În această a doua lecție din capitolul 9  se vorbește despre răspunsul la rugăciune, despre ideea centrală în jurul căreia ar trebui să se concentreze rugăciunea, despre rugăciune și relația noastră cu semenii noștri.

Se pornește de la reamintirea faptului că scopul acestui curs este eliberarea de toată frica, ca o condiție a recâștigării păcii interioare și în final a mântuirii. De aceea:

• Prin rugăciune ar trebui să cerem eliberarea de toată frica.
• Rugămințile îndreptate către sănătate, prosperitate, mântuire, etc… accentuează atât frica ( de boală, de sărăcie, de Dumnezeu…), cât și starea de lipsă a acestora pe care noi o percepem. În acest caz, rugăciunile nu sunt decât cerințe de îndepărtare a simptomelor, și nu cerințe de vindecare profundă. De aceea răspunsul pe care îl primim nu este de cele mai multe ori în concordanță cu ceea ce am cerut, asta în situația în care am reușit să identificăm un răspuns la rugăciune.
• Răspunsul ne este oferit totuși întotdeauna, în diferite forme, prin intermediul semenilor noștri.
• Rugăciunea este o reafirmare a unității, și deci, nu ne putem ruga numai pentru noi. Ea este dirijată de Spiritul Sfânt potrivit legilor lui Dumnezeu.
• Nu putem cere binecuvântări fără să binecuvântăm.
• Nu putem primi în urma rugăciunilor mai mult decât dăm pentru că puțin dăm, puțin primim.
• Nu putem judeca fără să “plătim un preț”, pentru că atunci când judecăm fixăm un preț. 

-∞-

      Toți cei ce au încercat vreodată să folosească rugăciunea pentru a cere ceva s-au confruntat cu un aparent insucces. Este vorba atât despre lucruri concrete ce pot fi dăunătoare cât și de rugăminți legate de  învățăturile din acest curs. Trebuie să ne reamintim că scopul acestui curs este debarasarea de frică. Ori prin rugăciunile noastre noi cerem sănătate trupescă pentru că ne frică de boală, suferință și moarte, mai mulți bani pentru că ne e frică de sărăcie și de ziua de mâine, sau iertarea păcatelor și mântuire pentru că ne frică de Dumnezeu. Prin urmare, noi nu cerem eliberarea de toată frica – sursa sănătății sufletului, a minții și a trupului – ci îndepărtarea simtomelor: boala, sărăcia… Aceste rugăminți nu sunt deloc cereri de vindecare, deci nu sunt în interesul nostru, și nu este de mirare că nu primim răspunsul pe care ni-l dorim. Vindecarea înseamnă mult mai mult decât îndepărtarea unui simptom.

        Cu toate acestea răspunsurile ne sunt oferite întotdeauna, dar acestea nu vor fi niciodată unele care să sporească frica.  Le vom primi întotdeauna  prin frații noștri.

Mesajul pe care ți-l dă fratele tău de tine depinde. Ce îți spune el? Ce ai vrea să îți spună? Decizia pe care o iei în privința lui determină mesajul pe care îl primești. Amintește-ți că Spiritul Sfânt este în el și că Vocea Lui îți vorbește prin el. Ce poate să îți spună un frate atât de sfânt decât adevărul? Dar îl asculți?  Cuvintele lui sunt răspunsul pe care ți-l dă Spirtul Sfânt. Ți-e destul de tare credința în el să te lase să auzi?

Nu te poți ruga numai pentru tine,  după cum nu poți găsi nici bucurie numai pentru tine. Rugăciunea e o reafirmare a includerii, dirijată de Spiritul Sfânt potrivit legilor lui Dumnezeu. Mântuirea vine de la fratele tău. Spiritul Sfânt Se extinde din mintea ta la a lui și îți răspunde ție. Nu poți să auzi Vocea pentru Dumnezeu numai în tine pentru că nu ești singur. Dacă vrei să mă auzi, auzi-mi frații în care vorbește  Vocea lui Dumnezeu. În ei stă răspunsul la toate rugăciunile. Ți se va răspunde când auzi răspunsul în toți.  Nu asculta altceva căci nu vei auzi cu adevărat. Ei îți vor răspunde dacă înveți să le ceri numai adevărul. Nu le cere binecuvântări fără să îi binecuvântezi. Urmând această cale cauți adevărul din tine.

A nu crede înseamnă a te pune împotrivă sau a ataca. A crede înseamnă a accepta…A crede nu înseamnă a fi credul ci a accepta și a aprecia. Vei avea de plătit un preț pentru judecată, pentru că judecata e fixarea unui preț. Și cum îl vei fixa așa îl vei plăti.

Nu uita niciodată deci, că tu stabilești valoarea lucrului primit și îi fixezi prețul prin ce dai. Să crezi că e posibil să capeți mult pentru puțin înseamnă să crezi că te poți târgui cu Dumnezeu. Legile lui Dumnezeu sunt întotdeauna drepte și întru totul consecvente. Dând, primești.

