Ai foarte puțină încredere în mine deocamdată, dar va crește dacă recurgi tot mai des la călăuzirea mea, și nu la a eului. Rezultatele te vor convinge tot mai mult că e singurul lucru sănătos pentru care poți opta.¹

    Am spus mai înainte că eu răspund de Ispășire. O fac numai pentru că mi-am împlinit rolul în ea ca om și îl pot împlini acum prin alții.

   Voi merge cu tine la Cel Sfânt și, prin percepția mea, El va întinde o punte să acopere mica distanță. Recunoștința față de fratele tău e singurul dar pe care îl vreau. Îl voi duce la Dumnezeu pentru tine, știind că a-ți cunoaște fratele e a-L cunoaște pe Dumnezeu.

  Mântuirea e o inițiativă întreprinsă în cooperare. Nu poate fi întreprinsă cu succes de cei ce se desprind de Fiime, căci se desprind de mine.¹

     El știe că ce e adevărat e tot ce a creat Dumnezeu. Se află într-o comunicare deplină și directă cu fiecare aspect al creației, fiind într-o comunicare deplină și directă cu Creatorul lui. Această comunicare e voia lui Dumnezeu. Creația și comunicarea sunt sinonime. Dumnezeu a creat fiecare minte comunicându-i fiecăruia Mintea Lui, făcând astfel din fiecare, un canal de recepție a Minții și Voii Lui. Deoarece numai ființele de ordin similar pot să comunice cu adevărat, creațiile lui comunică firesc cu El și ca El….Dumnezeu te-a creat prin ea și cu ea. Iată de ce mintea nu își poate pierde total capacitatea de comunicare, chiar dacă poate refuza să o utilizeze în folosul ființei….Asta e realitatea ta. Nu o profana și nu te retrage din fața ei. E adevărata ta casă, adevăratul tău templu și adevăratul tău Sine….

    Biblia afirmă în repetate rânduri că trebuie să Îl lauzi pe Dumnezeu. Nu înseamnă că trebuie să Îi spui cât de minunat este. El nu are eu cu care să accepte astfel de laude, nici percepție cu care să le judece. Dar, dacă nu îți preiei locul în creație, Bucuria lui nu este deplină pentru că nici a ta nu este.
      Dumnezeu ți-a păstrat Împărăția, dar nu Își poate împărtăși bucuria cu tine până nu o cunoști cu mintea întreagă. Revelația nu e de ajuns, pentru că nu e decât o comunicare dinspre Dumnezeu ….Ea poate fi retransmisă de mintea respectivă altor minți, prin atitudinile aduse de cunoașterea venită din revelație. …Cei cu adevărat utili sunt făcătorii de miracole ai lui Dumnezeu, pe care îi îndrum până ne vom uni cu toții în bucuria Împărăției. Te voi îndruma oriunde poți fi într-adevăr util și la oricine îmi poate urma călăuzirea prin tine.¹

    Aveam patru ani și mă cuibăream în pat ca să dorm, când în întunericul ce stăpânea dormitorul am simțit o prezență necunoscută, pe care apoi am și văzut-o sub forma unei licăriri slabe. Mânată de un simț al curiozității, …am fost mai degrabă interesată decât înspăimântată de respectiva entitate. Călăuzirea și învățarea au început atunci.

       La vârsta de cinci ani și instruită de ghidul meu fără trup, studiam deja științe avansate și învățături desprinse din înțelepciunea antică. De asemenea, experimentam ceea ce s-ar numi acum “conștiință non-locală” – conștientizarea akashică, dincolo de limitele de spațiu și de timp. Pentru mine, erau chestiuni normale, nu paranormale; naturale, nu supranaturale.

     Îmi amintesc o după-amiază când aveam aproximativ opt ani. Mama îi invitase pe vecinii noștri să vină să mă asculte vorbind despre fizica cuantică. Am fost în elementul meu explicând interconexiunile dintre toate lucrurile, în interiorul și dincolo de marginile universului nostru. Mama a oferit publicului meu ceai și biscuiți. Și, deși nu sunt sigură că cineva înțelegea vreo boabă din ce spuneam, cred că au apreciat gustarea!

