Curs de Miracole: 185 – Vreau pacea lui Dumnezeu.

 185: Vreau pacea lui Dumnezeu

 

hawkins

 

Iubirea necondiționată este un obiectiv practic, rezonabil și ușor de atins într-o viață omenească. De la acest nivel, angajamentul și dedicarea spirituală evoluează spre stările bucuriei perfecte – chiar cele ale extazului – pentru ca în final să atingă nivelul 600, al Păcii, care este nivelul de început al misticului.

      Pe o scară de la 0 la 1000, Dr. David R. Hawkins, a calibrat Pacea la nivelul 600. Este nivelul spre care ne conduc învățăturile din Curs de Miracole. Este obiectivul declarat al Cursului încă de la început, iar dacă ajungem sau nu aici pe perioada anului dedicat lui Dumnezeu și nouă înșine, nu depinde decât de noi: de cât de pregătită este mintea noastră să ajungă până aici, de cât de mult suntem dispuși să inversăm sistemul de gândire pe care l-am preluat  de  la alții și l-am implementat în viața noastră fără prea multe întrebări, de cât de bine ne-am adaptat în final, după un an de studiu, la noul mod de a trăi în această lume fără a-i aparține însă. Și uneori, nu depinde de nimic din toate acestea, pentru că se poate întâmpla ca nivelul Păcii să fie atins spontan de către studentul spiritual, situație în care acesta  este surprins, de cele mai multe ori, complet nepregătit în fața stărilor prin care trece. Dat fiind acest fapt, Dr. Hawkins îndeamnă studenții să se familiarizeze încă de la început cu ce ar putea să trăiască atunci când ajung la nivelele superioare ale conștiinței, pentru a putea integra corect și în deplină cunoștință de cauză evenimentele ce survin în viața lor.

      În secțiunea a patra a cărții “Transcenderea nivelurilor conștiinței”, Dr. Hawkins vorbește despre Pace, Extaz și Iluminare. Acesta afirmă că din punct de vedere tehnic, stările iluminate apar începând cu nivelul 600 al conștiinței – nivelul Păcii infinite și al Extazului iluminat de Lumina Sinelui Radiant – atunci când linearul este înlocuit de nonlinear ca urmare a unei schimbări majore a paradigmei. Întrucât starea de beatitudine pe care o atinge studentul face ca interesul pentru activitățile obișnuite să dispară, acesta simte în mod frecvent nevoia să se îndepărteze de lume. Cu toate acestea, în funcție de condițiile concrete de viață ( intervenția familiei, karmă, etc.), unii rămân în lume și devin învățători spirituali, alții devin genii în domeniul lor de activitate,  iar alții pur și simplu acționează spre binele omenirii în deplin anonimat.

      În jurul anului 2006, conform măsurătorilor, existau doar șase persoane în lume ( anonime) ce calibrau peste nivelul 600: trei în intervalul 600-700 și câte una în intervalele 700-800, 800-900 și  900-1000.

      Descriind apoi nivelurile de conștiință ce depășesc pragul 600, Dr. Hawkins ne explică cum începând cu acest nivel acțiunea este percepută lent, suspendată parcă în timp și spațiu. Totul este însuflețit și radiant, iar în minte există o liniște infinită întrucât aceasta a încetat să mai conceptualizeze.

   Observatorul se dizolvă în peisaj și devine totuna cu obiectul observației sale. Toate lucrurile sunt legate între ele printr-o Prezență de o putere și o tandrețe infinită.(…) La acest nivel nu există nicio persoană separată care să observe tranziția pentru că este deja conținută în Sine, situația putând fi exprimată prin sintagma Cunoscătorul și cunoscutul sunt unul și același lucru. Aici există starea unei păci infinite, o inescapabilă prezență a lui Dumnezeu ce aparține unei dimensiuni complet diferite față de pacea și liniștea emoțională ori psihologică.

      În această tăcere, totul se întâmplă de la sine, autonom și spontan. Sunetul nu are niciun efect asupra liniștii, ce persistă chiar și în cadrul sunetului.(…) Funcțiile fiziologice pot ajunge la o limită: nu există nicio dorință de mișcare sau vorbire, iar Liniștea interioară este mută și suspendată în atemporal.

    Faptul că trupul își continuă sau nu supraviețuirea nu mai prezintă interes sau semnificație, fiind o chestiune lăsată la latitudinea Universului. Dacă propensiunile karmice sunt aliniate la continuarea vieții fizice, atunci corpul supraviețuiește, dacă nu, el este pur și simplu abandonat – pentru că a venit din pământ și din pământ se întoarce, după ce și-a servit scopul pentru spirit.

