CURS DE MIRACOLE: Lecții

Curs de Miracole – 9(2): Răspunsul la rugăciune

By 5 September 2014 No Comments

3

În această a doua lecție din capitolul 9  se vorbește despre răspunsul la rugăciune, despre ideea centrală în jurul căreia ar trebui să se concentreze rugăciunea, despre rugăciune și relația noastră cu semenii noștri.

Se pornește de la reamintirea faptului că scopul acestui curs este eliberarea de toată frica, ca o condiție a recâștigării păcii interioare și în final a mântuirii. De aceea:

  • Prin rugăciune ar trebui să cerem eliberarea de toată frica.
  • Rugămințile îndreptate către sănătate, prosperitate, mântuire, etc… accentuează atât frica ( de boală, de sărăcie, de Dumnezeu…), cât și starea de lipsă a acestora pe care noi o percepem. În acest caz, rugăciunile nu sunt decât cerințe de îndepărtare a simptomelor, și nu cerințe de vindecare profundă. De aceea răspunsul pe care îl primim nu este de cele mai multe ori în concordanță cu ceea ce am cerut, asta în situația în care am reușit să identificăm un răspuns la rugăciune.
  • Răspunsul ne este oferit totuși întotdeauna, în diferite forme, prin intermediul semenilor noștri.
  • Rugăciunea este o reafirmare a unității, și deci, nu ne putem ruga numai pentru noi. Ea este dirijată de Spiritul Sfânt potrivit legilor lui Dumnezeu.
  • Nu putem cere binecuvântări fără să binecuvântăm.
  • Nu putem primi în urma rugăciunilor mai mult decât dăm pentru că puțin dăm, puțin primim.
  • Nu putem judeca fără să “plătim un preț”, pentru că atunci când judecăm fixăm un preț. 

-∞-

      Toți cei ce au încercat vreodată să folosească rugăciunea pentru a cere ceva s-au confruntat cu un aparent insucces. Este vorba atât despre lucruri concrete ce pot fi dăunătoare cât și de rugăminți legate de  învățăturile din acest curs. Trebuie să ne reamintim că scopul acestui curs este debarasarea de frică. Ori prin rugăciunile noastre noi cerem sănătate trupescă pentru că ne frică de boală, suferință și moarte, mai mulți bani pentru că ne e frică de sărăcie și de ziua de mâine, sau iertarea păcatelor și mântuire pentru că ne frică de Dumnezeu. Prin urmare, noi nu cerem eliberarea de toată frica – sursa sănătății sufletului, a minții și a trupului – ci îndepărtarea simtomelor: boala, sărăcia… Aceste rugăminți nu sunt deloc cereri de vindecare, deci nu sunt în interesul nostru, și nu este de mirare că nu primim răspunsul pe care ni-l dorim. Vindecarea înseamnă mult mai mult decât îndepărtarea unui simptom.

        Cu toate acestea răspunsurile ne sunt oferite întotdeauna, dar acestea nu vor fi niciodată unele care să sporească frica.  Le vom primi întotdeauna  prin frații noștri.

Mesajul pe care ți-l dă fratele tău de tine depinde. Ce îți spune el? Ce ai vrea să îți spună? Decizia pe care o iei în privința lui determină mesajul pe care îl primești. Amintește-ți că Spiritul Sfânt este în el și că Vocea Lui îți vorbește prin el. Ce poate să îți spună un frate atât de sfânt decât adevărul? Dar îl asculți?  Cuvintele lui sunt răspunsul pe care ți-l dă Spirtul Sfânt. Ți-e destul de tare credința în el să te lase să auzi?

Nu te poți ruga numai pentru tine,  după cum nu poți găsi nici bucurie numai pentru tine. Rugăciunea e o reafirmare a includerii, dirijată de Spiritul Sfânt potrivit legilor lui Dumnezeu. Mântuirea vine de la fratele tău. Spiritul Sfânt Se extinde din mintea ta la a lui și îți răspunde ție. Nu poți să auzi Vocea pentru Dumnezeu numai în tine pentru că nu ești singur. Dacă vrei să mă auzi, auzi-mi frații în care vorbește  Vocea lui Dumnezeu. În ei stă răspunsul la toate rugăciunile. Ți se va răspunde când auzi răspunsul în toți.  Nu asculta altceva căci nu vei auzi cu adevărat. Ei îți vor răspunde dacă înveți să le ceri numai adevărul. Nu le cere binecuvântări fără să îi binecuvântezi. Urmând această cale cauți adevărul din tine.

A nu crede înseamnă a te pune împotrivă sau a ataca. A crede înseamnă a accepta…A crede nu înseamnă a fi credul ci a accepta și a aprecia. Vei avea de plătit un preț pentru judecată, pentru că judecata e fixarea unui preț. Și cum îl vei fixa așa îl vei plăti.