   Trăirile mele privind “pășitul între lumi” , ca și studiile de înțelepciune antică, m-au făcut să apreciez foarte repede experiența akashică. Canavaua conștiinței, mintea cosmică, din care mi-am dat seama că fac parte, mi se dezvăluia pas cu pas, aproape ca o cale inițiatică….

      Pe măsură ce creșteam, îmi era tot mai clar că domeniul cosmic al câmpului akashic generează lumea fizică, și nu invers.²

      Poate că sinele nostru spiritual ne arată cum să trecem dincolo de limitele percepției noastre și cum să ne jucăm cu realitatea.

    Viziunea emergentă a câmpului akashic și integralitatea lumii ne obligă să recunoaștem că suntem atât creații ale cosmosului, cât și co-creatori ai realității noastre. În experiențele mele akashice, această co-creativitate, cuprinde mai multe niveluri de conștientizare, de la impulsuri adesea reprimate, răspunsuri din subconștient și percepții “normale” din starea de veghe specifică individului uman, trecând prin conștiința transpersonală, colectivă și arhetipală, și până la reuniunea finală cu mintea cosmică infinită.

    La ambele niveluri, personal și colectiv, conștiința noastră se extinde rapid, dincolo de limitările din trecut. Schimbarea de conștiință ne oferă perspective mai profunde și mai puternice asupra naturii noastre și asupra întregii lumi. Pe măsură ce ne deschidem spre experiența akashică și spre o mai mare conștientizare, care ne este moștenire înnăscută și destin, cred că putem să ne transcendem egoul – nu pentru a devei un ego mai mic, ci pentru a ne elibera de acesta cu totul. Iar când facem acest lucru, intrăm tot mai mult în armonie cu fluxul cosmosului și devenim în mod progresiv, co-creatori to mai conștienți.

      Cu cât ne acordăm mai mult, cu atât mai numeroase vor fi opțiunile care ne dau putere și care sunt inerent altruiste. Conștienți de tot ceea ce suntem – atât lumini, cât și umbre – transcendem juecata percepției bazate pe polaritate, și începem să personificăm conștientizarea unității necondiționat iubitoare, care în cele din urmă este întreaga lume a câmpului akashic și a minții cosmice.

     Acesta este un nou mod de a fi. În urmă cu două mii de ani Isus a spus: ” Așa cum fac eu aceste lucruri, așa le veți face și voi, ba încă veți face altele și mai mari decât acestea.” Și – așa cum susțin înțelepții popoarelor indigene care încă se mai află pe fața Pământului – noi suntem cei pe care îi așteptam. Schimbarea în conștiință este următorul nostru salt evolutiv. Aceasta face să ne reamintim cine suntem cu adevărat, iar în cele din urmă să ne ipostaziem pe deplin natura spirituală și conectivitatea non-locală înnăscută, integrându-le în experiențele noasre umane.

 

“Prin ceea ce avem în comun cu omenirea, suntem cu toții ființe obișnuite.

Prin ceea ce avem în comun cu divinitatea, suntem cu toții ființe extraordinare.”

(Toth)

 

    Cuvintele simple, dar profunde, venite în acea dimineață de ghidul meu fără trup, au indus în mine o schimbare majoră. Am devenit brusc conștientă de ceea ce pierdusem, nefiind pe deplin prezentă în fiecare aspect al vieții. În loc să vin cu o atitudine de bucurie, creativitate și sacralitate în raport cu acele componente ale vieții mele, pe care le consideram obișnuite, le-am judecat ca fiind mai puțin importante. În acel moment, am considerat că voi putea cuprinde echilibrul și integritatea pe care le căutam numai dacă voi percepe extraordinarul în obișnuit și obișnuitul în extraordinar, ceva în genul simbolului chinezesc yin și yang.²

The post Iluziile eului-4 appeared first on Milena Popescu.

Dacă atunci am ales frica, putem alege acum iubirea.

Dacă atunci am ales lacrimile putem alege acum râsul.