***

Prezența este autoîmplinitoare și completă, unică, tăcută și extrem de plăcută. Esența ei precede toate manifestările, în calitate de Sursă a Existenței. Totul este văzut ca apărând din manifestarea nemanifestatului sub forma Creației, dintr-o Sursă atotprezentă, înnăscută și dincolo de voință.

***

Tot ceea ce există este perfect și complet. Creația nu face tranziția de la imperfecțiune la perfecțiune (așa cum crede eul), ci merge de la perfecțiune la perfecțiune. Iluzia trecerii de la imperfecțiune  la perfecțiune este un produs al minții. De exemplu, un boboc de trandafir nu este defel un trandafir imperfect. Atunci când este deschis pe jumătate el reprezintă tot o floare perfectă, lucru valabil și atunci când este deschis complet. În fine, când se ofilește nu reprezintă altceva decât o floare ofilită perfect.

      În tabelul de mai jos am selectat din aceeași lucrare nivelurile calibrate pentru unii învățători/învățături din zona valorii 600, conform Dr. Hawkins:

Un curs în miracole 600
Geneza ( Biblia Lamsa) 600
Kabala 605
Scrierile lui LaoTzu 610
Tzu, Lao 610
Vivekananda 610
Evanghelia după Toma 660
Evanghelia după Luca 699

 

      Lecția de astăzi din Curs de Miracole ne îndeamnă să punem o întrebare conștiinței noastre și să ne răspundem cu sinceritate  la ea: “Vrem cu adevărat pacea lui Dumnezeu?”. Simpla afirmație declarativă că vrem pacea lui Dumnezeu nu înseamnă nimic. Mulți au rostit aceste cuvinte dar puțini au spus-o cu toată convingerea și acest lucru se vede în lumea din jurul nostru, căci pacea lumii este de fapt o chestiune personală. Pacea despre care vorbește Cursul și de asemenea Dr. Hawkins, nu este o pace care derivă din atingerea obiectivelor personale, încadrate în timp,  măsurabile, fie că sunt în domeniul împlinirii materiale, în domeniul relațiilor, al vieții sociale sau în celelalte aspecte ale vieții pământene. Acestea sunt obiective efemere și așa cum ele vin și trec doar pentru a face loc altora, și pacea ce rezultă din împlinirea lor este la fel de efemeră și diferită de la persoană la persoană în funcție de percepțiile complet diferite ale acestora. Pacea lui Dumnezeu vine dintr-o înțelegere profundă a Creației, a vieții și a drumului pe care-l avem de parcurs noi toți și fiecare în parte până la regăsirea stării originare de perfecțiune. Pacea lui Dumnezeu transcende toate formele de pace aparentă, vulnerabilă la influențele și evenimentele ce au loc în viața personală și în lumea din jurul nostru. Pacea lui Dumnezeu este unică și percepută în același mod de fiecare ființă ce o atinge.

      Într-una din lecțiile din Text a fost explicat detaliat faptul că mintea noastră are două aspecte: unul egotic și unul divin. Aspectul divin al minții este în contact permanent cu Mintea lui Dumnezeu, pe când aspectul egotic este cel folosit în mod uzual în timpul vieții în dimensiunea spațiu-timp. Mintea lui Dumnezeu, la care sunt conectate toate aspectele divine ale minților noastre, este sursa adevărului etern și locul de întâlnire și de îngemănare pentru mințile celor hotărâți să iasă din iluzie și “vis”, să-și depășească aspectul egotic, pământean și să trăiască Pacea lui Dumnezeu.

      Cursul spune că :

      Două minți cu un singur țel devin atât de puternice, încât ce voiesc ele devine Voia lui Dumnezeu. Căci mințile pot fi îngemănate numai în adevăr. În vise nu sunt doi care să împărtășească același țel. Pentru fiecare în parte eroul visului e altul, iar rezultatul dorit nu e același pentru amândoi. Pierzătorul și câștigătorul alternează pur și simplu în configurații schimbătoare, în funcție de aspectul diferit sau forma diferită pe care o ia raportul câștig-pierdere și pierdere-câștig.

-

      Dar visul poate aduce numai compromis. Uneori acesta ia forma uniunii, dar numai forma ei.(…) Mințile nu se pot uni în vise. Pot doar să cadă la învoială. Dar ce învoială le-ar putea aduce pacea lui Dumnezeu? Iluziile vin să îi ia locul.

