obiectiv pe care-l ai de atins în lumea timpului: mântuirea.

***


 

Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care, este supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei. 

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Sursa:

*** “Curs de miracole-Text” , pp.271-296 , Editura CENTRUM, Polonia-2007. Traducere Simona Făgărășanu.


Share Button