Prin urmare, Îi poți cere Spiritului Sfânt doar dându-I și Îi poți da doar unde Îl recunoști. Dacă Îl recunoști în toți, gândește-te ce mult Îi vei cere și ce mult vei primi.

În felul acesta, și numai în felul acesta, Îi vei primi răspunsul …Spune-i deci la fiecare :

Pentru că vreau să mă cunosc te văd Fiul lui Dumnezeu și fratele meu.

-∞-

Ca o completare la această scurtă lecție, am găsit câteva fragmente din “Conversații cu Dumnezeu” cu Neal Donald Walsh, în care, chiar dacă nu se face referire directă la rugăciune, se face referire la capacitatea noastră de a ne realiza dorințele dacă atingem o anumită înțelepciune și cunoaștere, dacă reușim să trăim în comuniune directă cu Dumnezeu.

D:Dumnezeu

NW:Neale Walsch

D:Adevăr vă spun Eu vouă:…Oamenii au vindecat boli. Oamenii i-au înviat pe morți.

NW: Un om a făcut-o.

D: Crezi că numai unui singur om i s-au dat astfel de puteri asupra universului fizic?

NW: Numai un singur om a demonstrat că le are. (…) Iisus. (…) Mulți oameni cred că, dacă cer în numele lui Iisus, Tu vei vrea să le îndeplinești cererea.

D: Da. Mulți oameni cred asta. Ei cred că nu au putere, dar ei au văzut ( sau îi cred pe alții care au văzut) puterea lui Iisus, așa că ei cer în numele Lui, chiar dacă El a spus: ” De ce sunteți atât de uimiți? Acestea și încă multe altele le veți face și voi. “

Totuși oamenii n-au putut să creadă. Mulți nu cred nici în ziua de azi. Cu toții vă imaginați că nu sunteți vrednici, așa că cereți în numele lui Iisus sau al Binecuvântatei Fecioare Maria. Sau al “sfântului care vă patronează”. Sau al Dumnezeului Soare. Sau al duhului Estului.

Folosiți numele oricui – al oricui – în afară de al vostru!

Și, totuși adevăr vă spun eu Vouă: cereți și veți primi, căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide.

NW: Aruncă-te de pe clădire și vei zbura.

(…)

D: Omul de pe clădire a trăit într-o lume de autoamăgire, în care el s-a văzut pe el însuși ca fiind altceva decât voi ceilalți.

Declarând “eu sunt Dumnezeu”, el și-a început demonstrația cu o minciună. El a sperat să devină unicat. Să devină mai important. Mai puternic.

A fost un gest al egoului. Ego-ul, adică ceea ce este unic , individual, nu poate să fie niciodată dublura a ceea ce este Unul, și nici nu-l poate demonstra.

Încercând să demonstreze că el era Dumnezeu, omul de pe clădire a demonstrat numai separarea sa de totul și nu unitatea cu acesta. Astfel, el a căutat să demonstreze starea lui de Dumnezeire, dovedind neDumnezeire și a eșuat.

Iisus pe de altă parte, și-a dovedit starea de Dumnezeire, dovedindu-și Unitatea și văzând Unitate și Întreg oriunde și în oricine la care se uita. În această privință, conștiența Lui și conștiența Mea au fost Una și, într-o astfel de stare, orice El cerea se materializa în Realitatea Lui Divină și în acel Moment Sfânt.

NW: Înțeleg. Deci, nu ai nevoie decât de conștiență Christică pentru a face minuni!

        Ei da, asta simlifică complet lucrurile!!

D: De fapt, chiar le simplifică. E mult mai simplu decât crezi. Mulți au ajuns la această conștiență. Mulți au fost în starea de Christos.

NW:Cum…?

D: Străduindu-te să fii. Alegând să fii. Dar este o alegere pe care trebuie să o faci în fiecare zi, în fiecare minut. Ea trebuie să devină însuși scopul vieții tale.

 Ea este scopul vieții tale – pur și simplu tu nu o știi.

Și chiar dacă ai știi, chiar dacă ți-ai aminti motivul minunat al existențe tale, se pare că nu știi cum să ajungi acolo, din punctul în care te afli acum.

(…)

Adevăr îți spun Eu ție iarăși:”caută și vei găsi, bate și ți se va deschide”.

NW: Am “căutat” și am “bătut” de 35 de ani încoace. Te rog să mă scuzi dacă sunt puțin cam plictisit de treaba asta.

D: Ca să nu zicem și deziluzionat, nu-i așa? Dar, realmente, dacă ar fi să-ți dau notă bună pentru încercare – un “zece pentru efort” ca să zic așa – nu pot să fiu de acord cu tine, nu pot să spun că ai bătut și ai căutat de 35 de ani încoace.

Hai să cădem de acord că ai bătut și ai căutat cu intermitență, de 35 de ani încoace, dar, – de cele mai multe ori – n-ai făcut-o.

