De ce să mai aşteptăm Cerul? Este aici chiar azi. Timpul este marea iluzie cum că Cerul ar fi în trecut sau în viitor. Însă nu poate fi aşa. Cum ar putea Voia lui Dumnezeu să fie în trecut sau să mai aibă de aşteptat până a se împlini? Ceea ce El voieşte este acum, fără trecut şi pe de-a-ntregul fără viitor. E la fel de îndepărtat de timp precum este o minusculă lumânare de o stea îndepărtată, sau ceea ce ai ales până acum de ceea ce vrei cu adevărat.

–

Cerul rămâne unica ta alternativă la această stranie lume pe care ai plăsmuit-o și la toate uzanțele sale; la configurațiile ei labile și la incertele ei obiective, la plăcerile ei dureroase şi la tragicele ei bucurii. Dumnezeu nu a plăsmuit contradicţii. El nu a făcut două minţi, Cerul fiind efectul îmbucurător al uneia dintre ele, iar Pământul rezultatul lamentabil al celeilalte.

–

Dumnezeu ne se află în conflict. Şi nici creaţia Sa nu este scindată în două. Cum ar fi ca Fiul Său să fie în iad, de vreme ce Însuşi Dumnezeu l-a aşezat în Cer? Să nu mai încercăm să vârâm o voinţă străină peste rostul unic al lui Dumnezeu. El este aici fiindcă aşa voieşte să fie, iar ceea ce El voieşte este prezent acum, dincolo de atingerea timpului.

–

 Cum a putut Fiul lui Dumnezeu să plăsmuiască timpul ca să înlătureVoia lui Dumnezeu? Se neagă astfel pe sine însuşi şi contrazice ceea ce are contrariu. Socoteşte că a făcut un iad care se opune Cerului şi crede că și-a găsitlocul în ceva ce nu există, pe când Cerul este locul pe care nu îl poate găsi.

–

Lasă astăzi asemenea gânduri prostești în urma ta și îndreptă-ţi mai bine mintea către idei adevărate. Oricine caută să ajungă la adevăr nu poate să nu reuşească.
Vom dedica acestui ţel de trei ori câte zece minute de-a lungul zilei şi vom cere să vedem răsăritul lumii reale, care va înlocui imaginile prosteşti pe care le preţuim, cu idei adevărate.

–

Asta recunoaştem când ne începem perioadele de exersare. Începe astfel:

–

Cer să văd o lume diferită de aceasta, şi să gândesc gânduri diferite de cele pe care eu le-am plăsmuit. Lumea pe care o caut nu am făcut-o de unul singur, gândurile care vreau să le gândesc nu-mi aparţin.

–

Urmăreşte-ţi mintea vreme de câteva minute şi vezi, cu toate că stai cu ochii închişi, lumea lipsită de sens despre care crezi că este reală. De asemenea, treci în revistă şi gândurile care crezi că sunt compatibile cu o astfel de lume, gânduri despre care crezi că sunt adevărate. Apoi dă-le drumul şi cufundă-te, lăsându-le la suprafaţă, către locul sfânt unde ele nu pot intra. În mintea ta, dedesubtul lor, este o uşă, pe care nu ai reuşit s-o zăvoreşti complet, ca să ascunzi ceea ce se află dincolo de pragul ei.

–

Prezentul rămâne acum singurul timp. Aici, în prezent, lumea este pusă în libertate. Căci, lăsând trecutul să fie ridicat și eliberând  viitorul de temerile tale ancestrale, găseşti scăparea şi o dăruieşti lumii. Ai înrobit lumea cu toate temerile, îndoielile şi suferinţele tale, cu durerea şi lacrimile tale: şi toată mâhnirea ta o apasă şi o ţine în captivitatea credinţelor tale. Moartea o loveşte din toate părțile, pentru că în mintea ta nutreşti amarnicele gânduri ale morţii.

–

Lumea nu este nimic în sine. Mintea ta trebuie să-i confere semnificaţie şi rost. Iar ceea ce vezi în ea sunt propriile tale dorinţe transpuse în faptă, astfel încât să te poţi uita la ele şi să le consideri reale. Poate crezi că nu tu ai făcut lumea, ci ai venit în ciuda voinței tale în ceva deja făcut. În realitate însă, ai găsit exact ce ai căutat când ai venit.

–

Nu există lume aparte de ceea ce doreşti, iar într-aceasta stă izbăvirea ta finală. Schimbă-ți doar menatlitatea în privinţa a ceea ce vrei să vezi, şi toată lumea trebuie să se schimbe în consecinţă. Ideile nu-şi părăsesc sursa. Nu trufia e cea care îţi spune că tu eşti cel care ai plăsmuit lumea pe care o vezi, şi că ea se schimbă odată ce-ţi schimbi mentalitatea.

