Exercițiul 91: Miracolele se văd în lumină.

O idee fundamentală a noului sistem de gândire este că miracolele și viziunea merg mână în mână, iar viziunea înseamnă altceva decât vederea. Vederea este ceea ce vedem exclusiv cu ochii trupului. Viziunea înseamnă vederea dincolo de lumea fizică. A învăța “să vedem dincolo” este unul dintre obiectivele acestor exerciții. Înseamnă să învățăm să vedem în lumină.

Pentru tine, așadar, lumina este crucială. Cât timp rămâi în întuneric, miracolul rămâne nevăzut. De aceea ești convins că nu este prezent. (…) E foarte greu să fii convins că e curată nebunie să nu vezi ce e și să vezi în schimb ce nu e. Tu nu te îndoiești că ochii trupului pot să vadă. Nu pui la îndoială că imaginile pe care ți le arată sunt realitatea. Ți-ai pus credința în întuneric nu în lumină. Cum poți să inversezi asta? Ție ți-e cu neputință, dar nu ești singur în asta.

Eforturile tale, oricât ar fi de mici, au un sprijin puternic. Dacă ți-ai da seama cât de mare este puterea aceasta, îndoielile tale s-ar risipi. Astăzi ne vom dedica încercării de-a te lăsa să simți puterea aceasta. 

Rezervă-ți astăzi, de trei ori, câte zece minute răgaz în care încerci să îți lași în urmă slăbiciunea. E ceva ce se realizează foarte simplu pe măsură ce te instruiești că nu ești un trup. (…) Te poți desprinde de trup dacă vrei. Poți simți puterea în tine.

Începe-ți intervalele practice mai lungi cu enunțarea unor realități cauzale adevărate:

• Miracolele se văd în lumină.
• Ochii trupului nu percep lumina.
• Dar eu nu sunt un trup. Ce sunt?

Pentru exercițiile de astăzi avem nevoie de întrebarea cu care se încheie acest enunț. Ce crezi că ești este o convingere care trebuie desfăcută. (…) Convingerea că ești un trup necesită corecție, fiind  o greșeală.

(…)

Trebuie să simți ceva în care să crezi când nu mai crezi în trup… ceva mai solid și mai sigur, mai demn de credința ta; ceva care există, ceva cu adevărat prezent. 

Dacă nu ești un trup ce ești?

Spune de exemplu: 

• Nu sunt slab, sunt tare.
• Nu sunt neputincios, ci foarte puternic.
• Nu sunt limitat, ci nelimitat.
• Nu sunt neîncrezător, ci sigur.
• Nu sunt o iluzie, ci o realitate.
• Nu pot să văd în întuneric, ci în lumină.

În a doua fază a exercițiului, încearcă să resimți aceste adevăruri despre tine. Concentrează-te să resimți mai ales puterea. Ține minte că toate senzațiile de slăbiciune sunt asociate cu convingerea că ești un trup…(…) Relaxează-te tot restul intervalului practic, încrezător că eforturile tale, oricât de mici, sunt susținute pe depin  de puterea lui Dumnezeu și de toate Gândurile Sale.  

(…)

De cinci sau șase ori pe oră, la intervale destul de regulate, amintește-ți că miracolele se văd în lumină. 

-∞-

Exercițiul 92: Miracolele se văd în lumină, iar lumina și puterea sunt una.

Acest exercițiu este o continuare a exercițiului 91. Se accentuează în continuarea ideea că sunt total greșite convingerile noastre că de văzut, vedem “realitatea” cu ochii trupului și chiar aceea că, de gândit, gândim cu creierul. Ne sunt ghidate în continuate eforturile de învăța să ne activăm adevărata vedere și de a ne întâlni Sinele nostru divin, în lumină.

Dacă ai înțelege natura gândirii, nu ai putea decât să râzi de această idee smintită. E ca și cum ai crede că ții chibritul care aprinde soarele și îi dă toată căldura. ; sau că ții lumea în palmă, strâns legată, până îi dai tu drumul. Dar asta nu e o prostie mai mare decât să crezi că ochii trupului pot să vadă și creierul să gândească. 