În trecut, când erai foarte tânăr, veneai la mine numai când erai la necaz, când aveai nevoie de ceva. Pe măsură ce ai crescut și te-ai maturizat, ți-ai dat seama că nu asta era probabil relația corectă cu Dumnezeu și ai căutat să creezi ceva mai substanțial. Dar, chiar și atunci, Eu nu eram nimic mai mult decât ceva ocazional. Mai târziu, când ai ajuns să înțelegi că unirea cu Dumnezeu poate fi atinsă numai în comuniune cu Dumnezeu, ai apelat la practici și comportamente care puteau să-ți aducă această comuniune, dar până și pe acestea le-ai făcut în mod sporadic, cu inconsecvență.

Ai meditat, ai făcut anumite ritualuri, m-ai chemat în rugăciuni și cântece, ai evocat Spiritul Meu din tine, dar numai când ți-a convenit, numai când ai simțit o chemare.

Și, chiar dacă în aceste ocazii, trăirea ta legată de Mine a fost minunată, ți-ai petrecut 95% din viață trăind iluzia separării de Mine și, numai în momente foarte scurte, din când în când, ți-ai dat seama de realitatea supremă.

Tu încă mai crezi că viața înseamnă să repari mașina și să plătești telefonul și niște relații și ce vrei să obții din ele; că ea se referă la dramele pe care le-ai creat, mai degrabă decât la creatorul acelor drame. Mai ai încă de învățat motivul pentru care continui să-ți creezi dramele. Ești prea preocupat să joci în ele. (…)

E momentul să încetezi de a fi deziluzionat de Mine și să începi să te vezi pe tine însuți, așa cum ești cu adevărat.

Acum – adevăr îți spun Eu ție: vrei să fii ca și Christos?

Acționează asemenea lui Christos, în fiecare clipă a fiecărei zile. ( Să nu spui că nu știi cum. El ți-a arătat calea.)

Fii asemănător lui Christos în fiecare situație. ( Să nu-mi spui că nu poți. El ți-a lăsat îndrumări.)

În caz că vrei să cauți drumul, să știi că ești ajutat. Te ghidez în fiecare clipă a fiecărei zile. Eu sunt acea voce încă mică din interior care știe încotro s-o apuci, pe ce drum să mergi, ce răspuns să dai, ce acțiune să faci, ce cuvânt să spui – ce realitate să creezi, dacă într-adevăr cauți comuniunea și unitatea cu Mine.

Ascultă-Mă doar.

(…)

Apropie-te de Mine. Apropie-te de Mine!

Fă ce poți.Fă ce trebuie. Fă ce este nevoie. Spune o rugăciune. Sărută o piată. Fă o plecăciune către răsărit. Rostește o incantație. Fă să se miște pendului…Sau scrie o carte.

Fă tot ce e nevoie.

Fiecare dintre voi construiește propria lui imagine. Fiecare dintre voi M-a înțeles – M-a creat – în felul lui. Pentru unii dintre voi, Eu sunt bărbat. Pentru unii dintre voi, Eu sunt femeie. Pentru unii sunt și una și alta. Pentru unii nu sunt nici una nici alta.

Pentru unii dintre voi, Eu sunt energie pură. Pentru unii, sentimentul suprem pe care voi îl numiți dragoste. Și unii dintre voi habar nu au ce sunt Eu. Voi știți pur și simplu că EU SUNT.

Și așa și este.

EU SUNT

(…)

Fă absolut orice îți este de folos, orice te ajută – orice ritual, ceremonie, demonstrație, meditație, gând, cântec, cuvânt sau acțiune care-ți sunt necesare ca să te “reconecteze” – fă-le.

Fă orice, ca să-ți amintești de Mine.

Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de Miracole-Text, Cap.9-“Acceptarea Ispășirii- Răspunsul la rugăciune”, pp.147-149 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Neale Donald Walsch, Conversații cu Dumnezeu-volumul II, pp.35-41; București: For You, 2009.

The post Curs de Miracole – 9(2): Răspunsul la rugăciune appeared first on Milena Popescu.

      De obicei scriu puține cuvinte de la mine, iar astăzi am să scriu și mai puține. Ce-aș putea eu să spun despre starea de grație? Că am trăit-o uneori? Că încerc s-o regăsesc în fiecare zi? Ce este starea de grație? 

Pace. Din interior spre exterior și invers. Pace

Abandon

Liniște

Iubire și bucurie nedeslușită.

Atât

E imposibil să nu fi trăit-o la un moment dat!