Dacă atunci am ales moartea putem alege acum viața.

 

      Acum, mai mult decât oricând, cred că schimbarea în conștiință, este ceea ce ne permite atât individual cât și luați laolaltă, să facem alegeri care în următorii ani vor determina destinul nostru colectiv. Pe măsură ce conștiința ni se extinde, ne putem depăși fricile izvorâte din ego; în loc să traversăm un amenințător colaps la nivel mondial, putem fi cocreatori ai unui progres major. După ce, timp de atâta vreme ne-am încredințat forța sinelui unor autorități externe și am lăsat-o în mâinile a diverși guru, e timpul să fim fiecare din noi, un guru pentru noi înșine.¹

                           ( Jude Currivan )

Te-ai gândit vreodată câte prilejuri ai avut să te bucuri și câte dintre ele ai refuzat?

Păzește-ți mintea de orice credințe care-i împiedică săvârșirea și îndepărtează-te de ele. Judecă dacă ai făcut-o bine după cum te simți, căci asta e singura întrebuințare corectă a judecății.2

        În prima parte a acestei lecții sunt prezentate într-un mod foarte simplu și foarte clar care sunt motivele reale pentru care noi nu suntem fericiți și legătura dintre această nefericire și controlul pe care îl deține eul asupra minții noastre, încătușând-o. Apoi ne va fi adusă în atenție falsa legătură dintre noi ( ca ființe spirituale) și trupul nostru, pe care eul o definește ca fiind indisolubilă și esențială pentru existența noastră, referindu-se aici cu siguranță la acea existență care transcende existența noastră pământeană, aceasta din urmă fiind doar un episod – important – din drumul sufletului nostru.

Nu trebuie să fie așa.

       Citind această lecție nu putem să nu recunoaștem adevărul exprimat foarte plastic că mintea noastră “e plină de scheme” pentru “a scoate eul cu fața curată” și că nu caută deloc “fața lui Cristos”.

           Oare nu este adevărat că de fiecare dată când greșim, primul lucru pe care îl facem este să ne apărăm, să găsim justificări pentru ceea ce am greșit chiar dacă în momentul greșelii am fost conștienți sau nu de semnificația gândului, cuvântului, faptei, pe care am făcut-o?

      De câte ori am ales calea recunoașterii și a iertării? Sau cât timp a trecut și câtă amărăciune am înghițit până am înțeles că singurul mod în care ne putem regăsi liniștea și bucuria este înăbușirea orgoliului, mândriei, adică a ego-ului, și cât de mulțumiți am fost atunci când ne-am regăsit pacea?

    Am spus că nu îți poți schimba mintea schimbându-ți comportamentul, dar am mai spus, de nenumărate ori, că îți poți schimba mintea. Atunci când starea sufletească îți spune că ai ales greșit, iar asta se întâmplă de câte ori nu ești vesel, să știi că nu trebuie să fie așa.” În fiecare caz te-ai gândit greșit la un frate creat de Dumnezeu și percepi chipuri pe care ți le face eul într-o oglindă întunecoasă. Gândește-te cinstit ce ai gândit din ce nu ar fi gândit Dumnezeu, și ce nu ai gândit din ce vrea Dumnezeu să gândești. Caută sincer ce ai făcut și ce ai lăsat nefăcut prin urmare, și schimbă-ți apoi mintea ca să gândești cu a lui Dumnezeu.

      Ca frate iubitor…te îndemn să îmi urmezi exemplul când te uiți la tine și la fratele tău, și să vezi în amândoi creațiile slăvite ale unui Tată slăvit.²

      Când suntem triști, când suntem deprimați, când suntem neliniștiți, când ne simțim vinovați, când nu suntem vigilenți și ne lăsăm pradă tentațiilor , să știm că nu trebuie să fie așa. Starea noastră naturală este de bucurie și de pace. Dacă suntem altfel, suntem pentru că mintea noastră nevindecată, sub tirania eului, a ales să fim altfel.