-

      Să spui cu convingere că vrei pacea lui Dumnezeu înseamnă să renunți la toate visele. Căci nimeni nu spune cu toată convingerea cuvintele acestea dacă vrea iluzii și caută, prin urmare, mijloacele care aduc iluzii. Le-a privit și le-a găsit nesatisfăcătoare. Acum încearcă să treacă de ele, recunoscând că un alt vis nu i-ar oferi cu nimic mai mult decât toate celelalte. Visele sunt una pentru el. Și a învățat că singura diferență între ele e una de formă, căci unul va aduce aceeași disperare și nefericire ca toate celelalte.

-

      Mintea care crede cu convingere că tot ce vrea e pace trebuie să se unească cu alte minți, căci așa se obține pacea. Iar când dorința de pace e autentică, mijloacele de a o găsi se dau într-o formă pe care o poate înțelege, cu toată sinceritatea, fiecare minte care o caută. Indiferent ce formă ia lecția, e concepută pentru el în așa fel încât să nu o poată interpreta greșit, dacă cere cu sinceritate. Dar, dacă cere fără sinceritate, lecția nu va fi acceptată și învățată cu adevărat sub nicio formă.

       Referitor la acest  din urmă paragraf îmi amintesc de îndrumările pe care Sal Rachele le oferea într-una din cărțile sale cititorilor aflați pe calea înălțării. Acest proces, spunea el, necesită o purificare, o vindecare accelerată, iar cei hotărâți să meargă mai departe trebuie să-și asume cu răbdare acele lecții și evenimente ce vor apărea în viața lor și care îi vor conduce negreșit pe drumul evoluției spirituale. Același lucru se poate întâmpla uneori și după procesul de Reconectare™ personală. Evenimente noi, neașteptate, idei, o intuiție mai bună, soluții nesperate la probleme vechi, uneori fericite, înțelese și acceptate, alteori  neacceptate și frustrante, vindecari, situații și relații incomode ce zăceau adormite în adâncul vieții noastre –  toate pot ieși la lumină într-un timp nesperat de scurt. Iar persoanele care nu înțeleg rostul acestor provocări, pot fi debusolate chiar dacă și-au dorit evoluție accelerată, sperând să beneficieze numai de un lung șir de miracole și vindecări, fără să accepte efortul personal și consecințele uneori incomode ale unor întâmplări ce vor fi să apară în viața lor.

      De aceea, “Cursul de Miracole” mi se pare un instrument minunat pe care îl putem folosi în tot procesul nostru de reconectare la ființa noastră divină. Faptul că durata cursului se întinde pe cel puțin un an de zile, faptul că lecțiile sunt concepute în așa fel încât să vindecăm gradat multe din aspectele importante ale vieții noastre, ne luminează cumva calea și ne ușurează procesul de evoluție. Apoi, celelalte metode de vindecare și reconectare sunt înțelese și acceptate altfel, iar consecințele acestora pot fi cu adevărat din cele mai fericite.

***

      Perioadele practice de astăzi vor fi consacrate ideii că noi ne dorim cu adevărat pacea lui Dumnezeu. Este o înțelegere și o acceptare a faptului că obiectivele și “visele” care ne-ar mai putea îmbia în această lume sunt deșarte, efemere, în zadar. În locul lor ne dorim cu adevărat pacea lui Dumnezeu ca simbol al veșniciei și garantă a invulnerabilității cât timp mai suntem încă întrupați pe această planetă. Ne vom cerceta mintea cu atenție și onestitate și vom scoate la lumină acele vise la care încă mai ținem. Ne gândim la ce anume mai credem că ne poate alina și aduce fericire. Vom pune fiecărui vis în parte întrebarea:

*

” Oare asta vreau să am în loc de Cer și de pacea lui Dumnezeu?”

*

      Și visele, dar și pacea lui Dumnezeu vor veni așa precum le-am cerut. Visele pentru a fi urmate de alte și alte vise, sau pacea pentru a rămâne cu noi pe veșnicie.