-∞-

Grația e starea firească a fiecărui Fiu de-al lui Dumnezeu. Când nu e într-o stare de grație, el e în afara mediului său firesc  și nu funcționează bine. Tot ce face devine un efort, pentru că nu a fost creat pentru mediul pe care l-a făcut. De aceea, nu se poate adapta la asta…Nu merită încercat. (…)

……………

Gândește-te la împărăția pe care ai făcut-o și judecă-i corect valoarea. Merită să fie casa unui copil de-al lui Dumnezeu? Îi ocrotește pacea și răsfrânge numai iubire asupra lui? Îi ține inima neatinsă de frică și îi îngăduie să dea mereu fără nicio senzație că pierde? (…) Acesta e singurul mediu în care poți fi fericit. Și nu îl poți face tu, după cum nu te poți face nici pe tine. A fost creat pentru tine după cum ai fost creat și tu pentru el. Dumnezeu Își ocrotește copiii și nu le refuză nimic. Dar, când Îl neagă ei pe El, ei nu știu asta pentru că își refuză totul. Tu, care ai putea da Iubirea lui Dumnezeu la tot ce vezi și atingi și îți amintești, îți refuzi literalmente Cerul.

…………….

Îți cer să îți amintești că te-am ales să predai Împărăției Împărăția. (…) Fiecare Fiu ce se întoarce în Împărăție cu această lecție în inimă a vindecat Fiimea și a adus mulțumiri lui Dumnezeu. Cel ce învață această lecție a devenit profesorul desăvârșit…

………………..

Când are numai lumină, o minte cunoaște numai lumină. Propria ei strălucire se răsfrânge în jurul ei și se extinde în întunericul altor minți, transformându-le în maiestate. Dumnezeu nu dă decât în mod egal. Dacă îi recunoști darul în altcineva, ai devenit ce ți-a dat El. Nimic nu e atât de ușor de recunoscut ca adevărul. E o recunoaștere imediată, clară și firească. Te-ai antrenat să nu îl recunoști, și asta ți-a fost foarte dificil.

…………………

În afara mediului tău firesc te poți întreba, pe bună dreptate, ” Ce este adevărul?”, de vreme ce adevărul e mediul prin care și pentru care ai fost creat. Am spus deja că numai întreaga Fiime merită să fie cocreatoare cu Dumnezeu, căci numai întreaga Fiime poate crea ca El. Când vindeci un frate recunoscându-i valoarea, adeverești puterea lui de a crea și a ta. El e cocreator cu Dumnezeu cu tine. Neagă-i puterea creatoare, și o vei nega pe a ta și pe a Dumnezeului Care te-a creat.

………………..

Nu poți nega o parte din adevăr.

Cunoaște-i,  atunci, pe Fiii lui Dumnezeu, și vei cunoaște creația toată.

-∞- 

Pacea lumii – o treabă personală.

     După îndelungi dezbateri pe tema păcii lumii, “conversând” cu Dumnezeu, Neale Donald Walsch atinge punctul sensibil. Dincolo de programe, redirecționări de fonduri dedicate războaielor de orice fel, dincolo de șomajul rezultat din abandonarea industriei armamentului, dincolo de metode pentru abolirea sărăciei, uniuni statale și altele, există soluția spirituală, pe cât de simplă, pe atât de greu de abordat, pentru că ea trebuie să treacă dincolo de ego – al națiunilor, ca reprezentare a propriilor noastre euri. 

   Dacă-ți capeți cea mai mare fericire a vieții din experiențe care pot fi obținute numai din Lumea Exterioară – lumea fizică din afara ta – nu vei vrea niciodată să renunți la un gram din tot ceea ce ai acumulat, ca persoană sau ca națiune, pentru ca să devii fericit.

   Și atâta timp cât cei care “nu au” își văd nefericirea legată de lipsa lucrurilor materiale, vor cădea și ei în capcană. Ei vor dori în mod constant ceea ce ai tu și, în mod constant, tu vei refuza să împarți cu ei.

   De aceea am spus mai devreme că există un mod cu adevărat posibil de a elimina războiul – și toate experiențele de neliniște și lipsă de pace. Dar aceasta este o soluție spirituală.

   În cele din urmă, fiecare problemă geopolitică, la fel ca și fiecare problemă personală, se rezumă tot la o problemă spirituală.

   Întreaga viață este spirituală și, de aceea, toate problemele vieții se bazează pe ceva spiritual – și se rezolvă în mod spiritual.

   Războaiele sunt create pe planeta voastră pentru că cineva are ceea ce altcineva dorește. Acesta este motivul pentru care cineva face ceva nedorit de altcineva.       Toate conflictele provin din dorințe prost plasate.

   Singura pace din lume care durează este Pacea Interioară.

  Lăsați fiecare persoană să-și găsească pacea în interiorul ei. Când descoperiți pacea în interiorul vostru, găsiți că nu vă mai trebuie nimic din exterior. Aceasta înseamnă, pur și simplu, că nu mai aveți nevoie de lucrurile care aparțin lumii exterioare. “A nu avea nicio nevoie” este o mare libertate. În primul rând te eliberează de frică: Frică că există ceva ce tu nu vei avea; frică cum că există ceva ce ai și ai putea pierde; și frică cum că, fără un anumit lucru, nu ai fi fericit.