Puterea lui Dumnezeu din tine este lumina în care vezi, după cum tot a Lui este și Mintea cu care gândești. (…) Slăbiciunea ta e cea care vede prin ochii trupului, scrutând întunericul cu privirea, să își vadă propriul chip: cei mici, slabi, suferinzi și muribunzi, nevoiași, neputincioși și înspăimântați, triști, săraci, înfometați și mohorâți. (…) Puterea trece cu vederea peste toate aceste lucruri văzând dincolo de aparențe. Își ține privirea ațintită asupra luminii de dincolo de ele. Se unește cu lumina din care face parte. Se vede pe ea. Aduce lumina în care apare Sinele tău. (…) Puterea este adevărul despre tine; slăbiciunea este un idol, fals, venerat și adorat, ca puterea să fie spulberată și întunericul să domnească unde Dumnezeu a hotărât să fie lumină. 

(…)

Puterea vine din adevăr și răsfrânge lumina dată de sursa ei; slăbiciunea reflectă întunecimea celui ce o face. E bolnavă și vede boală care e ca ea. Adevărul e un mântuitor,  și nu poate voi decât fericire și pace pentru toți. (…) Puterea lui e împărtășită, să le aducă tuturor miracolul în care se vor uni în scop, iertare și iubire. Slăbiciunea, care privește în întuneric, nu poate să vadă un scop în iertare și iubire. Ea vede totul ca deosebit de ea și nimic de împărtășit în lume. Judecă și condamnă dar nu iubește. Rămâne în întuneric să se ascundă, și visează că e puternică, biruitoare, victorioasă asupra limitărilor care nu fac decât să crească în întuneric până la dimensiuni enorme. 

(…)

Lumina puterii nu e lumina pe care o vezi. Ea nu se schimbă, nu pâlpâie și nu se stinge. Nu trece din noapte în zi, și iar în întuneric, până se face ziuă iar. Lumina puterii e constantă, ca iubirea de sigură, veșnic bucuroasă să se dea… Nimeni nu îi poate cere în zadar să aibă parte de vederea ei și nimeni, odată ce i-a trecut pragul, nu poate să plece fără un miracol în priviri, fără putere și lumină în inimă. 

(…)

Puterea și lumina se unesc în tine și, unde se întâlnesc, Sinele tău stă gata să te îmbrățișeze. Acesta e locul de întâlnire pe care încercăm astăzi să îl găsim și să îl folosim ca loc de odihnă, pentru că pacea lui Dumnezeu este acolo unde Sinele tău, Fiul Lui, așteaptă acum să Se reîntâlnească pe Sine, pentru a fi un tot unitar.

Să acordăm astăzi de două ori câte douăzeci de minute prticipării la această întâlnire. Lasă-te adus la Sinele tău. Puterea Lui va fi lumina în care ți se dă darul vederii. Ieși, atunci, puțin din întuneric astăzi, și vom exersa vederea în lumină, închizând ochii trupului și rugând adevărul să ne arate cum să găsim locul de întâlnire al sinelui cu Sinele, unde lumina și puterea sunt una. 

Vom exersa astfel dimineața și seara. După întâlnirea de dimineață, vom folosi ziua pentru a ne pregăti pentru clipa când ne vom întâlni din nou, cu încredere, seara. Să repetăm cât de des ideea zilei, și să recunoaștem că suntem inițiați într-ale vederii și duși din întuneric la lumină, unde se pot percepe numai miracole. 

-∞-

      În cartea sa “Mintea de dincolo“, Dumitru Constantin Dulcan, analizează în principal procesul morții clinice ca sursă de informații despre lumea nevăzută. O altă sursă prin  care pot fi obținute informații despre vastul spațiu al conștiinței sunt experiențele conștiente în afara corpului fizic, care nu mai necesită trecerea prin suferință și apropierea la limită de moartea trupului. Ele sunt viitorul explorărilor în lumea spirituală, un viitor la îndemâna oricui dorește să facă acest lucru și este dispus să învețe și să-și aloce timp din viața “reală” pentru a accede la stări extinse de conștiință.