      De fapt, pace își doresc toți cei care par să caute vise la nesfârșit. Atunci când tu ai găsit pacea lui Dumnezeu îi aduci mai aproape de ea pe toți cei pe care îi atingi cu viața ta. Pentru ei pacea poate fi un lucru complet necunoscut, la care nici măcar nu au visat și pe care nici măcar nu sunt conștienți că o caută în spatele tuturor viselor. Și tu în drumul tău “ai fost slab uneori, lipsit de certitudinea finalității și nesigur ce anume vrei, unde să cauți și de unde să aștepți ajutor în această încercare.” Să ne amintim că în Împărăția lui Dumnezeu nu intrăm decât doi câte doi, de mână, noi și semenii noștri. Pacea este un dar al lui Dumnezeu și “niciun dar dumnezeiesc nu poate fi neâmpărtășit”.

      Nimeni nu poate să piardă și toți trebuie să câștige ori de câte ori s-a cerut și s-a primit un dar dumnezeiesc. Dumnezeu dă doar ca să unească. Pentru El, a lua nu are înțeles. Și, când ajunge la fel de lipsit de înțeles și pentru tine, poți să fii sigur că ești de o Voie cu El, și El cu tine. Și vei ști, deopotrivă, că ești de o voie cu toți frații tăi, al căror țel este al tău.

-

      Iată singurul țel pe care îl urmărim astăzi, unindu-ne dorințele cu nevoia fiecărei inimi, cu chemarea fiecărei minți, cu speranța care stă mai presus de disperare, cu iubirea pe care atacul vrea să o ascundă, cu frăția pe care ura a încercat să o dezbine, dar care continuă să rămână cum a creat-o Dumnezeu. Cu un asemenea Ajutor alături putem oare să nu reușim azi când cerem să ni se dea pacea lui Dumnezeu?

*

Cine caută cu adevărat pacea lui Dumnezeu nu poate să nu o găsească.

*


OBSERVAȚIE

      Cum se exersează:

    Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul curs și ai rămas sub îndrumarea Profesorului lăuntric – este următoarea:

      Dimineața și seara aloci meditației o perioadă mai lungă de timp (o oră sau cât poți și cât te face fericit). La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este perioada de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă, dar nu culcat. Cel mai bine este în capul oaselor. Nu sunt date indicații specifice privind poziția, respirația sau alte tehnici de meditație. Important este să te simți bine și să fii complet relaxat.

     Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

      Pe perioada zilei, din oră în oră sau ori de câte ori este posibil, îți iei răgaz câteva clipe pentru a-ți aminti în liniște ideea zilei. Aplici învățăturile lecției la orice situație concretă ce apare în viața ta.


Share Button

C.M. Ex. 160: Sunt acasă. Frica e străinul aici.

frica 1

Fotografie de Caraș Ionuț

***

       Exercițiul de astăzi din “Curs de miracole” este un bun pretext pentru a pune în valoare informațiile despre frică, pe care doctorul David R. Hawkins ni le pune la dispoziție prin cartea sa “Transcenderea nivelurilor de conștiință – scara  spre iluminare”.

       David R. Hawkins a fost în viața sa fizică un învățător spiritual de excepție, un iluminat, cu o experiență de peste 50 de ani în practica psihiatrică. Harta nivelurilor calibrate ale conștiinței pe care a prezentat-o în 1995, poziționează frica la nivelul calibrat 100. Pentru a înțelege exact influența nefastă pe care o are asupra noastră, este util să știm că nivelurile de conștiință sunt împărțite în patru grupe:

1: Niveluri calibrate sub valoarea 200 : Eul;

2: Niveluri calibrate între 200-499: Mintea lineară;

3: Niveluri calibrate între 500-599 : Realitatea spirituală;

4: Niveluri calibrate între 600-1000: Stările iluminate;

     Conform măsurătorilor, “Curs de miracole” calibrează până la nivelul 600, căci “ultimul pas îl face Însuși Dumnezeu” – așa spune Cursul, și așa își încheie și Dr. Hawkins lucrarea .

    Este interesant de știut că la momentul publicării cărții (2006), autorul estima că 80% din populația lumii are nivelul calibrat al conștiinței sub 200, în condițiile în care obiectivul  spiritual al marilor religii ale lumii este să calibreze conștiința oamenilor în jurul valorii de 500 – nivelul iubirii necondiționate.

       Exercițiul de astăzi începe cu o frază plină de tâlc:

*

” Frica e străină de făgașurile iubirii.”

*

         Cum poate fi adevărat acest lucru? Ce legătură are frica cu iubirea?