  În al doilea rând, “a nu avea nicio nevoie” te eliberează de mânie. Mânia înseamnă frică declarată. Când nu e nimic de care să-ți fie frică, nu există nimic care să te facă mânios. Voi nu sunteți mânioși când nu obțineți ceea ce doriți, pentru că a dori a fost pur și simplu o preferință, nu o necesitate.

   De aceea nu aveți nicio frică legată de posibilitatea de a nu obține. Deci, nu există nici mânie. Voi nu sunteți mânioși când îi vedeți pe alții făcând ceea ce voi nu vreți ca ei să facă, deoarece nu aveți nevoie ca ei să facă sau să nu facă ceva în mod deosebit. Deci nu există nici mânie.

   Nu sunteți mânioși când cineva nu este amabil, deoarece nu aveți nevoie ca ei să fie amabili. Nu simțiți mânie când cineva nu este iubitor, pentru că nu aveți nevoie ca ei să vă iubească. Nu simțiți mânie când cineva este crud sau jignește sau încearcă să vă facă un rău, pentru că nu aveți nevoie ca ei să se comporte în niciun alt fel și vă este foarte clar că nu vi se poate face niciun rău. Nu simțiți mânie nici când cineva încearcă să vă ia viața, pentru că nu vă e frică de moarte.

   Când frica vă este luată, orice altceva vă poate fi luat și nu veți fi mânioși. În sinea voastră, știți în mod intuitiv că tot ceea ce ați creat poate fi creat iarăși sau – ceea ce e mult mai important – că nu contează.

   Când îți găsești Pacea Interioară, nicio prezență sau absență a unei persoane, loc sau lucru, a unei condiții, circumstanțe sau situații nu poate fi creatorul stării voastre de spirit sau cauza experienței voastre ca ființe. Aceasta nu înseamnă că voi respingeți tot ceea ce ține de trup. Nici gând de așa ceva. Voi trăiți experiența de a fi pe deplin în trupul vostru cât și deliciile acestuia, așa cum n-ați mai trăit-o niciodată înainte. Dar implicarea voastră în ceea ce ține de trup va fi voluntară, nu obligatorie. Veți trăi senzații trupești, deoarece alegeți să o faceți și nu pentru că vi se cere să o faceți pentru a vă simți fericiți sau pentru a vă justifica tristețea.  

    Această schimbare simplă – a căuta și a găsi pacea interioară – ar putea, dacă ar fi trăită de fiecare în parte, să termine cu toate războaiele, să elimine conflictul, să prevină nedreptatea și să ducă lumea la pace veșnică. Nu există alte formule necesare sau posibile. Pacea lumii este o treabă personală! Nu este nevoie de o schimbare de împrejurări, ci de o schimbare de conștiență.

ÎNTREBARE: Cum poți să-ți găsești pacea când ești flămând? Să fii într-o stare de seninătate când îți este sete? Să rămâi calm când ești ud și ți-e frig și nu ai adăpost? Sau să eviți mânia când cei pe care-i iubești mor fără motiv? Vorbești atât de poetic, dar este oare poezia ceva practic? Are ea ceva de spus mamei din Etiopia care-și privește copilul vlăguit murind din lipsa unei felii de pâine? Omului din America Centrală care simte cum un glonte îi sfâșie trupul, deoarece a încercat să împiedice o armată să-i cotropească satul? Și ce îi spune poezia ta femeii din Brooklyn, violată de opt ori de către o bandă? Sau familiei cu șase copii din Irlanda care a sărit în aer din cauza unei bombe teroriste, plasată într-o biserică, într-o dimineață de duminică.

E greu să auzi ce îți spun acum.

Dar într-adevăr îți spun Eu ție: Există perfecțiune în orice.

Străduiește-te să vezi perfecțiunea. Aceasta e schimbarea de conștiență despre care am vorbit. Să nu ai nevoie de nimic. Să dorești totul. Să alegi numai ceea ce se ivește.

Simțiți-vă sentimentele.

Plângeți-vă lacrimile.

Râdeți râsetele.

Cinstiți-vă adevărul.

Dar când toată emoția a dispărut, stați liniștiți și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu.(…)

Totul sună ca ceva ce este imposibil de făcut. Dar dacă treceți în conștiența lui Dumnezeu, puteți să o faceți.

Nu trebuie să o faceți, bineînțeles. Depinde de modul în care doriți să trăiți experiența în acel moment. Într-un moment de mare tragedie, încercarea la care sunteți supuși este întotdeauna să liniștiți mintea și să treceți în adâncimea sufletului vostru. 

   

Voi faceți acest lucru în mod automat, atunci când nu mai dețineți controlul.

Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole-“Text”, Cap.7-“Darurile Împărăției”, pp. 122-123, Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Neale Donald Walsch , ” Conversații cu Dumnezeu” -Vol.II, pp. 169-172, București: For You – 2009.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!

