Curs de miracole: Cap.15-Clipa sfântă

curs-text

      Am rezumat de data aceasta lecțiile acestui capitol numai la acele idei care mi s-au părut a fi noi. În “Text” ele sunt însoțite, ca de obicei, de ideile de bază ce sunt preluate sistematic în vederea însușirii și  exersării. 

  Mai jos sunt titlurile celor unsprezece lecții în ordinea în care sunt prezentate în curs:

  1. Cele două moduri de folosire a timpului.
  2. Sfârșitul îndoielii.
  3. Micime versus magnitudine.
  4. Exersarea clipei sfinte.
  5. Clipa sfântă și relațiile speciale.
  6. Clipa sfântă și legile lui Dumnezeu.
  7. Sacrificiul de care nu este nevoie.
  8. Singura relație reală.
  9. Clipa sfântă și atracția lui Dumnezeu.
  10. Timpul renașterii.
  11. Crăciunul ca încetare a sacrificiului.

***

Ideile pe scurt: 

Cele două moduri de folosire a timpului:

  • Când vei deveni atât de consecvent încât să nu asculți decât Spiritul Sfânt din tine, nu vei mai avea nevoie nici de profesor, nici de timp. Nu te descuraja, acest lucru se poate întâmpla într-o singură clipă, și nu într-un viitor îndepărtat.
  • Eul te învață că Cerul e aici și acum, iar viitorul e iadul. Și pentru a-l exersa, ți-l aduce aici și-l hrănește cu credința ta în vinovăție.
  • Spiritul Sfânt te învață că nu există iad. Credința ta în iad te ține legat de trecut și te împiedică să înțelegi prezentul.
  • Fiecare clipă din prezent e o naștere curată, imaculată, lipsită de frică și vinovăție, care iese din trecut și intră în prezent. Iar prezentul se întinde la nesfârșit, în veșnicie. Această clipă, acum, este tot ce există din timp – fără trecut, fără viitor. În această clipă de acum stă Cerul. Într-o singură clipă îți poți schimba mentalitatea și te poți vedea strălucind de libertate pe tine, și pe toți semenii tăi. Aceasta este clipa sfântă. Durează mai mult însă procesul în urma căruia vei fi dispus și pregătit să atingi această clipă sfântă, chiar dacă uneori o poți atinge în mod spontan. Este clipa în care îți vei restabili sănătatea minții, pacea deplină și iubirea deplină față de toți, față de tine însuți și față de Dumnezeu. Este clipa în care timpul se transformă în veșnicie.

*** 

Sfârșitul îndoielii. Exersarea clipei sfinte.

  • Clipa sfântă nu ți s-a întâmplat încă. Când ți se va întâmpla o vei recunoaște cu certitudine. Exersează aspectul mecanic al acestei clipe și vei învăța mult din ea. Vei începe să te simți neseparat. Slăbiciunea te va părăsi, căci exersezi puterea dumnezeiască din tine.
  • Clipa sfântă este clipa aceasta și fiecare clipă . E cea care vrei să fie. Cea care nu vrei să fie e o clipă pierdută pentru tine. Tu decizi când să fie. O poți cere oricând și oriunde vrei. Nu amâna.
  • În clipa sfântă mintea ți-e deschisă să primească și să dea. Atunci recunoști că toate mințile comunică. Atunci înțelegi că nu trebuie să schimbi nimic, ci doar să accepți totul.
  • Condiția pentru clipa sfântă este să înțelegi că nu poți avea gânduri private, pe care să le păstrezi doar pentru tine, și gânduri pe care să alegi să le împărtășești. Clipa sfântă înseamnă comunicare deplină iar gândurile ascunse sistează comunicarea. Nu înseamnă că trebuie să ai numai gânduri pure, înseamnă că trebuie să nu ai gânduri ascunse. Când exersezi, încearcă doar să fii vigilent, și lasă-I Spiritului Sfânt gândurile tale impure, să le dizolve cu inocența Sa.

 ***

Micime versus magnitudine.