       Dacă sutem atenți la exercițiile de astăzi, dar și la câteva din cele peste care deja am trecut, putem sesiza  că ele sunt indicații discrete, pentru a ne familiariza și chiar a beneficia în cele din urmă de aceste experiențe în afara corpului, în scopul accederii la adevăr, la acea Lumină divină, la întâlnirea cu Sinele. Cu toate acestea a avea o experiență în afara corpului nu înseamnă neapărat a avea o experiență spirituală. Întâlnirea cu “Ființa de Lumina” are loc la nivele înalte, pe care trebuie să învățăm să le atingem. De data aceasta pot să confirm acest lucru din proprie experiență, ca persoană care a experimentat câteva “evadări” conștiente în afara corpului, dar care nu a avut încă o asemenea experiență spirituală de înaltă clasă. Este, cred eu, tot ce și-ar putea dori un om în această viață, este obiectivul suprem al tuturor misticilor și învățaților lumii. Cu toate acestea, a trăi o experiență în afara corpului te poate motiva să cauți, să înveți să ajungi acolo unde suntem meniți să fim, pentru că oricum este un pas imens spre a simți pe pielea ta că nu ești trup. De aceea exercițiile din acest curs, dar și partea teoretică,  mi se par foarte importante. Cred că ele ne pot conduce spre nivele superioare de conștiință, necesare în cele din urmă “iluminării” pe care în adâncul sufletului nostru ne-o dorim cu toții. 

        În capitolul II al cărții, Dumitru Constantin Dulcan, vorbește despre conținutul experiențelor din moarte clinică. Aducând argumente ce provin de la persoane avizate, el spune că tunelul pe care-l descriu unele persoane care au aceste experiențe, din punct de vedere al fizicii, este un canal ce face legătura între universul fizic și cel non-fizic. În religie este descris ca fiind puntea dintre lumea fizică și cea de dincolo, iar William Buhlman aseamănă tunelul cu puntea lui Einstein-Rosen, din fizica cuantică,  sau cu “gaura de vierme” care face trecerea dintre două dimensiuni de univers. În ceea ce privește întâlnirea cu Ființa de Lumină, este oferită în carte, descrierea lui Marc-Alain Descamps, care spune că această Lumină:

• este văzută cu ochii spirtului și nu cu cei fizici;
• este caldă și învăluitoare, oferind confort, bucurie, fericire și forță;
• transmite idei în spirit;
• ne spune că Ființa sa este lumină care se manifestă sub formă de iubire pentru a fi bine percepută;
• nu este un lucru ci o entitate;
• invită la a te contopi cu ea într-o fuziune – identificare cu Sursa Divină.

     Cred că este evidentă, în acest caz, legătura cu toate argumentele și explicațiile care ne sunt oferite în exercițiile abordate în Curs de Miracole. Cred de asemenea că sunt suficiente aceste câteva explicații pentru a ne ajuta, din nou, să vedem un pas mai departe în efortul nostru de a realiza aceste lecții practice din culegerea de exerciții pentru studenți. 

Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***”Curs de Miracole-Culegere de exerciții pentru studenți”, pp.149-153 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

The post Curs de Miracole: Exercițiile 91-92 appeared first on Milena Popescu.

“Mintea mea face parte din Mintea lui Dumnezeu. Sunt foarte sfânt.”

      De câte ori îmi doresc să mut centrul de greutate din lumea fizică în lumea spirituală, îmi imaginez că sunt un senzor al lui Dumnezeu, un cercetaș care în timpul zilei își face datoria de observator după care se întoarce “la bază” cu impresiile  și experiențele trăite. De multă vreme simt că nu  aceasta este casa mea și uneori mă cuprinde un dor nebun de “acasă”. Nopțile de vară în care parfumul pământului cu tot ce înflorește pe el și licărirea stranie a stelelor – atât de pătrunzătoare –  sunt ocaziile speciale care nasc în sufletul meu dorul de ducă. De aceea mereu spun că noi nu suntem de “aici”. Cu toate acestea, ne-am pierdut în densitatea materiei, am uitat cine suntem și unde este casa noastră.