---

The post Curs de Miracole: Cap. 7(4):Starea de grație; Pacea lumii – o treabă personală. appeared first on Milena Popescu.

   Unul dintre cei mai buni profesori în managementul calității ne spunea atunci când evalua  procedurile de lucru pe care  le realizam, că “nu am avut timp să documentăm  o procedură scurtă și bine închegată, așa că am scris una lungă și greu de înțeles.”

  Această lecție este un amalgam din tot ce am învățat până acum. Ideile sunt reluate și accentuate. Se explică diferența dintre felul în care proiectează eul și felul în care extinde Spiritul Sfânt. Nu există o narațiune în adevăratul sens al cuvântului, așa că am scris mai întâi varianta lungă, după care am sintetizat  varianta scurtă pe care am așezat-o în partea de sus sub forma unor idei. Am  speranța că dacă cineva va fi curios să arunce o privire și se va îngrozi de lungimea rezumatului, va putea să citească măcar aceste idei scurte.

        Varianta scurtă:

• Suntem creați prin extensia Gândului lui Dumnezeu. Dumnezeu a reținut aceste extensii în Mintea Sa. De aceea suntem uniți în gând atât între noi, cât și cu Dumnezeu.
• Purtăm în mintea noastră gândurile “sămânță” ale Creatorului. (Idee necesară pentru înțelegerea  exercițiului 45.)
• Toate gândurile noastre sunt determinate de percepțiile noastre care sunt fie adevărate, fie neadevărate. Gândurile  se extind în afară.
• Percepțiile neadevărate au luat naștere după separare, sunt determinate de simțurile noastre, nu transcend lumea fizică- iluzorie și sunt folosite de ego.
• Eul/ego proiectează asupra celorlați ură, frică, judecată,atac, etc, considerându-se “mai bun” decât ceilalți și accentuând în acest fel separarea. Suntem primii care trăim și simțim produsele minții noastre nevindecate și ale eului (ura, frica, judecarea, atacul…) pentru că noi le-am creat.
• Alternativa la proiecție este renunțarea la atac. Renunțăm la atac atunci când ne simțim în siguranță. Suntem sub protecția lui Dumnezeu prin însăși originea noastră, deci suntem în siguranță.
• În lumea fizică – iluzorie, ne identificăm cu eul și cu trupul. Eul și trupul domină mintea. Eul este primul auzit de minte pentru că “țipă mai tare” și pentru că este puternic conectat la această lume.
• În realitate, trupul este instrument de învățare pentru minte. Mintea domină trupul și nu invers.
• Eul pune întrebări dar nu oferă răspunsuri. Cea mai importantă întrebare este “Ce/Cine sunt eu?”
• Spiritul Sfânt/Inspirația Universală ne poate inspira percepțiile, care pot deveni adevărate, pot transcende lumea iluzorie, și ne pot conduce înapoi la Dumnezeu.
• Pentru că păstrează legătura cu Dumnezeu și este conștient de Unime, Spiritul Sfânt extinde, nu judecă și nu proiectează așa cum face eul. Ne știe așa cum am fost, cum suntem acum și cum vom redeveni cândva: cu nevoi egale și cu capacități creatoare desăvârșite.
• Fiecare alegem când și dacă dorim să ascultăm Vocea silențioasă a Spiritului Sfânt. El nu țipă, nu decide în locul nostru, nu obligă. Poate deveni Călăuza noastră și are răspunsuri la  toate întrebările.
• Pentru a găsi Cărarea Împărăției avem nevoie să ne dezvoltăm aptitudinile. Avem un model de urmat – Iisus Hristos și o Călăuză/ Inspirație – Spiritul Sfânt.

     Varianta lungă:

     În capitolele anterioare s-a vorbit separat despre eu/ego și despre Spiritul Sfânt. Am aflat care sunt iluziile determinate de ego și am aflat de asemenea că Spiritul Sfânt este acea “Inspirație Universală” care ne menține în permanență în contact cu Sursa, și care este disponibilă pentru fiecare Fiu al lui Dumnezeu.

     Așa cum am spus, în lecția de astăzi se punctează diferența dintre felul în care proiectează eul și felul în care extinde Spiritul Sfânt.

   A proiecta și a extinde sunt două noțiuni diferite. Pentru a fi înțelese, s-a pornit de la reamintirea faptului că “Dumnezeu și-a creat Fiii extinzându-Și Gândul și reținând extensiile Gândului Său în Mintea Sa. Toate Gândurile Sale sunt, așadar, cât se poate de unite în ele și între ele.”