     Dacă suntem triști și deprimați suntem poate pentru că avem senzația că ne lipsește ceva, că nu suntem compleți. Am fost învățați deja că suntem compleți și avem tot ce ne trebuie. Senzația de lipsă a apărut numai după separare și este întreținută de ego.

   Dacă suntem neliniștiți, suntem din cauza capriciilor eului și am putea să transformăm vigilența pe care o îndreptăm spre orice credem noi că este posibil să ne provoace neliniște, în vigilență împotriva ” dictaturii eului”. Pentru că eul, stăpân al minții noastre, creează gânduri, care mai apoi devin cuvinte, care mai apoi se manifestă în viața noastră ca acțiuni, întâmplări, necazuri.

     Dacă ne simțim vinovați, să ne recunoaștem vina și să înțelegem că sinele nostru divin, este pur. Greșeala este opera eului aflat în permanentă contradicție și într-un permanent conflict ( unilateral) cu sufletul nostru.

      Lasă “păcatele” eului în seama mea. Iată ce rost are Ispășirea. Dar, până nu îți schimbi mintea în privința celor pe care i-a rănit eul tău, Ispășirea nu te poate elibera.

     Păzește-ți mintea de tentațiile eului și nu fii amăgit de el. Nu îți oferă nimic. Când vei renunța la această dez-inspirare voită, vei vedea cum mintea ta poate să se concentreze, să se ridice deasupra oboselii și să se vindece.”

 

    Obișnuința de-a te prinde cu Dumnezeu și cu creațiile Lui se face ușor dacă refuzi activ să îți lași mintea să zboare.

 

     Prima venire a lui Cristos e doar o altă denumire pentru creație căci Cristos e Fiul lui Dumnezeu. A doua venire a lui Cristos nu înseamnă decât sfârșitul dominației eului și vindecarea minții. Am fost creat ca tine în Prima, și te-am chemat să te unești cu mine în a Doua.

    Eul tău încearcă să te convingă că el e real și eu nu sunt, pentru că dacă sunt real, nu sunt mai real decât tine. Această cunoaștere – și te asigur că e cunoaștere – înseamnă că în mintea ta a intrat Cristos și a vindecat-o.

 

   Eu nu îți atac eul . Lucrez într-adevăr cu mintea ta superioară, casa Spiritului Sfânt, indiferent dacă dormi sau ești treaz, după cum face și eul cu mintea ta inferioară, care este casa lui….Mintea ta va opta să se unească cu a mea și, împreună suntem de neînvins.²

 

     Citind eceste fragmente îmi amintesc de rugăciunea din lecția trecută pe de o parte, și semnificația celei de-a Doua veniri din Biblie, pe de altă parte.

” Împărăția e cât se poate de unită și de ocrotită, și eul nu o va birui. Amin”

Iluzia eu-trup.

       Orice sistem de gândire care Îl confundă pe Dumnezeu cu trupul trebuie să fie dement. Dar confuzia aceasta e esențială pentru eu, care judecă prin prisma amenințării sau neamenințării la adresa lui. Într-un sens, frica de Dumnezeu a eului e măcar logică, de vreme ce ideea de Dumnezeu spulberă eul. Dar frica de trup, cu care eul se identifică atât de îndeaproape, nu are absolut niciun sens. Trupul e casa eului prin propria lui opțiune .E singura identificare cu care eul se simte în siguranță, pentru că vulnerabilitatea trupului e cel mai bun argument pe care îl are să îți arate că nu poți fi ceva dumnezeiesc.²

De unde îmi obțin protecția?