     Când ți-e frică, ai în mintea ta un dușman imaginar, iar dacă ai un dușman, firesc, începi să-ți construiești tactici de apărare și atac. Să ne amintim că orice atac, sau orice percepem noi ca fiind un atac, este de fapt un strigăt după iubire al celui care atacă, sau al nostru, dacă noi suntem în poziția atacatorului. Iată că, dacă orice atac este un strigăt după iubire, firesc, orice frică va fi în esență, tot un strigăt după iubire. Este vorba însă despre acea iubire care transcende iubirea egoistă, omenească, este vorba despre Iubirea din care am fost creați, și care stă ascunsă în adâncul nostru, gata să iasă la lumină, ca singură alternativă la toate iluziile.

     Într-o lume în care Iubirea nu e simțită, primită și oferită ca un gest firesc, frica guvernează în pace, și poate îmbrăca multe forme: frica de dușmani, de bătrânețe sau moarte, teama de a fi respins sau de a pierde o relație, etc. Frica este unul din instrumentele de control preferate de agențiile opresive, și de manipulatori importanți.  Odată ajunși în ghearele fricii chiar și cele mai inocente evenimente ne-o alimentează, devenind obsesivă și putând lua orice formă. A nu se confunda însă cu teama realistă sau precauția care servesc supraviețuirii, în contrast cu teama irațională ce indică probleme psihologice. Precauția este un comportament acceptat și normal, ce se exprimă în aproape fiecare domeniu al vieții, de la încuierea ușilor și alarmele împotriva incendiilor, până la sănătate și obiceiuri alimentare.

    În vreme ce vinovăția, rușinea și regretul – calibrate la nivelurile 20 și 30 – sunt proiectate asupra trecutului, frica este o anticipare focalizată asupra viitorului și se poate propaga la nesfârșit prin mecanismul imaginației și fanteziei.

      Doctorul Hawkins spune că o gândire marcată de frică duce la un nivel cronic de stres, iar la limită poate provoca paranoia sau poate fi cauza apariției structurilor neurotice defensive. Frica este o emoție care generează un nivel ridicat de alertă al sistemului neurocerebral. Ea poate fi proiectată asupra oricărui aspect al vieții și poate deveni extrem de limitativă. Așa cum precauția vine în sprijinul supraviețuirii, frica poate deveni paralizantă și deci foarte nocivă.

    Din punct de vedere clinic frica se exprimă prin anxietate (neliniște), fobii, tulburări de stres post-traumatice, retragerea în sine, dependența de anumite substanțe (tranchilizante, alcool, droguri).

   Din punct de vedere al evoluției, viața ca ființă umană începe printr-o experimentare a fricii suferită de copilul mic: teama de a fi luat de lângă mama sa și de a o pierde. Frica se continuă de-a lungul vieții și culminează în final cu frica de moarte și frica de necunoscut.

      Cum se depășește frica?

     Având în vedere faptul că frica se autoconsolidează, este foarte important ca ea să nu fie negată printr-o formă de bravadă sau printr-un comportament inutil riscant. Toate fricile trebuie scoase la lumină și vindecate. O tehnică simplă ce poate fi folosită de oricine ar putea fi numită “ Și ce urmează după asta?“. Temerile sunt lăsate să apară fără nicio rezistență, iar energia lor emoțională va fi înfrântă imediat ce apare. Exemplu:

“Mi-e teamă să nu-mi pierd slujba”

” Și ce urmează după asta?”

” După asta nu voi mai avea bani.”

” Și ce urmează după asta?”

“După asta vom fi dați afară din casă.”

” Și ce urmează după asta?”

” După asta vom fi vagabonzi.”

” Și ce urmează după asta?”

” După asta nu vom avea bani pentru mâncare și am putea muri de foame”

” Și ce urmează după asta?”

” După asta ne îmbolnăvim și murim” …

    Toate fricile omului sunt de fapt o inconștientă frică de moarte și de necunoscut. Când moartea însă este acceptată și abandonată lui Dumnezeu, această primă și ultimă frică se topește, fapt dovedit de cei care au trecut prin experiențe revelatoare în apropierea morții sau în moarte clinică. Cu toții au simțit în aceste situații o Iubire dincolo de orice experiență umană, care le-a șters orice teamă de moarte, de destin și de un Dumnezeu judecător și răzbunător.

        Pacea vine ca o acceptare a caracterului inevitabil al vieții, care se bazează pe observarea și recunoașterea faptului că dincolo de trup există o unică și extrem de importantă caracteristică a omului: conștiința și conștiența de sine, mai întâi ca ființă separată de Dumnezeu, și mai apoi, conștiința și conștiența de Sine ca ființă făcând veșnic parte din Sinele Unitar Dumnezeiesc.