     Este cât se poate de clar că fiecare dintre noi, Fii ai lui Dumnezeu, purtăm  în mintea noastră gândurile lui Dumnezeu prin care am luat naștere. Aceste gânduri originare ne unesc între noi pentru că au aceeași Sursă, și ne mențin uniți în același timp cu Sursa. Aceste gânduri “sămânță” sunt cumva prezente în mintea noastră scindată, care este în același timp și în mult mai mare măsură, folosită de ego. Ego se bazează pe percepțiile provenite din lumea fizică, percepții “neadevărate” în esența lor pentru că se raportează numai la această lume. Aceste percepții sunt cele care ne conduc totuși spre re-cunoașterea adevărului, cu condiția să devină percepții “adevărate” care să se extindă dincolo de lumea fizică iluzorie. Spiritul Sfânt este cel care poate folosi percepția, pentru că “El poate inspira percepția și o poate conduce spre Dumnezeu”.

     Gândurile încep în mintea noastră și se extind în afară, exact așa cum se întâmplă și cu Gândurile lui Dumnezeu. Ceea ce gândim vine din ceea ce percepem, și ceea ce gândim proiectăm apoi  în afara noastră.

     Eul proiectează în exterior în baza percepțiilor neadevărate, bazate pe separare. Atunci când proiectăm asupra celorlați, judecată, ură, frică,…o facem pentru că separați crezându-ne, ne simțim diferiți de cel asupra căruia proiectăm, ne considerăm mai buni, iar prin judecarea lui, îl respingem, îl atacăm și îl menținem în continuare separat. Deși greu de înțeles, tocmai ce am proiectat asupra celuilalt ne aparține: ura, judecata, frica, sau atacul. Deși încercăm să ne disociem de ele, tocmai noi le-am creat, sunt ale noastre, și le folosim împotriva noastră de fapt, pentru că noi suntem cei care simțim din plin efectul judecării, fricii, atacului, urii. Ele creează în noi stări emoționale negative pe care cel asupra căruia le-am proiectat poate sau nu să le simtă.

    Spiritul Sfânt  exact așa cum am amintit mai sus, ne percepe așa cum suntem la origine: perfecți; cu toții perfecți și egali, și cu nevoi egale. Nici buni, nici răi. Pentru că lumea e un loc nefericit și lipsit de bucurie, singurul mod în care ne putem afla bucuria este de a recunoaște că de fapt, noi nu aparținem acestui loc:

    Nu poți fi unde nu te-a pus Dumnezeu, iar Dumnezeu te-a creat parte din El…Nu e o convingere ci un fapt. Ce a creat Dumnezeu e ca El de adevărat….A nega asta înseamnă a te nega pe tine și pe El, din moment ce e imposibil să accepți una fără alta.

   Deci eul proiectează asupra semenilor accentuînd separarea, iar Spiritul Sfânt extinde,“recunoscându-se pe el în fiecare minte și percepându-le astfel ca tot unitar”. E alegerea noastră dacă dorim să ne ascultăm  eul care țipă întotdeauna și primul, și cât îl ține gura, sau dacă alegem să descoperim vocea silențioasă a Spiritului Sfânt.

      Alternativa la proiecție este renunțarea la atac. Renunțarea la atac are loc atunci când ne simțim în siguranță. Ne simțim în siguranță atunci când înțelegem că suntem sub protecția lui Dumnezeu prin însăși originea noastră. Pentru a restabili însă legătura cu Dumnezeu/Sursa/Creatorul/Cineva Măreț…sau cum vrem noi să-i spunem, avem nevoie să permitem minții noastre să contacteze vocea Spiritului Sfânt, sau mai plastic, a “Inspirației Universale”. Și în momentul în care i-am dat voie să intre în viața noastră, să-i învațăm lecțiile și apoi să le predăm. A împărtăși  și nu a proiecta este  calea pe care trebuie să învățăm s-o urmăm. Atunci când împarți din învățătura ta, înveți și tu mai bine. Cu cât profesorilor le-au trecut prin mână mai multe generații de elevi, cu atât devin mai stăpâni pe ceea ce predau și mai desăvârșiți în metodele de predare.

     Singurul mod de-a avea pace este să o predai. Predând pacea, trebuie să o înveți și tu, căci nu poți preda ceva ce mai disociezi. Numai așa poți recâștiga cunoașterea pe care ai lepădat-o. O idee pe care o împărtășești trebuie să o și ai. Ea ți se deșteaptă în minte prin convingerea predării ei. Tot ce predai înveți. Predă numai iubire, și învață că iubirea e a ta și că ești iubire.

        Prima întrebare pe care eul a pus-o vreodată este ” Ce ești?” – întrebare care a apărut după separare și care a însemnat începutul îndoielii. Este întrebarea pe care eurile noastre o pune neîncetat, numai că nu toți suntem interesați să ne reamintim răspunsul. Răspunsul vine întotdeauna de la Spiritul Sfânt, chiar dacă nu vorbește  niciodată primul. Și răspunsul a venit prin lecțiile acestui curs de multe ori până acum, înclusiv atunci când am fost îndemnați:” Predă iubire căci asta și ești”. Și tot pentru că este născut din separare, eul are nevoie de aliați, la fel de separați. De aceea el recurge la trup ca la un aliat, “căci trupul nu e parte din tine. E o alință bazată franc pe separare.”  Eul ( care nu este real), folosește trupul să conspire împotriva minții superioare (care e reală, pentru că face parte din Mintea lui Dumnezeu) . El încearcă să convingă mintea că ea este instrument de învățare al eului, dar am învățat deja în primele lecții că trupul este instrument de învățare pentru minte. O minte complet vindecată duce la un trup complet sănătos.