     Iată întrebarea care trebuie pusă: De unde să îmi obțin protecția? ” Caută și vei afla”…

   O căutare semnificativă e întreprinsă conștient, organizată conștient și dirijată conștient. Obiectivul trebuie formulat clar și nu trebuie scăpat din minte…

    Eul crede că e în avantajul lui să nu se angajeze la nimic din ce e veșnic, pentru că veșnicul trebuie să vină de la Dumnezeu. Veșnicia e singura funcție pe care eul a încercat să și-o dezvolte dar a eșuat sistematic. Eul rezolvă problema veșnicului printr-un compromis…Făcându-se preocupat de chestiuni tangențiale, el speră să ascundă adevărata întrebare și să o țină în afara minții. Trebăluiala cu lucruri neesențiale caracteristică eului, are exact acest scop…În toate aceste tactici diversioniste însă, singura întrebare pe care nu o pun niciodată cei ce le inițiază este: ” Cu ce scop?”. Iată întrebarea pe care tu trebuie să înveți să o pui vizavi de toate. Care e scopul? Oricare ar fi, îți va dirija eforturile automat.²

The post Iluziile eului-3 appeared first on Milena Popescu.

Sfințenia mea binecuvântează lumea.¹

               Explicații:

          Din Curs de miracole aflăm că menirea noastră este să vedem această lume prin propria noastră sfințenie, pentru că în acest fel, nimeni nu pierde nimic, dimpotrivă, toți câștigă. În felul acesta suntem binecuvântați cu toții. Această viziune, împărtășită la nivel planetar ar putea pune capăt oricărui sacrificiu, întrucât fiind cu toții copiii lui Dumnezeu, avem cu toții aceleași nevoi și aceleași drepturi. Acest mod de a vedea lumea, oferă fiecăruia dintre noi dreptul câștigat prin naștere de a avea de toate.

        În curs, termenul utilizat este viziune, și nu vedere. Pentru că vederea este un rezultat al funcționării unui organ de simț – ochiul –  ea oferă doar o percepție a naturii fizice a lumii într-un anumit spectru de frecvențe, pe când viziunea înseamnă altceva. Viziunea ne scoate din sfera percepției pentru a ne introduce în sfera subtilului. În contextul acestui exercițiu viziunea este un mod specific de înțelegere și de interpretare a lucrurilor. Nu trebuie să uităm că obiectivul final al acestui curs este să ne conducă spre cunoaștere, iar cunoașterea nu are nici o legătură cu percepția. Aceasta va fi  utilă însă pe drum atâta timp cât va fi transformată din percepție greșită în percepție adevărată.

      Nu există alt mod de-a înlătura ideea sacrificiului din gândirea lumii. Orice alt mod de-a vedea va cere inevitabil plată – de la ceva sau cineva. Prin urmare, cel care percepe va pierde. Și nu va avea idee de ce pierde. Dar, prin viziunea ta își va reconștientiza întregimea. Sfințenia ta îl binecuvântează necerând nimic de la el. Cei ce se văd întregi nu pretind să li se dea nimic.¹

       Ideea de astăzi pune accentul pe binecuvântare. Este a patra propoziție dintr-o frază în curs de construcție:

Mintea mea face parte din mintea lui Dumnezeu. Sunt foarte sfânt. Sfințenia mea învăluie tot ce văd. Sfințenia mea binecuvântează lumea.

       Această întregime la care se face referire pornește de la abandonarea ideii de separare. Nu numai că suntem ființe complete, copii ai lui Dumnezeu ce purtăm în noi cunoașterea și scânteia divină, dar suntem picături ale aceluiași ocean. Atunci când învălui lumea cu sfințenia ta și o binecuvântezi, vei fi învăluit cu aceeași sfințenie și vei fi la rândul tău binecuvântat ( legea rezonanței).

  Sfințenia ta e mântuirea lumii. Ea te lasă să înveți lumea că e una cu tine, nu predicându-i, nu spunându-i ceva, ci pur și simplu recunoscând în tăcere că, în sfințenia ta, toate lucrurile sunt binecuvântate odată cu tine.¹

        Am să redau mai jos o parte a discuției care a avut loc între “trei dintre cele mai frumoase minți ale timpului nostru” așa cum au fost numiți de către Ken Wilber în Cuvânt înainte pe care l-a scris în cartea “Revoluția conștiinței – Noua spiritualitate și transformarea planetară”. Este vorba despre Ervin Laszlo, Stanislav Grof și Peter Russell.

Ervin Laszlo: Cel mai reprezentativ exponent al filosofiei sistemelor și al teoriei evoluției generale.