*

A “fi” este un lucru; dar a ști că “ești“, necesită în mod evident, o calitate superioară.”

*

      “Tu nu ești trup” – spune Cursul de miracole. “Ești spirit, și ești exact așa cum te-a creat Dumnezeu“. Ce ești de fapt? Ești conștiință pură. Nici măcar nu se pune problema morții, căci viața continuă pe alte planuri ale existenței, dincolo de tărâmul fizic.

       Frica și evoluția spirituală

    Doctorul Hawkins spune că studiile efectuate în domeniul conștiinței au relevat faptul că orice sentiment de frică este în final un produs al persistenței eului, al ezitării să te  abandonezi complet în mâinile lui Dumnezeu, să renunți la micul tău sine egotic în favoarea Sinelui Superior.  A nu se confunda acest tip de abandon cu apatia, resemnarea sau pasivitatea, pentru că a reuși să renunți la ego este de fapt o dovadă de curaj, este un act de voință foarte puternic. Înseamnă să te aliniezi cu Divinitatea și Adevărul, să transferi identitatea de la sinele personal la Sine, să renunți la separare în favoarea re-unirii cu Dumnezeu, înseamnă să te întorci Acasă. Această decizie are drept consecință creșterea încrederii, curajului și demnității umane în dauna tendințelor de auto-degradare și auto-denigrare.

    Decizia de a te abandona în mâinile lui Dumnezeu trebuie să fie însă completă, pentru că abandonarea totală aduce pacea, pe când abandonarea parțială aduce îndoieli fără sfârșit. Abandonarea totală înseamnă să accepți fără rezerve sistemul de gândire bazat pe iubire, iertare și unitate. Abandonarea parțială înseamnă să nu renunți definitiv la sistemul de gândire al eului, bazat pe separare, judecare, atac, apărare, frică. Acesta este sistemul de gândire pe care este construită lumea.

Atunci când eul/sinele e abandonat progresiv, el se dizolvă și este înlocuit cu Sinele veșnic și auto-radiant, care șterge orice urmă de îndoială, pentru totdeauna. Aceeași experiență se petrece și în cazul persoanelor care au trăit o experiență în apropierea morții sau acelora care dețin o conștiință avansată și care au traversat înțelegeri transformatoare.

-

Studiile efectuate asupra conștiinței confirmă faptul că moartea nu este nici măcar o posibilitate. Viața este susținută de Sursa ei eternă, de care nu poate fi separată. Ceea ce este linear, circumscris și limitat în timp capătă existență în virtutea a ceea ce este etern și non-linear. ( Această afirmație calibrează la nivelul 1000.)

     Cu alte cuvinte această lume măruntă a timpului și spațiului de care ne agățăm cu disperare crezând că este singura realitate “reală”, pentru că o putem percepe cu simțurile trupului, nici măcar n-ar exista, dacă n-ar fi susținută de sursa sa eternă: Sursa Vieții. Așa se face că ne folosim de toate tertipurile posibile pentru a ne prelungi viața în speranța că vom ajunge cândva, cumva, la nemurirea trupului ca garanție a trăirii în această singură lume pe care o cunoaștem. Ignorăm faptul că Viața Însăși ne înconjoară, este în noi și în jurul nostru, o cuprindem și ne cuprinde, independent de existența trupului, instrument neutru, mijloc didactic de învățare și evoluție câtă vreme  suntem călători în aceată lume.

         Frica și religia.

Frica apare prin conștientizarea consecințelor viitoare ale păcatelor, erorilor și abaterilor noastre de la morală, care pot fi temporare sau pe termen lung. Există o teamă față de judecata Divină, ca și de reprezentarea antropomorfică a unui Dumnezeu supărat sau chiar răzbunător. Cu cât viziunea despre Dumnezeu este mai primitivă, cu atât mai înspăimântătoare sunt și imaginile. Sentimentele de frică sunt asociate și combinate cu vinovăția și cu spectrul pedepsei – sau chiar al iadului însuși. Toate acestea sunt amplificate prin sistemele de credință mitologice, care devin parte integrantă din cultura respectivă.

-

Cu cât nivelul conștiinței este mai înalt, cu atât este mai redusă teama de Dumnezeu.(…) Ignoranța este intrinsecă structurii și limitelor eului/ minții dualiste care, din cauza dezvoltării sale limitate, nu poate să discearnă între aparență și esență. Astfel, în absența unui Mântuitor, Avatar sau Mare Învățător, umanitatea s-ar afla într-un mare dezavantaj.