–

Dar trufia este cea care susţine că ai venit într-o lume cu totul separată de tine, insensibilă la ceea ce gândeşti şi cu totul aparte de ceea ce ai putea crede despre ea. Lumea nu există! Acesta este gândul central pe care încearcă să-l predea cursul. Nu toți sunt gata să-l accepte, şi fiecare trebuie să înainteze atât cât se poate lăsa condus de-a lungul drumului ce duce la adevăr. Poate va reveni pentru a merge și mai departe, sau poate va regresa o vreme pentru a reveni mai apoi. 

–

 

Dar vindecarea e darul,  celor care sunt pregătiţi să înveţe că lumea nu există, şi care pot accepta lecţia acum. Faptul că ei sunt pregătiţi va face ca lecţia să le parvină într-o formă pe care o pot înţelege şi recunoaşte. Unii o văd subit în pragul morţii şi se ridică să o predea. Alţii o găsesc într-o experienţă ce nu este din această lume, demonstrându-le că lume nu există, deoarece ceea ce ei contemplă trebuie că este adevărul, şi totuşi contrazice vădit lumea.

–

Iar alţii o vor găsi în acest curs şi în exerciţiile pe care le facem astăzi. Ideea de astăzi este adevărată, deoarece lumea nu există. Cei bolnavi sunt vindecaţi pe măsură ce abandonezi toate gândurile legate de boală, şi cei morţi învie atunci când laşi gândurile vieţii să înlocuiască toate gândurile de moarte pe care le-ai nutrit vreodată.

–

Acum trebuie să dăm din nou greutate unei lecţii repetată odată, cu ceva timp în urmă, întrucât conţine fundamentul solid pentru ideea de astăzi. Eşti aşa cum te-a creat Dumnezeu. Nu există nici un loc unde poţi suferi, nici vreun timp care poate aduce schimbări condiţiei tale eterne. Cum poate să existe o lume a timpului şi spaţiului, dacă rămâi aşa cum te-a creat Dumnezeu?

–

Dacă eşti aşa cum te-a creat Dumnezeu, nu poţi gândi separat de El, şi nici nu poţi face ceea ce nu Îi împărtăşeşte veșnicia și Iubirea. Sunt acestea inerente lumii pe care o vezi? Creează ea asemenea Lui? Dacă nu, ea nu este reală, şi nu poate fi  defel.

–

Descătușează lumea! Creaţiile tale adevărate stau în aşteptarea acestei izbăviri, pentru aţi conferi etenitatea; nu o paternitate a iluziilor, ci în adevăr, ca Dumnezeu. Dumnezeu Îşi împărtăşeşte Paternitatea cu tine, care eşti Fiul Său, căci El nu face o distincţie între ceea ce este El Însuşi şi ceea ce tot El Însuşi este. Ce El creează nu este separat de El, şi nicăieri Tatăl nu se termină, ca să înceapă Fiul ca lucru separat de El.

–

The post Curs de miracole: Ex.131-132 appeared first on Milena Popescu.

Sunt spirit.

Vreau să îmi accept rolul în planul dumnezeiesc de mântuire.

-∞-

97: Sunt spirit.

” Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim …”

   Se pare că drumul în timp este mult mai lung decât atât până la recâștigarea conștienței totale, dar cu fiecare exercițiu pe care-l înțelegem, și-l aplicăm, drumul se scurtează puțin câte puțin, cu mii de ani.

   “Sunt spirit”. Acesta este adevărul care trebuie repetat astăzi cât mai des. Această idee aduce conștiența un pic mai aproape de mintea noastră. La începutul celor cinci minute practice de la începutul fiecărei ore, vom lăsa să picure acest adevăr în mintea noastră prin Vocea Spiritului Sfânt, și vom lăsa  ecoul acestei voci să răsune în lumea întreagă. Vom înțelege și ne vom însuși următoarea afirmație:

• Spirit sunt, un sfânt Fiu al lui Dumnezeu, liber de toate limitele, ocrotit, vindecat și întreg, liber să iert și liber să mântuiesc lumea.

Ne vom reaminti prin Vocea Spiritului Sfânt, că suntem spirit, una cu El și cu Dumnezeu, cu frații noștri și cu Sinele nostru.