Stanislav Grof: Conduce Programul de Pregătire Transpersonală Grof și predă la Institutul de Studii Integrate din California.

Peter Russel: Diplomă de onoare gradul I în Fizică teoretică și Psihologie experimentală și o diplomă de master în Știința computerelor la Universitatea Cambridge.

LASZLO: Stan, se pare că experiențele remarcabile ale pacienților tăi în care se identifică până și cu lucrurile, cu întreaga planetă sau întregul cosmos sunt corelate cu un sistem de valori diferit, neobișnuit. Se știe că sistemele de valori sunt destul de egoiste. Ne-am obișnuit să spunem: ” Nu vreau să sufăr, prin urmare nu-i voi face nici pe alții să sufere”. Asta stă oarecum și la baza moralității creștine și deci la baza moralității occidentale. Dar sistemul budist de valori merge mai departe, pentru că în el este cuprinsă toată creația. În experiențele pe care le descrii, subiecții trec dincolo de interesele personale înguste și apreciază lumea pentru adevăratele sale valori. Acest lucru se întâmplă probabil pentru că oamenii care trec prin aceste experiențe simt că lumea e o extensie a propriilor lor persoane: sunt parte din lume, iar lumea e parte din ei. Prin urmare ei se îndreaptă către valorile trans- sociale, chiar trans-umane, departe de valorile asociate de regulă cu moralitatea.

GROF: Da, ai dreptate. Acest lucru devine mai evident în practicile spirituale sistematice care implică o experiență personală profundă….La început, anumite lucruri nu se pot face din cauza unei temeri primitive de a fi prins și pedepsit…..Cea mai înaltă formă de moralitate reflectă recunoașterea prin experiență a unității care stă la baza întregii creații, un sentiment de identitate cu alte ființe dotate cu simțire și o realizare a faptului că suntem de origine divină. În acest tip de evoluție psihospirituală, schimbările de moralitate reflectă schimbările de înțelegere a propriei persoane, a lumii, locului și rolului nostru în lume…

Anumite forme de empatie încă mai conțin o formă de separare, de distincție între mine, în calitate de observator, și celălalt, ca persoană care suferă. Există o diferență între mila obișnuită și compasiunea adevărată bazată pe un sentiment de apartenență la o comunitate și de identitate cu aceasta.

RUSSELL: …Aceasta e compasiunea: a extinde sentimentele pe care le ai pentru propria persoană asupra celorlalți și a ține la ei așa cum ții la tine însuți. Este un lucru spontan care apare în momentul în care îți eliberezi mintea de anumite credințe și atitudini care te țin departe de ceilalți și începi să empatizezi cu ei.

GROF: În stările neobișnuite putem să trecem prin experiențe de identificare conștientă cu oricine sau orice din jurul nostru – oameni, animale, plante, ființe arhetipale. Se pare că există o experiență subiectivă care corespunde oricărui lucru pe care îl percem în mod normal ca pe un obiect. Pot simți , de exemplu că am devenit un arbore sequoia. Corpul meu ia forma unui copac, cu rădăcină, trunchi și ramuri. Simt seva circulând, schimbul de minerale și de apă în rădăcină, chiar și procesul de fotosinteză. Ceea ce spun aici nu e doar un exemplu general de descriere a unei experiențe pe care am avut-o cu un pacient. Am trecut prin această experiență eu însumi și a fost minunat!²

       Cum se procedează:

       Ca și în cazul exercițiilor trecute, sunt necesare patru intervale de câte trei – cinci minute, și aplicații frecvente repartizate pe parcursul zilei.

1. Pentru intervalele de cinci minute:

• Se repetă ideea zilei.
• Privești în jur circa un minut și aplici ideea la ce vezi:

Sfințenia mea binecuvântează scaunul acesta.

Sfințenia mea binecuvântează copacul acela.

Sfințenia mea binecuvântează trupul acela….

• Cu ochii închiși se aplică ideea la orice persoană îți vine în minte:

Sfințenia mea te binecuvântează, ( nume).