-

Religiile iudeo-creștină și islamică oferă soluții pentru izbăvire și mântuire, în timp ce budismul și hinduismul accentuează evoluția spirituală de la limitele eului linear la nivelurile non-lineare mai înalte ale identificării spirituale. Oricare ar fi contextualizarea, consecințele păcatelor/rătăcirilor/limitărilor/ignoranței sunt contrabalansate de Iertarea, Iubirea și Compasiunea Divină.

-

Din studiile efectuate asupra conștiinței reiese clar că soarta sufletului reprezintă mai degrabă consecința alegerilor și deciziilor fiecăruia dintre noi decât răzbunarea unei divinități mânioase. Astfel că, asemenea unui dop de plută care plutește pe mare și care se ridică în acord cu propria sa capacitate de flotabilitate, sau a piliturii de fier care se deplasează automat într-un câmp magnetic universal, așa și fiecare spirit își determină propria poziție evolutivă în contextul non-linear al câmpului infinit al conștiinței.

-

Justiția divină este înnăscută și independentă, apărând ca o consecință a Creației însăși. În plus, omniprezența generală a Totalității include permanent opțiuni de salvare. Dreptatea lui Dumnezeu este astfel perfectă, pentru că permite atât o libertate deplină, cât și posibilitatea evoluției conștiinței și a conștientizării spirituale.

( Cele de mai sus calibrează la nivelul 945; prin contrast, reprezentările antropomorfice ale lui Dumnezeu calibrează abia la nivelul 75.)

        Pe scurt, ca o concluzie, iată ce trebuie făcut pentru a ține frica la distanță și pentru a o elimina încet, încet, cu totul:

  • Când simți emoția pericolului păstrează-ți “sângele rece”!
  • Apelează la autocontrol atunci când panica și reacțiile exagerate sunt pe cale să izbucnească!
  • Încearcă să reduci nivelul de frică și nu-l lăsa să ia amploare!
  • Fii independent, nu încerca să câștigi atenția și să ceri mereu ajutor!
  • Nu lăsa emoțiile să te cuprindă, gândește lucid!
  • Rămâi rațional, nu-ți lăsa imaginația să construiască scenarii înfricoșătoare!
  • Trăiește în prezent! Trecutul s-a dus iar viitorul lasă-l în mâinile lui Dumnezeu. Nu proiecta frică asupra lui!
  • În loc să-ți studiezi posibilii dușmani, imaginați, construiește-ți propria siguranță!
  • Acceptă situațiile de viață, nu încerca să te aperi, să le eviți, să le reziști!
  • Fii realist, nu găsi justificări pentru frică!
  • Asumă-ți responsabilitatea!
  • Concentrează-te asupra spiritului, nu asupra trupului!
  • Vezi viața ca fiind eternă, nu te gândi la moarte!
  • Învață că singura realitate e realitatea spirituală, și renunță la perspectiva fizică asupra vieții!
  • Nu-ți fie frică de pierderea tinereții, a banilor, a averii, a iubirii altora, căci singura Sursă a Iubirii este Sinele Universal, iar fericirea este intrinsecă condiției tale de ființă spirituală.
  • Nu te atașa de propria ta persoană dominată de ego, ai încredere în Dumnezeu și în Sine!

Sursa: David R. Hawkins, ” Transcenderea nivelurilor conștiinței”, Editura Cartea Daath – 2007, pp.91-100.

***

Sunt acasă. Frica e străinul aici.

Frica e străină de făgaşurile iubirii. Identifică-te cu frica, şi îţi vei fi străin. Şi îţi eşti, aşadar, necunoscut ţie însuţi. Ce e Sinele tău rămâne străin părţii din tine care se consideră reală, dar diferită de tine. Cine poate fi sănătos la minte în asemenea împrejurare? Cine altul dacă nu doar un nebun s-ar crede ce nu este, apoi s-ar judeca şi s-ar respinge singur?