(Modul în care se realizează aceste exerciții este explicat aici: http://www.emilena.ro/curs-de-miracole-exercitiile-9394/)

 

Ideea de astăzi te identifică cu singurul tău Sine. (…) Nici un fior de frică nu poate să intre, căci odată ce a abandonat iluziile unei minți scindate, mintea ta a fost absolvită de nebunie. 

–

Astăzi încercăm să aducem realitatea și mai aproape de mintea ta. De fiecare dată când exersezi, aduci conștiența un pic, cel puțin, mai aproape; uneori economisești o mie de ani sau și mai mult. Minutele pe care le oferi se multiplică de nenumărate ori, pentru că miracolul se folosește de timp, dar nu e guvernat de timp. Mântuirea este un miracol, cel dintâi și cel din urmă;

–

Tu ești spiritul în a cărui minte stă miracolul în care timpul stă nemișcat; miracolul în care un minut petrecut folosind ideile acestea devine un timp fără limită și fără sfârșit.

–

Spiritul Sfânt se va bucura să îți ia din mână cinci minute din fiecare oră și să le poarte în jurul acestei lumi suferinde în care par să domnească durerea și nefericirea. El nu va scăpa din vedere nicio minte deschisă care vrea să accepte darurile tămăduitoare aduse de ele, și le va așeza oriunde știe că vor fi binevenite. Iar ele își vor spori puterea de vindecare de fiecare dată când le acceptă cineva ca propriile sale gânduri și le folosește pentru a vindeca. 

–

Așa se va multiplica – de o mie de ori și de zeci de mii de ori – fiecare dar pe care I-l aduci. Iar când ți se va înapoia, forța lui va depăși micuțul dar adus de tine, în aceeași măsură în care sclipirea soarelui întrece plăpânda licărire pe care o pâlpâie un licurici timp de un moment incert înainte de a se stinge.

-∞-

98: Vreau să îmi accept rolul în planul dumnezeiesc de mântuire

      Exercițiul de astăzi ne îndeamnă cumva să primim în viața noastră puterea și călăuzirea Spiritului Sfânt,  pentru a ne îndeplini misiunea sacră pe care fiecare o avem în această viață. Deși abstractă, această denumire simbolică ar trebui să ne permită să ne creăm propria reprezentare, credibilă pentru noi și necesară pentru a putea realiza exercițiul.

      Ne începem și ne încheiem rugăciunile “în numele Tatălui, al Fiului și-al Sfântului Duh”. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, cuvintele cad ca un ritual lipsit de semnificație, așa cum sună de altfel și rugăciunea, învățată ca o poezie și rostită în cadrul acestei “ceremonii” . Ca să-l putem primi pe Spiritul Sfânt este absolut necesară înțelegerea esenței Sale – cel puțin în termenii pe care-i avem la dispoziție.  Este obligatorie conștientizarea importanței și semnificației pe care o are. În “Conversații cu Dumnezeu” Neal Donald Walsh te îndeamnă subtil să-l asociezi cu “Sufletul lui Dumnezeu”, un Suflet Unic, care îmbrățișează și care unește toate sufletele nostre, individuale și în același timp Unul.  În ultimele pagini ale cărții ” Mintea de dincolo”, la care am mai făcut referire, profesorul Dumitru Constantin Dulcan te pune pe gânduri, formulând concluziile într-un mod care te poate determina  să asociezi Spiritul Sfânt cu energia vieții, cu “câmpul cuantic” din fizica modernă,  acel “ceva” care unește Sursa creației cu propria-I creație, din care noi facem parte, și care permite comunicarea și comuniunea dintre noi la nivel subtil.

      Poate ar fi util ca înainte de a parcurge exercițiul, să accesăm una dintre primele lecții, în care sunt explicați termenii folosiți în acest curs, și în care vom afla ce reprezintă  Spiritul Sfânt în lumina acestei lucrări: http://www.emilena.ro/manual-pentru-profesori-termeni-continuare/

 De asemenea, este util pentru o mai bună înțelegere și acceptare a exercițiului, să amânăm puțin ziua dedicată lui, pentru a parcurge întâi  lecțiile din partea teoretică care se referă la corectarea greșelii, iertare și mai ales vindecătorul nevindecat. Ele  vor fi disponibile pe blog în zilele următoare.

Deci:

      Astăzi este o zi de deosebită consacrare. ( …) Ne consacrăm adevărului azi, și mântuirii așa cum a conceput-o Dumnezeu.  

       Avem de îndeplinit un scop măreț și ne-au fost date toate cele necesare să ne atingem scopul. Nicio greșeală nu ne stă în cale. Căci am fost absolviți de greșeli. Toate păcatele noastre sunt șterse cu buretele când realizăm că nu au fost decât niște erori. 