        Se pot face pe parcursul celor cinci minute combinații între aplicarea ideii cu ochii deschiși sau închiși, la ceea ce vezi în exterior sau la persoanele care îți vin în minte.

2. Pe parcursul zilei :

Se aplică ideea în gând tuturor persoanelor care ne ies în cale, rostindu-le numele, dar mai ales acelora care ne tulbură.

“Oferă-i imediat binecuvântarea sfințeniei tale, ca să poți învăța să o conștientizezi mereu.”

   Observație:

        Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. De asemenea, orice opinie pertinentă, eliberată din închisoarea ideilor preconcepute, este binevenită și m-ar ajuta în corectarea erorilor de interpretare care se pot strecura în aceste rezumate.

Mulțumesc!

1: Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.54-55, Editura Centrum- Polonia 2007.

2: Ervin Laszlo, Stanislav Grof, Peter Russell – Revoluția conștiinței- Noua spiritualitate și transformarea planetară, Elena Francisc Publishing-2009, pp.161-164.

The post 37.Sfințenia mea binecuvântează lumea. appeared first on Milena Popescu.

” Aptitudinile pe care le ai acum sunt doar umbre ale adevăratei tale capacități”¹

     Lecția de astăzi este structurată, mai mult decât de obicei, pe idei. Aceste idei sunt  o continuare a lecției trecute referitoare la cunoaștere. Incapacitatea de a ne folosi abilitățile înnăscute pe de o parte, și felul nostru de a percepe “într-un mod neiubitor” pe de altă parte, ne fac deocamdată incapabili de cunoaștere.

      Niveluri și separare:

     Ideea de separare, falsă,  pe care se bazează lumea în care trăim, a condus la nașterea conceptelor de nivel, grad, interval, sau orice alt termen care separă componentele vii sau nevii în bun-rău, evoluat-neevoluat, frumos-urât… acestea generând  conflict, concurență, concurs și în cele din urmă ură.

       ” Spiritul nu are niveluri, iar toate conflictele se nasc din conceptul de niveluri.Numai Nivelurile Treimii sunt capabile de unitate.”1

       Eul, mintea, conștiința:

    Eul, reprezintă “aspectul întrebător al sinelui după separare” . El este de asemenea,“o încercare a minții greșite de a te percepe cum vrei să fii, și nu cum ești” . El este strâns legat de cele două aspecte ale sale: mintea și conștiința.

       Conștiința, determină nivelul de percepție și “a fost prima sciziune introdusă în minte după separare făcând din minte un perceptor și nu un creator”. Mintea asociată eului este o minte confuză, separată de mintea universală, divină,  care înseamnă cunoaștere. ” Iată de ce va trebui să alegi până la urmă să vindeci separarea.”  Până la obținerea cunoașterii însă, trebuie să ne amintim că avem nevoie de o minte corectă și o percepție corectă.

       ” Mintea revine la funcția ei proprie numai când voiește să cunoască.Se pune astfel în slujba spiritului, unde percepția e schimbată.”1

        Trupul:

    Trupul este un instrument de percepție și totodată de învățare, pentru minte. Este translatorul, interfața cu lumea fizică. Din păcate, prin separare, identificarea cu trupul a devenit totală într-o lume a percepțiilor, iar spiritul creator, a devenit aproape inaccesibil minții și total inacccesibil trupului.

       Corecția greșelii:

         ” Eu am fost un om care și-a amintit spiritul și cunoașterea acestuia. Ca om, nu am încercat să contracarez greșeala prin cunoaștere, ci să corectez greșeala de jos în sus. Am demonstrat atât neputința trupului, cât și putința minții.Unindu-mi voia cu a Creatorului meu, mi-am amintit firesc spiritul și adevăratul lui scop. Deși nu pot uni în locul tău voia ta cu a lui Dumnezeu, îți pot șterge din minte toate percepțiile greșite dacă vrei să o pui sub îndrumarea mea…O percepție sănătoasă induce o alegere sănătoasă. ” Mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși”  ar trebui să fie ” Toți sunt chemați, dar puțini aleg să asculte”. De aceea ei nu aleg corect. “Cei aleși” sunt doar cei ce aleg corect mai devreme.”1