  • Ai două opțiuni: să alegi să te consideri mic și neputincios, sau să alegi slava și puterea de drept cu care te-a înzestrat Dumnezeu atunci când te-a creat. Alegerea ta corespunde aprecierii tale de sine. Alege să rămâi mic, și nu vei avea pace. Alege slava și deși lecția poate să pară dificilă la început, e o răspundere pe care trebuie să ți-o asumi, să o înveți și să ți-o amintești tot timpul. Dumnezeu nu vrea să te mulțumești cu mai puțin decât totul.
  • ” Vrei să fii ostaticul eului sau gazda lui Dumnezeu?” Fiecare decizie pe care o iei răspunde la această întrebare și îți aduce tristețe sau bucurie; este o alegere între Cer și iad.
  • Crăciunul sărbătorește nașterea sfințeniei în lumea aceasta. Crăciunul înseamnă nașterea lui Hristos în tine și trezirea ta la grandoare. Împărăția Lui nu este din lumea aceasta pentru că este înlăuntrul tău.

 ***

Clipa sfântă și relațiile speciale. Sacrificiul de care nu este nevoie. Singura relație reală.

  • Relațiile speciale sunt relațiile particulare pe care ți le construiești în această lume: de dragoste, familiale, prietenie, etc. Sunt relații bazate pe “eu”. Sunt relații în care eul vrea să îl țină pe celălalt legat de el prin ideea de sacrificiu și stârnirea vinovăției. Asta înseamnă atac. Fiecare crede că i-a sacrificat ceva celuilalt și îl urăște din această cauză. Pretinde, de aceea, ca celălalt să-și accepte vinovăția și să se sacrifice și el.  Iertarea devine imposibilă. De multe ori aceste relații înseamnă menținerea trupurilor împreună fără să conteze pe unde umblă mințile și ce gâdesc, din moment ce gândurile sunt considerate ca fiind private.
  • Relațiile speciale sunt alianțe născute din frica singurătății, dar care perpetuează singurătatea, relații care ușurează vinovăția într-unul pentru a o crește în celălalt. Cât timp crezi că a fi cu un trup înseamnă a avea parte de tovărășie, nu-ți vei vedea fratele decât ca fiind trup. În aceste condiții comunicarea este imposibilă; iertarea este imposibilă – căci trupurile nu pot ierta. Ele fac doar ce le dictează mintea.
  • Ai nevoie să înveți să administrezi corect relațiile speciale și să aduci sfințenia în ele, pentru a putea extinde apoi aceste relații la toată creația lui Dumnezeu. În mod normal nu ai nevoie de relații speciale, dar pentru că te-ai separat, Spiritul Sfânt le va utiliza ca mijloc didactic.
  • Relațiile speciale sunt un mod de-a limita iubirea la o parte din Fiime, și asta nu e iubire. Înseamnă că alegi să nu iubești ca Dumnezeu, care nu cunoaște iubirea specială. Nimeni nu e special. Nu te poți mântui așa.
  • Relațiile tale speciale sunt bazate pe frică. Nu sunt bazate exclusiv pe o iubire veșnică. De aceea sunt atât de schimbătoare.
  • Unei relații pe care vrei s-o înlocuiești cu alta nu i-ai oferit șansa de a fi vindecată prin puterea Spiritului Sfânt. Încerci să substitui o iubire cu alta. Acorzi unui membru al relației mai puțină valoare decât celuilalt. Ai judecat și ai separat.
  • Fără să te raportezi la trecut i-ai putea vedea pe toți ca pe tine însuți. În clipa sfântă nimeni nu e special și nu vezi separare între tine și ei. Vezi în fiecare relație ce va fi când vei percepe doar prezentul.
  • E imposibil să folosești o relație pe socoteala alteia și să nu te simți vinovat. E imposibil să condamni o parte a unei relații și să-ți găsești pacea. Nu vei găsi pacea până ce nu dispare vinovăția. Vinovăția rămâne atâta timp cât crezi că poți face dintr-un frate ceva ce nu e, pentru că așa îl vrei tu.
  • Sub instruirea Spiritului Sfânt, toate relațiile sunt percepute ca angajamente totale. Fiecare relație devine o lecție de iubire.
  • Nu ai nevoie de relații speciale. Ai nevoie de relații durabile, cu parteneri ce nu te pot părăsi și pe care nu-i poți părăsi.
  • Relațiile tale sunt cu tot universul, pentru că nimic din ce s-a creat vreodată nu poate să nu-ți aparțină. Este darul pe care l-ai primit de la Tatăl tău. “Iar acest univers, dumnezeiesc fiind, depășește cu mult mărunta sumă a tuturor trupurilor separate pe care le percepi. Căci toate părțile separate din care e alcătuit se unesc în Dumnezeu prin Cristos…”
  • Dumnezeu a creat singura relație durabilă, care are înțeles: relația Lui cu tine.