-

Există în sânul nostru un străin, care vine dintr-o idee atât de străină de adevăr, încât vorbeşte o altă limbă, vede o lume pe care adevărul nu o ştie, şi înţelege ceva ce adevărul consideră un nonsens. Şi mai ciudat e că nu recunoaşte la cine vine, deşi susţine că lui îi arţine casa celui la care a venit, în timp ce străinul e acum cel care e acasă. Şi totuşi, cât de uşor ar fi să spui: “Asta e casa mea. Aici e locul meu şi nu voi pleca din cauză că un nebun îmi spune că trebuie să plec. “

-

Ce motiv ai să nu o spui? Care să fie motivul, dacă nu faptul că l-ai invitat să intre pe acest străin, să îţi ia locul şi să te lase străin de tine însuţi? Nimeni nu s-ar lăsa deposedat atât de inutil, dacă nu ar crede că există o altă casă mai pe gustul său.

-

Cine e străinul? Cine – tu sau frica – e cel nepotrivit pentru casa pe care i-a asigurat-o Dumnezeu Fiului Său? Oare frica să fie a Lui, creată după chipul şi asemănarea Lui? Oare frica să fie cea care întregeşte iubirea şi de care e întregită? Nu există casă care să poată adăposti iubirea şi frica. Ele nu pot coexista. Dacă eşti real, frica trebuie să fie o iluzie. Iar, dacă frica e reală, nu exişti deloc.

-

Cât de simplu, atunci, se rezolvă întrebarea. Cine se teme nu face decât să se nege singur şi să spună: “Eu sunt străinul aici. Aşa că îmi las casa unuia mai ca mine decât mine şi îi dau lui tot ce am crezut că îmi aparţine”. Acum e exilat în mod imperios, neştiind cine e, nesigur de toate în afară de un singur lucru: că el nu e el şi că i s-a refuzat propria lui casă.

-

Ce caută acum? Ce poate să găsească? Cel care îşi este un străin nu îşi poate găsi o casă oriunde s-ar uita, căci şi-a făcut imposibilă reîntoarcerea. S-a rătăcit şi rătăcit rămâne, dacă nu va veni să îi dea de urmă un miracol şi să îi arate că nu e un străin acum. Miracolul va veni. Căci în casa lui rămâne Sinele lui. Acesta nu a poftit niciun străin în casă şi nu S-a confundat cu nici un gând străin. Şi Îşi va chema la Sine ce e al Său, recunoscând ce Îi aparţine.

-

Cine e străinul? Oare nu cel pe care Sinele tău nu îl cheamă? Nu poţi acum să recunoşti acest străin în sânul tău, căci i-ai cedat locul ce se cuvine ţie. Dar Sinele tău e la fel de sigur de ce Îi aparţine pe cât e de sigur Dumnezeu de Fiul Său. El nu poate fi derutat în privinţa creaţiei. E sigur de ce Îi aparţine. Nici un străin nu se poate pune între cunoaşterea Lui şi realitatea Fiului Său. El nu ştie de străini.E sigur de Fiul Său.

-

Certitudinea lui Dumnezeu e de ajuns. Cel pe care îl ştie El de Fiu îşi are locul unde şi-a pus Fiul pentru totdeauna. Tocmai El ţi-a răspuns la întrebarea: ,,Cine e străinul?” Auzi ce liniştit şi sigur te asigură Vocea Lui că nu Îi eşti străin Tatălui tău, şi nici Creatorul tău nu ţi-a devenit străin. Ceea ce a unit Dumnezeu rămâne de-a pururi unul, acasă în El, nestrăin de El.

-

Aducem astăzi mulţumiri că a venit Cristos în lume să caute ce Îi aparţine Lui. Viziunea Lui nu vede străini, ci îi vede doar pe ai Săi şi se uneşte bucuros cu ei. Ei Îl văd ca pe un străin, căci nu se recunosc pe ei înşişi. Totuşi, întâmpinându-L cu bucurie, îşi amintesc. Iar El îi reconduce cu blândeţe acasă, unde este locul lor.

-

Cristos nu uită de nici unul. Şi nu uită să ţi-i dea să ţi-i aminteşti pe toţi, să îţi fie întregită şi desăvârşită casa, după cum a fost la întemeierea ei. EI nu te-a uitat. Dar nu îţi vei aduce aminte de El până nu îi vei privi pe toţi cum îi priveşte El. Cine îşi refuză fratele Îl refuză pe El, respingând astfel darul vederii prin care Îşi recunoaşte Sinele cu claritate, îşi aminteşte casa şi îi vine mântuirea.

Exercițiul este preluat integral de aici : https://arhivaspirituala.files.wordpress.com , și este în concordanță cu textul din “Curs de miracole” tradus în limba română și editat la Editura Centrum-Polonia,  pp.289,290.

 

-∞-


Share Button