             -∞-

            Despre  mintea universală, Dumnezeiască, omniprezentă și la care putem avea acces pe măsură ce conștiința noastră evoluează purtându-ne spre cunoaștere, vorbesc cărțile vechi, sacre, vorbește fizica cuantică , vorbesc din ce în ce mai mult cercetători din domenii ale psihologiei și psihiatriei moderne cum sunt Stanislav Grof ( psihiatrie, psihoterapie, medicină), Gregg Braden( geolog, specialist în tehnologie digitală) , Ervin Laszlo ( filozofia sistemelor) , Peter Russel ( fizică și psihologie experimentală), etc.

           În cartea sa Experiența Akashică- Știința și câmpul memoriei cosmice, Ervin Laszlo ne explică ce înseamnă o experiență akashică, ne împărtășește din experiențele akashice ale unor persoane și nu în ultimul rând se referă la pașii importanți pe care îi face știința în demonstarea acestor realități subtile:

“Experiența akashică survine în multe forme, dimensiuni și caracteristici, este trăită de indivizi de tot felul, toate ipostazele acesteia transmițând informații privind lumea reală – cea de dincolo de creier și de corp. Experiența akashică acoperă un spectru larg, de la vizualizări artistice și viziuni creative, la vindecări la distanță, experiențe din apropierea morții, comunicări de la persoane decedate și amintiri personale din vieți trecute.

Indiferent de conținutul acesteia, experiența akashă transmite ideea că subiectul care o trăiește nu este separat de obiectele experienței sale, în sensul că ” eu, subiectul care are această trăire, sunt legat în moduri subtile, dar reale, de celelalte persoane și de natură”. În experiențele mai profunde de acest fel este prezent sentimentul că “eu și cosmosul suntem una”.

Actualmente știința traversează o schimbare de paradigmă fundamentală. Conceptul privind universul a științei clasice s-a dovedit eronată. “Elementul” primar al universului este energia, nu materia, iar spațiul nu este nici gol, nici pasiv – e plin de energii  virtuale și de informații. Universul este un sistem integral de evoluție, uluitor de coerent și interconectat.

Oamenii de știință din prima linie descoperă o dimensiune mai profundă a universului, o dimensiune căreia îi dau nume diferite, spunându-i spațiu-timp fizic, hiperspațiu, câmp holografic, ordine implicită sau non-eter…Acesta e câmpul unificat pe care Einstein l-a căutat până aproape de sfârșitul vieții sale. 

În ceea ce privește rolul său cosmic și realitatea pe care o cuprinde, câmpul unificat reprezintă o redescoperire a conceptului antic de Akasha. În India antică, cuvântul sanscrit Akasha înseamnă “cer cosmic”, asemănător conceptului nostru de spațiu. Dar Akasha se referă nu numai la spațiu, în sens modern; de asemenea și mai presus de toate se referă la sferele superioare ale viații și existenței. Înțelepții hinduși cred că toate lucrurile provin  – și descind apoi – din sursa cosmică, pe care a numit-o Akasha…despre Akasha s-a spus că păstrează caracteristicile tuturor celor cinci elemente ( aer, foc, apă, pământ, Akasha fiind primul element- cel fundamental). Și s-a mai spus că păstrează urma a tot ce s-a întâmplat vreodată în spațiu și timp. Akasha este memoria de durată a cosmosului : este ” biblioteca akashică”.²

 Mai jos este un interviu cu Ervin  Laszlo care din păcate nu este tradus decât până la jumătate (minutul 7) – singurul pe care l-am găsit cu traducere în limba română.

1: ***Curs de miracole-Text, Cap. 3-Percepția inocentă, pp.38-40

2.Ervin Laszlo, Experiența Akashică- Știința și câmpul memoriei cosmice, Elena Francisc Publishing, 2012, pp.10-13.

The post Curs de miracole: Greșeala și eul – niveluri,trup, minte, conștiință, Akasha appeared first on Milena Popescu.