 ***

Clipa sfântă și legile lui Dumnezeu.

  • Cauți iubirea în afară pentru că nu ești dispus să accepți că iubirea desăvârșită e în tine.
  • Deși crezi în separare, accepți faptul că Dumnezeu, Iubire fiind, Se poate dărui unui frate de-al tău, și în același timp Se poate dărui ție la fel de complet. Recunoști în acest fel, oricât de vag, că Dumnezeu este o idee. Ce ți se pare greu de acceptat este faptul că și tu ești o idee la fel ca și Tatăl tău. Și tot ca El te poți dărui întru totul.
  • În clipa sfântă recunoști ideea de iubire în tine și unești această idee cu Mintea care a gândit-o.
  • În clipa sfântă domnesc legile lui Dumnezeu. Legile lumii nu mai au niciun înțeles.
  • Alătură-te lui Hristos în ideea păcii, căci în idei mințile pot comunica.
  • Dacă vrei să te dăruiești pecum Tatăl tău, vei învăța să înțelegi ideea de Sine.
  • Ține minte că înțelegerea îi aparține minții și numai minții. Cunoașterea îi aparține minții. Dacă nu ai fi o idee, nu ai putea comunica cu tot ce-a fost vreodată. În clipa sfântă vei simți deplina comunicare a ideilor cu ideile.

 ***

Clipa sfântă și atracția lui Dumnezeu.

  • Eul îți limitează semenii la trup, dar ei nu sunt trup. În clipa sfântă, poți vedea cum se răsfrâng din ei, nelimitate, “Marile Raze”. Asta vei vedea în locul trupului, și nu ai idee de toate frumusețile pe care ai putea să le vezi.
  • Pe măsură ce lași Spiritul Sfânt să te învețe cum să folosești trupul în scopul comunicării, gândurile îți vor fi eliberate și nu vei mai pune preț pe trup. Vei învăța că nu ai nevoie de trup. În clipa sfântă nu sunt trupuri și nu vei simți decât atracția lui Dumnezeu. Te unești cu El într-o clipă și îți dai seama că acesta e singurul adevăr pe care ți l-ai putea dori vreodată.

*** 

Timpul renașterii.Crăciunul ca încetare a sacrificiului.

  • Semnul Crăciunului este o stea, o lumină în întunericul din adâncul tău. Crăciunul simbolizează nașterea sfințeniei în tine prin nașterea și acceptarea lui Hristos în tine. Înseamnă nașterea ta.
  • A-L vedea pe Hristos înseamnă a-l vedea în fiecare frate de-al tău.
  • Ideea de sacrificiu presupune că cineva este sacrificat, și cineva trebuie să primească. Tu nu poți să crezi în ideea de mântuire fără sacrificiu. “Singura întrebare care rămâne este: care-i prețul și ce-i de căpătat?” Din acest unghi văzute lucrurile, crezi că iubirea totală a lui Dumnezeu cere sacrificiu total. De aceea, de frică, preferi să renunți la El.
  • Ideea de sacrificiu în mintea ta este strâns legată de atașamentul pe care îl ai față de trup și de identificarea ta cu acesta. Dar cum tu nu ești trup, atunci unde e sacrificiul? Cum poți sacrifica ceva ce nu ești? Comunicarea și unitatea se manifestă la nivel de minte și nu la nivelul trupului. Și mai amintește-ți din primele lecții că răstignirea trupului lui Hristos nu a fost decât o lecție – un exemplu didactic dus la extrem- tocmai pentru a sublinia faptul că mântuirea se împlinește dincolo de trup, prin comunicarea la nivelul minții, chiar dacă trupul este distrus. Dar nu este nevoie să-ți distrugi trupul pentru a te mântui. Ia-l exact așa cum e: un instrument didactic care-ți este de folos pe perioada învățării, în scopul atingerii unicului obiectiv pe care-l ai de atins în lumea timpului: mântuirea.

***


 

Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care, este supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei. 

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Sursa:

*** “Curs de miracole-Text” , pp.271-296 , Editura CENTRUM, Polonia-2007. Traducere Simona Făgărășanu.