Nu uita niciodată deci, că tu stabilești valoarea lucrului primit și îi fixezi prețul prin ce dai. Să crezi că e posibil să capeți mult pentru puțin înseamnă să crezi că te poți târgui cu Dumnezeu. Legile lui Dumnezeu sunt întotdeauna drepte și întru totul consecvente. Dând, primești.

Prin urmare, Îi poți cere Spiritului Sfânt doar dându-I și Îi poți da doar unde Îl recunoști. Dacă Îl recunoști în toți, gândește-te ce mult Îi vei cere și ce mult vei primi.

În felul acesta, și numai în felul acesta, Îi vei primi răspunsul …Spune-i deci la fiecare :

Pentru că vreau să mă cunosc te văd Fiul lui Dumnezeu și fratele meu.

-∞-

Ca o completare la această scurtă lecție, am găsit câteva fragmente din “Conversații cu Dumnezeu” cu Neal Donald Walsh, în care, chiar dacă nu se face referire directă la rugăciune, se face referire la capacitatea noastră de a ne realiza dorințele dacă atingem o anumită înțelepciune și cunoaștere, dacă reușim să trăim în comuniune directă cu Dumnezeu.

D:Dumnezeu

NW:Neale Walsch

D:Adevăr vă spun Eu vouă:…Oamenii au vindecat boli. Oamenii i-au înviat pe morți.

NW: Un om a făcut-o.

D: Crezi că numai unui singur om i s-au dat astfel de puteri asupra universului fizic?

NW: Numai un singur om a demonstrat că le are. (…) Iisus. (…) Mulți oameni cred că, dacă cer în numele lui Iisus, Tu vei vrea să le îndeplinești cererea.

D: Da. Mulți oameni cred asta. Ei cred că nu au putere, dar ei au văzut ( sau îi cred pe alții care au văzut) puterea lui Iisus, așa că ei cer în numele Lui, chiar dacă El a spus: ” De ce sunteți atât de uimiți? Acestea și încă multe altele le veți face și voi. “

Totuși oamenii n-au putut să creadă. Mulți nu cred nici în ziua de azi. Cu toții vă imaginați că nu sunteți vrednici, așa că cereți în numele lui Iisus sau al Binecuvântatei Fecioare Maria. Sau al “sfântului care vă patronează”. Sau al Dumnezeului Soare. Sau al duhului Estului.

Folosiți numele oricui – al oricui – în afară de al vostru!

Și, totuși adevăr vă spun eu Vouă: cereți și veți primi, căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide.

NW: Aruncă-te de pe clădire și vei zbura.

(…)

D: Omul de pe clădire a trăit într-o lume de autoamăgire, în care el s-a văzut pe el însuși ca fiind altceva decât voi ceilalți.

Declarând “eu sunt Dumnezeu”, el și-a început demonstrația cu o minciună. El a sperat să devină unicat. Să devină mai important. Mai puternic.

A fost un gest al egoului. Ego-ul, adică ceea ce este unic , individual, nu poate să fie niciodată dublura a ceea ce este Unul, și nici nu-l poate demonstra.

Încercând să demonstreze că el era Dumnezeu, omul de pe clădire a demonstrat numai separarea sa de totul și nu unitatea cu acesta. Astfel, el a căutat să demonstreze starea lui de Dumnezeire, dovedind neDumnezeire și a eșuat.

Iisus pe de altă parte, și-a dovedit starea de Dumnezeire, dovedindu-și Unitatea și văzând Unitate și Întreg oriunde și în oricine la care se uita. În această privință, conștiența Lui și conștiența Mea au fost Una și, într-o astfel de stare, orice El cerea se materializa în Realitatea Lui Divină și în acel Moment Sfânt.

NW: Înțeleg. Deci, nu ai nevoie decât de conștiență Christică pentru a face minuni!

        Ei da, asta simlifică complet lucrurile!!

D: De fapt, chiar le simplifică. E mult mai simplu decât crezi. Mulți au ajuns la această conștiență. Mulți au fost în starea de Christos.

NW:Cum…?

D: Străduindu-te să fii. Alegând să fii. Dar este o alegere pe care trebuie să o faci în fiecare zi, în fiecare minut. Ea trebuie să devină însuși scopul vieții tale.

 Ea este scopul vieții tale – pur și simplu tu nu o știi.

Și chiar dacă ai știi, chiar dacă ți-ai aminti motivul minunat al existențe tale, se pare că nu știi cum să ajungi acolo, din punctul în care te afli acum.