Ascultă, atunci, unicul răspuns al Spiritului Sfânt la toate întrebările puse de eu: ești un copil al lui Dumnezeu, o parte neprețuită a Împărăției Sale, pe care a creat-o ca parte din El. Nimic altceva nu există și numai asta e real. Ai ales un somn în care ai visat urât, dar somnul nu este real și Dumnezeu te cheamă să te trezești. Când Îl vei auzi, nu va mai rămâne nimic din visul tău, pentru că te vei trezi. Visele tale conțin multe din simbolurile eului și te-au derutat. Dar nu numai din cauză că ai dormit și nu ai cunoscut. Când te vei trezi, vei vedea adevărul în jurul tău și în tine, și nu vei mai crede în vise pentru că nu vor mai avea realitate pentru tine.

      De ce ne sunt necesare aptitudinile?

      De ce, dacă suntem ființe asemenea Creatorului avem nevoie să ne dezvoltăm aptitudinile? De ce perfecțiunea mai are nevoie de aptitudini? Par întrebări fără sens dacă ne raportăm la “nou dobânditul” statut de copii ai lui Dumnezeu cu “puteri depline”, dar:

Aptitudinile trebuiesc dezvoltate înainte de-a le putea folosi. Deși asta nu e adevărat referitor la nimic din ce a creat Dumnezeu, e cea mai blândă soluție posibilă la ce ai făurit tu. Într-o situație imposibilă, îți poți dezvolta aptitudinile până la punctul în care pot să te scoată din ea. Ai o Călăuză care să îți arate cum să le dezvolți ( Spiritul Sfânt/ Inspirația universală), dar nu ai alt comandant decât tine. Împărăția e lăsată astfel în seama ta, cu o Călăuză ca să o găsești și un mijloc de-a o păstra. Ai un model de urmat ( Iisus Hristos) care-ți va întări comanda și nu o va diminua în nici un fel…Spiritul Sfânt nu comandă niciodată. Comanda presupune inegalitate, iar Spiritul Sfânt demonstrează că așa ceva nu există.

       În “Conversații cu Dumnezeu” Neal Donald Walsch reia o mare parte din ideile care erau deja scrise în “Curs de miracole”. Ceea ce spune el se mulează foarte bine pe textul acestui curs. La un moment dat, în primul volum, există chiar un schimb de “replici” care confirmă acest lucru, și se leagă cumva și cu subiectul lecției de astăzi ( D=Dumnezeu; N=Neal):

D: Orice atac este o chemare după ajutor.

N: Am citit asta în Un curs de miracole.

D: Eu am pus-o acolo.

N: Măi să fie! Ai răspuns pentru orice!

D:….Dar hai să ne întoarcem pentru că nu vreau să pierdem șirul a ceva ce este foarte important.

    Viața este o creație, nu o descoperire. Voi nu trăiți în fiecare zi ca să descoperiți ce vă rezervă ea, ci ca să o creați. Voi vă creați realitatea în fiecare clipă, probabil chiar fără să o știți.

    Iată de ce se întâmplă asta și cum funcționează:

1. V-am creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
2. Dumnezeu este creatorul.
3. Sunteți trei ființe într-una singură. Puteți numi aceste trei aspecte ale ființei cum doriți: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh; minte,trup și spirit; supraconștient, conștient și subconștient.
4. …Voi creați la trei nivele. Instrumentele creației sunt: Gândul, cuvântul și fapta.
5. Tot ceea ce este creat începe cu gândul ( “vine de la Tatăl”). Tot ceea ce este creat se mută apoi în cuvânt ( “Cere și ți se va da, întreabă și ți se va răspunde”). Tot ceea ce este creat este desăvârșit prin faptă( “Și Cuvântul S-a făcut trup și a sălășluit între noi.”)
6. Ceea ce gândiți, dar despre care nu mai vorbiți după aceea creează la un alt nivel….

( Conversații cu Dumnezeu, Vol.1, pp.104-105, București, ForYou-2009)

          În cele cinci minute de conferință de mai jos, Neal se referă pe scurt la teologia/cosmologia separării, așa cum o cunoaștem majoritatea dintre noi, și aduce argumente palpabile împotriva acestei teorii care a dominat și domină încă viața omenirii.

Fragmente citate:

***Curs de miracole-Text,Cap.6: Lecțiile iubirii, pp.86-93; Editura Centrum- Polonia 2007.

The post Lecțiile iubirii-2: Proiecție versus extindere. appeared first on Milena Popescu.