–

      Cei lipsiți de vinovăție nu se tem pentru că sunt în siguranță și își recunosc siguranța. Ei nu recurg la magie, nici nu inventează modalități de-a scăpa de amenințări închipuite și lipsite de realitate. Ei rămân în liniștita  certitudine că vor face ce le e dat să facă. Nu se îndoiesc de propria lor capacitate, pentru că știu că funcția lor va fi îndeplinită pe deplin la momentul oportun și în locul oportun. 

      Ei vor fi cu noi; toți care au luat poziția pe care o luăm noi astăzi ne vor oferi cu bucurie tot ce au învățat și tot ce au câștigat. Cei încă lipsiți de certitudine ni se vor alătura și ei… Iar cei încă nenăscuți vor auzi chemarea pe care am auzit-o noi și îi vor răspunde când vor veni să aleagă din nou. Nu alegem astăzi numai pentru noi.

 * Oare de câte ori am mai fost puși în situația să alegem și nu am făcut-o? De câte ori ne vom mai naște până vom știi ce să alegem? 

–

      Oare nu merită, din timpul tău, câte cinci minute din fiecare oră putința de-a accepta fericirea pe care ți-a dat-o Dumnezeu? Nu sunt oare cinci minute o cerință infimă când e vorba de un câștig atât de mare, încât nu are măsură? Ai încheiat până acum cel puțin o mie de afaceri păgubitoare.

*Cel puțin o mie de vieți fără răspunsuri ? Cel puțin o mie de vieți în afara adevărului și al înțelepciunii?

      Iată acum o ofertă care îți garantează eliberarea deplină de orice fel de dureri și o bucurie pe care lumea nu o conține. Poți să dai și tu un pic din timpul tău în schimbul păcii minții și al certitudinii finalității, cu făgăduința succesului deplin. Și fiindcă timpul nu are înțeles, nu ți se cere nimic în schimb pentru tot. 

–

      Astăzi vei exersa cu Spiritul Sfânt, spunând:

Vreau să îmi accept rolul în planul dumnezeiesc de mântuire.

      Dă-i Lui cuvintele și El va face restul. Te va face să înțelegi funcția specială pe care o ai. Va deschide calea către fericire, iar pacea și încrederea vor fi darurile Lui, răspunsul Lui la cuvintele tale. (…) El va fi cu tine în fiecare interval practic pe care-l împărtășești cu El, schimbând fiecare clipă de timp pe care I-o oferi cu eternitatea și cu pacea. 

      Pe tot parcursul orei, petrece-ți timpul pregătindu-te bucuros pentru următoarele cinci minute pe care le vei petrece din nou cu El. Repetă ideea de astăzi în timp ce aștepți să sosească din nou la tine clipele de bucurie. Iar, când trece ora și El este din nou prezent să petreacă un pic de timp cu tine, fii recunoscător și lasă de-o parte toate trebuințele pământești, toate gândurile mărunte și toate ideile limitate, și petrece-ți din nou câteva clipe fericite în compania Lui. Spune-I încă o dată că accepți rolul pe care vrea să îl preiei și pe care te va ajuta să îl îndeplinești, iar El îți va da siguranța că vrei acest lucru, pe care l-ați ales  El cu tine și tu cu El.

-∞-

---

Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”

(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

*** Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.165-168 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

---

The post Curs de miracole: Exercițiile 97,98 appeared first on Milena Popescu.

           Pentru că exercițiile din Curs de miracole sunt de fapt o introducere în meditație, și pentru că la ultimul set de exerciții am atașat un fragment din Retreatul de meditație de 40 de zile al Maestrului Sri Vasudeva, 2014, o să prezint în continuare pe parcursul mai multor zile, cele mai semnificative subiecte din acest program, care a avut ca temă Desăvârșirea de sine. Astăzi, după prezentarea exercițiului, extras din “ziua 3”.   

          Am parcurs până acum cincizeci de exerciții din Culegere de exerciții pentru studenți. Urmează o perioadă de zece zile în care vor fi recapitulate zilnic, câte cinci dintre ideile deja prezentate. Nu este necesar ca în timpul zilei acestea să fie repetate într-o anumită ordine, și nici toate odată, ci în funcție de cum simțim nevoia. Dimineața și seara însă, ar trebui repetate toate cinci. În plus, dimineața este necesar să fie citite și comentariile aferente fiecărei idei și apoi să fie repetate cu ochii închiși, și pe cât posibil într-un loc izolat, unde putem beneficia de liniște. Durata intervalelor practice din timpul zilei ar trebui să fie de câte două minute și cât se poate de dese. De asemenea, nu este nevoie de un cadru special în care să aplicăm ideile, ci dimpotrivă, vor fi exersate mai ales în situațiile supărătoare care ne produc neliniște și zbucium, pentru că rostul lor este tocmai acela de a ne aduce pacea și liniștea. 