      Ideea exercițiului de astăzi este cea care m-a împins către visare, căci oricât de “didactic” ar fi acesta, atunci când spui ” Sunt foarte sfânt”, nu poți să nu te gândești la cine ești de fapt?!

       Dacă ar fi să încerci să afli “totul” în câteva minute poate că ar trebui să iei o pauză și să pătrunzi puțin   aici  de vorbă cu Pr. Dr. Dumitru Constantin Dulcan. Exercițiul care va urma apoi, este doar încă un mic pas spre Sinele nostru divin, și sper ca interviul pe care-l vei descoperi în link să-ți dea voința de a parcurge mai departe aceste exerciții. 

       Explicații:

   Ideea de astăzi nu descrie cum te vezi acum. Ea descrie însă ce îți va arăta viziunea. Oricui se consideră în lumea aceasta îi va fi greu să creadă asta despre sine însuși. 

   Vrând –  nevrând, vei crede că ești o parte de unde consideri că ești. Și asta din cauză că te înconjori cu mediul pe care îl dorești. Și îl dorești ca să protejezi imaginea de sine pe care ți-ai făcut-o. Imaginea  face parte din acest mediu. Ce vezi cât timp crezi că ești în el vezi cu ochii imaginii. Asta nu e viziune.

    Ideea de azi prezintă o perspectivă foarte diferită asupra ta. Stabilindu-ți Sursa, îți stabilește Identitatea și te descrie așa cum trebuie să fii cu adevărat.¹

       Cum se procedează:

       Astăzi se pune accentul pe cel care percepe, adică pe noi, și nu pe ceea ce percem, așa cum am făcut până acum – subiecte vii sau nevii.

Sunt necesare și de această dată două tipuri de intervale practice:

1: Trei intervale practice, de câte cinci minute , dimineața, seara și în unul în timpul zilei.

2: Intervale dese și scurte presărate pe tot parcursul zilei.

•  Pentru intervalele de cinci minute se va proceda stfel:

        Cu ochii închiși, se repetă ideea zilei. Apoi lăsăm să ne vină în minte diferite situații, personaje sau întâmplări în care figurăm și noi. În contextul identificat găsim acei termeni descriptivi pentru propria noastră persoană care ne vin în minte. Aceste atribute bazate pe eu ( ego) pot fi ” pozitive sau negative, dorite sau nedorite, grandioase sau înjositoare” – toate sunt ireale pentru că nu suntem în stare să ne vedem cu ochii sfințeniei.

           Exemple de atribute pe care ni le putem asocia mental în timpul intervalului practic:

Mă văd constrâns.

Mă văd deprimat.

Mă văd ratat.

Mă văd periclitat.

Mă văd neajutorat.

Mă văd biruitor.

Mă văd în pierdere.

Mă văd mărinimos.

Mă văd plin de virtuți.

         Aceștia trebuie să fie termenii/atributele care considerăm că descriu cel mai bine reacțiile noastre la situația identificată mental în timpul intervalului practic. 

         După fiecare atribut se repetă ideea zilei:

 Dar mintea mea face parte din mintea lui Dumnezeu.

Sunt foarte sfânt.¹

        Pentru că nimic nu trebuie “escavat ” cu forța, dacă în timpul intervalelor practice nu identificăm cu adevărat nici o situație în care să ne vedem într-un anumit fel, repetăm relaxați numai ideea zilei.

• Pentru intervalele frecvente se va proceda astfel:

        În momentul respectiv ne alegem un atribut care ni se pare relevant și pe care ni-l atribuim. După aceea asociem imediat ideea zilei. Ar putea să iasă ceva de genul acesta:

1: ***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți; Editura Centrum ,Polonia -2007, pp.51,52.

Observație:

      Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. De asemenea, orice opinie pertinentă, eliberată din închisoarea ideilor preconcepute, este binevenită și m-ar ajuta în corectarea erorilor de interpretare care se pot strecura în aceste rezumate.

    Mulțumesc!

The post E35: Mintea mea face parte din Mintea lui Dumnezeu. appeared first on Milena Popescu.