(…)

Adevăr îți spun Eu ție iarăși:”caută și vei găsi, bate și ți se va deschide”.

NW: Am “căutat” și am “bătut” de 35 de ani încoace. Te rog să mă scuzi dacă sunt puțin cam plictisit de treaba asta.

D: Ca să nu zicem și deziluzionat, nu-i așa? Dar, realmente, dacă ar fi să-ți dau notă bună pentru încercare – un “zece pentru efort” ca să zic așa – nu pot să fiu de acord cu tine, nu pot să spun că ai bătut și ai căutat de 35 de ani încoace.

Hai să cădem de acord că ai bătut și ai căutat cu intermitență, de 35 de ani încoace, dar, – de cele mai multe ori – n-ai făcut-o.

În trecut, când erai foarte tânăr, veneai la mine numai când erai la necaz, când aveai nevoie de ceva. Pe măsură ce ai crescut și te-ai maturizat, ți-ai dat seama că nu asta era probabil relația corectă cu Dumnezeu și ai căutat să creezi ceva mai substanțial. Dar, chiar și atunci, Eu nu eram nimic mai mult decât ceva ocazional. Mai târziu, când ai ajuns să înțelegi că unirea cu Dumnezeu poate fi atinsă numai în comuniune cu Dumnezeu, ai apelat la practici și comportamente care puteau să-ți aducă această comuniune, dar până și pe acestea le-ai făcut în mod sporadic, cu inconsecvență.

Ai meditat, ai făcut anumite ritualuri, m-ai chemat în rugăciuni și cântece, ai evocat Spiritul Meu din tine, dar numai când ți-a convenit, numai când ai simțit o chemare.

Și, chiar dacă în aceste ocazii, trăirea ta legată de Mine a fost minunată, ți-ai petrecut 95% din viață trăind iluzia separării de Mine și, numai în momente foarte scurte, din când în când, ți-ai dat seama de realitatea supremă.

Tu încă mai crezi că viața înseamnă să repari mașina și să plătești telefonul și niște relații și ce vrei să obții din ele; că ea se referă la dramele pe care le-ai creat, mai degrabă decât la creatorul acelor drame. Mai ai încă de învățat motivul pentru care continui să-ți creezi dramele. Ești prea preocupat să joci în ele. (…)

E momentul să încetezi de a fi deziluzionat de Mine și să începi să te vezi pe tine însuți, așa cum ești cu adevărat.

Acum – adevăr îți spun Eu ție: vrei să fii ca și Christos?

Acționează asemenea lui Christos, în fiecare clipă a fiecărei zile. ( Să nu spui că nu știi cum. El ți-a arătat calea.)

Fii asemănător lui Christos în fiecare situație. ( Să nu-mi spui că nu poți. El ți-a lăsat îndrumări.)

În caz că vrei să cauți drumul, să știi că ești ajutat. Te ghidez în fiecare clipă a fiecărei zile. Eu sunt acea voce încă mică din interior care știe încotro s-o apuci, pe ce drum să mergi, ce răspuns să dai, ce acțiune să faci, ce cuvânt să spui – ce realitate să creezi, dacă într-adevăr cauți comuniunea și unitatea cu Mine.

Ascultă-Mă doar.

(…)

Apropie-te de Mine. Apropie-te de Mine!

Fă ce poți.Fă ce trebuie. Fă ce este nevoie. Spune o rugăciune. Sărută o piată. Fă o plecăciune către răsărit. Rostește o incantație. Fă să se miște pendului…Sau scrie o carte.

Fă tot ce e nevoie.

Fiecare dintre voi construiește propria lui imagine. Fiecare dintre voi M-a înțeles – M-a creat – în felul lui. Pentru unii dintre voi, Eu sunt bărbat. Pentru unii dintre voi, Eu sunt femeie. Pentru unii sunt și una și alta. Pentru unii nu sunt nici una nici alta.

Pentru unii dintre voi, Eu sunt energie pură. Pentru unii, sentimentul suprem pe care voi îl numiți dragoste. Și unii dintre voi habar nu au ce sunt Eu. Voi știți pur și simplu că EU SUNT.

Și așa și este.

EU SUNT

(…)

Fă absolut orice îți este de folos, orice te ajută – orice ritual, ceremonie, demonstrație, meditație, gând, cântec, cuvânt sau acțiune care-ți sunt necesare ca să te “reconecteze” – fă-le.

Fă orice, ca să-ți amintești de Mine.

finish


Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de Miracole-Text, Cap.9-“Acceptarea Ispășirii- Răspunsul la rugăciune”, pp.147-149 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Neale Donald Walsch, Conversații cu Dumnezeu-volumul II, pp.35-41; București: For You, 2009.