         În timpul recapitulării ideile nu sunt prezentate mereu în forma inițială și nu este obligatoriu să revenim la forma inițială decât dacă simțim că este necesar. Scopul lor este de a crea o coeziune în cadrul noului sistem de gândire pe care îl construim. 

Mai ai încă de învățat că pacea face parte din tine și nu cere decât să fii prezent să îmbrățișezi orice situație în care te afli. Și, în sfârșit, vei învăța că prezența ta nu are limite, așa că pacea ta e pretutindeni,  după cum ești și tu.

          Exercițiul de astăzi parcurge următoarele idei comentate pe scurt așa cum am înțeles eu:

1: Tot ce văd nu înseamnă nimic.

Tot ce văd, văd cu ochii și văd foarte puțin. Aceasta este vederea. Avem însă nevoie să ne dezvoltăm viziunea.

Ce consider că văd acum ocupă locul viziunii. Trebuie să îi dau drumul recunoscând că nu are înțeles, ca viziunea să îi poată lua locul.  

2. Eu am dat lucrurilor pe care le văd tot înțelesul pe care îl au pentru mine.    

 Tot ceea ce eu privesc are pentru mine semnificația pe care eu am dat-o prin propria mea judecată. Dar judecata mea este în afara realității vaste din care fac parte, iar ceea ce văd cu ochii în această lume este numai o iluzie a realității.

Judecățile mele mi-au făcut numai rău, și nu vreau să văd după cum îmi dictează ele .   

3. Nu înțeleg nimic din ce văd.

Deoarece am judecat greșit totul și am dat propria mea semnificație lucrurilor pe care le văd, este normal să nu înțeleg nimic din ce văd. Văd proiecția greșelilor mele de gândire. Așa cum sunt acum, nu are niciun sens să încerc să înțeleg, dar are sens să mă deschid pentru a înțelege, pentru a vedea în adevăratul sens al cuvântului ( a avea viziune), și pentru a iubi. Este doar o alegere.

4.   Aceste gânduri nu înseamnă nimic.

Gândurile conștiente care îmi trec prin minte sunt gândurile eului separat de Creator, sunt gândurile din mintea inferioară, scindată. Dar am învățat că mintea mea face parte din Mintea lui Dumnezeu, și aleg să dau drumul acestor gânduri zgomotoase pentru a le înlocui cu acele gânduri pe care le gândesc cu Dumnezeu și care își au locul în mintea mea ce a rămas în contact cu Dumnezeu. De aceea gândurile eului nu înseamnă nimic.

5. Nu mă supăr niciodată din ce cauză cred eu.

Tot timpul îmi concentrez gândurile pentru a-mi motiva supărarea, mânia și atacurile. Apăr de fapt un sistem de gândire care s-a dovedit greșit pentru că starea mea naturală, pe care trebuie să o trăiesc, este de pace, iubire, liniște și voioșie. Supărările vin din modul în care gândesc, de la gândurile eului separat, care caută să dea vina tot timpul pe altcineva pentru tot ceea ce mi se întâmplă.

Mai jos am atașat primele 5 exerciții în forma lor inițială, dar și lecțiile de început care fac introducerea în Curs de miracole și a căror revedere cred că este de asemenea utilă.

• Introducere, termeni și Exercițiul 1
• Termeni-continuare. Ex.2-3.
• Termeni – continuare. Ex. 4-5.

Comentariile integrale pentru ideile de astăzi dar și variantele integrale ale exercițiilor pot fi văzute accesând, ca de obicei:

• ebookbrowsee.net

În conexiunea pe care am atașat-o mai jos, pot fi găsite elemente de susținere complementare  pentru exercițiile prezentate, dar și pentru alte lucruri pe care le-am învățat deja din Curs de miracole, cum ar fi de exemplu iluzia separării:

Sri Vasudeva : Ziua 3 – Jocurile sufletului în câmpul conștiinței

Link

Fragmente citate:

*** Curs de miracole : Culegere de exerciții pentru studenți, pp.78-80, Editura Centrum, Polonia-2007

Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Apreciez de asemenea orice comentariu pertinent, eliberat din carapacea ideilor preconcepute. Mulțumesc!

The post Recapitulare 1. Ex.51(1-5); Sri Vasudeva: Jocul sufletului în câmpul conștiinței. appeared first on Milena Popescu.